Totalul afișărilor de pagină

duminică, 17 iunie 2018

O vizită în Antarctica, care confirmă descoperirea unei civilizații extraterestre congelate.


Scrisă de dr. MICHAEL SALLA la 25 ian. 2017.
Publicată în EXOARCHEOLOGY, PROGRAM SPACE
Traducere Const. Mihăilescu



La începutul lunii ianuarie 2017, informatorul secret al programului spațial, Corey Goode, a declarat că a fost dus în Antarctica pentru a fi martor la primele săpături științifice și pentru a vedea ruinele unei civilizații vechi, aflată în congelare și îngropată sub două mile de gheață. 
De fapt, descoperirea ruinelor avusese loc la prima expediție germană nazistă, din 1939, în conformitate cu Goode, dar numai din 2002 s-a permis efectuarea de săpături arheologice.
Arheologii au pregătit filme documentare și lucrări academice a căror publicare va surprinde comunitatea științifică internațională și nu numai.
Într-o actualizare din 11 decembrie 2016, Goode descrie modul în care anterior fusese informat despre săpăturile din Antarctica. 

El face referire al un înalt ofițer cooptat în cadrul unui program secret condus de USAF, numit "Sigmund". 
Sigmund a condus o misiune secretă care a implicat mai multe răpiri și rapoarte ale lui Goode, care, în prealabil, fusese testat pentru fidelitatea informațiilor sale.
După ce a fost mulțumit de acuratețea informațiilor provenite de la sursele lui Goode, Sigmund a destăinuit în mod neașteptat o parte din cunoștințele sale despre săpăturile din Antarctica.
Se face referire la o civilizație umană condusă de 10-12 înălți "Pre-Adamiți" care erau foarte înalți și avreau craniile alungite.
Pe un areal de trei sit-uri în formă de oval, cu diametrul de 30 de mile, și aflate în apropiere unul de altul, au fost descoperite ființe congelate ceea ce a dus la concluzia că pre-adamiții erau de origine extraterestră și că au ajuns pe Pământ cu 55.000 de ani în urmă.
În una dintre locații s-au făcut excavații unde s-a găsit mai multe nave spațiale de dimensiuni mai mici. 
Civilizația pre-adamită, cel puțin acea parte din ea aflată în Antarctica, fusese înghețată ca urmare a producerii unui cataclism care a avut loc cu aproximativ 12.000 de ani în urmă.
Goode a fost informat că cele mai avansate tehnologii precum și rămășițele pre-adamiților fuseseră luate anterior din sit-ul arheologic ce urmeză a fi făcut public. 

Deci, echipele de arheologi au putut face cercetări doar asupra a ceea ce rămăsese după „curățarea” locului, spunându-li-se totuși să păstreze în secret ceea ce au văzut.
Afisarea artistică a ruinelor găsite sub Antartica.
În plus, artefacte vechi selectate din alte locații vor fi aduse și plasate în spațiul arheologic destinat popularizării. Se intenționează ca în iminentul anunț despre săpăturile din Antarctica, accentul să se pună pe elementele terestre ale civilizațiilor înghețate descoperite, pentru a nu șoca prea mult populația.
Potrivit lui Goode, anunțul ar putea fi programat la momentul potrivit, pentru a distrage atenția de la viitoarele dezvăluiri privind crimele elitelor globale, legate de acte grave de pedofilie orgenizate le nivel internațional și traficul de copii.
Până de curând, tot ceea ce Goode știa despre săpăturile din Antarctica aflase din surse din interior (insideri) sau de la Sigmund. Situația s-a schimbat la începutul lunii ianuarie 2017, când Goode a fost dus în Antarctica
pentru a asista la descoperirea și cercetarea ruinelor și la efectuarea săpăturilor. 

Într-un scurt briefing personal, pe 24 ianuarie, și o discuție ulterioară cu cineva care l-a avut invitat și pe David Wilcock, Goode a comunicat câteva detalii despre cea mai recentă călătorie din Antarctica. 
Mai înainte, el vorbise despre o vizită anterioară efectuată în Antarctica, unde a vizitat cinci dintre bazele de lucru subterane aparținând Conglomeratului corporatist  interplanetar, un program de spațiu secret organizat în Antarctica.
Reprezentarea artistică a bazei ICC Antartica, văzută de Coode
Goode spune că la scurt timp după Anul Nou, în 2017, a fost dus în Antarctica de o navă spațială "Anshar". Anshar este una dintre cele șapte civilizatii ale Pamantului pe care Goode le-a intalnit. El a descris în rapoartele anterioare că a fost dus în principalul oraș subteran din Anshar, unde a văzut tehnologiile lor avansate.
Goode a descris întâlnirile sale multiple cu Kaaree, o Preoteasă a Ansharului, ca ghid și însoțitoare în multe călătorii în interiorul Pământului, în Antarctica și în spațiul profund.
O altă figură importantă în revelațiile lui Goode este "Gonzales", comandantul comandamentului US Navy, care a fost contactul inițial al lui Goode cu o Alianță secretă a Programului Spațial, alcătuită din programul Solar Warden al Marinei, alături de alte programe spațiale secrete.

După ce a fost expus din cauza răpirilor și interogatoriilor involuntare ale lui Goode de către "Sigmund", Gonzales a devenit o legătură între Programul Mayan Secret Space și Alianța SSP, care nu mai necesită prezența sa pe Pământ.


În legătură cu vizita de la începutul lunii ianuarie 2017, Goode declară că a fost însoțit de Kaaree, Gonzales și de alți doi reprezentanți ai civilizației interioare a Pământului.
Una dintre acestea se referă la o călătorie asiatică pe care Goode a descris-o în întâlnirea inițială cu reprezentanții celor șapte civilizații ale Pământului Interior.
Goode și ceilalți au fost luați de nava spațială Anshar și duși într-o zonă neexpusă a ruinelor. Acesta era un domeniu pe care echipele stiintifice din apropiere nu o atinseseră, asa că a văzut toată amploarea unei civilizatii care fusese inghesuită într-un spațiu limitat..
Goode a văzut și a descris trupuri înghețate, răsucite și contorsionate în diferite poziții anormale, provocate de o catastrofă rapidă și evident neanticipată.
Ființe umane și pre-adamite surprinse de cataclism.
El a spus că pre-adamiții erau foarte subțiri și înalți, denotând faptul că aceste ființe veneau de pe o planetă unde atracția gravitațională era mult mai mică decât pe Pământ.
În plus, înafară de pre-adamiți, Goode a văzut mai multe tipuri diferite de oameni cu dimensiuni normale, dintre care unii aveau cozi scurte, în timp ce alții aveau cranii alungite, asemănătoare cu pre-adamiți. Concluzia la care a ajuns Goode a fost că în acel loc pre-adamiții efectuaseră experimente biologice asupra oamenilor indigeni ai planetei.
Un om normal (dar dintre cei cu craniul alungit) și un pre-adamit (prezentare artistică)
Gonzales avea un instrument pentru a lua probe biologice pe care le introdcea în corpurile înghețate cercetate. De asemenea, el avea o cameră de luat imagini. Materialul biologic și fotografiile vor fi date spre studiu oamenilor de știință din Secret Space Program Alliance.
În plus, s-au găsit niște suluri ale unui aliaj metalic care erau înfășurate și care aveau un fel de inscripții pe ele. 
Anshar și alți reprezentanți ai Pământului interior au colecționat foarte multe asemenea obiecte.

