Pentru ca răul să triumfe este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic. Edmund Burke

Totalul afişărilor de pagină

joi, 18 decembrie 2014

CLINICA EXTRATEREŞTRILOR (28,29)



Autor Adrian Dvir                

(reluarea art. din 3 și 22 mai 2011) 
MINTEA VIITORE ŞI MENTALUL ENTITĂŢILOR ALIENS.  

Mi s-a întâmplat să tratez medical un tânăr care, în viaţa precedentă, fusese o entitate de pe o altă planetă. În timpul tratamentului a devenit clar că acesta a avut trei minţi distincte.

Mintea fizică, binecunoscută de ştiinţă, este responsabilă de corpul fizic, de conştiinţă, activitatea care pune în mişcare vorbirea, etc. Mintea fizică utilizează cam 8-10% din capacitatea creierului uman.

Mintea viitoare (sufletul; n.m) este cea care se conservă după moartea corpului fizic şi trece de la o reîncarnare la alta. Întregul asnsamblu de memorii, conştienţa şi recunoaşterea identităţii trec în noua entitate care se va naşte. Mintea viitoare  se compune din materie non-fizică şi se regăseşte în orice fiinţă umană. Ea este cam de 4 ori mai mare decât mintea fizică. Şi această minte este utilizată doar în proporţie de maximum 10%.

La Aliens, minţile acumulate în toate vieţile anterioare sunt validate de ultima minte, mintea prezentă. (aceasta însemnând că o fiinţă alien este conştientă de vieţile anterioare şi le cunoaşte conţinutul n.m.)

Adrian: De ce doar un procent de 8-10% din actualele minţi sunt utilizate? De ce mintea umană a trebuit să aibă dezvoltată o capacitate de 10 ori mai mare în decursul timpului, decât cea care este folosită? Nu-i o contradicţie cu legile evoluţiei?

Alien: Este vorba de necesitatea de a dezvolta un plan de priorităţi. Explicaţia o dă existenţa a doi factori: unul evolutiv şi altul reprezentând intervenţia dinafară. A fost dezvoltată capacitatea minţii umane de 10 ori mai mult decât i-ar fi oferit-o evoluţia, prin întervenţia civilizaţiilor extraterestre care au dorit să vă grăbească evoluţia. În viitor, va fi utilizată şi a cea parte de 90%, dar acum asta v-ar dăuna, ar fi chiar periculos. 
Adrian: Care parte a creierului este responsabilă cu channelingul?

Alien: Spiritul interior, partea care nu se pierde după dispariţia corpului fizic. Spiritul este capabil să realizeze această canalizare fără ajutorul minţii fizice. Spiritele fără corp comunică între ele şi cu mediuumii. Mediuumul realizează contactul prin intermediul Spiritului său interior.

Informaţia este transferată de la Spiritul său interior la intelect (mintea fizică).

Una dintre metodele care ajută la dezvoltarea capacităţilor extrasenzoriale este practica meditaţiei. Ea stabileşte legătura intre mintea conştientă şi subconştient.

Adrian: Poţi să-mi spui mai multe despre procesul canalizării?

Alien: Este un mecanism simplu. Persoana care trimite în exterior, prin canalizare, o informaţie, propagă energii în toate direcţiile prin unde acustice, calorice, electromagnetice etc, care ajung şi la receptorul vizat, oriunde s-ar afla el. Undele recepţionate crează vibraţii într-o parte specializată a memoriei receptoare. Informaţia este înregistrată de subconştient şi trimisă înapoi ca răspuns. Este, de asemenea, posibilă citirea altor memorii. Pentru aceasta, transmiţătorul trebuie să posede o sensibilitate suficient de mare şi o capacitate de concentrare (focalizare) deosebită. Cu aceste aptitudini, el va putea citi memoria prezentă sau anterioară a altor persoane.

Adrian: Mă gândesc că aţi folosit scanarea computerizată a memoriei.

Alien: Noi folosim un echipament în scopul prelucrării memoriilor şi în căutarea unor informaţii dorite. Fără computer, această muncă ar fi aproape imposibilă, din cauza enormelor cantităţi de informaţie care ar trebui puse în ordine cronologică şi astfel depozitate încât să poţi avea acces la o anume informaţie în timp util.

Adrian: Gândurile imediate ale unei persoane pot fi adunate într-un timp real şi aduse în prezent?

Alien: Mecanismele sunt complexe. Este mai uşor să primeşti sau să transferi memoriile de la o minte subconştientă la alta,tot subconştientă. Memoriile din mintea conştientă a corpului fizic sunt mai greu de adunat deoarece sunt sub formă de impulsuri nervoase. Ele pot fi primite sau transmise în mod direct.

Informaţia sub forma impulsurilor nervoase ale creierului fizic, nu poate fi citită în mod direct.


MEDITAŢIA ŞI CONTACTUL CU SPIRITUL INTERIOR.

Există două metode acceptate pentru dezvoltarea legăturii dintre mintea conştientă şi mintea subconştuientului (Spiritul Interior). Una este prin rechemarea în timpul somnului a unei conexiuni cu ajutorul visului şi cealaltă este meditaţia prin ghidarea imaginaţiei.

MINTEA CONŞTIENTĂ ÎN STARE DE VEGHE ŞI ÎN STARE DE SOMN.

În stare de veghe, mintea conştientă este activă iar subconştientul stă de o parte, ascultă şi îndrumă. În timpul somnului, mintea se odihneşte, controlul luându-l subconştientul care pune în ordine şi selectează ceea ce s-a petrecut în ziua încheiată, ocupându-se şi de soluţionarea problemelor rămase în suspensie (Nota C.M.: Noi spunem că „noaptea este un sfetnic bun”). La trezire vom constata că avem soluţii la multe din problemele nerezolvate în ziua precedentă.


DEZVOLOTAREA CONECTĂRII DINTRE CONŞTIENT ŞI SUBCONŞTIENT.

Din motive legate de evoluţie, este de maximă importanţă ca în prerioada nesomnului mintea conştientă să deţină pe depălin controlul optim pentru a învinge greutăţile mediului fizic înconjurător. Contactul dintre conştient şi subconştient, în perioada de veghe, este limitat. Persoanei angajată în dezvoltarea ei spirituală, acest contact îi permite să crească şi să se extindă în timpul stării de veghe. Bariera psihologică naturală, care împiedică această dezvoltare este teama de a ne pierde controlul asupra subconştientului. Informaţia transferată din mintea suconştientului în mintea conştientă, poate depăşi puterea de absorbţie şi prelucrare a conştientului.
Unele tulburări psihice sunt cauzate de încărcarea excesivă a minţii conştiente cu informaţii trimise de subconştient. În asemenea cazuri, persoana poate auzi voci sau poate primi imagini halucinante. Problemele de acest gen îşi pot găsi mai greu rezolvarea.

