Prin profunda mea prezență EU SUNT, invoc acum Flacăra Violet. Eu cer ca FV să curgă acum prin chakra coroanei mele spre inima mea și să se răspândească în fiecare celulă și particulă a corpului meu fizic, mental, emoțional și spiritual. Cer ca toate gândurile, vorbele și faptele mele întunecate să fie transmutate în lumină, indiferent când le-am creat. Așa să fie! (în sprijinul cititorului)

Totalul afișărilor de pagină

duminică, 22 ianuarie 2017

«Ziua în care am încetat să mă grăbesc» – Povestea înduioșătoare de viață a unei mame foarte ocupate

Rachel Macy Stafford este femeie și mamă. Aceasta a scris un mesaj foarte dur, emoționant și real despre cât de important este să nu te grăbești, mai ales atunci când ai copii.
*****
Atunci când trăiești o viață nebună, fiecare minut este contabilizat. În mod constant simți că trebuie să consulți lista ce ceea ce ai de făcut, să stai cu ochii la ecranul telefonului și să alergi undeva. Și cum ai încerca să împarți timpul și atenția, și cât de multe sarcini diferite ai încerca să rezolvi – oricum nu ți-ar ajunge timpul să le reușești pe toate.
Aceasta a fost viața mea timp de doi ani nebuni. Gândurile și acțiunile mele controlau notificările electronice, apelurile și mesageria vocală umplută până la refuz. Și, deși fiecare fibră a sufletului meu dorea să găsească timp pentru toate treburile în programul meu supraîncărcat, nu îmi reușea nicidecum.
Și asta până cu șase ani în urmă, când am fost binecuvântată prin chipul calm, fără griji și cu miros de flori al unui copil. 
Când aveam nevoie să plec, ea începea să caute o coroană strălucitoare în geanta mea.
Când trebuia să fiu undeva deja cu cinci minute în urmă, ea mă ruga să-i fixez jucăria de scaunul automobilului.
Când trebuia să iau o gustare rapidă, ea se oprea brusc ca să vorbească cu o femeie mai în vârstă, care semăna cu bunica ei.
Când aveam doar treizeci de minute pentru a ajunge undeva, ea îmi cerea să opresc căruciorul ca să mângâie fiecare câine care trecea pe alături.
Când aveam o agendă completă, care începea la 6 dimineața, ea îmi cerea să sparg ouă și foarte încet și cu grijă începea să le amestece cu mixerul.
Acest copil lipsit de griji a fost mereu pentru grăbita de mine un adevărat cadou. Dar atunci n-am înțeles. Când trăiești o viață nebună, viziunea ta asupra lumii devine foarte îngustă – tu vezi doar ceea ce urmează pe ordinea de zi. Și tot ceea ce era imposibil de bifat în program era o pierdere de timp .
Ori de câte ori copilul meu îmi cerea să mă abat de la program, am avut o scuză: „Nu avem timp pentru asta”. Prin urmare, cuvintele pe care i le-am spus de cele mai multe ori copilului meu iubit au fost: „Hai, mai repede”.
Începeam discuția astfel: „Vino repede, ne grăbim”. Și se termina cu expresia: „Vom pierde totul, dacă nu ne grăbim”.
Și începeam ziua următoare la fel: „Grăbește-te și mănâncă micul dejun. Grăbește-te și îmbracă-te”. Și încheiam ziua cu același cuvânt: „Perie-ți dinții, cât mai curând posibil. Urcă rapid în pat”.
Și, deși cuvintele „rapid” și „grăbește-te” nu afectau viteza copilului meu decât puțin sau în niciun fel, le spuneam oricum. Chiar mai mult decât cuvintele „te iubesc”.
Adevărul doare, dar adevărul vindecă… și mă ajută să devin o mamă cum aș vrea să fiu. Dar într-o zi totul s-a schimbat. Am luat-o pe fiica mea cea mare de la grădiniță, am venit acasă și am coborât din mașină. Acest lucru nu s-a petrecut atât de repede pe cât și-ar fi dorit fiica cea mai mare, și i-a spus surorii mai mici: „Cât ești de lentă!”. Și când copila și-a trecut brațele după gâtul meu și a oftat exasperată, m-am văzut pe mine în chipul ei – aceasta a fost o priveliște sfâșietoare.
Am pus presiune pe ea în mod constant, am împins și grăbit micul copil, care dorea doar să se bucure de viață. Mi s-au deschis în sfârșit ochii. Și dintr-o dată am văzut clar ce rău aduce existența mea grăbită copiilor mei. Deși vocea îmi tremura, m-am uitat în ochii copilului meu și i-am spus: „Îmi pare rău că te-am făcut tot timpul să te grăbești. Îmi place că nu te grăbești niciunde, și vreau să fiu ca tine”.
Ambele fiice s-au uitat la fel de surprinse la mine, și fața celei mici s-a luminat de bunătate și înțelegere. „Promit să fiu mai răbdătoare de acum înainte”, i-am spus și am îmbrățișat copilul meu creț, care strălucea de promisiunea neașteptată a mamei ei.
A fost destul de ușor să alung „grăbește-te” din vocabularul meu. Mult mai greu a fost să acumulez răbdare, să-l aștept pe copilul meu care nu se grăbea nicăieri. Pentru a ne ajuta reciproc, am început să-i ofer un pic mai mult timp pentru a se pregăti, atunci când trebuia să mergem undeva. Dar uneori, din cauza aceasta, întârziam. Atunci mi-am promis că voi întârzia doar acești câțiva ani, cât ea este încă mică.
Când ne plimbam sau mergeam la magazin, îi permiteam ei să dea ritmul. Și atunci când ea se oprea pentru a admira ceva, eu îmi alungam planurile din cap și pur și simplu o urmăream. Am fost martoră la expresiile de pe fața ei, pe care nu le-am mai văzut înainte. Am studiat adânciturile de pe mâinile ei și micile riduri în jurul ochilor atunci când zâmbea. Am văzut cum alți oameni răspundeau, atunci când ea se oprea ca să vorbească cu ei. Mă uitam cum ea studiază insecte interesante și florile frumoase. Ea era un cercetător, și eu am realizat că cei care contemplează în lumea noastră nebună sunt daruri rare și uimitoare. Fiica mea a fost un cadou pentru sufletul meu agitat.
Promisiunea să încetinesc a fost făcută în urmă cu aproape trei ani. Și de atunci a trebuit să depun mult efort pentru a trăi într-un ritm mai lent, să nu fiu distrasă de agitația de zi cu zi și să acord o atenție la ceea ce este cu adevărat important. Din fericire, cea mai mică dintre fiicele mele îmi amintește mereu despre asta. De fapt, într-o zi ea mi-a amintit-o încă o dată.
Într-o zi de vacanță am mers împreună, după o plimbare cu bicicleta, să cumpărăm înghețată. După ce am cumpărat-o, fiica mea s-a așezat la o masă în apropierea cortului, admirând cornul rece din mână. Dintr-o dată a rostit: „trebuie să mă grăbesc, mamă?
Aproape am plâns. Probabil cicatricile din viața grăbită din trecut niciodată nu vor dispărea complet, m-am gândit cu tristețe.
Și, în timp ce copilul meu se uita la mine încercând să își dea seama dacă este nevoie să se grăbească, am realizat că acum pot să aleg. Aș fi putut sta și să mă gândesc cu tristețe cum de multe ori în viața mea am grăbit-o… sau aș putea sărbători faptul că astăzi urmăresc să fac lucrurile diferit. Am decis să trăiesc acea clipă.
Nu este nevoie să te grăbești. Doar nu te grăbi” – i-am spus încet. Fața ei s-a luminat imediat iar umerii s-au relaxat. Și așa ne-am așezat una lângă alta, discutând despre ceea ce vorbesc când cântă la o chitară hawaiiană copiii de 6 ani. Au fost chiar și momente când am stat în tăcere, zâmbind una alteia și admirând împrejurimile și sunetele din jurul nostru.
Brusc, fiica mea mi-a întins o linguriță cu înghețată și mi-a spus cu mândrie: „Am păstrat ultima linguriță pentru tine, mamă”. Când am savurat înghețata răcoroasă, am realizat că numai ce am semnat un contract pe viață.
I-am dat copilului meu un pic de timp… și în schimb, mi-a dat ultima lingură din înghețata ei și mi-a reamintit că aroma devine mai dulce și dragostea devine mai profundă atunci când te oprești, fără să te grăbești prin viață.
Și acum, orice aș face…
… consumul fructelor cu gheață;
… alegerea florilor;
… punerea centurii de siguranță;
… ciocnirea ouălor;
… căutarea scoicilor pe plajă;
… admirarea buburuzelor;
… sau pur și simplu mersul pe jos…
… nu voi spune: „Nu avem timp pentru asta!”. Pentru că, în esență, aceasta înseamnă: „Noi nu avem timp să trăim”.
Să te oprești și să te bucuri de plăcerile simple ale vieții de zi cu zi – aceasta înseamnă să trăiești cu adevărat.
 yogaesoteric
21 ianuarie 2017 