În rapoartele anterioare, Goode a descris Biblioteca Anshar ca fiind destul de vastă și având numeroase artefacte aparținând unor civilizații antice. Anshar adăuga înregistrările istorice ale acestei civilizații înghețate.
 Goode a declarat că nu a fost martor când oameni de  știință și arheologi au lucrat în altă parte, unde se mai află sit-uri, în Antartica. 
El remarcă cum nava se putea deplasa cu ușurință prin pereții grotelor explorate, folosind tehnologiile avansate, necunoscute pământenilor.

https://www.amazon.com/Antarcticas-Hidden-History-Corporate-Foundations/dp/0998603821/ref=tmm_pap_swatch_0?_encoding=UTF8&qid=1522094077&sr=1-1


sâmbătă, 16 iunie 2018

Copii demotivaţi – părinţi exasperaţi

Dicţionarul Explicativ al Limbii Române defineşte motivaţia drept „totalitatea motivelor sau mobilurilor, conştiente sau nu, care determină pe cineva să efectueze o anume acţiune sau să tindă spre anume scopuri”. În psihologie, se defineşte prin motivaţie „un ansamblu de factori dinamici care determină comportamentul unui individ”. Dicţionarul de Psihologie Socială defineşte motivaţia drept un „concept fundamental în psihologie şi, în genere, în ştiinţele despre om, exprimând faptul că la baza conduitei umane se află întotdeauna un ansamblu de mobiluri – trebuinţe, tendinţe, afecte, interese, intenţii, idealuri – care susţin realizarea anumitor acţiuni, fapte, atitudini”.
Am citat aceste definiţii tocmai pentru a înţelege mai bine ce li se petrece copiilor noştri atunci când nimic nu pare că îi motivează. „Am încercat de toate, şi cu bune, şi cu rele”, îmi spunea o mămică aproape plângând. „Fetiţa mea îmi repetă constant că nu îi pasă. Ce să mă fac cu ea?”. Evident că dacă la 9 ani nimic nu părea să o intereseze, părinții aveau un motiv serios de îngrijorare.
Această problemă se manifestă la copii şi la adolescenţi din varii straturi sociale, mai vizibil (sau din ce în ce mai vizibil) începând din jurul vârstei de 7-8 ani şi accentuat la pubertate şi adolescenţă. Tot mai mulţi părinţi se simt complet neputincioşi şi îngrijoraţi că nu mai reuşesc nici să îşi trimită copiii la şcoală. „Parcă este în hibernare”, mi se confesa un tată frustrat, „pur şi simplu nimic nu îl mai interesează, nu îi este ruşine să ia note proaste şi să fie privit ca cel mai slab copil din clasă, nu îşi găseşte plăcere în nimic, stă toată ziua şi vegetează pe canapea la televizor sau navigând pe Internet. Şi când i-am interzis accesul la acestea, ce credeţi? A fost în stare să stea să se uite la pereţi ore în şir!”.
„Generaţia Eu”
Desigur, poate nu toată lumea realizează că lipsa de motivaţie poate fi unul dintre simptomele specifice depresiei. Însă pentru marea masă de copii şi adolescenţi, lipsa motivaţiei este un semn al lipsei voinţei, lipsei de scopuri, lipsei încrederii în sine.
Voi discuta mai pe larg despre toate aceste aspecte pornind de la rezultatele interesante ale unei cercetări întreprinse de Prof. Jean M. Twenge de la Universitatea San Diego şi prof. Tim Kasser de la Knox College (S.U.A.) şi publicată în „Personality and Social Psychology Bulletin”. Cei doi profesori de psihologie au plecat în demersul lor de cercetare de la supoziţia următoare: este tineretul din ziua de astăzi mai interesat de aspectele materialiste ale vieţii şi mai puţin motivat decât generaţiile anterioare, sau este doar o reflectare a tendinţei adulţilor de a percepe în mod distorsionat tineretul şi de a-i găsi defecte? Cei doi profesori şi-au făcut cercetarea folosindu-se de un studiu realizat pe 355.000 de subiecţi absolvenţi de liceu între anii 1967-2007. Respectivul studiu examina valorile materiale a trei generaţii, chestionarele aplicate focalizându-se pe câteva aspecte cheie: cum percep subiecţii importanţa banilor şi a bunurilor materiale, cât şi disponibilitatea lor de a munci din greu.
Comparativ cu generaţiile trecute, absolvenţii de liceu din ziua de azi sunt mult mai dornici să aibă mulţi bani şi lucruri de calitate, dar mult mai puţin dispuşi să se spetească muncind pentru toate acestea”, precizează Twenge, autor şi al lucrării „Generation Me” („Generaţia Eu”). Autorii intitulează acest aspect „fantasy gap”, expresie sinonimă cu lipsa de realism.
Interesante concluzii şi îngrijorătoare în acelaşi timp, pentru că părinţii şi educatorii ar fi necesar să se întrebe: cum se face că ne trezim crescând generaţii de oameni inteligenţi şi capabili, dar slabi la virtute?
Puţină „sare” este ceea ce dă savoare vieţii
Lipsa de voinţă este ceea ce usucă aceşti tineri pe dinăuntru. Ce anume le slăbeşte voinţa? Şi ce este voinţa? Nu voi recurge aici la termeni psihologici, ci tot la Dicţionarul Explicativ al Limbii Române: „1. Funcţie psihică caracterizată prin orientarea conştientă a omului spre realizarea unor scopuri şi prin efortul depus pentru atingerea lor. ♦ Trăsătură de caracter definită prin decizie fermă şi perseverenţă în învingerea obstacolelor. 2. Ceea ce hotărăşte cineva; hotărâre, decizie, voie. ♦ Învoire, consimţământ. 3. Intenţie, scop. 4. Dorinţă, poftă, chef”.
Celor mai mulţi „mileniali” nu le lipsesc scopurile, şi cu atât mai puţin dorinţele, cheful, ci le lipseşte efortul şi disponibilitatea de a depune efort. Iar dorinţele lor principale sunt de a avea şi de a se distra, de a se simţi bine. Părinţii lor, oameni născuţi după război şi trecuţi prin destule crize economice, au crescut în lipsuri şi muncind din greu pentru a obţine tot ce au. Devenind părinţi, şi-au dorit să ofere copiilor lor totul de-a gata, aceştia să aibă tot ce îşi doresc, să nu sufere pentru că n-au, să nu sufere de plictiseală, să se amuze, să se simtă bine. Toate aceste intenţii bune, născute din iubire şi din grijă, au funcţionat exact ca mierea şi zahărul în bucate, după cum ne spune povestea binecunoscută – când, ce să vezi, puţină „sare” este ceea ce dă savoare vieţii. Sunt copii care au crescut motivaţi în permanenţă de recompense materiale şi care, atunci când cresc, desigur, nu se mai pot desprinde de ele şi nu mai reuşesc să găsească în ei înşişi motivaţia de a face ceva.
În lucrările sale, Arlene Pellican vorbeşte despre faptul că distracţia copiilor este prioritatea numărul 1 pentru foarte mulţi părinţi: „Nu ne dorim ca ei să se plictisească sau să facă gălăgie când ies cu noi, aşa că le dăm un gadget electronic să îi amuze”. De aceea, explică Arlene, ei nu mai învaţă să facă faţă nici plictiselii, nici disconfortului, ci se obişnuiesc să aibă în permanenţă ceva care să îi amuze şi să îi distreze.