Esenţial este ca în procesul extinderii, structura conştientului să se dezvolte progresiv astfel ca informaţiile să poată fi asimilate de conştient fără ca acesta să se sufoce. Dezvoltarea legăturii dintre subconştient şi conştient este un proces specific, şi în acest sens fiecare persoană este un unicat. Sunt şi cazuri când, pentru păstrarea lucidităţii şi discernământului, cel în cauză nu trebuie să încerce această dezvoltare în timp ce altora li s-ar recomanda, mintea lor conştientă având suficientă capacitate de absorbţie. Cei care nu sunt pregătiţi pentru asemenea dezvoltare ar trebui să caute căi alternative de stimulare a procesului, printre care găsirea unor preocupări şi activităţi care să le stârnească interesul, fără efort şi fără stres. Nu oricine este pregătit pentru creştere spirituală, în orice etapă a vieţii.

MEDITAŢIA PRIN GHIDAREA IMAGINAŢIEI

Forma acceptată a meditaţiei (asemenea celei Transcedentale), ajută practicantul să obţină odihna cvazitotală a minţii, care este golită de gânduri.

Prin repetarea unei mantre sau prin concentrarea asupra unui singur punct, se poate trece în faza de meditaţie.

Dimpotrivă, intrarea în starea de meditaţie prin ghidarea imaginaţiei, este activă şi plină de pitoresc. În această tehnică se angrenează intens şi intelectul. Cel intrat în meditaţie prin această metodă simte că trece într-o stare onirică, fără a pierde legătura cu realitatea. În această fază, se crează un fel de punte între subconştient şi conştient, iar creierul emite unde Alfa.

Mai există şi procedeul în care o terţă persoană se interferează în acea meditaţie, dirijind desfăşurarea ei.

MEDITAŢIA  ZILINICĂ.

Caracteristic la acest gen de meditaţie este că poate fi practicată zilnic, în scopul ieşirii din situaţii stresante şi obţinerea unei stări de linişte. În timpul activităţii zilnice, mintea se încarcă cu tot felul de situaţii şi probleme care cresc treptat presiunea şi tensiunea asupra intelectului. În mod obişnuit, descâlcirea, clarificarea, sortarea şi chiar rezolvarea multora dintre ele se produce în timpul somnului nopţii care urmeză.

Dacă problemele abundă şi persoana simte că îşi pierde concentrarea, o pauză de câteva minute este foarte indicată. În această scurtă pauză, încercăm să intrăm într-o stare de meditaţie care să ne deconecteze de la realitate. După o anumită perioadă de practică, această deconectare se poate realiza destul de uşor. În fapt, în acele momente de linişte, se crează o punte între subconştient şi conştient care descarcă mintea conştientă, prezentându-i şi unele soluţii. Consecinţa este că individul simte că s-a odihnit şi că-şi poate continua activitatea.

MEDITATIA IN SCOP TERAPEUTIC.

Fiinţa umană este o combinaţie de corpuri (fizic, emoţional, mintal, cauzal), un fel de „sac în sac” fiecare cu conştiinţa sa, precum şi un set de memorii (Nota C:M.: Să ne amintim că fiecare celulă a corpului nostru are memoria sa specializată, fiecare organ de asemenea, ADN-ul, centri de forţă – chakrele etc).

În stare de veghe, mintea conştientă deţine controlul iar contactul ei cu subconştientul este limitat.

În timpul somnului , mintea conştientă îşi pierde treptat controlul. Aceasta se întâmplă când podul către subconştient se deschide şi se face ordine în evenimentele zilei.

În timpul meditaţiei îţi închizi ochii şi te disociezi de tot ceea ce te înconjoară. Încet, te cufunzi într-o stare plăcută de somnolenţă, în care controlul conştiinţei se păstrează la nivel minim, suficient să nu treci în stare de somn.

Poţi fi adus în această stare cu un scop anume, pentru preleva anumite informaţii stocate în memoria subconştientului, informaţii care privesc viaţa actuală sau vieţi anterioare. Prin regresie temporală se pot depista cauzele unor boli sau unor stări de comportament care se cer rezolvate.

MEDITATIE CU SURPRIZĂ.

O femeie de 40 ani, se afla într-un tratament medical. În timpul unei şedinţe, ea a intrat în stare de meditaţie cu ghidarea imaginaţiei. I s-a cerut să închidă ochii şi să intre într-o stare de adâncă relaxare, rămânând concentrată pe trupul interior. Cu ochiul ei spiritual a văzut patul şi cum se plimba în jurul camerei. După o lungă tăcere şi o adâncă concentrare a declarat că vede nişte copii mici raşi pe cap; dar nu le-a putut observa faţa. Copiii mergeau într-un fel de procesiune religioasă. Erau desculţi şi purtau rochii de culoare bej. Şi-au continuat drumul de-a lungul unei străzi înguste cu pereţi de calcar care-i aminteau de pietrele litografice ale Ierusalimului.

Îşi vedea picioarele păroase şi musculoase. A înţeles că era o femeie bătrână cu faţa brăzdată de riduri adânci. Ţinea în mână un băţ de care se sprijinea în timpul mersului. Procesiunea a ajuns pe un teren deschis şi cu verdeaţă. Nu ştia de ce dar se simţea foarte supărată.

În final, au ajuns la o mânăstire şi au intrat într-o cameră mică unde se afla o masă cu bucate. I-am cerut să guste din mâncare. Mi-a răspuns că avea gust dulce, după care a izbucnit în râs. Cauza era apariţia în acea cameră a unui bărbat care se apropia de ea, şi îmbrăcat, de asemenea, în rochie. A fost surprinsă să recunoască în acel bărbat pe soţul ei actual. Această apariţie neaşteptată a deconectat-o şi i-a provocat râsul.

În următoarele şedinţe, alte şcene ditr-un trecut necunoscut i se perindu. A realizt în final că fusese un soldat roman care în timp ce se pregătea să intre în luptă a fost ucis cu o săgeată îl vechea localitate Mesada.

CĂLĂTORIE PE PLANETA SIRIUS

Pe 5 nov.1996 am ajuns la Chaya pentru a participa la o şedinţă de tratament medical împreună cu echipa medicală Aliens.,Dr. X3 a anunţat că vor pleca pe planeta (steaua) SIRIUS pentru a aduce provizii necesare echipei şi s-a oferit, dacă dorim, să ne ia şi pe noi, fără corpul fizic (deci, doar cu corpul astral). Am acceptat amîndoi.

                                                              *   *   *
În ziua următoare m-am întâlnit cu Chaya şi am discutat despre ceea ce ne aminteam din călătoria făcută în noaptea ce trecuse.

Concluzia a fost că în acea noapte, corpurile astrale: al meu, al mamei mele, al Chayei şi al familiei ei, au făcut o călătorie în timp ce corpul nostru fizic dormea.

Dimineaţa, Chaya şi-a amintit anumite detalii care în câteva ore s-au estompat. Îşi amintea clar că am fost cazaţi într-un hotel de lângă un aeroport de pe Sirius, pe care debarcasem. Îşi mai amintea că am fost serviţi cu nişte căpşune enorme. Eu, însă nu-mi aminteam nimic.

Ne-am hotărât ca amândoi să intrăm într-o stare de meditaţie profundă, după care să ne comparăm ceea ce am vizualizat.

După un timp, am început să vizualizez. Vedeam sub mine un prag de culoare roz (Chaya îl percepuse de culoarea unei cochilii de scoică). 