vineri, 20 ianuarie 2017

Despre abundență.

De la Ghizii Angelici

(12 ian 2017; channeler Taryn Crimi).
Traducere Const. Mihăilescu.

Astăzi vrem să profităm de această întâlnire cu voi pentru a discuta despre manifestarea abundenței. Cu siguranță, abundența poate veni în multe forme, dar acum ne vom referi la abundența financiară, deoarece acesta este subiectul care ni se solicită să-l tratăm cu prioritate. 
Să începem.
Noi spunem că toți și fiecare dintre voi poate manifesta abundența, nu numai cea materială dar și orice alt fel de abundență.
Dar, amintiți-vă că puteți fi asaltați de abundență în a avea probleme, lipsuri, provocări, la fel de ușor cum puteți primi abundența în finanțe, în bucurie, în iubire, în fericire și în prietenii.
De aceea noi afirmăm că voi toți puteți manifesta abundența, și ne-am dori să explicăm în continuare cum vă puteți direcționa la modul conștient spre ceea ce doriți să obțineți din abundență.
Aceia dintre voi care sunt atrași de acest mesaj, adică v-ați dorit coincidența de a vă întâlni cu el pe orice cale, sunteți deja conștienți de faptul că sunteți creatorii realității voastre. Deci, de ce atunci, cădeți uneori pradă îmbolnăvirilor, suferinței, durerii și sărăciei?
La aceasta vom încerca să răspundem, pentru că, deși ați devenit conștienți că sunteți creatorii realității voastre, de cele mai multe ori, vă confruntați cu lipsa nu cu excesul în a obține ceea ce vă doriți. Trebuie să plecați de la înțelegerea că ceea ce vă domină gândirea se va manifesta în realitatea voastră.
Atunci când te concentrezi asupra lipsei, în timp ce tânjești după abundență, vei atrage la tine doar lipsa.
Când vă plângeți că Universul nu răspunde gândurilor voastre, visurilor sau celor mai arzătoare dorințe pe care le aveți, este ca și când v-ați așeza în fața unei oglinzi iar imaginea pe care o vedeți în ea este a unei ființe îngrijorate, dezamăgite, descurajate, dominată de credința că la nimic bun nu se mai poate aștepta. Exact asta vede și Universul. El interpretează starea în care vă manifestați ca fiind rezultată din dorința voastră intimă de a fi astfel. Nu este menirea Universului de a prelucra și interpreta semnificațiile sentimentelor și stărilor care se regăsesc în ființa voastră, și care vă domină. În consecință, Universul vă va furniza din abundența sa cantități, volume tot mai importante de energii de același fel, de aceeași calitate cu cele pe care le regăsește în ființa voastră. Asta înseamnă că veți deveni tot mai „bogat” în asemenea energii, deși, în realitate, năzuința voastră este opusă. Tot așa se întâmplă și cu energiile pozitive. Explicația acestui fenomen este simplă și se bazează pe Legea Rezonanței (nata C.M.: ceea ce se aseamănă, se adună).
La rezonanță valorile cresc foarte mult, chiar exponențial, indiferent că sunt benefice sau dimpotrivă. Deci, contează gândul asupra căruia ești concentrat, gândul care te domină. (nota C.M.: în cărțile „Conversații cu Dumnezeu”, scrise de Neale Donald Walsch, Dumnezeu afirmă că determinant este gândul din spatele gândului; asta înseamnă că, de exemplu, când desfășori o activitate, care dorești să-ți reușească, dar nu ești ferm convins de reușită, în sinea ta existând și îndoiala de genul : „nu cred că o voi finaliza cu bine, mă tem de un eșec”, atunci, acest al doilea gând, din spatele primului, va prevala.)     

Atunci când vă acordați vibrația la vibrația unui sentiment pozitiv, benefic (fericire, bucurie, optimism, entuziasm sau iubire), Universul plusează, răspunzând cu o amplificare a acestor stări sau sentimente, căci ele sunt în rezonanță cu cele emanate din ființa voastră.
Noi folosim adesea analogia televizorului sau aparatului de radio: dacă nu-ți place ceea ce-ți oferă un program, poți comuta pe altul! Nimeni nu te obligă să stai pe un post pe care nu-l agreezi. Culmea este că în viață, de foarte multe ori, deși nu vă place „emisiunea” pe care o ascultați, rămâneți conectați pe ea, deși știți sigur că mai există multe alte canale care v-ar putea satisface preferințele. Dragilor, în asemenea cazuri, folosiți „telecomanda”! Din noianul de gânduri posibile, nu aveți decât să alegeți gândul care vă convine, care vă poate schimba starea, dispoziția; sau, măcar, „închideți aparatul” pentru o vreme.

Vedeți voi, abilitatea de a crea abundență n-a dispărut niciodată, ea a fost doar blocată din cauza comportamentului vostru autodistructiv, din cauza neîncrederii și temerilor voastre. Nu are nicio noimă să credeți că negativitatea, obstrucția, disoluția, nerealizarea ar fi favorizate de Divinitate. Dacă ar fi așa, cu siguranță, Dumnezeu ar fi ales să nu vă creeze. 