De ani de zile îi sfătuiesc pe părinţi să lase copiii să îşi mai ţină şi singuri de urât pentru că, în caz contrar, neavând ocazia să-şi folosească imaginaţia şi creativitatea sau, pur şi simplu, să îndure plictiseala, copiii devin din ce în ce mai slabi, mai infantili, ca nişte bebeluşi cărora trebuie să le zornăi jucăriile ca să le distragi atenţia şi să nu plângă. Iar părinţii se transformă din educatori în entertaineri. A nu se înţelege că îi îndemn pe părinţi să îşi neglijeze copiii, ignorându-i şi nepetrecând timp cu ei. Nici vorbă! Dar profitaţi de situaţii precum sala de aşteptare sau treburi casnice ce nu suportă amânare pentru ca să le daţi copiilor aceste ocazii de învăţare. Măcar de două ori pe săptămână, pentru 20 până la 40 de minute (depinde de vârsta copilului), dacă nu se poate şi mai des.
Cu atâta distracţie în viaţa lor şi atât de puţină înfrânare, copiilor le vine din ce în ce mai greu să facă ceva ce le provoacă chiar şi cel mai mărunt disconfort. Un bun antrenament ar fi să le dăm săptămânal şi ceva de făcut care este pur şi simplu dificil, dar nu imposibil de realizat pentru vârsta lor (de pildă, să îşi spele singuri, de mână, un obiect de îmbrăcăminte destul de delicat pentru maşina de spălat sau doar batistele), ori o sarcină neamuzantă, plictisitoare şi monotonă (cum ar fi curăţatul cartofilor sau scoaterea sâmburilor pentru dulceaţă) sau chiar sarcini mai neplăcute (ca de exemplu spălatul coşului de gunoi sau curăţatul băii).
O altă mare problemă în educarea voinţei şi în motivarea copilului este abordarea de tipul „toată lumea este câştigătoare”. Deşi unii văd cu ochi buni o astfel de abordare, considerând că este de natură să le dea copiilor mai multă încredere în ei şi că evită să le ştirbească sentimentul valorii, în fapt este o greşeală. Cel mai clar se vede în arena sportivă, unde arareori avem de-a face cu o remiză, iar în unele sporturi (cum sunt atletismul, gimnastica sau patinajul) nici măcar nu se poate vorbi vreodată de remiză.
Să le dai copiilor iluzia că au câştigat chiar şi atunci când au eşuat este la fel de dezastruos cu a-i critica şi a-i umili: le sfărâmă voinţa şi motivaţia pe căi diferite. În primul caz, le creezi o imagine de sine supraevaluată şi autosuficientă: „Dacă oricum câştig, de ce să mă mai obosesc să şi fac ceva?”, se întreabă pe bună-dreptate un astfel de copil. Dacă îi critici şi le reproşezi eşecul, atunci vor deveni tot mai temători şi neîncrezători, încrederea lor în capacitatea de a reuşi erodându-se tot mai mult, până când vor ajunge să evite orice situaţie în care ar putea eşua. Abordarea cea mai realistă şi constructivă este următoarea: eşecul este o realitate trecătoare; nu este grozav să eşuezi, dar este util să înveţi ceva din eşec dacă vrei să obţii ceea ce îţi doreşti. Românii au o vorbă minunată: „Tot păţitul este priceput!”. Folosiţi-o cât mai des, pentru că are o înţelepciune provenită din practică şi dovedită ştiinţific de psihologie.
Răsfăţul şi cocoloşirea
Există în prezent (adică de vreo cincisprezece-douăzeci de ani) tendinţa de supra-psihologizare a educaţiei copiilor, tendinţă ce afectează atât părinţii, cât şi educatorii. Astfel, punem mult prea des accentul pe cum se simte copilul decât pe ceea ce gândeşte copilul, pe intenţionalitatea sa, iar emoţiile sunt exacerbate. Refuzul părintelui de a-i cumpăra copilului a cea de-a nu-ştiu-câta maşinuţă cu ocazia faptului că au mai ieşit o data la hipermarket sau în mall, refuz urmat de tantrumul copilului (criza de nervi datorată frustrării) este adeseori interpretată drept „traumă”! La fel şi refuzul copilului de a merge la culcare sau de a face ceva ce îi displace. Trauma a devenit sinonimă cu orice intervenţie a părintelui care frustrează copilul. Repet: care frustrează, nu care agresează copilul în vreun fel!
În aceste condiţii, să nu ne mirăm că solicitarea părintelui de efectuare a temelor sau a altor sarcini (precum de a-şi face ordine în lucruri, de a închide televizorul şi de a merge la culcare etc.) ajung să fie percepute de către copil ca fiind de-a dreptul îngrozitoare, făcându-i viaţa un chin! Popular, acest lucru se numeşte răsfăţ, adică să-i oferi copilului tot ce vrea, când vrea şi să îl laşi să facă numai ce vrea, când vrea, fără să ai nicio aşteptare de la el, nici măcar de a face lucruri banale atunci când este nevoie. Am întâlnit puşti de 16 ani care până la această vârstă nu spălaseră niciodată o farfurie, pentru simplul motiv că este dezgustător! Am întâlnit copil de 7 ani care refuza să se şteargă la fund după folosirea toaletei pentru că i se părea dezgustător, de aceea o chema pe bunica! Reflectaţi la aceste exemple – şi, chiar dacă par incredibile, vă asigur că sunt cât se poate de reale. Gândiţi-vă în ce situaţii vi se petrece să procedaţi similar, nu neapărat identic, doar pentru a scuti copilul să facă ceva ce este sau i se pare a fi greu sau neplăcut.
Micromanagementul copilului şi cocoloşirea sunt alţi doi factori care slăbesc voinţa şi motivaţia copilului. Micromanagementul este controlul exagerat al copilului, verificarea până şi a celor mai neînsemnate acţiuni ale sale, cu scopul de a fi executate perfect (ca de exemplu, modul în care îşi împătureşte pijamaua sau îşi aranjează micile posesiuni în camera lui). O astfel de atitudine, dublată de cele mai multe ori de reproşuri, cicăleală şi critică, invalidează profund copilul, aşa încât încrederea lui în sine devine tot mai slabă, ca şi motivaţia lui de a mai face ceva. De ce? Pentru că orice lucru pe care îl face riscă să devină o nouă ocazie de a primi reproşuri, de a i se aminti că este incompetent, inadecvat, incapabil. Amintiţi-vă un lucru important: cu cât le suflaţi copiilor mai tare în ceafă, cu atât vor eşua mai mult şi cu atât vor deveni mai neîncrezători în ei înşişişi, mai incapabili.
