Pentru ca răul să triumfe este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic. Edmund Burke

Totalul afişărilor de pagină

sâmbătă, 25 octombrie 2014

Impresionat de energia prim ministrului indian, Obama vrea să se apuce de yoga


Prim ministrul indian, Narendra Modi, l-a lăsat cu gura căscată pe preşedintele american Barack Obama în timpul unei vizite de lucru pe care a desfăşurat-o în SUA în această lună.
La cei 64 de ani ai săi, Modi se afla într-un post religios hindus de nouă zile, timp în care a consumat doar apă caldă. În timpul vizitei la Washington a avut un program de cinci zile înţesat cu peste 50 de întâlniri de rang înalt, vizite de lucru şi discursuri, între care şi o cuvântare înaintea ONU. Deşi nu mâncase de patru zile când a ajuns în Statele Unite, Modi l-a uimit pe Obama prin agerimea şi vigoarea sa.
În a doua zi a vizitei lui Modi în SUA, preşedintele american a oferit o cină la Casa Albă în onoarea oaspetelui indian. Invitaţii s-au delectat cu un antreu din avocado, brânză de capră, ardei gras şi lipii indiene, apoi cu peşte halibut în sos de morcov şi ghimbir, alături de orez basmati cu şofran, iar la desert au savurat creme brulee de mango. Modi a băut un pahar cu apă.
Potrivit unor oficiali prezenţi la această cină, Obama s-a arătat foarte surprins că prim ministrul indian face faţă cu brio programului supra-încărcat doar cu... apă caldă şi yoga. Hindus practicant, Narendra Modi ţine acest post de nouă zile de două ori pe an, de 40 de ani. El a scris pe blogul său că această practică este pentru el „o sursă de forţă, putere şi inspiraţie”.
Interesant este că presa din SUA nu a suflat niciun cuvinţel despre toate acestea. Majoritatea publicaţiilor au scris că singura interacţiune a celor doi oficiali legată de postul lui Modi a fost încurajarea adresată de prim ministrul indian preşedintelui american: „Vă rog să nu vă simţiti jenat şi să vă bucuraţi de cină!”. Zecile de articole apărute în presa americană (cu titluri care mai de care mai amuzante, de exemplu: Obama se înfruptă în timp ce Modi posteşte; La cina de la Casa Albă, Modi, aflat în post, încurajează gazdele să „atace” farfuria) susţin că imediat după aceea au avut loc discuţii economice şi politice, pe întreaga durată a cinei de lucru. Obama a fost criticat de unele publicaţii pentru invitaţia la cină făcută unui om aflat în post, în timp ce alte ştiri informează că oaspetele s-ar fi putut simţi jignit dacă nu i s-ar fi oferit şi lui o cină de stat, aşa cum i s-a oferit predecesorului său.
Presa indiană relatează însă evenimentul diferit. Cu titluri precum Nemâncat de patru zile, prim ministrul Modi îl uluieşte pe Obama cu vigoarea sa, ziarele din India susţin că preşedintele american a rămas cu gura căscată când a văzut cât de lejer şi-a susţinut turul de forţă în SUA liderul indian. Mai mult, oficiali citaţi de presa din India susţin că Obama şi-a arătat interesul de a începe şi el să practice yoga.
Soţia lui, Michelle Obama, practică deja unele exerciţii yoga şi chiar le-a introdus şi în cea mai mare sărbătoare găzduită de Casa Albă – Sărbătoarea Ouălor de Paşte (The Easter Egg Roll), dorind să transforme stilul sedentar de a petrece al americanilor într-unul activ. Din 2009, peste 30.000 de familii americane au făcut exerciţii yoga în cadrul acestui eveniment.

vineri, 24 octombrie 2014

CLINICA EXTRATEREŞTRILOR (21-22)



Autor Adrian Dvir

(continuare)

(reluarea art. publicate pe 4 șI 16  ian.2011)


Operatoarea veselă. 
Câteva zile mai târziu, am reuşit din nou să stabilesc legătura cu acel Centru de Comunicaţii. După cum vorbea, îmi făcea impresia că operatoarea era foarte veselă şi râdea. A doua zi Chaya mi-a spus şi de ce rădea operatoarea. 
Chaya: În noaptea dinainte parcă vorbeai în somn întregului Univers. Ţi-au preluat mesajele dar acestea erau foarte confuze şi conţineau o varietate de exprimări. Ceea ce le spuneai li s-a părut foarte amuzant, şi asta le-a provocat râsul.