Noi nu negăm faptul că realitatea este mai tot timpul captivantă și că, uneori, ridică în fața voastră adevărate provocări. Însă aceste probleme, oricare ar fi ele, nu sunt insurmontabile; toate au soluție. Se spune, și este adevărat, că nu există în tot Universul nici măcar o problemă care să nu poată fi soluționată.

Tot ceea ce vă oferă viața trebuie tratat cu încrederea că a apărut în calea voastră pentru a vă ajuta, pentru a vă îmbogăți experiența, pe calea perfecționării și atingerii măestriei voastre.
Voi sunteți creatorii realităților voastre. În mod deliberat vi le-ați ales (n.m.: la nivel de suflet) pentru a vă îmbogăți cunoașterea. Când vă confruntați cu o problemă dificilă, amintiți-vă că sufletul vostru a ales-o cu un anume scop. Ar fi un non sens ca sufletul să-și fi planificat ceva care să-i provoace distrugerea. Asta ar trebui să fie suficient să vă reconforteze, să vă dea curaj și încredere. Când deveniți conștienți de acest adevăr, nimic nu mai poate motiva starea de depresie sau de frică.
Fiecare dintre voi a venit în această viață, pe această planetă și în această formă pentru că aici i se oferă cele mai bune condiții de a evolua și de a-și atinge măestria în anumite aspecte ale deplinei perfecțiuni. Absolut toate condițiile vă sunt create acolo unde ați ales să vă nașteți. Nu ai venit aici pentru a te lupta cu cineva, nici măcar cu morile de vânt.  Dacă nu reușești ceea ce ți-ai propus la un moment dat, vezi că acest eșec este și el o experiență care te va întări, te va îmbogăți.
Dar, nu uita că gândurile, vibrațiile și emoțiile tale trebuie să se alinieze cu ceea ce dorești să obții.
Când lucrurile nu decurg bine, este potrivit să vă întrebați: „ ce credințe eronate îmi blochează abundența, ce nu fac bine?" În această privință, răspunsul nostru va fi întotdeauna același: te blochează lipsa ta de focalizare, insuficienta ta concentrare și lipsa sau prea puțina ta credință. 

Dacă un anumit gând, de a obține sau realiza ceva, persistă în timp, el se va tot recircula în mintea ta, căpătând caracteristică de obsesie, ceea ce este echivalent cu o puternică extensie și o permanentizare, care va persista până la realizare.
Însă în această dorință nu trebuie să se strecoare nerăbdarea sau îndoiala ci certitudinea că se va întâmpla. După lansare, tratați sau raportați-vă la această chestiune ca și când ea ar fi intrat deja în realitatea voastră. Asta ar fi o cale.
O altă cale este cea prin care, după ce îți formulezi dorința fermă și neechivocă, o lansezi în univers, fără a mai reveni asupra ei, în niciun fel. Dacă totuși, ulterior, în mod intempestiv, un gând pasager se va îndrepta către acel subiect, poți doar să-i certifici fulgerător autenticitatea, fără detalieri sau modificări de formă. Doar bifează-l. Altfel spus, după ce v-ați formulat și ați lansat o dorință, UITAȚI DE EA! Adică lăsați miracolul să se producă. (nota C.M.: poate este potrivit să amintesc metafora care spune că cineva, a pus în pământ o sămânță, dar, din cauza lipsei de răbdare, aproape zilnic a zgârmat la ea pentru a observa dacă începe să se dezvolte. Evident că sămânța nu a mai încolțit).
      
Pe de altă parte, nu puteți elimina o credință, o idee dacă vă veți concentra mereu asupra ei. Orice entitate energetică (gândul, bună oară) nu se va șterge niciodată din mintea ta dacă revii asupra ei, căci asta înseamnă că, de fiecare dată, o reconectezi la sursa de alimentare, adică o revitalizezi. Ceea ce trebuie să faci în aceste cazuri (în care vrei să ștergi un eveniment) este să-i ÎNTRERUPI ALIMENTAREA. Prin eliminarea concentrării asupra problemei, ai îndeplinit procedura de a o rezolva.
Încă și mai bine este ca, după ce acțiunea a intrat în proces facerii (ai inițiat-o), să-ți muți concentrarea asupra alteia, eliberându-te cât mai exhaustiv de cea anterioară. Această tehnică are și un alt mare avantaj: nu te încarcă cu energia evenimentelor și acțiunilor al căror moment a fost depășit. Acest mod de a-ți derula viața îți aduce pace, liniște, mult calm și libertate de mișcare.  
În context, ne folosim și de această dată de o analogie: dacă ar fi să intri într-o cameră ventilată, primul lucru pe care-l vei face, după ce ai pătruns, va fi să acționezi întrerupătorul ventilatorului de tavan, pentru a nu-ți mai face curent și nici zgomot. Însă, de la acționarea întrerupătorului până la oprirea definitivă a învârtirii paletelor, va mai trece un anume timp, din cauza inerției. 
Așa este și cu gândurile voastre.
Doar faptul că te oprești din a te concentra pe experiențele negative din viața ta nu înseamnă că dorința schimbării, care te-a motivat, va stopa instantaneu procesele din planul fizic; impulsul (comanda ) de oprire se va materializa în realitatea ta cu o anumită întârziere (după câteva „rotații”). Analogia este utilă tocmai pentru a vă face să înțelegeți că trebuie să aveți răbdare deoarece trecerea de la o stare la alta nu este chiar instantanee. Gândurile pozitive la care ai trecut acționează și produc efecte, chiar dacă, deocamdată, ele  nu sunt sesizabile în plan material.. 

Iubiților, fiecare dintre voi este o ființă divină și creatoare, capabilă să creeze abundență în orice formă. Puteți crea starea de abundență în iubire, în utilizarea energiei, în sănătate, finanțe, prietenie, pace și fericire.
Universul dispune de o infinită abundență și este totdeauna gata să o ofere. Deschizându-vă total inima și dorind cu adevărat, toate tipurile și formele de abundență pot veni la voi. Abundența poate fi un cadou, o idee, oferite de un cunoscut sau de un străin, poate veni  chiar sub forma unui act comercial, cu condiția să deprindeți abilitatea de a vă conecta la sursa infinită a abundenței. Trebuie adică să învățați cum și ce trebuie făcut pentru a vă racorda la infinitul depozit al Universului.
 
Dragilor, sperăm că prin cele de mai sus am reușit să vă ajutăm în a vă orienta corect spre sursa incomensurabilă a abundenței.
Dragoste și lumină!  Noi suntem Ghizii Angelici.
Dacă aveți întrebări pentru îngeri, fiți prezenți data viitoare la întâlnire




joi, 19 ianuarie 2017

Originea vălului islamic.


    Ar fi  bine să reamintim care este adevărata origine a vălului islamic.

Poate după  aceasta femeile vor refuza să îl mai  poarte.
    