Cocoloşirea/supraprotecţia merge mână în mână cu răsfăţul (cum se spune popular, „să-i cauţi copilului în coarne”). Ca şi micromanagementul, este o formă profundă de invalidare a copilului, dar într-o altă cheie, nu prin umilire, ci prin infantilizare. Copilului i se cultivă neputinţa şi dependenţa de părintele care ajunge să facă totul în locul lui (după cum mi-a declarat odată o mamă că ar fi în stare să se ducă şi la toaletă în locul copilului, dacă s-ar putea!). Un astfel de copil chiar nu mai este în stare de nimic, pentru că nu a avut ocazii de învăţare. Micromanagementul îşi are izvorul în grija exagerată a părintelui de a vedea că tot ce face copilul lui este exact aşa cum îşi doreşte el, pentru că doar aşa este cel mai bine pentru copil („Mi-e teamă că dacă nu face exact aşa cum ştiu că este cel mai bine, va avea de suferit”), iar cocoloşirea se trage dintr-o slabă gestionare a sentimentului de iubire părintească („Îl iubesc atât de mult, încât vreau ca el să se simtă perfect în orice moment”).
Criticismul şi neînţelegerea
Negativismul, criticismul şi comparaţiile nefavorabile cu alţii sunt inamici redutabili ai încrederii în sine şi ai motivaţiei copilului. Deşi părintele îşi imaginează că astfel îl va „ambiţiona” (adică îl va motiva), rezultatul este exact pe dos. În plus, copilul se va revolta (mai deschis sau mai voalat) împotriva părintelui şi, în timp, va ajunge să nu mai respecte (sau să respecte prea puţin) orice autoritate, oricât de legitimă ar fi aceasta, opunându-i-se făţiş şi agresiv sau în mod pasiv (tace şi nu face). Teama de eşec şi de umilire publică este, prin urmare, un factor profund demotivant!
Lipsa unor obiective şi sarcini clare este un alt factor foarte demotivant. Când nu ştii la ce te ajută ceea ce faci sau care este scopul final al acţiunii tale, poţi lesne să renunţi să mai depui vreun efort. Adulţii cunosc din experienţă că, la locul de muncă, efortul de dragul efortului, fără o finalitate clară, se transformă în tândăleală şi, în cele din urmă, în renunţare. Tot aşa se petrece şi cu copiii şi adolescenţii noştri: nu înţeleg de ce au nevoie să înveţe cutare sau cutare disciplină, de ce trebuie să mai rezolve nu-ştiu-câte probleme care arată toate la fel cu prima, de ce au de îndeplinit anumite sarcini domestice, de ce este nevoie să respecte anumite cerinţe. Părinţii dau prea des răspunsuri vagi, generale, care nu au niciun efect („Este spre binele tău”, „Şcoala este importantă”, „Trebuie să fii harnic”). Răspunsurile părinţilor la întrebările copilului trebuie să fie concise (nu elaborate); clare (nu confuze); specifice (nu generale); concrete (nu abstracte); vizând un orizont de aşteptare imediat sau pe termen scurt (acum, mâine, săptămâna viitoare, în acest semestru etc.), nu un orizont de aşteptare îndepărtat („În viitor” sau „Când ai să fii mare”).
Uneori copiii nici nu mai întreabă de ce trebuie să facă cutare lucru, pur şi simplu refuză, caz în care este nevoie să le explicăm care este finalitatea, scopul, obiectivul solicitării noastre şi care va fi beneficiul lor după aceleaşi criterii ca cele de mai sus.
Viaţa spirituală 
Am lăsat la final aspectul cel mai sensibil, cel mai filosofic şi cel mai profund al lipsei de motivaţie: lipsa vieţii spirituale. Omul care trăieşte ancorat doar în lumea materială trăieşte într-un orizont limitat şi riscul autosuficienţei este major – de aici, lipsa de motivaţie. Orice motivaţie legată de lumea materială este o motivaţie de natură exterioară individului, plasată în afara lui şi de esenţă slabă. Ea va dispărea de îndată ce interesul individului sau trebuinţa dispare sau dorinţa este satisfăcută. Este suficient să ne gândim la copilul obişnuit să tot primească jucării peste jucării: la un moment dat, nicio jucărie nu îl mai interesează, toate ajung să îl plictisească. Treptat, va deveni foarte greu de mulțumit, fiecare nouă jucărie trebuie să fie mai grozavă decât ultima, altfel nu îi va mai suscita niciun interes.
Motivaţiile externe sunt bune doar când copiii sunt foarte mici, şi în doze mici. Copiii care înţeleg că ceea ce fac este pentru ei, nu pentru părinţi sau pentru a obţine nişte alte beneficii, care nu au legătură cu ceea ce fac, au şansele cele mai bune de a dezvolta ulterior o motivaţie intrinsecă. Tipic este exemplul copilului care îşi face temele doar ca să primească bani sau acces la calculator. De îndată ce va fi strâns destui bani cât să îi ajungă pentru ceea ce îşi doreşte sau pentru o perioadă, va înceta să îşi mai facă temele, pentru că nu mai are nevoie de bani. La fel şi dacă ajunge să se plictisească stând la calculator: dacă timpul de ecran nu mai este o nevoie pentru el, nu îşi va mai face nici temele.
Prin contrast, motivaţia internă, plasată în interiorul individului, nu slăbeşte în intensitate. Atunci când copilul îşi doreşte să ştie ceva, să cunoască, uită şi de ecran şi de bani, nu mai are nevoie de nimic altceva decât să se informeze, să îşi satisfacă setea de a şti acel ceva care i-a stârnit interesul. Dacă unui copil îi place un anume sport, nici nu mai contează că nu are echipamentul cel mai bun, că plouă afară sau că poate nici măcar nu este talentat – el continuă pentru că plăcerea este în el, nu în afara lui. Priviţi-i cum se joacă la calculator atunci când îşi doresc să ajungă la al nu-ştiu-câtelea nivel: nu-i mai ridici de acolo cu nimic, chiar dacă nu au nicio altă recompensă în afară de bucuria de a fi fost dibaci, de a fi reuşit să treacă la un alt nivel, unde jocul devine încă şi mai complicat, nu mai uşor. Aceasta este forţa motivaţiei interne!
Viaţa spirituală, aderarea la principiile şi valorile creştine constituie prin excelenţă o motivaţie intrinsecă de a fi cinstit, de a fi răbdător, de a fi tolerant, de a fi curajos, de a fi generos, de a fi corect, de a fi muncitor, de a da sens vieţii tale ştiind că Însuşi Fiul lui Dumnezeu, Care putea avea tot ce îşi dorea, a dat prin viaţa Sa pământească şi prin sacrificiul Său exemplul cel mai bun de motivaţie lăuntrică. Aşa şi-a învăţat Hristos şi ucenicii să trăiască, şi pe noi toţi. Mântuitorul a spus clar: „ştiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc. Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru, şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă. Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi” (Matei 10:32-45).
Iată aici, în câteva cuvinte, chintesenţă de motivaţie internă, de voinţă de a duce la bun-sfârşit datoria, dedicarea totală unui scop lipsit de orice urmă de egoism, rezilienţă, umilinţă de sine, ascultare deplină, acceptare conştientă şi înţelepciune de a trăi viaţa cu sens, cu rost.