Implantarea unui dispozitiv pentru comunicări. 
Eu consider că, totuşi, pentru alţii, este foarte puţin credibil că eu am stabilit contactul telepatic cu Centrul de Internaţional de Comunicări Telepatice Aliens. Asta m-a determinat să frecventez mai mult acest centru şi să diversific sfera întrebărilor.
Adrian: Cum m-am descurcat cu recipientul pe care mi l-aţi implantat, în ceea ce priveşte stabilirea contactului telepatic la mare distanţă?
X3: Îţi este de mare ajutor capsula care ţi-a fost implantată în cap. Este un mecanism avansat, utilizat pentru comunicări.
Adrian: Cum se face că pot lua legătura cu Centrul de Comunicări aflat la o asemenea distanţă, în mijlocul Galaxiei, dar nu-i pot auzi pe Aliens care stau alături de mine, aşa cum poate s-o facă, de ex.,Chaya?
X3: Echipa care a implantat dispozitivul nu şi-a terminat încă treaba. Mai au ceva de lucru.
Adrian: Cum primesc eu informaţiile?
X3: Dispozitivul crează anumite vibraţii în spaţiul cutiei tale craniene, vibraţii care sunt preluate de creier.
Adrian: Cum realizează acest mecanism legătura cu Centrul? Sunt folosite undele telepatice?
X3: Dispozitivul lucrează cu unde sonore.
Adrian: Dar sunetul are nevoie de aer pentru a se propaga şi între noi şi Centrul de Comunicări nu există aer!?
Totuşi, Aliens au susţinut că despre unde sonore este vorba, nu despre altfel de unde. Părerea mea este că nu au găsit un echivalent de exprimare adecvat, adică a fost vorba de o neînţelegere…lingvistică.
Gideon: A fost dificil pentru tine să iei legătura cu Centrul?
Adrian: Nu. Am aşteptat pur şi simplu informaţia şi mi-am amintit că mi se promisese accesul la baza de date a calculatorului.
Am ajuns în faţa calculatorului meu şi mi-am imaginat că iau legătura cu Centrul, după care informaţia a început să curgă.
Problema este că am o incertitudine în legătură cu această recepţie. Îmi este foarte greu să accept că tot ceea ce se întâmplă este real.
Gideon: Realizează contactul cu Centrul şi întreabă tot de vrei să afli. Nu te vor cupla la calculatoarele principale dar te vor conecta la cele secundare.
În viitor, dacă vei obţine o evaluare sigură, şi nu văd cum ar putea fi altfel, vei putea deveni un membru ca oricare altul. Atunci vei putea lua legătura şi cu alte Entităţi Aliens din Univers, folosindu-te de serviciile calculatorului de la Centru.

Adrian: În prezent, de ce nu am acces la baza lor de date?
Gideon: Echipa precedentă a implantat în capul tău un dispozitiv care să-i ajute să ia legătura cu tine de la distanţă mare. Pentru distanţe mici, Aliens utilizează telepatia. Într-un anume fel, singur ai reuşit să-ţi activezi dispozitivul.
Adrian: Şi asta nu deranjează pe nimeni?
Gideon (eschivând): Noi credem că ai reuşit să-ţi activezi singur dispozitivul. Foleseşte-l în continuare, utilizând acel canal pentru a întreba tot ceea ce te interesează, inclusiv probleme medicale, orice. Să nu fii surprins că după un timp vei auzi în mintea ta o voce care te va chema.
Adrian: Cu ajutorul acestui dispozitiv se pot obţine şi imagini animate?
Gideon: Depinde de cel de ’’al treilea’’ şi ’’al patrulea ochi’’ pe care le ai.
Adrian: Dispozitivul funcţionează pe bază de baterii?
Gideon: Nu. El utilizează ca sursă corpul tău enegetic.

Folosirea practică a Centrului de Comunicare Aliens. 
Aproape de începutul lunii aprilie 1997, m-am întâlnit cu David Ronen, învestigator al fenomenului UFO şi jurnalist, care scrie rubrica ’’Dosarele X’’la gazeta ’’Ma aviv’’.

I-am vorbit despre Aliens iar el mi-a arătat nişte cristale de siliciu găsite în zonele în care au fost zărite OZN-uri. Pe canalul Tv Israel, el a făcut o demonstraţie a unor proprietăţi ciudate ale acestor cristale, de ex.,topeau gheaţa cu care veneau în contact.


Am întrebat-o pe Chaya ce ştie despre aceste cristale.

Când am vorbit la telefon, s-a întâmplat ca lângă ea să se afle un Alien care s-a oferit să intre în dialog cu mine, prin mijlocirea Chayei.
Adrian: De pe ce plantetă eşti?
Alien: Planeta mea se numeşte OLGAT.
Adrian: Sunt şi Aliens din Pleiade cu voi?
Alien: Presupun că da. Nu în cadrul echipelor medicale dar în organizaţia generală.
Adrian: Cunoşti ceva despre siliciu rămas în urma unor OZN, care au venit pe planeta noastră?
Alien: Au fost lăsate cantităţi imense de asemenea material, pe Pământ. Este un rezidiuu rezultat după consumarea combustibilului utilizat de navele spaţiale pentru obţinerea energiei necesare.
Adrian: Este periculos?
Alien: Poate avea o mică radioactivitate, nepericuloasă. Eu nu sunt specialist în acest domeniu. Pot aduce pe cineva mai competent.
Subiectul acesta mă preocupa. Oamenii de ştiinţă, după cele spuse de David Ronen, au ajuns la concluzia că acest deşeu era în esenţă siliciu, un material care se află din belşug pe Pământ, în stare cristalină.