   Vălul  islamic sau burka provine din Mesopotamia antică, din cultul zeiţei Astarte. 
    Pentru a o onora pe zeiţa dragostei carnale, toate femeile, fără excepţie, erau obligate să întreţină relaţii sexuale întâmplătoare în pădurile din jurul templului. Pentru a-şi ascunde identitatea, femeile din nalta societate obişnuiau să se învăluie din cap până în picioare, fiind jenate de statutul temporar de prostituate.
   
  "Când  Iuda a văzut-o, a crezut că este o prostituată, pentru că îşi acoperise  faţa".
  
    Mustafa  Kemal, supranumit Ataturk reformatorul, primul preşedinte
al Turciei  (1923-1938), a găsit o cale de a închide gurafundamentaliştilor din acea perioadă. Ataturk a promulgat legea care interzicea purtarea vălului şi care dădea dreptul femeilor să se îmbrace cum doresc, cu excepţia prostituatelor. 
Acestea urmau să poarte obligatoriu burka pentru a se deosebi de celelalte 
femei.

Legea lui Ataturk a avut un impact neaşteptat. A doua zi, toate femeile renunţaseră la vălul islamic. Legea lui Ataturk este în vigoare şi  astăzi.

miercuri, 18 ianuarie 2017

SINERGIA TIMPULUI


Mesaj de la maestrul Djwhal Khul
(7 ian. 2017; channeler Natalie Glasson, prin Paul Backes)
Traducere Const. Mihăilescu

Salutări! Eu sunt Maestrul Djwhal Khul și lucrez în Ashramul Învățătorilor Spirituali ai Lumii, supervizat de Maestrul Kuthumi și Maestrul Sananda. Anterior, am lucrat îndeaproape cu a doua rază de lumină dedicată iubirii și înțelepciunii.
Aici am deținut un ashram cunoscut sub numele de Ashramul de Sinteză, conceput pentru a sprijini integrarea și fuziunea tuturor aspectelor și energiilor Creatorului. Scopul meu este să determin cursanții (sufletele care intră în procesul de învățare) să recunoască, să asimileze și să echilibreze toate energiile trimise de Creator, în special acelea destinate realizării procesului de ascensiune a Pământului.

Iubiților, intrăm acum într-o perioadă de puternică sinergie când aspectele voastre de la toate nivelurile ființei totale se unesc pentru a crea un focar luminos (un far) mai puternic care să lumineze și să releveze prezența Creatorului în interiorul ființei voastre.
Totodată, aspecte ale sufletului din viețile voastre trecute sunt vindecate, după care sunt ajutate să fuzionese cu totalitatea voastră. Înțelepciunea din viețile și civilizațiile pe care le-ați lăsat de mult în urmă este readusă în conștiința voastră, în acest moment de ascensionare a voastră și a planetei.
De asemenea, în Camera de Sinteză, primiți și vă însușiți abilități de vindecare individuale, adaptate fiecărei ființe umane, ținându-se cont de toate caracteristicile reprezentative ale fiecărei vieți prin care s-a trecut. Sinergia are loc in corpul vostru fizic, la nivel de celulă, în care se transferă (se inoculează) germenii noii conștiințe, care, începe să apară.
Întreaga voastră ființă fuzionează cu numeroasele aspecte ale Creatorului, aspecte care nu au fost încă recunoscute sau realizate pe Pământ.
O transformare puternică are loc. Fiecare aspect al ființei voastre este activat și pregătit pentru a fi gata de a sintetiza, amesteca și asimila energiile Creatorului, energii care vor ajuta la accelerarea procesului de ascensionare și la crearea noii conștiințe, care va reprezenta, la nivelul ființei umane, întruchiparea conștiinței Creatorului precum și o mai profundă înțelegere a adevărului interior.

Activarea Sufletul vostru de sinteză
Este important să deveniți conștienți de necesitatea transformării întregii voastre ființe care să devină capabilă să sintetizeze numeroasele și diferitele aspecte ale manifestării Creatorului în acest moment al ascensiunii.
Un nou aspect al sufletului vostru este contopit cu personalitatea voastră. Noilor aspecte ale sufletului vostru, ancorate în interiorul ființei voastre, le revine sarcina de a crea noi perspective în mintea voastră, noi emoții și vizualizări ale relației dintre ființa voastră și Pământ. 
Pentru a sprijini sufletul în munca sa de realizare și de integrare cu personalitatea ființei căreia îi este alocat, s-a demarat un puternic proces de tranziție a sintezei care privește numeroasele niveluri existențiale.  
Sufletul vostru va atrage toate energiile pe care le necesită corpul vostru, pentru a sprijini obținerea produsului de sinteză în care să se regăsească toată experiența tuturor aspectelor voastre răspândite în univers. Acestea vor fi energii, frecvențe, coduri și șabloane de lumină din universul Creatorului și ale grupului cumulativ de suflete integrate în unitate. Cu ajutorul acestui cumul selectat de energii se va turna o nouă fundație de lumină în interiorul ființei, care va susține prezența sufletului EU SUNT în fiecare entitate.
Sufletul vostru va atrage (extrage) din viețile sale consumate, toate modelele, abilitățile și experiența necesare pentru a crea o imagine cât mai fidelă și completă a Creatorului. 
Înțelepciunea, energia, lumina, iubirea și conștiința comunității voastre curente vor invoca, în măsura necesară, expertiza ghizilor, în așa fel încât sufletul să aibă la dispoziție tot materialul de construcție a unei ființe evoluate și modelate după forma divină gândită de Creator. Ca urmare a acestui fapt, veți descoperi că vă puteți conecta nu numai la un ghid spiritual anume dar chiar la comunitatea ghizilor spirituali, cu o mai mare ușurință. De asemenea, s-ar putea să începeți a accepta afilierea sufletului vostru și la alți ghizi, care au expertiză în noua paradigmă pe care v-o edificați.
Treptat, de exemplu, veți începe să vedeți și să pătrundeți dincolo de iluzia timpului. Altfel spus, veți avea abilitatea de a vă plasa conștiința nu numai în prezent dar și în viitor sau în trecut. De fapt, treptat, veți înțelege că trecutul, prezentul și viitorul se suprapun regăsindu-se în eternul ACUM.
Este posibil ca în derularea viitoare să apară conștiența sintezei timpului, când vor apărea aspecte ale confruntării stării de eternitate cu momente de timp secvențiale (care ar putea fi denumite amintiri) din trecut, din viețile consumate sau din viitor, toate acestea regăsindu-se simultan sau decalat în ființa voastră.
O altă sinergie a timpului ar putea apărea când vă aflați în mișcare, voi percepând anumite limitări și restricționări temporale, senzația putând fi de oprire în loc a timpului sau de puternică accelerare, într-un aspect pasager. Veți avea posibilitatea de a vă plasa într-un „buzunar de expansiune” când veți constata că aveți sentimente și percepții neobișnuite, și chiar veți putea beneficia de unele experimente particulare, precum recunoașterea unei stărei de infinit în interiorul ființei voastre.
Fiecare activare creată cu atenție de suflet va îmbunătăți experiența Creatorului, și va susține sufletul în manifestarea sa plenară pe Pământ.
Deja, în prezent, la mulți începe să se remarce un mod activ de manifestare a sufletului care intră mai temeinic în rolul său de creator. Asemenea percepții și manifestări vor deveni din ce în ce mai frecvente, procesul luând amploare, pentru ca, în final, să devină o obișnuință și o realitate a fiecărei ființe umane.