Psiholog Irina Petrea
yogaesoteric
13 iunie 2018

Mesaj de la SUPRA-SUFLETUL COLECTIV


6/12/18; prin Galaxygirl
Traducere Const. Mihăilescu


Suntem supra-sufletul vostru colectiv (nota C.M.: egregorul).
Voi, oamenii, acumulați o vastă și unică experiență, pe măsură ce însămânțarea conștienților umane se extinde dincolo de ceea ce vă limitează. 
Ar fi greu să facem o descriere a acestui amplu proces de extindere energetică. O înțelegere mai completă apare atunci când vă decideți să intrați într-o stare de meditație, tehnica debutând cu câteva inspirații profunde, care să vă liniștescă mintea și să vă creeze o stare de confort și adâncire în profunzimea ființei voastre.
Noi formăm ceea ce se poate numi un egregor colectiv, creat de gândirea, credințele și năzuințele voastre aproape în mod obsesiv. Ne plasăm în dimensiuni superioare, deasupra sinelui vostru interior. Așa cum prietenii noștri Arcturieni v-au spus, cu adevărat, la nivel energetic colectiv, noi suntem voi. Nu se face nicio erore dacă se afirmă că și reciproca este adevărată: voi sunteți noi. 
Sunteți aspecte ale noastre, o concentrare de energii minuțios coordonate, care acționează ca o singură voință, cu determinarea unei minți unice, colective.
Totul este conștiință și ea interpretează dansul cosmic al unicității. 
Vă întrebăm: vă amintiți de formarea stelelor? Vă aminți de prima noastră respirație cosmică născută în interiorul nostru? Vă puteți aminti căci noi suntem o parte din voi iar voi sunteți ochii și urechile noastre, aflați acum pe Gaia, într-un proces de amplă ascensiune.
Fiecare dintre voi are un supra-suflet (oversoul). Suntem o colectivitate de colectivități, o conștiință cosmică a dimensiunilor 10 -12, care aude și vede tot ce se degajă în acest moment măreț de acum, moment al schimbării și turbulenței, țintind starea de profundă pace a spiritului.
Căci destinul colectivității umane este de a experimenta deplina unitate, deoarece această finalitate s-a născut din intenția inițială, cea primordială. 
Acceptați sau nu, voi suntați niște sui-generes mini-galaxii conținând trilioane de celule, toate dansând în unitate.
Într-un sens, sunteți propriul voastru supra-eu, justificat de faptul că țineți cont și respectați fiecare dintre celulele corpului vostru cu care comunicați neîncetat, chiar dacă nu suteți conștienți de asta.

Stai liniștit și ascultă-te ca să te auzi, să te înțelegi și să te ajuți. Ce zici? Respiră în pace, în iubire și în lumina care te recunoaște ca parte ai ei intrinsecă. Vrei s-o faci? Vrei să te întâlnești cu... tine?
Doar așa vei înțelege că esența este parte din tine și tu te regăsești în ea, iar ea trece dincolo de veacuri.
Trilioanele de celule care-ți aparțin ne reprezintă și pe noi, care suntem esența ta.
Suntem o conștiință de grup care adăpostește multe suflete de lumină pură care doresc a avea o experiență în afara purității Surselor, pentru a putea acumula o experiență și o înțelegere din ce în ce mai bogate și mai complete. Sunteți dornici să călătoriți în afara voastră, căutând și încercând să vă amintiți și să vă reconectați cu Sinele Dumnezeiesc. Este adevarat. Suntem cu toții o expresie a Creatorului și plasați în extensia Lui.. Suntem toți aspectele Surselor inițiale.

Ce veți face cu această cunoaștere este darul nostru pentru voi. Vreți să vă reconectați și să vă multiplicați această Conștiință în cadrul colectivității umane sau vreți să vă abandonați unui sentiment al nevredniciei și neputinței voastre?
Se întâmplă multe schimbări, și noi spunem acest lucru cu multă dragoste, cu mare anticipare, pentru aspectele pe care le-am întruchipat, pentru că multă bucurie este în plină desfășurare și multă entuziasm se va degaja. 
Vă invităm să vă conectați cu propria voastră familie, în meditațiile voastre profunde.
Este timpul omenirii pentru această reangajare și reafirmare a unicității pentru grupul vostru individual de suflete și pentru supra-sufletul colectivului uman.
Totul este energie în diferite forme ale creației. 
În sfârșit, oamenii voștri de știință încep să înțeleagă. Acum vor apărea mari descoperiri la orizont.

Vă trimitem acum dragostea și codificările celei mai pure lumini creștine, căci noi vă adorăm, dragi prieteni și iubită familie.
Suntem colectivul Supra-sufletului vostru care vă servește cu bucurie în această peroioadă a reconectării. Podul curcubeu este acum pe deplin operațional.
De fiecare dată când faceți legături cu formele voastre mai înalte de lumină, mergeți pe această cale spre iluminare.
Fiți în pace. Vom reveni în curând. Stați pentru o vreme în energiile noastre și fiți în pace.
Simțiți puritatea noastră de lumină și mângâiați-vă. În viitor, o astfel de conexiune va deveni obișnuită. Este în destinul vostru.


joi, 14 iunie 2018

Aliații Umanității (XV)


de Marshall Vian Summers

Traducere Const.Mihăilescu.
(ultima parte)