Nu am avut imaginea completă a navei cu care călătoream ci doar parţial. Avea pereţii înclinaţi spre interior. Am văzut clar o uşă patrată, cu colţirile rotunjite. Am trecut pragul şi atunci am sesizat că nu eram singur. Am coborât într-o sală a cărei podea era acoperită cu un fel de ţesătură de culoare închisă dând impresia că este din cauciuc. Chaya mi-a comunicat că acel covor previne alunecarea.

Am ajuns într-o cameră imensă, de formă rotundă care părea a avea în centru o minge foarte mare. Culoarea pereţilor era bleu şi verde. Am concluzionat că este o staţie de control.

Ghaya m-a întrebat dacă pot pătrunde în interiorul mingii. Am intrat şi m-am aflat într-o mică încăpere mobilată cu nişte fotolii albe, din piele. Suprafaţa camerei era netedă. Eram interesat de tapetul de culoare bleu şi verde.

Chaya mi-a comunicat că nava avea hublouri, prin care se vedea Pământul de la mare distanţă. Deşi era foarte departe, imaginea planetei noastre era foarte clară. Tot ea îmi spunea că mă vedea discutând cu mama.

M-am concentrat asupra mamei mele dar n-am putut să-mi amintesc discuţia avută cu ea. În schimb, am văzut-o pe mama care avea o atitudine foarte serioasă întipărită pe faţă. Mi se părea mai tânără decât o ştiam în realitate. Concentrarea mea m-a făcut s-o am în cadru şi pe Chaya care, de asemenea avea o figură foarte serioasă. Era aşizată pe un fotoliu. Purta o bluză cu culori de verde şi turcoaz, o fustă neagră din lână şi ciorapi negri. Peste pantofi avea trase nişte şosete groase din lână. Chaya-mi amintea că Aliens ne-a luat într-o excursie pe nava spaţială.

Am ajuns la destinaţie, pe Sirius.

Am revăzut holul şi uşa de la intrare, de această dată, din interior. Am înaintat pe un fel de scară rulantă. Părea mai degrabă o suprafaţă care se putea deplasa telescopic. Când a trebuit să coborâm, platforma s-a înclinat şi noi am păşit pe ea. Era lucrată dintr-un material de culoare roşie. Am fost aşezat pe un scaun metalic prevăzut cu bretele din piele negră. Am aşteptat să-i aducă şi pe ceilalţi.

Aveam sentimentul că nu efectuam acea călătorie chiar din propria noastră dorinţă.

Spaţiul în care ne aflam a început să se deplaseze. Ne-am apropiat de o imensă structură de forma unui dom acoperit cu o cupolă construită dintr-un material de culoarea fildeşului, cu palide reflexe de marmură. Am pătruns în dom prin tavanul arcuit. Am coborât într-un coridor pe care se puteau observa uşi pe ambele laturi.

Am intrat într-o cameră destul de mică şi prevăzută cu fotolii a căror tapiţerie era dintr-un material aspru, cu umbre maronii şi dungi roşii.

Chaya ne spune că ni se aduc nişte aperitive. Erau puse pe o tavă eliptică, de culoare maro, decorată şi cu marginile ridicate. Pe tavă se aflau două fructe de formă ciudată. Un fruct părea a fi o imensă căpşună, de culoare roşu închis şi uşor transparentă.  În ea se afla o esenţă de jeleu. Am tăiat o felie şi am gustat-o. Avea un gust apos, dulce, stupid. Celălalt fruct avea aspect de banană enormă, cu o protuberanţă la un capăt. Conţinea un fel de sirop. Gustul era de asemenea neobişnuit, ceva între caramel şi ness-cafee instant. Chaya a apreciat că este un sirop.caramel. Cînd tăiam fructul aveam impresia că tai o banană.
Chayia a observat că acea încăpere are şi o fereastră prin care vedeam la oarecare distanţă un oraş luminat în noapte. Nu părea a fi un oraş mare. Avea câteva turnuri asupra cărora erau proiectate nişte lumini albe, puternice. Am tras concluzia că era vorba despre un aeroport, nu despre un oraş.

M-am regăsit apoi, coborând pe un coridor lung care părea a străbate întreaga clădire. Coridorul sfârşea în tavan, într-o cupolă. Spre exterior avea pereţii construiţi din sticlă patrată. Nu am reuşit să văd prin sticlă deoarece în exterior era întuneric.

Într-un bar am observat nişte Alies aşezaţi pe nişte taburete. Pe suprafaţa barului erau plasate nişte luminiţe roşu-oranj, pe care le-am asimilat unor butoane de unde se puteau face comenzi de către consumatori. Chaya mă atenţionează că băuturile pe care le consumă clienţii nu au alcool.

                                                       *    *    *
Era timpul să ne întoarcem.

În timp ce ne apropiam de nava spaţială pentru a ne îmbarca, am înţeles că platforma care se deplasa şi care era prevăzută cu scaune, constituia modalitatea de transport între hotel şi aeroport.

Înainte de a intra în navă, am observat cum nişte Aliens cu urechi lungi încărcau în navă o mare boxă de formă patrată ce parea a fi făcută din carton.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------

După revenirea pe Pământ

X3: Am efectuat  un transport de echipament de pe Sirius pe Pământ, ocazie cu care ne-am gândit să vă oferim şi vouă ocazia de a face această călătorie. Din păcate, nu ni s-a permis să vă arătăm oraşul şi nici măcar hotelul, în întregime.

Adrian: Când am meditat asupra acestei călătorii am văzut că în timpul călătoriei, corpurile noastre au dormit în patul de pe Pământ. Cum s-a realizat asta? Cum am ajuns pe Sirius?

X3: Când corpul tău fizic dormea în pat. În prealabil, am luat legătura cu Spiritul tău după care am comunicat corpului tău eteric aprobarea excursiei de către Spirit. În tocmai ca în visele obişnuite, informaţia nu se păstrează în mintea conştientă. Pentru a reface călătoria, tu ai intrat într-o meditaţie profundă când ai luat legătura cu memoria subconştientă.

Adrian: Procesul de memorizare prin meditaţie este asemănător cu încercarea de a rechema un firicel din memoria vieţii trecute. Dar, cum a fost posibil ca într-o singură noapte să facem această lungă călătorie, dus - întors?

X3: Scurgerea timpului nostru este mai iute decât pe Pământ, aşa că a fost timp suficient.

Entităţile Aliens au explicat că şi în tratamentele pe care le fac corpurilor umane se folosesc de proceduri speciale pentru ca, local, să accelereze timpul pentru a-l egala cu cel al Entităţilor Aliens, făcând astfel posibilă orice intervenţie operatorie şi de tratament ( Nota C.M.: De fapt, este vorba de a ridica vibraţia unei zone din corp adică de a o trece, temporar, într-o dimensiune superioară, cea a Entităţilor Aliens
Pentru conf. C.M.

luni, 15 decembrie 2014

Vă nașteți încă o dată.


Mesaj de le ființa colectivă Isis.


(14 dec.2014; channeler Maryann Rada)
Traducere Mihăilescu Constantin.