Dincolo de timp, în mișcare
Activarea sufletului vostru, pentru a deveni capabil să elibereze iluzia timpului, nu va   însemna că nu vă veți mai putea folosi de caracteristicile de limtare sau rigidizare a timpului secvențial, așa cum faceți acum pe Pământ. Atunci când veți dori, veți putea folosi pe Pământ secvențialitatea timpului liniar, ca și până acum. În perioada de implementare, de trecere, de la percepția temporală liniară, la cea de non-existență a timpului, este posibil să apară, uneori, senzația că timpul se accelerează. Când se ajunge la asemenea percepții este un indiciu că vibrația energiei a atins nivelul impus de noul model implementat în sufletul vostru.
Cea mai mare experiență din această activare va fi o conexiune de aprofundare, aliniere la acestea, și senzația de natură infinită a sufletului vostru. Puteți să vă conectați cu extensia și vibrațiile nelimitate ale ființei voastre, ca niciodată înainte. Aspectul sufletului întruchipat în ființa voastră acum, poate și pe parcursul lui 2017, deține vibrații aparținând naturii infinite a sufletului vostru. Prin urmare, scopul sufletului vostru este de a aduce o mai bună înțelegere și readucere aminte a sufletului și a sinelui vostru, ca sursă infinită de lumină și de conștiință.
Noua perspectivă ocazionată de actuala voastră încarnare, mai ales în ceea ce privește corpul mental, vă oferă gradul de concentrare, experiență și acceptare expansionate, nelimitate și infinite. Datorită capacității voastre de a vă conecta din ce în ce mai facil la buzunarele infinității Creatorului, veți putea regândi existența voastră pe Pământ, ceea ce înseamnă că veți putea afla noi răspunsuri în paleta mai largă și mai cuprinzătoare a vibrației sufletului expansionat, chiar infinit, înțelegând mai complet sensul și scopul vieții voastre pe Pământ și modalitățile prin care vă puteți conecta cu alții, pentu a vă vindeca, pe voi și pe ei. Multe vor fi domeniile de interes în care veți avea abilitatea să vă exprimați, majoritatea dintre ele părându-vi-se acum imposibile sau de neconceput.     

De ce infinita natura a sufletului tau este necesara acum.
Infinita natura a sufletului vostru va putea fi implementată pentru a se armoniza cu ego-ul personalității individuale. Cu toate acestea, va fi necesar să se dizolve și să se elibereze, cu o mai mare ușurință și viteză, iluzia umanității ființei (atestată prin existența ego-ului umnan) pentru a se limita sau anula sursa prejudecăților, haosului și lipsei de armonie în lume. Pe măsură ce umanitatea va accepta aspectul frumos și divin al sufletului, se va realiza conexiunea constantă și indestructibilă cu toate aspectele Creatorului pe Pământ și în planurile interioare.
Tot ceea ce există vine și se naște de la și din Creator și, prin urmare, toți suntem conectați la multiplele aspecte ale Creatorului. Faptul că cineva te percepe sau se percepe ca fiind un aspect negativ nu înseamnă că este izolat de întreg și că el n-ar avea o conexiune cu Creatorul. Chiar și entitățile sau energiile care par a fi negative dețin adevărul Creatorului în interiorul ființei lor. Pe măsură ce recunosc acest adevăr, ele vor realiza că pot avea acces la câmpul energiei iubirii și al imensei inspirații de înțelegere a conexiunii cu toate produsele Creației. 
Această conexiune indestructibilă permite ființelor să se elibereze de frică și de teama de separare față de întreg. Din acel moment, se instalează armonia și orice energie malefică nu mai are putere asupra voastră. Atunci când puterea iluziei încetează să te mai influențeze, totul devine posibil căci recunoști prezența Creatorului în interiorul tău și al fiecărei existențe create. Astfel, epoca Iubirii va fi pe deplin experimentată de toți și de toate, ca un colectiv conștient.

Serviciul maestrului Djwhal Khul
Eu, Maestrul Djwhal Khul, am sarcina de a asista sufletele aflate în tranziție precum și de a le activa, atunci când acestea sunt deja conectate și încep procesul de realizare (construcție) a ființei fizice. În planurile interioare ale Ashramului General de Lumină pentru Instruire al Maestrului Kuthumi și Maestrului Sananda, eu am un ashram (o clasă de instruire), care îndeplinește funcția de „cameră de sinteză.”
Aș vrea să vă invit ca în timpul meditațiilor voastre sau în timpul somnului, să faceți o vizită la această cameră. 
Pur și simplu imaginați-vă că vă aflați în acest spațiu numit „Camera de sintază” unde există multă Lumină și în care aveți senzația că ființa voastră se lasă pătrunsă și se topește. Această stare de bine și de acceptare face ca lumina de înaltă frecvență a acestei camere să fie absorbită de ființa voastră ceea ce va ajuta substanțial procesului de tranziție și activări ale sufletului vostru, eliberând, totodată, energiile nebenefice care împiedică sau blochează curgerea fluxului energetic prin ființa voastră. Aceast exercițiu vă va ajuta să vă apropiați, până la contopire, de sufletrul vostru.
Eu, Maestrul Djwhal Khul, voi fi prezent alături de fiecare dintre voi pentru a partaja orice iluminare, perspectivă sau vindecare pe care s-ar putea s-o simțiți ca necesară. Ajunși în această cameră, puteți să-mi cereți să vă ajut în accesarea unor abilități regăsibile în natura infinită a sufletului vostru.
Eu voi fi prezent și gata să vă fiu de ajutor. Aștept să chemați (invocați) prezența și energiile mele în acest moment de trezire sufletească extraordinară.
Maestrul Djwhal Khul

https://www.omna.org/synergy-time-djwhal-khul

luni, 16 ianuarie 2017

Unele istorii uluitoare, stranii şi insolite... (I)

 
... ce atestă – în mod indirect – faptul că anumite evenimente din viaţa oamenilor sau chiar sfârşitul vieţii lor pământeşti se produc uneori într-un mod dramatic şi misterios 

(Dincolo de aparenţe, toate acestea evidenţiază modul fascinant în care DUMNEZEU se joacă în cadrul Creaţiei sale prin intermediul sincronicităţilor fascinante) 


În funcţie de procesele predominante de rezonanță ocultă pe care fiecare fiinţă umană le cultivă și le întreține în universul său lăuntric, în existenţa ei sunt atrase, în mod corespondent, anumite evenimente și situații. Astfel, în cadrul vieții noastre, aceste rezonanţe specifice se manifestă sub forma unor sincronicităţi benefice sau malefice, în funcție de predominanța intențiilor, a gândurilor, a emoțiilor și a acțiunilor noastre. 
În cazul unor fiinţe umane, anumite evenimente ale vieţii lor pot avea un caracter extrem de neobişnuit, atrăgând atenţia prin insolitul şi chiar prin stranietatea situaţiilor care survin. În faţa unor astfel de poveşti surprinzătoare şi neobişnuite, atenţia ni se opreşte adesea în mod spontan, pentru a reflecta, chiar şi numai pentru câteva clipe, asupra sensului ascuns pe care respectiva situaţie îl poate face totuşi să transpară, dincolo de misterul care o învăluie. Sfârşitul vieţii pământeşti a unor oameni poate implica astfel de evenimente dramatice, al căror rost şi înţeles poate fi deslușit doar de către cei înzestraţi cu intuiţie, dacă aceste evenimente sunt privite din perspectiva superioară a stării de înţelepciune dumnezeiască.