Am ţinut în mână o bucată din acest material. Semăna cu cristalele de siliciu obţinute în laboratoarele noastre pentru fabricarea semiconductoarelor, utilizate astăzi în toată industria electronică şi electrotehnică.

Inexplicabil, aveam impresia că în acel material se ascunde un altul care, dacă ar fi fost activat cumva, ar fi putut furniza energie.

După ‘’stoarcerea’’ energiei pe care o conţinea, materialul era aruncat ca deşeu.

Contactul direct al acestui material cu gheaţa, producea topirea acesteia, metodă prin care acest deşeu ar mai putea să-şi dovedescă o ultimă utilitate.

În ziua următoare am decis să cer informaţii despre acest subiect la Centrul de Comunicări Aliens.

Informaţii primite de la Centrul de Comunicări Aliens asupra cristalelor de siliciu.
Adrian: Solicit legătura, vă rog !
Centrul: Vă ascultăm.
Adrian: De la Centrul de Comunicări mi s-a promis că voi avea acces la computer.
Centrul: Da, permisiunea a rămas valabilă. Ce doriţi să întrebaţi ?
Adrian : În legătură cu cristalele de siliciu lăsate pe sol de către nave spaţiale UFO.
Centrul : Este o cantitate imensă de material rezultat din sistemul de ardere hidraulică, material care a fost aruncat pe Pământ.
Adrian: Ce anume este utilizat  din acest material de către navele spaţiale ?
Centrul: Acest material este închis într-o cameră energetică din el prelevându-se enegia necesară funcţionării navei spaţiale. Se scoate din el energia aşa cum faceţi şi voi cu bateriile electrice.
Adrian : Ce proces fizic se utilizează ?
Centrul: Materialul acesta a fost încărcat cu energie prin tehnici de iradiere. La utilizare, energia acumulată se extrage prin activarea capacitorului (sursei depozitare) folosindu-se un cablu.
Adrian: Pentru a face cristalul un acumulator de energie, se utilizează materiale suplimentare cu care se impurifică plăcile de siliciu ?
Centrul: Nu. Pentru înţelegerea dv., materialul siliconic este activat de puternice vibraţii. Materialul generează energia care este preluată de receptori adecvaţi scopului.(Nota C.M.: sunt aproape sigur că se referă la fenomenul de piezoelectricitate, cunoscut şi la noi. Pe scurt, aceasta înseamnă că prin presarea cu anumite forţe mecanice vibratorii pe feţele acestor cristale, se produc descărcări electrice de frecvenţe şi puteri calculate, aceste energii fiind preluate de receptori specializaţi. Aliens, se pare, au pus la punct o tehnologie prin care, fie cristalul poate depozita o energie cu care este incărcat din exterior, fie că structura cristalină este astfel modificată încât să se amplifice foarte mult capacitatean acestuia de a produce electricitate sub acţiunea unor forţe mecanice exterioare).

Adrian: Materialul este radioactiv ?
Centrul: Într-un fel se poate afirma că are o anumită radioactivitate, deoarece produce o mare cantitate de electricitate (?), dar nu generează acele particule la care vă gândiţi.
Adrian: Aceste radiaţii sunt periculoase?
Centrul: Nu în mod serios. Este o radiaţie practic nepericuloasă.
Adrian: Radioactivitatrea dispare în timp?
Centrul: Da, absolut sigur. Ceea ce se aruncă nu mai poate constitui o sursă radioactivă. Este exact ca în cazul unor baterii uzate folosite  de dv.
Adrian: În aceste camere energetice, ce fel de energie se produce ?
Centrul: Ceva asemănător microundelor, dar de o foarte înaltă frecvenţă. Din ea se obţine energie electrică utilizată in diverse scopuri.
Adrian: Cum se conservă plăcile de siliciu până la utilizare ? 
Centrul: Înainte de utilizare, siliciul este stabil şi nu pune probleme de conservare speciale. Când este introdus în camera energetică, este activat. Abia atunci materialul devine instabil si capabil să genereze pulsaţii electrice de o anumită frecvenţă, pulsaţii care sunt preluate de receptori.