 Noi suntem Isis. Suntem grupul de suflete care formează sufletul cumulativ cunoscut ca entitatea ISIS. Facem parte din istoria omenirii de pe planeta Pământ. Noi am trăit cândva pe planeta voastră. Sufletul nostru colectiv, sub forma sa energetică, revine pe Pământ în momentele în care planeta trebuie să renască, să cunoască o nouă formă a existenței.
În istoria planetei  Pământ și civilizației umane, Isis este MAMA și întruchipează forma naturală a iubirii care nu poate fi negată. Amintiți-vă că ea a făcut parte din transformarea umanității în trecut, în momentul în care lumea și-a schimbat modelul său de exprimare, atunci când sosise timpul ca bărbații să apară în forță în lumină ieșind din umbrele întunericului. Din acel moment, nimic nu a mai fost ca înainte. Spiritul matern (feminitatea) a dăinuit  peste veacuri, fără a putea fi anihilat, dar manifestarea masculinității în ființele umane a făcut ca ignoranța, forța și spiritul războinic să cucerească umanitatea. 
Acum a venit momentul ca ignoranța să se transforme în înțelegere și înțelepciune. Sentimentul de durere și dezorientare care a cuprins lumea voastră va duce la vindecarea umanității prin iubirea mamei Isis care a auzit strigătul vostru disperat și revine acum pentru a insufla o viață nouă pe planetă.
Unde era cea pe care o numiți Isis când lumea voastră își crea acțiuni lipsite de sens și practica abuzul sau fără-de-legea? Ea se regăsea în inima oamenilor, în primul rând a femeilor, cuprinse de o profundă și nerostită durere. Prezența ei a făcut ca flacăra iubirii să nu se stingă și să nu dispară în întunericul nopții conștiinței. Ea a ajutat și ajută la regăsirea drumului drept, plin de lumină, care va face ca ființa umană, omenirea să revină la principiile morale ale iubirii, fără limitările impuse de necunoaștere și de întuneric. În acest sens, Isis a fost canalul care v-a ajutat să treceți prin viață, și vă arată cum să parcurgeți această tranziție. Isis va da răspuns chemării fiecăruia dintre voi, indiferent în ce colț al lumii v-ați afla.

Dragilor, să știți că noi, sufletele care alcătuim sufletul cumulativ Isis, călătorim și înconjurăm lumea voastră, fiind permanent la dispoziția voastră, pentru a ocroti Natura și viața însăși. Vă vom ajuta în procesul de înțelegere că moartea nu este decât o trecere care, doar aparent, este definitivă și irevocabilă. Când veți fi gata să renunțați la etichetele și artefactele cu care v-ați definit, veți deveni ființe libere, capabile de o mult mai mare iubire. Isis locuiește deja în mulți dintre voi, cei care participați și asistați la renașterea planetară. Ea, spiritul ei se regăsește în iubirea mamei care ține în brațe și-și alăptează copilul.
Suntem peste tot în Natură, pretutindeni acolo unde există viață. Vă așteptăm să parcurgeți cu bine această perioadă de transformare, cu bucuria cu care natura salută fiecare impuls de viață, pe care-l înconjoară cu dragoste și-i oferă căldura și binecuvântarea razelor solare. În meditațiile voastre viitoare, invocați, amintiți-vă, vedeți cu ochii minții și ai inimii cine este cea pe care o numiți Isis și încercați să simțiți marea sa iubire pentru omenire, pentru fiecare dintre voi.    
Noi ne aliniem conștiința la conștiința umanității pământene și rămânem în serviciul iubirii și al Luminii.

Sursa:  http://changingaddress.wordpress.com


sâmbătă, 6 decembrie 2014

O LUME

 
--
   
     



miercuri, 3 decembrie 2014

APEL UMANITAR


Tot ceea ce vă cer este să transmiteți mai  departe acest strigăt disperat de ajutor.


Subiect: Te rog din suflet trimite mai departe, stiu ca tu ai multi prieteni!
TE ROG, ..... citeste si trimite.    

Studenta la Facultatea de Medicina din Targu-Mures in  anul V. ,

NU VA CERE nimeni BANI ! 
Nu stergeti, va rog, cititi  mai intâi !

Numele meu este Pasca Daniela, am 21 ani si sufar de o forma rara de leucemie;
Singura mea sansa este un transplant de maduva.
Fara transplant nu voi mai putea trăi.
Operatia costa 55.000 $ si familia mea a stans deja 32.000 $.

In cazul meu, fundatia care mă va ajuta sa strang banii a incheiat o intelegere cu Yahoo si AOL: voi primi un cent pentru fiecare mesaj dat mai departe.

Va rog frumos, din tot sufletul, dati mai departe.

Poate voi avea si eu sansa de a fi ca voi ! Un  <forward> nu ia decat 30 de secunde! 
MULTUMESC!"

Tica

SC W PROJECT SRL
Piata Alba Iulia nr. 5, bl. I-4, ap. 63, sector 3, Bucuresti

Tel/fax: 021.318.40.56

ATENTIONARE DE LA MINISTERUL DE INTERNE

     (Informatii  utile)
        
Un nou tip de frauda face ravagii: esti sunat de cineva care se da drept operator la  Cosmote , Orange sau Vodafone.
Poate fi un fost angajat al firmei respective, pentru ca are acces la baza de date. Iti spune ca e ceva in neregula cu factura ta si te roaga sa tastezi un cod de cifre. Daca ai facut asta, ii  incarci cartela respectivului cu 300 EURO!  
Da mai departe daca vrei sa ajuti  si pe altii.

Cu respect, Adrian Daniel Apostol - Referent - Biroul
Instante si Proceduri Judiciare - Directia Juridica -
Tel: 
0372262306 Informare a Ministerului de  Interne
 
     In atenţia tuturor deţinătorilor de telefoane  mobile:
Daca un corespondent lasă un mesaj sa apelati numărul 06  07 74 52 41, NU apelaţi în nici  un caz acest număr; altfel factura  dumneavoastră va fi foarte  mare. Această informaţie, transmisa de Oficiul Central de  StopareaTerorismului, a fost
comunicată în  masă. 
După un timp escrocii au găsit un alt  sistem pentru utilizarea frauduloasă mobilelor. Ei va apelează pe GSM, se prezintă ca fiind "Provider" Orange , Cosmote (sau orice retea in care sunteţi  abonat), vă cer să introduceţi un cod care este 09 # explicându- va că este vorba de o verificare a  mobilului dumneavoastră.
NU TASTATI IN NICI UN CAZ CODUL INDICAT SI  INCHIDETI IMEDIAT. 
Hotii dispun de  dispozitive ce le permit sa citeasca cu acest cod cartela SIM. Nu le rămâne decât să creeze o noua cartelă   (sau oricat de multe) cu care vor vorbi in contul tau.
Această fraudă se practică în mod curent şi este, deci, necesar  ca această informaţie să fie difuzată rapid unui număr cât mai mare de persoane.
ATENTIE de transmis URGENT
Dacă aveţi un apel telefonic şi pe mobil se afişează "A C E" nu răspundeţi; anulaţi apelul. Este un virus  care distruge cartela SIM şi distruge mobilul.
Aceasta a fost confirmata de Motorola, Sagem si Nokia
In atentia utilizatorilor Internetului
RUGAM TRIMITETI ACEST AVERTISMENT PRIETENILOR, FAMILIEI ETC....
Fiţi vigilenţi în următoarele zile! Nu deschideţi niciun mesaj  care are ataşata o filă numita "Invitaţie", indiferent cine o trimite. Este un virus care deschide o Flacără Olimpică.
Aceasta "arde" întregul hard disc al computerului dvs.
Acest virus va fi trimis de  la cineva care are adresa dvs. de email în lista de contact, de aceea   trebuie să trimiteţi acest email tuturor contacţilor.
E mai bine să primiţi acest  mesaj de 25 de ori, decât să primiţi virusul şi  să-l deschideţi.
Dacă primiţi un mail cu denumirea de 'invitaţie", chiar trimis de un prieten, nu-l deschideţi şi scoateţi-l din computer imediat.
Acesta este cel mai periculs virus anunţat de CNN; a fost clasificat de Microsoft ca fiind cel mai distructiv virus introdus vreodată in retea. Acest virus a  fost descoperit de cateva zile de către McAfee şi încă nu există remediu  pentru el.
Prof. univ. dr. ing.
Constantin Nitu
 Academia Tehnica
  Militara

marți, 2 decembrie 2014

AVANTAJELE LINIȘTII.