Atitudinea omului obişnuit faţă de aspectele paranormale este de obicei cea de surpriză totală în fața sincronicităţilor uluitoare al căror martor este și care depăşesc de cele mai multe ori capacitatea lui de înţelegere, deoarece din comoditate își limitează orizontul printr-o mentalitate materialistă, îngustă și sceptică. Mai mult decât atât, chiar oamenii de ştiinţă, care au pretenția unor înzestrări intelectuale peste medie, atunci când nu pot explica un anumit fenomen, îl cataloghează adeseori ca fiind o pretinsă „coincidenţă“. Această stare de fapt paradoxală poate fi exprimată în mod plastic prin afirmaţia stranie, dar care este totuşi folosită adesea cu ironie de unii: „Nu cred absolut deloc în existenţa stafiilor, dar îmi este cumplit de frică de ele!

Putem reflecta cu toții, în acest sens, cu mai multă seriozitate la Legea rezonanței oculte, în conformitate cu care în acest Univers nimic nu este întâmplător, fortuit, aleator, ci totul este plin de sens, de semnificație și de viață, chiar dacă noi nu suntem, deocamdată, capabili să percepem înțelesurile ascunse ale unor fapte sau evenimente neobişnuite cu care venim, într-un fel sau altul, în contact.

Vă oferim mai jos o serie de situaţii stranii şi de cazuri ale unor fiinţe umane care au părăsit planul fizic în condiţii neobişnuite, bizare care ne provoacă să le deslușim înțelesul ascuns sau măcar ne invită să ieșim din letargia comun-cotidiană.

***

În iarna anului 1933, cargoul englez Saxilby a naufragiat în timp ce traversa Atlanticul. Cu toate că nu a existat niciun supravieţuitor, totuşi un membru al echipajului, pe nume Joe O’Kane, a apucat să scrie un mesaj prin care îşi lua rămas bun de la fratele, sora şi logodnica lui, anunțându-i că nava cu care călătorea tocmai se scufunda. El a pus respectivul mesaj într-o cutie metalică. După trei ani de la naufragiu, pe o mică plajă din Ţara Galilor, la circa 1,5 km de satul Aberavon, în apropiere de Swansea, marea a adus la mal o cutie metalică. Ea conţinea următorul mesaj:
SS Saxilby se scufundă undeva pe coasta Irlandei. Vă iubesc. Pentru surorile, fraţii şi logodnica mea, Dinah. Joe O’Kane.”   

Într-un mod bizar, ultimele cuvinte ale acestui marinar a cărui soartă era pecetluită au ajuns exact în satul de origine al acestuia, la destinatarii de drept.

***

În 7 septembrie 1925, în ziarul Time a fost prezentat cazul inedit al unui „straniu experiment de telepatie“. Frederick George Lee, care era un donator constant de sânge al Spitalului Middlesex din Londra, susținea că el resimte o durere în braț exact în momentul în care moare una din persoanele căruia el îi donase sânge.

El a descoperit aceasta realizând un experiment: „Imediat ce voi resimţi o durere în braţ”, s-a decis el, „voi nota momentul. În acest fel sper că voi putea stabili corelaţii interesante”. Astfel, următoarea dată când a simțit o astfel de durere, el şi-a notat cu atenţie ora, apoi a verificat teoria sa consultând registrele spitalului. Frederick George Lee a donat sânge de 24 de ori la Spitalul Middlesex. Șapte dintre aceşti pacienţi au murit, şi de fiecare dată în momentul în care murea persoana căruia el îi donase din sângele său, George resimțea „o durere acută în braț“. El însuși se simțea deprimat, profund mâhnit şi copleșit de boală, de fiecare dată când apăreau aceste dureri.

Acest fapt este remarcabil, pentru că în niciunul dintre aceste cazuri Lee nu a întâlnit vreun pacient pe parcursul transfuziei şi nu a fost niciodată informat de starea de sănătate a acestuia, pe care o conștientiza însă atunci când îi venea sfârşitul, moment în care percepea o durere ascuțită în brațul său.

***

René Pérot, un inginer din Bordeaux, se afla într-o zi în vizită la nişte prieteni, când i-a fost prezentat un bătrân de 80 de ani care își pierduse urechea dreaptă.
– Este o rană din Primul Război Mondial? a întrebat Pérot.
– Nu, de fapt este vorba despre o serie de evenimente neobişnuite, i-a răspuns bătrânul.
– Sunt foarte curios să îmi povestiţi totul.
– Bine, i-a răspuns bătrânul. Iată care este istoria acestui incident. Într-o zi, soţia mea m-a rugat să tai lemne pentru a face focul. Am făcut aceasta, însă cu atâta neîndemânare, încât o așchie a sărit în aer şi mi s-a împlântat după ureche. Soţia m-a pansat, după care nu m-am mai gândit la aceasta. La câtva timp după aceea, în vreme ce mă întorceam acasă de la culesul cartofilor, având o furcă pe umăr, m-am împiedicat şi am căzut în aşa fel încât unul din dinţii furcii mi s-a înfipt în același loc unde mă rănise așchia. De data aceasta a fost nevoie de intervenţia medicului. Acesta m-a tratat, dar vindecarea a durat totuşi mai mult timp. După ce rana s-a cicatrizat şi am dat jos pansamentul, am intrat la un moment dat în cotețul găinilor, unde lăsasem o cloșcă pe ouă, iar aceasta a sărit la mine, aplicându-mi o lovitură puternică cu ciocul exact în acelaşi loc, după ureche... A fost atât de grav, încât de data aceasta, urechea a trebuit să-mi fie amputată!

***
În iulie 1975, familia Melkis din Dunstable, Bedford, Anglia urmărea un film despre Titanic (faimosul vas care a naufragiat), când un masiv bloc de gheaţă s-a prăbuşit din peretele muntelui învecinat, trecând prin acoperișul casei. În clipa incidentului, când gheaţa a străpuns acoperișul, toată familia se afla în faţa televizorului şi trăia cu „sufletul la gură” momentul de maxim suspans al filmului, în care vaporul urma să se zdrobească de aisberg. 