Adrain: Unde este produs acest material ?
Centrul: În fabrici specializate. Oricum, este un proces complex. La reactivare, materialul crează energie sub formă de microunde.
Adrian: De ce materialul aruncat ca deşeu este format din cristal spart ?
Centrul: În procesul foarte puternic de eliberare a energiei acumulate, materialul se fărămiţează, în mod evident. Prin tehnologii nepretenţioase, se poate utiliza căldura pe care încă o mai generează aceste resturi, în diverse scopuri, unde este necesar un aport de energie termică.
Adrian: În procesul de stocare şi producere a energiei, siliciul atinge şi faza de topire ?
Centrul: Nu. Nu se lucrează cu temperaturi mari, cu toate că se pot produce, dar sunt tehnologii care ponderează sau evită depăşirea unor valori ridicate de temperatură.
Adrian: Înainte de folosire, siliciul este o bucată întreagă ?
Centrul: Da. Doar la sfârşit ajunge să fie fărămiţat.
Adrian: Cât timp deşeul este radioactiv ?
Centrul: Câteva ore.
Adrian : Şi când este activat, cât timp produce energie ? 
Centrul: Tot cîteva ore.
Adrian: Cât timp poate fi păstrat siliciul până la activare ? 
Centrul: Luni sau ani. Dacă se păstrează în condiţii improprii, trebuie utilizat în câteva luni.
Adrian: Este considerat un material sigur, nepericulos ?
Centrul: Nu este periculos, are o radioactivitate infimă, poate fi stocat în condiţii nepretenţioase iar întregul proces este foarte sigur.
Adrian: Energia obţinută de la cristale este cea mai importantă pe o navă ?
Centrul: Nu. Există şi alte surse tot atât de bune.
Adrian: Vorbiţi-mi, vă rog, despre aprinderea energetică.
Centrul: Este cam dificil să vă explicăm deoarece se bazează pe legi şi principii necuprinse în ştiinţa fizică a Pământului. Procesul implică introducerea surplusului de vibraţii de-a lungul axei secundare, fapt ce nu produce modificarea structurii materialului, dar creşte nivelul energetic. Materialul iese din zona de stabilitate, ceea ce îl determină să scape de energia în exces, pentru a putea reveni la o stare stabilă.
Adrian: De ce este aruncat de la distanţă?
Centrul: Nu mai este un material util iar pe Pământ faptul este fără importanţă deoarece compuşi ai siliciului se găsesc peste tot pe planetă, în stare naturală. Este nepoluant şi nepericulos, la fel ca nisipul.(Nota C.M.: de fapt, cred că Adrian vroia să afle de ce acest deşeu de cristal era aruncat de la oarecare distanţă, nava fiind încă în atmosferă. Se gândea, probabil, că echipajul ET proceda astfel pentru a evita contactul sau proximitatea faţă de acest reziduu din motive de securitate.
Personal cred că motivele erau mai simple: 
- materialul este cât mai împrăştiat, pe o zonă suficient de mare, pentru a nu fi aglomerat pe suprafeţe mici, unde ar putea fi depistat mai uşor de băştinaşii, şi aşa destul de circumspecti,
- dorinţa ca vegetaţia (eventual, şi micile vieţuitoare) de pe suprafeţele implicate, să nu fie afectată (sufocată ),
- puţina radioactivitate a deşeului să fie cât mai diluată, tot din motive ecologice).
Adrain: Mai aveţi să-mi furnizaţi şi alte informaţii legate de acest subiect ?
Centrul: Cred că am explicat tot ce era necesar. Aşi putea adăuga că energia acumulată în plăcile de siliciu nu vă este complet cunoscută vouă.
Adrian: Este vorba de siliciu pur?
Centrul: Nu 100%. Sunt convins că ştii că siliciul nu se găseşte în natură în stare pură, ci în combinaţie cu alte elemente cu care formează diverşi compuşi. În procesul de purificare, multe elemente sunt scoase sau transformate. Însa, cum aceste impurificări nu deţin o importantă pondere, ele nu cauzează procesului.
Adrian: Cu cine am fost în legătură?
Centrul: Cu cineva de la Centrul de Comunicaţii. Informaţiile au fost computerizate. Am fost autorizat să-ţi furnizez aceste date care te interesau. Mai ai şi alte întrebări ?
Adrian: David Ronen s-a interesat dacă au mai apărut semne ale prezenţei OZN pe Pământ, cum ar fi cercurile din lanurile de grâu. Unde au mai apărut ele ?
Centrul: Nu am asemenea date pe calculator, regret!
Adrian: Cine sunt cei care lasă asemenea semne?
Centrul: Navele spaţiale. În general este vorba de aterizări neautorizate sau fortuite. Sunt destule asemenea situaţii.

(Nota C.M.: Şi aici este vorba de o neînţelegere a sensului întrebării. Adrian, cred că se referea la desenele care apar uneori în lanuri nu la urmele lăsate de navele spaţiale care, din varii motive, aterizează la sol)
Adrian: Îţi mulţumesc !
Centrul: Eşti binevenit oricând. Ne face plăcere să-ţi răspundem.


Pentru conformitate


(C.M)

luni, 20 octombrie 2014

O surprinzătoare suită de întâlniri de gradul trei ce au avut loc în Triunghiul Bermudelor (I)

Vânătorii de OZN-uri şi AUTEC

Într-o seară caldă şi umedă din luna august a anului 2009 am pornit spre terasa unui restaurant din oraşul Sarasota, Florida. Ajunşi acolo, am căutat o masă liberă, dar observând că toate erau ocupate, ne-am mulţumit cu ceea ce era disponibil – două scaune la bar.