Mesaj de la Consiliului Superior din Orion


(30 nov. 2014; channeler Holly Hawkins Marwood)

Traducere Const. Mihăilescu


Salutări, Dragilor. 
Suntem Consiliul Superior din Orion.
Mesajul de astăzi se referă noțiunea de liniște și importanța ei în viața fiecăruia dintre voi.

Holly
De felul în care se derulează viața voastră, pe măsură ce nivelul de cunoaștere crește, depinde locul pe care-l puteți ocupa  pe scara evoluției, a exprimării totalității voastre. Modalitatea în care deveniți capabili să răspundeți provocărilor depinde de capacitatea voastră de a vă plasa într-o zonă de liniște, care să vă permită să abordați tot mai multe dintre aspectele schimbării mai cu seamă în perioada aceasta de tranziție.
Mulți dintre voi interpretează liniștea ca pe o stare de meditație, și aceasta este un adevăr, cu mențiunea că meditația profună este o fază avansată a stării de liniște. Liniștea presupune ieșirea ființei dintr-o stare de activitate și trecerea într-o zonă de espectativă. În starea de liniște nu mai este implicat verbul „ a face” dar implică starea de veghe, nu de trecere în starea de somn. De asemenea, „liniștea” exclude expedierea minții (intelectului) într-o stare de gol, de vid. Când te plasezi în „liniște” devii obsevator neparticipant și neimplicat în scenariile pe care mintea ți le derulează. Ești numai un spectator care nici măcar nu reacționează volitiv, într-un sens sau altul. În asemenea situații este obișnuit ca subiectul să aibă unele trăiri, unele stări emoționale care însă nu sunt consecințe ale dorinței și intenției de a se implica. De la observatorul amplasat în starea de liniște, nu se așteaptă să reacționeze într-un mod anume.
De ce aducem în discuție această idee de liniște? Pentru că energia liniștii vă apropie foarte mult de sarea de EU SUNT. Aceasta ajută ființa să se extindă dincolo de limitele pe care activitatea cotidiană i le impune. În plus, energiile benefice ale universului sunt prelevate de ființă, creându-se posibilitatea unei revigorări și chiar a unei vindecări în corpul vostru total. De fapt, liniștea (cu aspectul ei avansat, meditația) este unul dintre cele mai eficiente metode de vindecare, căci energiile către care se deschide ființa au frecvențe înalte care vă compatibilizează cu domeniile vibraționale ale dimensiunilor superioare. Când intri într-o stare de meditație, te conectezi la un generator inepuizabil de energie universală. Deși, în timpul meditației, ființa voastră se deconectează de mediul înconjurător, nivelul de cunoaștere și înțelegere a tot ceea ce vă înconjoară crește și capătă noi valențe ale unei mai profunde înțelegeri a legăturilor nevăzute dar infinite nu numai cu exteriorul imediat dar și cu universul îndepărtat. Este deci interesant de observat, paradoxul că, izolarea pe care o aduce meditația este doar una aparentă, strict materială, căci ființa totală a subiectului devine amplu conectată la rețeaua informațională universală. În fapt, în timpul meditației, câmpul vostru energetic (aura) se extinde dincolo de dimensiunile obișnuite (la omul obișnuit, cca 1m de suprafața corpului fizic).
Tocmai acest câmp energetic este cel care prelevează înformațiile din univers. 
Exercițiul periodic (zilnic, dacă se poate) ajută la perfecționarea relaționării cu ceea ce vă înconjoară, și poate extinde aura oricât de mult. Perfecționarea senzorilor energetici crește sensibilitatea percepției, simțul de anticipare, intuiția dând posibilitatea corpului fizic să reacționeze în timp util, în caz de necesitate. Prin această practică deveniți mult mai adaptați la condițiile mediului în care existați și mai conectați la realitățile sistemului în care ați ales să vă desfășurați experiențele.
Acceptarea și practicarea stărilor de liniște în viața voastră vă permite începeți utilizarea energiei universale în diversele scopuri, necesități ale ființei voastre totale. Până la urmă, energia universală va înlocui din ce în ce mai mult hrana voastră materială din care extrageți energie (Nota C.M.: de altfel, este cunoscut că noi ne hrănim în principal cu energia universului, „prana”, fără de care niciun organism nu ar putea supraviețui). Pe măsură vă veți crește frecvența de vibrație și veți accede la dimensiuni superioare, hrănirea corpului cu energie extrasă din materie se va diminua, de la un anumit nivel în sus, renunțând la acest mod de hrănire, caracteristic dimensiunilor inferioare. (Nota C.M.: de ex., cei din Nirvana se hrănesc obișnuit cu energie, doar ocazional materializând hrana pe care o aveau pe Pământ, și asta pentru a retrăi stări și sentimente pe care le aveau când erau în corp fizic).
Important este că prin practica meditației vă puteți crește abilitățile de a trăi în dimensiuni superioare, mai elevate, pregătindu-vă ființa pentru condițiile pe care le veți întâlni atunci când veți ascensiona în dimensiunea a 5-a. O asemenea practică vă va ușura mult acomodarea și va grăbi pregătirea ființei voastre totale pentru existența permanentă în aceste dimensiuni.
De fapt, avantajele pe care le aduce practica meditației sistematice sunt diverse și multiple, printre ele enumerând, în afara celor amintite mai sus, ușurința și rapiditatea de a răspunde provocărilor, găsirea soluțiilor celor mai adecvate în diverse situații, creșterea frecvenței sincronicităților, îmbunătățirea „stării de bine”, creșterea dorinței și plăcerii de a trăi, evitarea accidentelor de orice fel, înlăturarea oricăror stări de boală etc. Apar, de asemenea, din ce în ce mai multe momente (care, până la urmă se permanentizează) în care ființa ȘTIE, deși nu-și amintește să fi studiat cândva o anume problemă.
Fiți binecuvântați!
Noi suntem Consilul Superior din Orion

SURSA: http://www.akashahealingstudio.com/


miercuri, 26 noiembrie 2014

O mărturie cu totul extraordinară a „călătoriei“ unui neurochirurg materialist într-o dimensiune astrală paradiziacă (II)

Eben Alexander, un neurochirurg care predă la Universitatea din Virginia, a trăit o experienţă la graniţa dintre viaţă şi moarte cu o rară intensitate. După 7 zile, când medicii se gândeau să întrerupă tratamentul, el a deschis ochii şi a revenit la viaţă. Mii de persoane au supravieţuit unei astfel de experienţe, chiar dacă majoritatea oamenilor de ştiinţă au negat realitatea acestui fenomen.
 