***
În anul 1975, într-o localitate din insulele Bermude, un bărbat care conducea o motoretă a fost accidentat mortal de un taxi, exact la un an după ce fratele său, conducând aceeaşi motoretă, fusese accidentat mortal pe aceeaşi stradă, de către acelaşi șofer de taxi, care transporta acelaşi pasager. 

***

Publicaţia Time Magazine din octombrie 1938 a redat într-un articol povestea unui om căruia în două momente diferite i-au căzut în braţe doi bebeluşi. În articolul respectiv se spunea că în anul 1937, Joseph Figlock, un măturător de stradă din oraşul Detroit, SUA, se plimba pe trotuar, când un copil a căzut peste el de la etajul patru al clădirii prin faţa căreia trecea. Atât el, cât şi copilul au supravieţuit, însă ambii au fost răniţi în incident. Un an mai târziu, în timp ce Figlock îşi făcea treaba liniştit măturând strada, un alt copil a căzut peste el. Din fericire, atât Figlock, cât şi copilul au supravieţuit și de data aceasta fără răni grave.

***
În martie 1657, un incendiu devastator a distrus o mare parte a oraşului Edo (vechea denumire a oraşului Tokio) din Japonia. Cauza acestui incendiu a fost, din câte se știe, un simplu kimono. Trei adolescente japoneze au primit în dar acest kimono, însă, într-un mod bizar, toate au murit înainte de a-l purta. În urma acestei serii de morţi, s-a considerat că acest kimono aduce ghinion, astfel că preotul din acea zonă a decis să îl distrugă, recurgând la un ritual tradiţional de cremație. În timp ce respectivul kimono ardea, s-a pornit o furtună violentă, care a cuprins cu mare uşurinţă și repeziciune clădirile construite din lemn şi hârtie. Au ars atunci 300 de temple, 500 de palate, 900 de magazine, numeroase poduri şi au pierit 100.000 de oameni.

***
Pe data de 23 februarie 1895, la ora 8:55, John Lee a fost condus spre eșafodul închisorii din Exeter, Anglia. El ucisese o bătrână doamnă cu 50 de lovituri de cuţit.

Condamnatul a fost condus la eșafod unde călăul pregătise cu minuțiozitate uneltele. Funia fusese bine unsă, iar trapa prin care urma să cadă trupul celui spânzurat a fost verificată şi controlată cu ajutorul unui sac de nisip ce cântărea 80 de kilograme.

Cu mâinile legate la spate, John Lee a fost plasat deasupra trapei.
– Ai ceva de spus? a fost întrebat el. Dar singura reacție din partea lui a fost o tăcere surdă. Atunci i s-a aşezat funia în jurul gâtului, cu nodul plasat sub urechea stângă, astfel încât greutatea trupului în cădere să frângă pe loc vertebrele din această zonă, provocându-i o moarte instantanee.

După ce a rostit rugăciunea Tatăl Nostru, preotul s-a retras, iar directorul închisorii a făcut un mic semn cu capul. Atunci călăul a tras de pârghia care trebuia să deschidă trapa, dar nu s-a petrecut nimic.

Șeful gărzilor l-a luat pe Lee de un braţ şi l-a făcut să se dea înapoi cu un pas. Călăul a alergat să vadă de ce trapa nu s-a deschis. Totul funcționa excelent, iar zăvorul mare de oţel care reținea trapa în aer a sărit atunci când acesta a acționat asupra pârghiei. 
Atunci călăul a verificat dacă mecanismul funcționează. De data aceasta, trapa s-a deschis, în vreme ce condamnatul aştepta. Trapa a fost închisă apoi din nou şi Lee a fost iarăşi plasat deasupra ei. Fără să mai aştepte semnalul directorului închisorii, călăul a apăsat pe pârghie. Zăvorul a sărit din nou cu un mic declic, dar trapa a rămas nemişcată. Din ordinul directorului, John Lee a fost condus spre celula sa de condamnat, unde a aşteptat timp de o oră fără să mai înţeleagă nimic din ceea ce i se petrecea.

Readus apoi din nou în faţa trapei, condamnatul a suportat, îngrozit, încă două tentative de spânzurare. Dar din nou, nimic. În momentul-cheie, trapa refuza să funcţioneze.

Reprezentantul casei regale a decis atunci să intervină şi să suspende sentinţa. John Lee a fost condus din nou spre celula sa. A aşteptat acolo timp de zece zile, până când raportul șefului comitatului a fost primit şi studiat la Londra. Cazul a fost dezbătut chiar şi în parlament, iar în final s-a luat decizia ca pedeapsa lui Lee să fie comutată la închisoare pe viaţă. După câţiva ani, el a beneficiat de o amnistie regală şi a fost eliberat.

Lee era, dincolo de orice îndoială, asasinul bătrânei doamne. De altfel, el nu a negat niciodată aceasta. Câţiva ani mai târziu, el a declarat că a crezut întotdeauna că: „În acea zi, din motive de neînțeles pentru mine, am primit ajutorul unei puteri infinite, superioare, dumnezeiești.

***
Se spune că Henri Tragne din Marsilia, Franţa a fost implicat în 5 dueluri stranii. În primele patru dueluri, oponenții lui s-au prăbuşit la sol înainte ca vreunul din cei implicaţi să tragă cu arma. În cel de-al cincilea caz, Tragne a fost cel care a murit subit înainte de schimbul de focuri. 

***
Peter Van der Hurk, un zugrav din Dordrecht (o aşezare situată în apropiere de Rotterdam), a fost luat prizonier de către germani în anul 1943. Acest statut îl obliga să presteze anumite munci. Astfel, la un moment dat, el se afla pe o scară înaltă şi zugrăvea zidul exterior al cazărmii, când deodată, datorită unei mişcări greşite, şi-a pierdut echilibrul şi a căzut de la mai bine de 10 metri înălţime. Fiind inconştient, a fost ridicat şi dus imediat la spital, unde s-a constatat că avea o fractură a craniului.

Atunci când şi-a redeschis ochii, Van der Hurk era cu totul alt om. Avea capacitatea de a vedea în plan subtil şi avea instantaneu premoniții, fără nicio intenție și fără niciun efort din partea lui. Putea „vedea” cu anticipaţie tot ceea ce urmau să facă cei din jurul lui, le putea „auzi” chiar şi gândurile. Fiind în spital, într-un pat vecin se odihnea un bărbat pe care nu-l văzuse niciodată înainte. Van der Hurk l-a privit şi i-a spus cât se poate de calm că era un om fără caracter, căci tocmai vânduse ceasul de aur pe care i-l lăsase cu limbă de moarte tatăl său, cu puţin timp înainte de a muri!

Rușinat, bărbatul respectiv a recunoscut toate acestea. El s-a ridicat, şi-a luat hainele şi a părăsit spitalul în pofida eforturilor de a-l opri făcute de o infirmieră care tocmai venise în control. Acesta a fost momentul în care „s-a născut“ cel care avea să fie cunoscut sub numele de Peter Hurkos, un extraordinar şi faimos clarvăzător al timpurilor moderne.

***
În vara anului 1939, doamna Axel Wenner-Grens, soţia unui industriaș suedez, urca treptele casei, fiind urmată de soţul ei. Trecuse de miezul nopţii şi casa era învăluită în întuneric.