Ca membri ai echipei Vânători de OZN-uri (The UFO Hunters), urma să ajutăm la spargerea zidului gros al tăcerii ce învăluia o bază secretă a Marinei Americane din insulele Bahamas, numită uneori „Zona Navală 51”, ce este asociată cu anumite fenomene OZN. Bărbatul aşezat vizavi de noi, care avea în mână o limonadă cu mentă, tocmai se pensionase din cadrul Marinei, ultima sa misiune fiind aceea de comandant al Centrului atlantic de evaluări şi teste submarine (The Atlantic Undersea Test and Evaluation Center – AUTEC) de pe insula Andros.

Această întâlnire nouă, doar aparent întâmplătoare, ne-a apărut ca fiind o sincronicitate uimitoare. Cu doar patru luni mai devreme, în aprilie, noi făcusem o vizită pe această insulă împreună cu o echipă de la History Channel, din cadrul emisiunii intitulate Vânătorii de OZN-uri. Aceştia îl intervievaseră pe Rob MacGregor şi pe pilotul Bruce Gernon, autorii cărţii The Fog (Ceaţa) care redă povestea experienţei extraordinare pe care Bruce a avut-o în Triunghiul Bermudelor şi care a început pe insula Andros. Producătorii emisiunii respective de la History Channel sperau să poată face un tur al bazei şi să ia un interviu comandantului acesteia, însă rugăminţile lor repetate au fost ignorate. Răspunsul oficialilor de la baza AUTEC nu a fost „nu”; ei pur şi simplu nu au răspuns în niciun fel.

În ciuda lipsei de cooperare, cei trei „vânători de OZN-uri” şi echipa lor de filmare s-au decis să meargă cu maşina până la baza respectivă şi ne-au întrebat cu acea ocazie şi pe noi dacă voiam să ne alăturăm lor. După ce ne-am apropiat de intrarea în baza secretă, a apărut imediat un elicopter care a rămas în zbor deasupra noastră, chiar în faţa porţii centrale. Era, oare, aceasta o încercare de a intimida echipa de la History Channel şi, posibil, de a acoperi orice sunete din interiorul bazei prin intermediul zgomotului ce era produs de elicopter? Noi totuşi am continuat să înaintăm cu maşina spre bază, până când o maşină a poliţiei a parcat în faţa porţii şi s-a oprit acolo. Nu a intrat; pur şi simplu ne-a blocat accesul. În acel moment, Bill Birnes, principalul „vânător” de OZN-uri al emisiunii, a decis că era timpul să ne retragem. Deşi nu eram siguri că ceea ce se petrecea era menit să ne pună pe noi pe fugă, totuşi acela era un semn clar că nu eram bineveniţi acolo. Cu toate că AUTEC oferă o descriere destul de vagă a activităţilor sale pe site-ul său web, nu există totuşi o cooperare între aceştia, pe de o parte, şi marele public şi mass-media, pe de altă parte. Singura modalitate de a avea acces la un tur limitat al bazei este să obţii permisiunea unui angajat din cadrul AUTEC. Însă chiar şi aşa, după cum spunea un vechi angajat civil al bazei: „Nu poţi ajunge prea departe. Nu vezi mare lucru şi nu afli mai mult decât ceea ce este deja un fapt cunoscut publicului”. Ar fi fost oricum interesant să îl vedem pe Birnes intervievându-l pe comandantul bazei pentru emisiunea sa, însă aceasta nu s-a petrecut.

Iată, însă, că acum comandantul Richard, bărbatul care a coordonat vizita noastră din luna aprilie, era aşezat chiar vizavi de noi în acel restaurant foarte animat. Situaţia chiar ne-a făcut să ne punem întrebarea „Oare cine, sau ce anume orchestrează într-un mod atât de surprinzător astfel de jocuri uluitoare?“
Spre uimirea noastră – probabil pentru că Richard se pensionase – el a fost dispus să vorbească cu noi despre bază, cel puţin într-o anumită măsură. Era interesat să audă despre vizita noastră pe insula Andros şi despre motivul pentru care o făceam. Dacă se gândea cumva că era interesant faptul că emisiunea se referea la OZN-uri, el nu a arătat aceasta – nu a schiţat niciun zâmbet şi nici nu a râs. Cu toate acestea, atunci când am menţionat că unele presupuse răpiri de către fiinţe extraterestre au fost asociate cu baze militare, el s-a decis că mai are nevoie de încă un pahar de limonadă.

L-am întrebat ce părere are despre afirmaţia că AUTEC ar fi echivalentul naval al „Zonei 51” (aflată sub comanda Forţelor Aeriene Americane – US Air Force). El nu a zâmbit şi nici nu s-a încruntat. Chipul său nu trăda absolut nimic. Pur şi simplu a dat din cap:
„AUTEC efectuează cercetări şi teste submarine” a spus el. „Activităţile ei au legătură cu submarinele şi cu torpilele – aşadar, cu nave, aparate şi dispozitive submersibile, nu cu OZN-uri”.