Ca urmare a experienţei sale, Eben Alexander a realizat că Pământul este un loc unic în spaţiu, unde răul şi binele coexistă şi unde răul a fost autorizat întrucâtva să se amplifice într-un mod care ar fi complet imposibil la nivelurile superioare ale existenţei, înţelegând astfel că toate acestea au fost gândite şi intenţionate pentru dezvoltarea şi evoluţia fiinţelor vii şi că ele implică întotdeauna realitatea liberului-arbitru care ne-a fost dat fiecăruia. Pentru doctorul Alexander Eben „Universul Fizic este asemenea unui fir de praf în comparaţie cu lumea invizibilă şi spirituală“. O experienţă la graniţa dintre viaţă şi moarte ne permite să învăţăm global, „trăind“ efectiv experienţa realităţii dimensiunilor subtile astrale. Atunci când ne reintegrăm în învelişul carnal, nu mai rămâne decât senzaţia că la un moment dat am înţeles Totul – cel puţin ştim că această cunoaştere există într-o formă limpede, dar este adesea dificil, chiar imposibil, să o exprimăm în cuvinte, în concepte, deoarece ea le transcende.
Eben Alexander a utilizat o comparaţie foarte frumoasă: „Când intenţionez acum să împărtăşesc această cunoaştere, acest demers mă face să mă simt ca şi cum aş fi un copil, ce a devenit brusc adult în timpul unei călătorii în care a descoperit toate minunile cunoaşterii umane, şi care apoi se întoarce la copiii cu care era prieten şi caută să le descrie ce înseamnă să cunoşti mai multe limbi romanice diferite, cum să foloseşti aritmetica şi care este, de fapt, dimensiunea imensă a Universului.
Pe măsură ce starea sa fizică se deteriora rapid pe Pământ, din punctul de vedere al medicilor riscând să se apropie de o comă fatală şi fără speranţă de vindecare, Eben îşi continua călătoria şi descoperirile în lumile subtile superioare. Din cauza limitărilor inerente existenţei în trup şi exprimării prin cuvinte, îi este imposibil să transcrie ceea ce el a trăit în lumea spirituală, cu aceeaşi claritate a înţelegerii şi cu aceeaşi intensitate. El a văzut chipurile familiare ale celor apropiaţi care se rugau pentru el pe Pământ şi a aflat mai târziu că cele şase chipuri erau ale celor care au fost prezenţi fizic în a şaptea dimineaţă sau la veghea din acea seară. El a perceput şi chipul unui copil mic. În experienţa sa, Eben Alexander, fără să-şi mai amintească de viaţa sa terestră, a înţeles că al şaselea chip, care îl îngrijora din cauza tristeţii pe care o emana, aparţinea cuiva care avea nevoie de el. Acel cineva îl ruga să „revină“ şi să nu îl abandoneze. În camera de spital, medicii nu mai aveau nicio speranţă, când, dintr-o dată, ochii lui Eben s-au deschis şi a început să privească în jur. După şapte zile de comă, el a revenit la viaţă, şi imediat a pronunţat primul cuvânt: „Mulţumesc“. Eben nu îşi mai amintea nimic din viaţa sa terestră de dinainte de comă. Îşi amintea doar de experienţele spirituale şi de paradisurile celeste pe care tocmai le văzuse în dimensiunea subtilă astrală.
Foarte repede, Eben a făcut progrese şi şi-a recuperat toate funcţiile cerebrale, fără nicio leziune. Venise vremea să vorbească despre experienţele sale, chiar dacă era afectat de scepticismul colegilor săi medici, cu privire la experienţa sa excepţională la graniţa dintre viaţă şi moarte. „Cu cât spiritul meu ştiinţific îşi revenea, cu atât înţelegeam mai bine că tot ceea ce am învăţat pe parcursul a decenii de şcoală şi de practică medicală era, de fapt, într-un conflict radical cu realitatea a ceea ce trăisem în aceste experienţe astrale, şi totodată atunci realizam că spiritul continuă să existe dincolo de trup. Aşadar, trebuia să povestesc lumii experienţa mea.
Cunoştinţele ştiinţifice ale doctorului Alexander Eben au devenit un atu preţios în intenţia sa de a demonstra realitatea experienţelor la graniţa dintre viaţă şi moarte. El a trecut în revistă, una câte una, diferitele ipoteze ştiinţifice care ar fi putut eventual explica experienţa sa la graniţa dintre viaţă şi moarte. El a eliminat încă de la început, prin argumente bine alese, o ipotetică reacţie a trunchiului cerebral, care ar fi apărut pentru a diminua suferinţa, apoi a eliminat şi ipoteza unei reminiscenţe deformate a amintirilor, care proveneau din zonele mai profunde ale sistemului limbic. Nici ipoteza că experienţa sa ar fi fost fost indusă ca urmare a consumului masiv de medicamente nu a rezistat analizei sale critice, deoarece acele molecule chimice acţionează doar prin intermediul receptorilor neocorticali. Dar neocortexul doctorului Eben nu mai funcţiona, astfel că acele medicamente nu mai aveau un substrat asupra căruia să acţioneze. Doctorul a mai formulat o serie de ipoteze. Să fi fost vorba de un somn paradoxal, în care neurotransmiţătorii naturali au interacţionat cu receptorii neocortexului? În cazul somnului paradoxal, este necesar ca neocortexul să fie funcţional şi nici aceasta nu era posibil. Să fi fost o eliberare bruscă de DMT din glanda pineală, ştiut fiind faptul că DMT poate induce stări psihedelice intense? Se ştie că această moleculă, pentru a avea efect, trebuie să interfereze cu neocortexul, care în cazul doctorului Alexander era inoperant. În concluzie, doctorul Eben a demonstrat că întreaga literatură ştiinţifică medicală este, de fapt, incapabilă să explice experienţa excepţională trăită de el.
Mai departe, doctorul Eben Alexander şi-a pus problema dacă nu cumva fizica cuantică ar fi putut explica experienţele la graniţa dintre viaţă şi moarte. Bazându-se pe realitatea principiului non-localizării din fizica cuantică, el a început să formuleze unele ipoteze interesante.
Principiul non-localizării în fizica cuantică
În fizică, principiul localizării, cunoscut şi ca principiul separabilităţii, stipulează faptul că obiectele aflate la distanţă nu pot să se influenţeze reciproc în mod direct. Un obiect nu poate fi influenţat decât de mediul său imediat. Acest principiu al relativităţii restrânse a fost formulat astfel de Albert Einstein: „Pentru această dispunere a obiectelor introduse în fizică, pare esenţial ca ele, la un moment dat, să manifeste o existenţă independentă unele faţă de altele, în măsura în care ele se află în regiuni diferite ale spaţiului. În absenţa ipotezei existenţei reciproc independente a obiectelor separate spaţial unele de altele, ipoteză care îşi are originea în gândirea de fiecare zi, gândirea fizică ce ne este familiară nu ar fi posibilă. Nu vedem cum ar putea legile fizice să fie formulate şi verificate fără această separare.“ Acest principiu a fost repus în discuţie în fizica cuantică, în special datorită fenomenelor cuantice complexe.