Pe neaşteptate, figura unui om ud până la piele i-a apărut acestei femei la capătul treptelor. El ţinea în braţe trupul inert al unui copil. Pe fruntea copilului se vedea o rană adâncă, sângerând. Doamna Wenner-Grens a țipat şi imediat figura a dispărut.

Domnul Wenner-Grens a ascultat neîncrezător istorisirea soţiei sale. El a pus întreaga poveste pe seama unei stări de încordare nervoasă şi i-a sugerat soţiei sale să meargă împreună într-o croazieră pe iahtul lor, Crucea Sudului. Tulburată, doamna Axel a dat curs acestei propuneri a soţului ei.

În noaptea de 3 septembrie 1939, iahtul Crucea Sudului a interceptat unele semnale SOS şi s-a îndreptat apoi spre locul unde au văzut că se scufundase ambarcațiunea Athenia. Doamna Wenner-Grens a asistat la salvarea supraviețuitorilor. Prima dintre persoanele care a urcat pe puntea iahtului a fost un om ud până la piele. El ţinea în braţe trupul unui copil muribund, a cărui frunte era brăzdată de o rană adâncă ce sângera.  

***
Straniul caz al lui Molly Francher, care a trăit timp de 46 de ani într-o stare de transă, perioadă în timpul căreia ea a manifestat un extraordinar dar al clarviziunii, nu a putut fi niciodată explicat. 
Potrivit medicului ei de familie, Molly Francher, care locuia la părinţii săi în cartierul new-yorkez Brooklyn, a fost o fată obișnuită și veselă până la data de 3 februarie 1866, la ora 10:00 dimineaţa, când a început să se plângă de ameţeli, după care şi-a pierdut cunoştinţa sub privirile stupefiate ale mamei sale. 

Chemat pe loc, doctorul Spier nu a putut să constate decât că Molly Francher se afla într-o stare ca de comă. Ea nu făcea nicio mişcare. Cu ochii închişi, ea nu răspundea decât foarte lent, ca şi cum ar fi fost într-un vis, întrebărilor ce îi erau puse. 

În ziua următoare, doctorul Spier a remarcat că ea de-abia mai respira. Inima nu bătea decât extrem de slab şi foarte încet, temperatura era foarte scăzută, şi întregul trup îi era rece şi rigid precum acela al unei muribunde. El a aşteptat timp de 24 de ore obștescul sfârşit al fetei, sfârşit care însă nu a survenit, după care s-a decis să cheme şi alţi doctori pentru a o consulta. La rândul lor, aceştia nu au putut decât să plece capul şi să prevadă o moarte iminentă. După nouă ani, starea lui Molly Francher era la fel, ea menţinându-se între viaţă şi moarte. Slăbise foarte mult, căci practic ea nu se hrănea. Doctorul Spier a estimat că în nouă ani ea consumase hrana pe care o fiinţă normală ar fi consumat-o de obicei în 2-3 zile!

Numeroşi medici şi specialişti s-au perindat pe la patul fetei, dar nu au putut descoperi nimic. În anul 1875, doctorul Spier a convocat cei mai eminenți colegi pentru a-i anunţa că pacienta sa, a cărei stare părea să fie neschimbată, era înzestrată cu unele capacități paranormale. Sceptici, doi neurologi binecunoscuți la epoca respectivă, doctorul Willard Parker din New York şi doctorul Robert Ormiston din Boston, au acceptat să vegheze la căpătâiul bolnavei. După ce aceştia au efectuat o consultație de rutină, doctorul Spier le-a arătat cum ea putea să articuleze, extrem de încet, răspunsurile la anumite întrebări. El i-a condus într-o altă cameră şi le-a explicat că descoperise că, în orice moment, Molly putea descrie acţiunile şi veşmintele anumitor persoane aflate la distanţă. În sfârşit, el a adăugat că fata putea să citească din anumite cărţi închise şi din scrisori aflate în plicuri închise. 

Doctorul Richard Parkhurst (mai cunoscut ca astronom decât ca medic), care îl însoțise pe doctorul Parker, a propus realizarea unui experiment. Aceştia au cerut unui trecător să scrie pe o foaie de hârtie un mesaj format din câteva cuvinte, iar apoi să pună foaia într-un plic, fără ca nimeni altcineva să o fi citit. Plicul urma să fie trimis doctorului Spier printr-un mesager care avea şi rol de martor, iar în tot acest timp ei urmau să-i solicite lui Molly Francher să le spună ce conţinea mesajul. Zis şi făcut. Mesajul scris de primul trecător întâlnit în cale a fost pus în trei plicuri succesive şi dus doctorului Spier, aflat la 7 km distanţă.

Întorcându-se la căpătâiul bolnavei, doctorul Parker s-a aplecat asupra ei şi a întrebat-o dacă putea să redea conţinutul mesajului închis în plicul lui Spier. Murmurând aproape inaudibil, Molly le-a spus că era vorba despre o scrisoare închisă în trei plicuri care nu avea destinatar sau expeditor şi nu era menţionat vreun nume ori vreo formulă de politețe, ci erau scrise cuvintele: „Lincoln a fost asasinat de către un actor nebun”. 

Martorul era Peter Graham din New York, un prieten al doctorului Parker. Sosit la doctorul Spier, el a aşteptat, aşa cum fusese convenția. După mai puţin de o oră, cei doi au sosit la casa lui Molly. Scrisoarea a fost deschisă şi toţi au putut să citească cuvintele scrise, pe care Molly Francher le reprodusese întocmai. Medicii au privit uimiţi către Molly şi de data aceasta au întrebat-o dacă ea putea să-l descrie pe fratele mesagerului scrisorii, Frank Graham, care se afla în New York. Continuând să șoptească, dar fără nicio ezitare, domnișoara Francher a descris hainele şi aspectul unui bărbat pe care nu-l cunoscuse niciodată, mergând chiar până la a preciza că acesta îşi pierduse în dimineaţa respectivă un nasture de la vestă. Apoi, ea a adăugat că el plecase mai devreme de la servici, căci suferea de o durere de cap violentă. 

Trei ore mai târziu toate spusele lui Molly Francher erau confirmate.

Molly a trăit în această stare până în anul 1912, când, într-o dimineaţă, ea şi-a revenit în simțiri, descoperind o lume nouă și fiind înconjurată de oameni pe care nu îi cunoştea. Părinţii ei muriseră de multă vreme. Ea nu-şi mai aducea aminte de nimic şi nu mai avea darul clarviziunii. A murit în somn, în anul 1915, la 73 de ani. 


(va urma)

Articol preluat din Programul Taberei spirituale yoghine de vacanță Costinești 2016, volumul 1, publicat de Editura Shambala, tipărit de Ganesha Publishing House.


Citiți și:
Un destin deosebit de favorabil, care atestă ajutorul miraculos al lui Dumnezeu ce este oferit celor care merită
Coincidenţe şi sincronicităţi uimitoare

yogaesoteric
15 ianuarie 2017