Andros este cea mai mare şi cea mai puţin explorată dintre cele 26 de insule locuite din zona Bahamas. Ea se află pe coasta de vest a unui bazin adânc cunoscut sub numele de „Limba oceanului” (Tongue of the Ocean), unde adâncimea apei poate ajunge chiar până la 2000 m. Testele şi cercetările la care se referea comandantul Richard au în vedere pregătirea pentru activităţi submarine de război, şi anume testarea submarinelor şi a altor aparate submersibile.
Şi totuşi, ne-am putea întreba dacă fostul comandant al bazei nu ne-a dat cumva, prin ceea ce ne-a spus, un răspuns criptic. Într-adevăr, poate că AUTEC nu este interesată de OZN-uri, dar cu siguranţă ar fi interesată de aşa-numitele OSN sau „obiecte submersibile neidentificate”.

Chiar există anumite relatări care vorbesc despre existenţa unor astfel de aparate în apele din jurul insulei Andros. Curt Rowlett, ce a lucrat pe o navă ca inginer civil în cadrul AUTEC, în anul 1985, a fost martorul apariţiei unui astfel de obiect pe radar. Cu 12 ani mai devreme, un alt angajat AUTEC, Dave Malcolm, ce pe atunci era tehnician în cadrul departamentului de arme al bazei, a văzut un obiect necunoscut, masiv, ridicându-se rapid din apă exact în spatele bărcii de transportat torpile cu care naviga. Dave nu mai văzuse niciodată aşa ceva şi nu avea nici cea mai mică idee despre natura acelui obiect. La vremea aceea, el s-a gândit că ar putea fi o navă experimentală secretă, însă de-a lungul anilor semnele de întrebare s-au înmulţit. Navele ce iniţial sunt încadrate ca fiind secrete, observase el de-a lungul anilor, devin la un moment dat cunoscute şi publicului, însă în tot acest timp el nu a văzut şi nu a auzit de niciun fel de navă submarină similară cu ceea ce el a văzut în acea zi.

Pătrunderea în aşa-zisul Triunghi al Bermudelor

AUTEC a fost adesea comparată cu „Zona 51”, însă baza secretă este, de asemenea, strâns legată de povestea Triunghiului Bermudelor.
Una dintre cele mai importante întâmplări referitoare la acest destul de rău famat Triunghi al Bermudelor este aceea a unui pilot din sudul Floridei care a decolat cu avionul său de pe insula Andros şi a ajuns chiar în inima fenomenului din Triunghiul Bermudelor. Spre deosebire de mulţi alţi piloţi şi de multe echipaje navale, Bruce Gernon a supravieţuit acestei experienţe, iar de atunci a povestit mereu despre acest incident. El a apărut în cadrul a numeroase filme documentare despre Triunghiul Bermudelor – atât de multe, încât uneori el este recunoscut pe stradă de către străini.

La câteva luni după călătoria noastră pe insula Andros pe care am întreprins-o pentru canalul de televiziune History Channel, Gernon lua cina la barul unui restaurant, când a observat un bărbat ce se afla pe partea opusă a barului şi care îl privea în mod insistent. Bărbatul i-a şoptit ceva barmanului, acesta a venit la Gernon şi l-a întrebat dacă el era pilotul care avusese o experienţă stranie în Triunghiul Bermudelor. Când Gernon a spus „da”, barmanul a făcut semn spre bărbatul respectiv şi i-a spus că acesta îl rugase să îi transmită lui Gernon că el (bărbatul respectiv) lucrează în cadrul AUTEC şi că ar dori să vorbească cu el.

Deşi era în jurul orei cinei, atunci când restaurantul devenea foarte aglomerat, totuşi s-a găsit un loc liber lângă respectivul bărbat, aşa că Gernon i s-a alăturat. Bărbatul, care purta un tricou ce avea imprimat pe el logo-ul AUTEC, i-a spus lui Gernon că el era angajat la baza navală secretă şi că nu putea să-i dezvăluie numele său. Îi vom spune în cele ce urmează Earl. El i-a spus lui Gernon că a avut şi el două experienţe neobişnuite în perioada în care a lucrat în cadrul bazei ca angajat civil, dar că era dispus să-i povestească lui Gernon doar despre una dintre acestea.

– Bine, deci despre ce este vorba? l-a întrebat Gernon.

Earl i-a explicat că lucra ca inginer pe un submarin, în apropierea capătului de sud al „Limbii Oceanului”, atunci când într-o zi echipamentul electronic al submarinului a început dintr-o dată să se comporte ca şi cum ar fi fost „posedat”. Era ca şi cum ar fi intrat într-un spaţiu în care legile cunoscute ale fizicii nu mai erau valabile. Au trecut câteva secunde, după care totul a revenit la normal. Toate bune şi frumoase, doar că acum se afla în apropierea capătului nordic al „Limbii Oceanului”, la aproximativ 160 km faţă de locul în care se aflase cu doar câteva secunde înainte. Nimeni nu a putut să explice ceea ce se petrecuse.

Gernon a fost fascinat de această relatare şi se întreba la ce s-ar fi putut referi cea de-a doua poveste – cea despre care Earl nu voia să vorbească – dacă prima fusese atât de interesantă. Deşi incidentul la care asistase Earl avusese loc cu mult sub nivelul mării, Gernon a fost fascinat de similaritatea propriei sale experienţe în Triunghiul Bermudelor, ce avusese loc în timpul unui zbor cu avionul care a decolat de pe insula Andros. Gernon, la fel ca şi Earl, a experimentat ceea ce pare a fi un salt în spaţiu-timp, după ce echipamentul electronic încetase să mai funcţioneze.