Fizicienii David Bohm şi Basil Hiley estimează că nu există nicio obiecţie fondată la conceptul non-localizării. Răspunzând celor care consideră că acceptarea non-localizării ar ameninţa posibilitatea izolării şi observării ştiinţifice a oricărui obiect existent, Bohm şi Hiley au argumentat că, la nivel microscopic, efectele non-localizării nu sunt semnificative: ea permite exact acelaşi grad de separabilitate a sistemelor ca şi cel care este cerut de „tipul de cercetare ştiinţifică care se bazează pe fapte concrete“.
Punerea de acord a teoriei relativităţii restrânse cu non-localizarea (a se vedea paradoxul EPR) este o altă chestiune mai complexă, dar Bohm, ca şi John Stewart Bell, a subliniat că în cazul non-localizării nu transmiterea de semnale este în joc. John Bell afirma că: „însăşi ideea de acţiune la distanţă este respingătoare pentru fizicieni. Putem găsi nenumărate citate din Newton, Einstein, Bohr şi din alţi mari fizicieni care afirmă că este de neconceput ca o acţiune realizată «aici», aproape să aibă efecte «acolo», departe. Părinţii fondatori ai mecanicii cuantice nici măcar nu aveau nevoie de argumentele lui Einstein că, vezi-Doamne, nu există acţiune la distanţă, căci puteau găsi argumente şi în altă parte. Ideea că există fie determinism, fie acţiune la distanţă, le era atât de respingătoare, încât preferau să privească în altă parte. Ei bine, aceasta este tradiţia şi noi trebuie să învăţăm, în viaţă, că uneori trebuie să cunoaştem tradiţii noi. Va trebui ca noi să învăţăm nu atât să acceptăm acţiunea la distanţă, cât să înţelegem insuficienţa unui decret de tipul «acţiunea la distanţă nu exist㻓.
În ce priveşte obiecţiile la conceptul de non-localizare, Hiley şi Bohm au făcut câteva observaţii semnificative: „Obiecţiile la non-localizare par să fie, mai mult sau mai puţin, o prejudecată care s-a dezvoltat odată cu ştiinţa modernă. La începutul dezvoltării mecanicii cuantice a avut loc o luptă îndelungată pentru eliberarea de tot ceea ce putea fi considerat ca fiind superstiţie sau magie, iar non-localizarea era în această direcţie o noţiune-cheie. Poate că a rămas o frică profund înrădăcinată că simpla luare în considerare a ideii de non-localizare ar putea redeschide supapele care ne apără de «concepţiile iraţionale» ascunse în substratul culturii moderne. Chiar dacă am fi într-un astfel de caz, situaţia nu ar putea constitui un argument valid împotriva non-localizării.
Oare conştiinţa noastră este cea care creează realitatea?
Fizica cuantică ne-a arătat că la nivel subatomic, în universul infinitezimal, fiecare obiect al Universului Fizic este conectat cu toate celelalte obiecte. Termenul „obiect“ pare impropriu, căci este necesar să vorbim despre vibraţia energiei şi relaţii. Fără a recurge la conştiinţă, va fi imposibil să cercetăm realitatea ultimă a Universului. Există încă un aspect foarte misterios pentru oamenii de ştiinţă contemporani referitor la „realitatea“ lumii noastre care este constituită din atomi, ce sunt constituiţi la rândul lor din electroni, protoni şi neutroni. Aici ajungem la frontierele conştiinţei noastre terestre, deoarece fizicienii nu reuşesc niciodată să descopere din ce sunt alcătuite „cărămizile ultime“ ale materiei. Noi nu cunoaştem constituenţii celor mai mici particule care alcătuiesc obiectele Universului Fizic. Ceea ce ştim referitor la aceste particule, şi aceasta este, de asemenea, o cunoaştere fundamentală, este că în Univers, toate sunt legate între ele. La cel mai profund nivel, toate particulele sunt interconectate.
Eben Alexander afirmă: „Cred că actuala viziune ştiinţifică asupra Lumii se apropie cu paşi mari de o teorie a Totului care nu lasă decât foarte puţin spaţiu sufletului nostru, spiritului nostru, şi chiar paradisului şi lui Dumnezeu. Călătoria mea în profunzimile stării de dincolo de această realitate fizică umilă, către lăcaşul maiestuos al Creatorului atotputernic, mi-a revelat abisul insondabil dintre cunoaşterea noastră umană şi Împărăţia incomensurabilă a lui Dumnezeu.
Experimentele mecanicii cuantice, atât de bulversante prin implicaţiile lor pentru înţelegerea lumii, au şocat spiritele ştiinţifice ale remarcabililor fondatori ai acestei ştiinţe noi.
Căutând în mod absolut răspunsuri, unii s-au aventurat pe calea spirituală. Cu toţii au admis un aspect fundamental: este imposibil să se explice realitatea fără existenţa conştiinţei. Fiecare dintre noi este într-un mod inexplicabil conectat cu un Univers mult mai vast, necuantificabil în parametrii noştri limitatori de timp şi spaţiu, şi fiecare dintre noi este posesorul unei enorme puteri lăuntrice. Credinţa că spiritul poate influenţa materia este o consecinţă imediată. Există un întreg Univers, extrem de vast, care ne îmbrăţişează clipă de clipă. El există pur şi simplu pe o altă frecvenţă, pe care nu o conştientizăm din cauza incapacităţii simţurilor noastre şi a creierului nostru de a o percepe. Percepţia redusă pe care o avem referitoare la dimensiunile ascunse ale vieţii ne limitează accesul la alte dimensiuni. Deloc întâmplător, un înţelept afirma la un moment dat: „Universul este construit în aşa fel încât pentru a putea înţelege pe deplin una din multiplele sale dimensiuni şi niveluri, trebuie să devenim o parte a acelei dimensiuni.
Inseparabilitatea cuantică
Inseparabilitatea cuantică este un fenomen observat în mecanica cuantică, care descrie starea a două obiecte în mod global, fără putinţa de a le diferenţia, deşi ele sunt aparent separate spaţial. Atunci când două (sau mai multe) sisteme sunt într-o stare inseparabilă, apar corelaţii între proprietăţile fizice observate ale celor două sisteme (notate S1 şi S2) care nu ar fi prezente dacă am lua în considerare doar proprietăţile individuale ale fiecărui obiect în parte. În consecinţă, chiar dacă sunt separate la o mare distanţă în spaţiu, cele două sisteme nu sunt independente şi trebuie să considerăm ansamblul format din S1 şi S2 ca pe un sistem unic. Inseparabilitatea cuantică are un mare potenţial de aplicabilitate în domeniul informaţiei cuantice, de exemplu, în criptografia cuantică, în teleportarea cuantică sau în cazul ordinatorului cuantic. În acelaşi timp, ea se află în centrul discuţiilor filosofice referitoare la interpretarea mecanicii cuantice. Corelaţiile prezise de mecanica cuantică şi observate în experimente au arătat că Natura nu respectă principiul „realismului local“ de care Einstein era atât de ataşat, conform căruia proprietăţile observate într-un sistem, bine definite înainte de orice acţiune, sunt proprii acelui sistem şi nu pot fi modificate decât prin interacţiune cu un alt sistem. Indubitabil, faptul că mecanica cuantică tolerează existenţa stărilor intrinsece, stări care au fost observate efectiv în laborator şi al căror comportament este în acord cu cel prevăzut de mecanica cuantică, implică faptul că mecanica cuantică este o teorie fizică non-locală.