Cunoașterea voastră despre Mai Marea Comunitate este abia la început. Trebuie să o abordați cu mare sobrietate și grijă. Trebuie să vă contracarați propriile tendințe de a încerca să faceți situația plăcută sau liniștitoare. Trebuie să dezvoltați o obiectivitate în legătură cu viața, și trebuie să priviți dincolo de sfera voastră proprie, personală de interese, pentru a vă putea pune în poziția de a răspunde marilor forțe și evenimente care vă modelează lumea și viitorul.
Intrebare: Dacă nu pot răspunde destui oameni?
Răspuns: Suntem încrezători că destui oameni pot răspunde și pot începe marea lor educație despre viața din Mai Marea Comunitate, pentru a oferi promisiune și speranță familiei umane.
Dacă acest lucru nu va poatea fi realizat, atunci cei care își prețuiesc libertatea și care au această educație vor trebui să se retragă. Ei vor trebui să păstreze Cunoașterea în viață în lume pe măsură ce lumea va cadea sub control total.
Aceasta este o alternativă sumbră, care a avut loc și în alte lumi. Drumul înapoi la libertate dintr-o asemenea poziție ar fi însă destul de dificil. Sperăm ca aceasta să nu fie soarta voastră, și de aceea suntem aici pentru a vă oferi aceste informații. Așa cum am spus, există destui oameni în lume care pot acționa pentru a contracara intențiile vizitatorilor și pentru a împiedica influența lor asupra treburilor umane și asupra valorilor umane.
Intrebare: V-ați referit la alte lumi care apar în Mai Marea Comunitate. Puteți vorbi despre succesele și eșecurile lor, care ar putea avea impact asupra situației noastre?
Răspuns: Au existat succese, altfel noi nu am putea fi aici. În orice caz, ca purtător de cuvânt al grupului nostru, vă spun că lumea noastră era deja infiltrată într-o mare măsură, înainte ca noi să conștientizăm aceasta, la nivel de masă.
Trezirea noastră a fost determinată de sosirea unui grup, așa cum suntem noi, care ne-a furnizat cunoștințe și informații legate de situația noastră reală de atunci.
La noi funcționau negustori extratereștrii de resurse din lumea noastră care interacționau cu guvernul nostru.
Guvernanții noștri de atunci fuseseră convinși de vizitatori că negoțul și comerțul ar fi benefice pentru noi, căci resursele noastre naturale începuseră să se epuizeze.
Deși rasa noastră era unită, spre deosebire de a voastră, am început să fim în întregime dependenți de tehnologia și oportunitățile noi care ni se prezentau. Din nefericire, pe măsură ce acest proces era în plină desfășurare, s-a produs o schimbare în centrul puterii. Am fost transformați în clienți, adică cei care cumpăram resurse iar vizitatorii au devenit furnizori. Cu timpul, aceștia ne-au impus termene și restricții, în mod subtil, la început. Orientarea și credințele noastre religioase începuseră să fie influențate de vizitatori, care dovedeau interes pentru schimbarea valorilor noastre spirituale, urmărind să implementeze în societatea noastră o nouă concepție, o înțelegere bazată pe spiritul exclusiv de colectivitate, de gregaritate, pe cooperarea și uniformizarea minților care să gândească la fel, la unison unele cu altele. Această concepție era prezentată rasei noastre ca fiind o condiție a evoluției spiritualității și a realizării.
Unii de-ai noștri au fost convinși, însă am fost bine sfătuiți de aliați onești de dincolo de lumea noastră, aliați cum suntem noi acum pentru voi, astfel că ne-am trezit și, treptat, am pornim o mișcare de rezistență în timp, reușind să forțăm vizitatorii să părăsească lumea noastră.
De atunci, am învățat foarte multe despre Mai Marea Comunitate. Comerțul pe care-l menținem cu câteva lumi din afara planetei noastre este în avantaj reciproc, necondiționat de ingerințe politice, sociale ori culturale.
Am reușit să evităm obligativitatea gândirii unice colective și ne-am conservat libertatea. Cu toate acestea, succesul nostru a fost dificil de realizat, căci s-a obținut cu sacrificii, mulți dintre noi pierzându-și viața în acest lung conflict.
Putem spune însă că povestea noastră a fost una de succes, deși, așa cum am spus, ne-am plătit libertatea cu multe sacrificii. Asta pentru că nu ne-am trezit la timp.
În grupul nostru există aliați care au experimentat dificultăți similare în interacțiunea lor cu forțe ce intervin din Mai Marea Comunitate.
Și totuși, datorită acestui contact am învățat, în cele din urmă, să călătorim dincolo de planeta noastră și am încheiat alianțe cu unele lumi, cu adevărat prietene. Am putut să învățăm ce înseamnă spiritualitatea în Mai Marea Comunitate. Și Cei Nevăzuți, care servesc și lumea noastră, ne-au ajutat în această privință să facem marea tranziție de la izolare la conștiența Mai Marii Comunități.
Însă au fost multe eșecuri de care suntem conștienți.
Culturile în care popoarele indigene și-au găsit libertatea personală sau nu s-au bucurat de fructele cooperării, deși avansau tehnologic, nu și-au creat o bază pentru a-și întemeia propria independență în univers. Capacitatea lor de a rezista colectivelor venite din afară era foarte limitată. Induși în eroare de promisiuni legate de creșterea puterii, a obținerii de tehnologii superioare și bogăție și de avantajele unor beneficii aparente rezultate din legăturile comerciale din Mai Marea Comunitate, au cedat treptat controlul de putere și independența pe care le aveau inițial. În final, au devenit total dependenți de cei care îi aprovizionau și care au preluat control asupra resurselor lor naturale și infrastructurilor lor.
Cu siguranță vă puteți imagina cum s-au desfășurat lucrurile căci și în lumea voastră ați văzut cum națiuni mai mici au căzut sub dominația altora mai mari. Puteți vedea acest lucru chiar și astăzi.
Așadar, asemenea situații și concepte nu vă sunt străine nici vouă.
În Mai Marea Comunitate, ca și în lumea voastră, cei puternici îi vor domina pe cei slabi, dacă nu vor întâmpina împotrivire și se vor lăsa manipulați.
Aceasta este o realitate care se regăsește pretutindeni. Și, din acest motiv, noi vă încurajăm să tratați cu responsabilitate această tendință destul de răspândită, pregătindu-vă să deveniți puternici și capabili să vă apărați autodeterminarea.
Ar putea fi o dezamăgire profundă pentru unii dintre voi afirmația noastră că libertatea este rară în univers.
Pe măsură ce națiunile devin mai puternice și mai tehnologizate, tendința de uniformizare și ierarhizare crește. Cu cât se extind în Mai Marea Comunitate și devin implicate în treburile din Mai Marea Comunitate, toleranța pentru exprimare individuală se estompează, până în punctul în care marile națiuni, care au bogăție și putere, devin exigente, mai intolerante cu națiunile mici și subordonate.
Trebuie să înțelegeți că avansul tehnologic și avansul spiritual nu reprezintă același lucru, aceasta fiind o lecție pe care umanitatea încă nu a învățat-o dar pe care trebuie să o învățe, dacă vrea să-și păstreze independența
Dragilor, lumea voastră este prețuită foarte mult. Este bogată din punct de vedere biologic.
Trebuie să vă păstrați și să vă îmbogățiți calitățile și abilitățile native. Luați în considerare cum unele popoare de pe planeta voastră au avut de suferit din cauza resurselor naturale râvnite de alte popoare, mai tehnologizate. Multe dintre aceste popoare și-au pierdut independența și au stagnat sau au dispărut ca populație. Acum, întreaga familie umană se află într-o astfel de primejdie.
Intrebare: Având în vedere nivelul la care au ajuns vizitatorii, în ceea ce privește controlul minții umanilor, cum ne putem menține neinfluențați la nivel mental?
Răspuns: Singura bază reală este creșterea Cunoașterii, pentru a nu vă lăsa manipulați. Trebuie renunțat la conceptul „crezi dacă vezi”, în sensul că multe se pot întâmpla la nivel subliminal și multe dintre cele ce vi se arată nu sunt reale.
Noi am învățat că Cei Înțelepți de pretutindeni trebuie să dobândească o viziune mai amplă și un discernământ mai mare. Este adevărat că vizitatorii voștri pot proiecta imagini cu sfinții voștri și cu figurile voastre religioase (holograme). Deși acest lucru nu este practicat des, cu siguranță poate fi folosit pentru a evoca angajamente luate și supunere oarbă, conf. unor credințe moștenite. Aici spiritualitatea voastră poate deveni o zonă de vulnerabilitate unde trebuie folosită înțelepciunea.
Totuși Creatorul v-a oferit Cunoașterea ca un fundament pentru discernământul real. Vă puteți edifica asupra a ceea ce vi se prezintă, dacă nu acceptați să „înghițiți nemestecat” ceea ce vi se servește. Puneți întrebări, cereți explicații, faceți conexiuni și comparații cu situații similare de la ații. Nu-i credeți câd vă vor spune că sunt „trimișii Divinității”. Dar pentru a avea argumente, în primul rând pentru voi, trebuie să aveți un suficient nivel de cunoaștere.
Calea Cunoașterii este fundamentală și decurge din Spiritualitatea Mai Marii Comunități. Fără acest lucru, oamenii vor crede ceea ce vor să creadă, și se vor baza pe ceea ce văd și pe ceea ce li se arată. În acest fel, potențialul lor pentru păstrarea libertății va fi fost pierdut, căci niciodată nu i s-a permis să înflorească de la bun început.
Intrebare: Vorbiți despre păstrarea Cunoașterii în viață. De câte persoane va fi nevoie pentru a păstra Cunoașterea în societatea umană?
Răspuns: Nu vă putem da un număr, dar trebuie să fie îndeajuns de puternică și generalizată pentru a se impune ca linie de conduită în propriilor voastre culturi. Dacă acest mesaj va fi primit doar de câțiva, vocea grupului nu va fi suficient de puternică pentru a se impune. Aici trebuie să intervină înțelepciunea. Mult mai mulți trebuie să afle despre acest mesaj, mult mai mulți trebuie să-l împărtășească.
Intrebare: Există vreun pericol în prezentarea acestui mesaj?
Răspuns: Există întotdeauna un risc asumat și un pericol în prezentarea adevărului, nu numai în lumea voastră, ci și în alte lumi. Omenirea are acum un culoar favorizant ca urmare a unor circumstanțe de astronomie universală.