O întâlnire de gradul trei ce a avut loc în timpul unui zbor

Povestea lui Gernon începe în dimineaţa zilei de 4 decembrie 1970. Era o vreme ploioasă pe insula Andros, aşa că Gernon – care la vremea respectivă avea 23 de ani –, tatăl său şi Chuck LaFayette, un partener de afaceri, au trebuit să aştepte până în jurul orei 3 după-amiaza pentru ca vremea să se îmbunătăţească. Gernon a trecut la comanda noului lor avion Bonanza A36; au decolat din aeroportul de pe insula Andros. Avionul Bonanza era un aparat stabil care zbura lin, iar Gernon era foarte încrezător în capacităţile acestui aparat de zbor. Realizaseră anterior numeroase alte zboruri similare, căutând o insulă pe care aveau de gând să construiască un ansamblu turistic şi se deciseseră că insula Andros – care era deja cunoscută datorită faptului că găzduia baza americană – ar fi fost locul ideal.

Au urcat mai întâi la 300 m altitudine, nemaiputând după aceea să continue ascensiunea, deoarece exista un paravan format de un nor undeva la 500 m. S-au conectat la semnalul radio de pe insula Bimini prin intermediul unei busole automate radiogoniometrice şi s-au îndreptat spre această insulă. Zburau cu 300 km/h şi se aflau în aer de 10 minute, când ploaia uşoară a încetat, iar cerul a devenit senin. Ajunseseră deja la capătul de nord-vest al insulei Andros şi zburau deasupra apelor nu foarte adânci ale Arhipelagului Bahamas. Vizibilitatea se îmbunătăţise de la aproximativ 5.000 m până la 16.000 m, iar vremea părea să fie stabilă.

Pe măsură ce începeau să câştige în altitudine, Gernon a observat un nor neted, alb, sub formă de disc zburător, exact în faţa lor, la aproximativ 1,6 km depărtare. Mai târziu, el avea să numească acest nor „lenticular”, deşi norii lenticulari apar în mod tipic deasupra munţilor, sau la altitudini de 6.000-12.000 m. Mai mult decât atât, norii de acest fel sunt staţionari. Norul acesta însă arăta de 1,6 km lăţime şi 300 m grosime, vârful lui ajungând până la 500 m. În curând, el avea să îşi modifice cu totul forma, semănând acum cu o maşină de curse!

Gernon a evitat norul, zburând pe deasupra lui şi a stabilit un plan de zbor cu serviciul aviatic din Miami. Urmau să zboare spre Bimini, apoi direct către West Palm Beach. Cei de la Miami Radio, centrul de control aviatic local, i-au informat despre condiţiile de climă: acestea erau favorabile între Andros şi coasta Floridei, existând doar câteva rare furtuni de o intensitate medie în sudul Floridei. Vânturile erau moderate şi variabile.
După ce a aflat prognoza meteo, Bruce a mai privit într-o doară spre nor şi a fost uimit de ceea ce a văzut: acesta nu mai avea forma unui disc zburător, ci devenise un nor imens de tip cumulus, care se mişca în mod rapid. Se aflau la 16 km depărtare de ţărm, urcând cu 300 m/minut, iar norul părea să devină din ce în ce mai mare în spatele lor, ridicându-se şi el cu aceeaşi viteză cu care ei ascensionau!

După câteva minute se aflau deja aproape la 1.600 m înălţime, iar norul se ridica odată cu ei. Apoi, pe neaşteptate, norul i-a învăluit cu totul. În acel moment, cei trei bărbaţi de la bordul avionului au simţit acţiunea unei forţe care a ridicat avionul în sus, vizibilitatea fiind în mod abrupt redusă la mai puţin de 30 m. Gernon a mărit viteza şi, în sfârşit, au reuşit să se elibereze din nor. Au continuat ascensiunea, însă norul misterios continua să-i urmărească.

„Nu puteam să mă ridic nici la 9 m deasupra norului. În mai puţin de 30 de secunde ne-a ajuns din nou şi ne-a cuprins avionul cu totul” îşi aminteşte Gernon. „Chuck devenise neliniştit. Nu mai ajunsese niciodată atât de aproape de un nor într-un avion mic. Eu l-am asigurat că vom scăpa imediat de el şi că îl vom lăsa în urmă”.

Dintr-o dată, o nouă ridicare bruscă a avionului i-a dat acestuia un impuls de accelerare care i-a ridicat deasupra norului. Însă, din nou, norul i-a ajuns din urmă. Acelaşi fenomen s-a repetat de mai multe ori. Îngrijoraţi, cei trei bărbaţi se gândeau să se întoarcă spre insula Andros. Au reuşit, însă, după aceea să se elibereze de nor, la 3.500 m. Gernon a stabilizat cursul avionului Bonanza şi a accelerat până la 313 km/h. Acum înaintau pe fundalul cerului senin şi albastru. Mai târziu, el a făcut un calcul şi şi-a putut da seama că norul trebuie să fi înaintat cu mai mult de 168 km/h, care era viteza lor de ascensiune!