Medicul Eben Alexander mărturiseşte:
În prestigioasa revistă Newsweek a fost publicat un articol intitulat „Raiul există. Experienţa vieţii de apoi aşa cum a fost ea trăită de un medic“, ce include o lungă mărturie a doctorului Alexander Eben. Acesta preciza: „Ştiu că se vor găsi persoane care vor încerca să invalideze experienţa mea cu orice preţ, şi persoane care o vor respinge din start, refuzând să creadă că ceea ce eu am trăit poate fi cu adevărat luat în considerare dintr-un punct de vedere «ştiinţific», că poate fi altceva decât visul înfierbântat al unui nebun. Dar eu ştiu foarte clar ce am trăit. Din iubire pentru cei care trăiesc pe acest Pământ şi pentru cei pe care i-am întâlnit dincolo de această lume, consider că este de datoria mea – deopotrivă ca om de ştiinţă, căutător al adevărului şi medic devotat slujirii celorlalţi – să le fac cunoscut cât mai multor persoane faptul că experienţa mea este autentică, reală şi de o importanţă colosală. Nu atât pentru mine, cât pentru noi toţi.
Iată câteva extrase din articol: „Sunt fiul unui neurochirurg şi am crescut într-un mediu ştiinţific. Am studiat mecanismele funcţionării creierului atunci când o persoană se află în apropierea morţii şi m-am gândit întotdeauna că există explicaţii ştiinţifice bune referitoare la aceste călătorii paradiziace în afara trupului pe care le descriau cei care şi-au revenit din starea de moarte clinică. Simţeam simpatie pentru cei care credeau, şi chiar dacă îi invidiam, din punct de vedere ştiinţific nu puteam să le împărtăşesc credinţa. Creierul este un mecanism sofisticat şi fragil. Dacă diminuăm în cantităţi infime cantitatea de oxigen pe care o primeşte, apare o reacţie. Nimic surprinzător, aşadar, în faptul că victimele care au supravieţuit unui traumatism sever revin povestind fel de fel de istorii aparent ciudate. Ceea ce nu înseamnă că această «călătorie» a lor a fost mai puţin reală.
Spre sfârşitul anului 2008, după 7 zile petrecute în comă, în timpul cărora neocortexul a fost inactiv, am experimentat câteva aspecte foarte profunde, care mi-au oferit o motivaţie ştiinţifică pentru a crede că conştiinţa supravieţuieşte după moarte. Ştiu cum sună în urechile scepticilor de serviciu o astfel de afirmaţie. Vă voi povesti experienţa mea cu cuvintele şi logica omului de ştiinţă care sunt. Acum patru ani, m-am trezit cu o migrenă extrem de violentă. În câteva ore, cortexul meu, partea din creier care controlează gândirea şi emoţiile, a încetat să funcţioneze. Medicii de la spitalul general din Lynchburg, Virginia, unde am fost internat, m-au diagnosticat cu o formă rară de meningită bacteriană, care apare de obicei la nou-născuţi. Bacteria E. coli a pătruns în fluidul cerebrospinal şi mi-a atacat creierul. Şansele de supravieţuire, altfel decât într-o stare vegetativă, erau foarte mici când am ajuns la spital. Foarte repede, şansele s-au redus la zero. Dar în timp ce neuronii din cortex erau aduşi la o stare de inactivitate completă de bacterii, conştiinţa mea eliberată de creier călătorea într-o dimensiune mult mai vastă a Universului, o dimensiune pe care nu am visat-o niciodată şi pe care, înainte de această experienţă eram încântat să o explic „ştiinţific“, în termeni materialişti. Nu sunt primul care a descoperit că ceea ce numim conştiinţă există dincolo de trup. Dar, din câte ştiu, nimeni nu a mai realizat această călătorie: a) cu cortextul complet inactiv şi b) sub supraveghere medicală permanentă.
Principalele argumente formulate pentru a respinge experienţele la graniţa dintre viaţă şi moarte susţin că acestea ar fi rezultatul unei disfuncţionalităţi minime, tranzitorii şi parţiale a cortexului cerebral. Dar experienţa mea a survenit atunci când cortexul meu cerebral era complet inactiv. Acest fapt este susţinut de gravitatea şi durata meningitei mele şi de scanările şi examenele neurologice la care am fost supus. Conform cunoştinţelor medicale actuale referitoare la creier şi la spirit, nu există nicio şansă ca eu să fi avut vreo sclipire de conştiență în această perioadă. Cu atât mai mult, era imposibil să fiu purtat în această odisee vie şi perfect coerentă. Au trebuit să treacă luni de zile pentru ca să accept ceea ce mi s-a petrecut. Acolo unde am fost, văzul şi auzul nu erau două funcţii separate. Toate erau distincte şi, în acelaşi timp, îngemănate, asemenea motivelor intercalate de pe un covor persan. Ştiu că aceasta poate părea extraordinar şi incredibil. Dacă în trecut cineva, chiar şi un medic, mi-ar fi spus o astfel de poveste, aş fi fost sigur că era victima unei iluzii. Dar ceea ce mi s-a petrecut este foarte departe de a fi o iluzie. Este un eveniment real, la fel de real ca toate evenimentele din viaţa mea, inclusiv căsătoria mea şi naşterea celor doi copii ai mei.
Ceea ce mi s-a petrecut necesită o explicaţie. Fizica modernă ne spune că Universul este o unitate, că este indivizibil. Chiar dacă avem impresia că trăim într-o lume a separării şi a diferenţierii, fiecare obiect şi eveniment din Univers face parte dintr-o ţesătură care îl leagă de toate celelalte obiecte sau evenimente existente. Nu există o separare reală. Înainte de experienţa mea, aceste idei erau abstracte. Astăzi ele sunt pentru mine realităţi indubitabile. Privirile ce exprimă o neîncredere politicoasă pe care le văd astăzi, în particular din partea colegilor mei, mă fac să înţeleg că este dificil să explic vastitatea a ceea ce am văzut şi experimentat în dimensiunea subtilă astrală. De acum înainte este evident pentru mine că viziunea materialistă asupra trupului şi a creierului ca «producători» şi nu ca «vehicule» ale conştiinţei umane este invalidă. O nouă viziune asupra trupului şi a spiritului este pe cale să apară. Această reprezentare este simultan ştiinţifică şi spirituală, în proporţii echilibrate. Ea va repune la loc de cinste ceea ce a fost mereu un ţel al marilor oameni de ştiinţă din istorie, şi anume adevărul.“

Articol preluat din Programul Taberei spirituale yoghine de vacanță – Herculane 2013, publicat la Editura Shambala, tipărit la Ganesha Publishing House.

yogaesoteric
21 noiembrie 2014