Vizitatorii le vor oferi avantaje și tentații celor de la putere, mare parte dintre ei nefiind suficient de cunoscători. Li se vor oferi avantaje materiale și de poziționare în societate, și pentru aceasta, vor deveni interesați și cooperanți. Vor deveni chiar ostili prezentării adevărului, pe care-l vor mușamaliza și-l vor combate. 
După ce vor strânge suficiente bogății, vor face orice pentru a le păstra și multiplica. 
De aceea noi nu ne putem prezenta identitatea în lumea voastră. Cu siguranță vizitatorii ne-ar distruge, dacă ne-ar putea găsi. Dar chiar și omenirea (netrezită) ar putea căuta să ne distrugă din cauza a ceea ce reprezentăm, din cauza provocării și a noilor realități pe care le demonstrăm. Nu toată lumea este pregătită să primească adevărul, deși este foarte mare nevoie de acesta.
Intrebare: Ființele umane puternice din punct de vedere al Cunoașterii pot influența acțiunile și hotărârile vizitatorilor?
Răspuns: Șansa de succes aici este foarte limitată căci societatea umană este actualmente constituită majoritar din ființe umane îndoctrinate să se conformeze unor credințe și dogme, preluate de generații. Există un egregor colectiv (nota C.M.: „spiritul de turmă”). Ei nu gândesc singuri. Din acest motiv, noi nu credem că i-ați putea influența pe intruși. Puțini sunt în familia umană cei care au puterea de a face acest lucru, și chiar și aici probabilitatea de succes ar fi foarte limitată. Așa că răspunsul nostru, din păcate, este”Nu”. Nu i-ați putea convinge voi pe ei.
Intrebare: Cum sunt constituite colectivele (nota C.M.: confederațiile, alianțele ET), pentru a reuși să devină unitare în decizii?
Răspuns: Colectivele sunt formate din rase diferite și din aceia care sunt crescuți și educați să servească acele rase. Multe dintre ființele întâlnite în alte lumi sunt crescute de colective doar pentru a fi servitori, mână de lucru sau carne de tun. Moștenirea lor genetică a fost de mult pierdută pentru ele (nota C.M.: au folosit ingineria genetică pentru a obține popoare de scavi). Sunt crescute să le fie folositoare, tot așa cum voi creșteți animale să vă servească.

Cooperarea umană pe care noi o promovăm este o cooperare care respectă autodeterminarea indivizilor și popoarelor și furnizează o poziție de putere din care umanitatea poate interacționa, nu numai cu colectivele ci și cu alții care vă vor vizita în viitor.
Un colectiv este bazat pe o singură credință, un singur set de principii și o singură autoritate. Accentul se pune pe supunerea totală față de o idee sau un ideal.
Nu numai că acest lucru este urmărit în educație de vizitatorii voștri, dar asta apare și în codul lor genetic. De aceea se comportă așa cum se comportă.
Acesta este atât punctul lor tare cât și punctul lor slab. Au mare putere în Plan Mental pentru că mințile lor sunt unite. Dar sunt slabi pentru că nu pot gândi singuri. Nu pot face față complexităților sau adversității cu prea mult succes.
Un bărbat sau o femeie ai Cunoașterii ar fi incomprehensibili pentru ei.

Umanitatea trebuie să se unească pentru a-și păstra libertatea, dar acesta este un scop diferit de ceea ce urmărește să creeze un colectiv. Noi le numim ”colective” pentru că sunt comunități de diferite rase și naționalități. Colectivele nu reprezintă o singură rasă. Deși există multe rase în Mai Marea Comunitate, care sunt stăpânite de o autoritate dominantă, un colectiv este o organizație (o confederație; n.m.) care se întinde dincolo de supunerea unei singure rase față de propria sa lume.
Colectivele pot avea mare putere. Însă, din cauză că există multe colective, ele tind să concureze între ele, ceea ce înseamnă că fiecare urmărește să devină dominant. De asemenea, diverse popoare din Mai Marea Comunitate au dispute foarte vechi între ele, care sunt dificil de atenuat.
Unele concurează de mult timp pentru aceleași resurse. Pot concura între ele pentru a vinde resursele pe care le au acaparat (nota C.M.: pentru acapararea de piețe de desfacere). Totuși, un colectiv este o chestiune diferită. Așa cum spunem aici, nu sunt bazate pe o singură rasă sau pe o singură lume. Ele sunt rezultatul cuceririi și dominației. De aceea vizitatorii voștri sunt constituiți din rase diferite, la niveluri diferite de autoritate și de conducere.
Intrebare: Cum alte lumi, care s-au unificat cu succes, și-au putut menține libertatea de gândire individuală ?
Răspuns: În grade diferite. Unele într-un grad foarte înalt, altele mai puțin, în funcție de istoria lor, de structura lor psihologică și de nevoile pentru propria lor supraviețuire. Viața voastră ca lume a fost relativ ușoară în comparație cu locurile în care alte rase s-au dezvoltat. Majoritatea locurilor în care viața inteligentă există au fost colonizate, căci nu există multe planete cum este a voastră, care să furnizeze o asemenea bogăție de resurse biologice. 
Libertatea lor, în mare parte, a depins de bogăția mediilor lor. Dar toate au avut succes în împiedicarea infiltrației extraterestre și și-au întemeiat propriile căi de negoț, comerț și comunicare, bazate pe propria lor auto-determinare. Aceasta este o reușită rară și trebuie câstigată și protejată.
Intrebare: Ce trebuie făcut pentru a realiza unitatea umanității?
Răspuns: Umanitatea voastră este foarte vulnerabilă în Mai Marea Comunitate. Această vulnerabilitate, în timp, poate favoriza o cooperare fundamentală în rândul familiei umane, căci trebuie să vă alăturați și să vă uniți pentru a supraviețui și pentru a avansa. Acest lucru face parte din conștiența Mai Marii Comunități. Dacă acest lucru este bazat pe principiile umane ale contribuției, libertății și expresiei de sine, atunci auto-determinarea voastră poate deveni foarte puternică și foarte bogată. Dar trebuie să fie o cooperare largă și mult mai strânsă în lumea voastră.
Oamenii nu pot trăi doar pentru ei sau pentru a-și pune propriile obiective deasupra și dincolo de nevoile celorlalți. Unii ar putea vedea acest lucru ca o pierdere a libertății. Noi o vedem ca pe o garanție a libertății viitoare. Date fiind atitudinile actuale, predominante în lume, libertatea voastră viitoare ar putea fi foarte dificil de asigurat sau de menținut. Țineți cont că cei care sunt conduși de propriul lor egoism sunt candidații perfecți pentru influență și manipulare străină.
Dacă ajung în poziții de putere, vor preda bogăția națiunii lor, libertatea națiunii lor și resursele națiunii lor pentru a obține avantaj pentru ei înșiși. (nota C.M.: tragicul exemplu al României).
Așadar, este necesară cooperarea și o mai mare înțelegere. În mod sigur sunteți conștienți și voi de acest lucru. Dar acest lucru este foarte diferit de viața unui colectiv, în care rasele au fost dominate și controlate, în care cei care se conformează sunt aduși în colective și cei care nu o fac sunt alienați sau distruși. În mod sigur un asemenea stabiliment, deși ar avea influență considerabilă, nu poate fi benefic pentru membrii săi. Și totuși aceasta este calea pe care mulți din Mai Marea Comunitate au apucat. Nu ne dorim să vedem umanitatea căzând intr-o asemenea organizare. Asta ar fi o mare tragedie, o dureroasă pierdere.
Întrebare: În ce fel perspectiva umană este diferită de a voastră?
Răspuns: Una dintre diferențe este că noi ne-am dezvoltat perspectiva Mai Marii Comunități, care este un mod de a vedea lumea mai puțin centrat pe sine. Este un punct de vedere care oferă mare claritate și poate furniza mare certitudine în privința problemelor mai mici cu care vă confruntați în treburile voastre zilnice. Dacă puteți rezolva o problemă mare, le puteți rezolva și pe cele mici. Și voi, dragilor, aveți o mare problemă. Fiecare ființă umană din lume se confruntă cu această problemă. Vă poate uni și vă poate permite să depășiți diferențele și conflictele  foarte vechi dintre voi.
Este atât de mare și atât de puternică! De aceea, spunem că există o posibilitate pentru izbăvire chiar în circumstanțele care vă amenință bunăstarea și viitorul.
Știm că puterea Cunoașterii dinăuntrul ființei poate restaura individul și toate relațiile lui într-un grad mai ridicat de realizare, recunoaștere și abilitate. Trebuie să descoperiți acest lucru singuri.
În ceea ce ne privește, viețile noastre sunt foarte diferite. Una dintre diferențe este că viețile noastre sunt oferite spre a servi, serviciu pe care noi l-am ales. Avem libertatea de a alege, și alegerea noastră este reală și semnificativă căci este bazată pe propria noastră înțelegere și experiență. 
În grupul nostru se află reprezentanți ai câtorva lumi diferite. Ne unește dorința sinceră de a ajuta umanitatea Pământului. Reprezentăm o alianță mai mare și mai avansată spiritual căci cunoaștem destul de bine și respectăm legile acestui  univers. 
Intrebare: Mesajul vostru vine printr-un singur om. De ce nu-i contactați pe toți, dacă acest lucru este atât de important?
Răspuns: Este doar o chestiune de eficiență. Noi nu controlăm cine este ales și dispus să ne primească. Aceea este problema Celor Nevăzuți, pe care i-ați putea numi, pe bună dreptate, „Îngeri”. Oricum, noi așa îi considerăm. Ei au ales această persoană (nota C.M.: Marshall Vian Summers), o persoană care nu are nicio poziție în lume, care nu este recunoscută în lume, un individ care a fost ales datorită calităților sale și datorită moștenirii lui în Mai Marea Comunitate.
Suntem bucuroși să avem unul prin care putem vorbi. Dacă am vorbi prin mai mulți, poate nu ar fi de acord unul cu celălalt, și mesajul ar deveni confuz iar esența s-ar pierde. Înțelegem, din propria noastră experiență, că transmiterea înțelepciunii spirituale este în general dată printr-unul, care are sprijinul altora. Acest personaj trebuie să poarte greutatea , povara și riscul de a fi astfel ales.
Îl respectăm pentru că face acest lucru, și înțelegem ce responsabilitate își asumă. Acest lucru poate fi interpretat greșit; poate și de aceea Cei Înțelepți trebuie să rămână ascunși, noi trebuie să rămânem ascunși, el trebuie să rămână ascuns. În acest fel, mesajul poate fi transmis și mesagerul poate fi protejat.
Asta, deoarece va exista ostilitate față de acest mesaj. Vizitatorii i se vor opune; i se opun deja.
Opoziția lor poate fi considerabilă iar mesagerul va fi primul vizat pentru a-l reduce la tăcere. Din acest motiv mesagerul trebuie să fie protejat. 
Știm că răspunsurile la aceste întrebări vor genera multe alte întrebări. Și multora dintre acestea nu li se poate răspunde, decât poate după mult timp. 
Cei Înțelepți trebuie să accepte că nu pot răspunde încă la toate întrebările; nu pentru că nu știu ci pentru că sunt ființe care trebuie protejate. 
Răbdarea și perseverența lor este modul în care răspunsurile reale vor apărea și modul în care ei pot să le experimenteze și să le încorporeze.
*Aceste întrebări au fost trimise la Biblioteca pentru Noua Cunoaștere (New Knowledge Library) de mulți dintre primii cititori ai Materialului Aliaților.

CUVINTE DE ÎNCHEIERE
Umanitatea se află acum la un nou început dar se confruntă cu o situație gravă. Nevoia pentru o nouă educație și înțelegere este maximă. Suntem aici să servim această nevoie la cererea Celor Nevăzuți. Ei se bazează pe noi să ne împărtășim înțelepciunea, căci trăim într-un univers fizic, ca și voi. Noi nu suntem ființe angelice. Nu suntem perfecți. Nu am atins înălțimi maxime de conștiință și realizare spirituală extraordinară.
 Așadar, mesajul nostru pentru voi despre Mai Marea Comunitate, credem, va fi mai relevant și a ceptat mai ușor. Cei Nevăzuți știu cu mult mai mult decât noi despre viața din univers și despre nivelurile de ascensionare și realizare posibile și care sunt întâlnite în multe locuri. 
Însă ei ne-au rugat să vă vorbim despre realitățile vieții fizice pentru că noi suntem în totalitate implicați aici. Și am învățat prin propriile noastre încercări și erori importanța și semnificația a ceea ce împărtășim vouă.
Deci ne ptrezentăm ca Aliații Umanității, căci asta suntem. Fiți bucuroși că aveți aliați care vă pot ajuta, care vă pot orienta și care pot sprijini să fiți puternici, liberi și realizați ca rasă. Căci fără această asistență, perspectiva supraviețuirii voastre la agresiunea extraterestră, pe care o experimentați acum, ar fi foarte limitată.
Ar fi câțiva umani care ar ajunge să înțeleagă situația de fapt, dar numărul lor nu ar fi destul de mare, iar vocile lor ar trece neauzite. 
Noi nu putem decât să vă cerem încrederea. Sperăm ca prin înțelepciunea cuvintelor noastre și prin oportunitățile pe care le aveți pentru a pătrunde semnificația și relevanța lor, să putem câștiga încrederea că aveți și aliați în Mai Marea Comunitate. 
Aveți prieteni mari dincolo de această lume, care au trecut prin provocările pe care voi le înfruntați acum, și au avut succes.
Pentru că și noi am fost asistați, acum trebuie să-i asistăm pe alții. Este legământul nostru sacru. Suntem ferm devotați acestei cauze.

SOLUȚIA 
ÎN ESENȚA SA, SOLUȚIA LA INTERVENȚIE NU ESTE LEGATĂ DE TEHNOLOGIE, POLITICĂ SAU FORȚĂ MILITARĂ.
Este legată de reînnoirea spiritului uman. Este legată de oameni care trebuie să devină conștienți de Intervenție și să i se împotrivească. Este vorba de a pune capăt izolării și ridiculizării care îi împiedică pe oameni să exprime ceea ce ei văd și știu.
Este legată și condiționată de depășirea fricii, a fanteziilor și decepției. Este legată de oamenii, care trebuie să devină puternici, conștienți și lumini pentru ceilalți..
Aliații Umanității ne-au prezentat starea critică în care se află umanitatea și doresc ca oamenii să recunoască Intervenția pentru a o putea contracara.
Pentru a face acest lucru, Aliații ne îndeamnă să ne folosim inteligența nativă și dreptul nostru de a ne împlini destinul, ca rasă liberă în Mai Marea Comunitate.
Este timpul să începem.

http://alliesofhumanity.org