„Atunci când acesta şi-a încetat mişcarea orizontală, am scăpat în sfârşit de el. Am privit în urmă şi am fost uluit de ceea ce am văzut. Norul creştea din nou, din ce în ce mai mare, devenise chiar enorm. Acel micuţ nor lenticular deasupra căruia zburasem la început devenise acum un nor de vijelie imens.”

Spre deosebire de majoritatea norilor de vijelie, care se formează în linie, norul acesta s-a pliat sub forma unui semicerc perfect, radiind în afară de fiecare parte a avionului, la câţiva km depărtare de avion. Totuşi, Gernon s-a relaxat şi a continuat să zboare spre Bimini. Apoi, câteva minute mai târziu, un alt nor de vijelie s-a format în faţa lor. La fel ca geamănul lui, a luat o formă semicirculară, cu braţele întinzându-se spre norul care îi urmărea.
Gernon a estimat că norul se afla la cel puţin 12.000 m deasupra nivelului mării. A observat de asemenea un alt aspect neobişnuit în legătură cu acest nor. De obicei, norii de tip cumulus au o bază de 300 sau 600 m deasupra suprafeţei, dar acesta părea să emane pur şi simplu direct din ocean.

„Nu puteam ajunge sub nor şi nici deasupra lui, iar încercările de a-l evita ne-ar fi condus pe o rută în mod considerabil deviată de la planul nostru de zbor.”
Norul nu părea să fie prea ameninţător, aşa că după ce Bruce s-a sfătuit cu tatăl său – care era, de asemenea, pilot – ei s-au decis, în cele din urmă, să zboare chiar prin nor. Se aflau la aproximativ 72 km est de insula Bimini atunci când au intrat prin marginile ceţoase ale formaţiunii noroase. Odată ajunşi înăuntru, Gernon şi-a dat seama că făcuseră o greşeală. Deşi la exterior norul era alb şi pufos, în interior totul era întunecat, ca şi cum ar fi fost o noapte complet lipsită de Lună. Câteva secunde după aceea, s-au aprins în interiorul norului nişte luminiţe strălucitoare, albe. Cu cât înaintau mai mult în interior, cu atât mai intense deveneau aceste luminiţe.

Gernon şi-a dat seama că era prea periculos să continue pe acel curs de zbor, aşa că a întors la 135 grade, astfel încât se îndreptau acum în direcţia sud. Toţi cei trei bărbaţi şi-au notat că era ora 3:27 PM atunci când ei au deviat de la cursul de zbor stabilit anterior. La decolare, Gernon pornise un ceas electronic pe bordul avionului, ceas care includea, de asemenea, un timer. Acesta indica acum că se aflau în aer de 27 de minute. Tatăl său a pornit timer-ul de la ceasul său de mână atunci când ei şi-au modificat cursul de zbor şi folosind echipamentul lor de navigare very-high-frecquency Omni-range (VOR), a calculat că se aflau la 65 km sud-est de Bimini. Între timp, Gernon a contactat Miami Radio pe echipamentul lor VHF (Very High Frequency – de foarte înaltă frecvenţă) şi le-a spus că îşi modificaseră cursul zborului pentru a evita o furtună şi că urmăreau acum să o ocolească.

Au ajuns din nou la cer senin, dar în câteva minute şi-au dat seama că nu puteau să zboare pe după nor, deoarece „braţele” acestuia îmbrăţişau acum marginile norului pe care îl întâlniseră în apropiere de Andros. Din câte îşi puteau da seama, erau înconjuraţi de un cerc imens de nori, fiind prinşi în interiorul golului unui „covrig” care trebuie să fi avut aproximativ 50 km lăţime.

(va urma)

Articol preluat din Programul Taberei Yoghine de vacanţă Herculane 2014, publicat la Editura Shambala, tipărit la Ganesha Publishing House.




SURSA: yogaesoteric
17 octombrie 2014

duminică, 19 octombrie 2014

CLINICA EXTRATEREŞTRILOR(20)

 Autor Adrian Dvir
(continuare)  
(reluarea art. publicat pe 24 dec.2010)
Contactul cu un alt subconştient
Într-o zi, am solicitat unui coleg de serviciu, un amic cu o uimitoare înclinaţie naturală spre toate lucrurile tehnologice, nişte informaţii.
Pentru a aştepta să-şi termine treaba pe care o începuse, m-am aşezat pe un scaun.. Scopul prezenţei mele era să-i vorbesc despre cartea pe care o scriam, pentu a-i afla părerea.
În timp ce aşteptam, am intrat în legătură telepatică cu subconştientul său, moment în care aveam în minte ceea ce doream să-l întreb în legătură cu cartea.
Telepatic, am primit un răspuns prompt şi am intrat extrem de uşor într-o comunicare cu subconştientul său.     
Adrian: Cine eşti tu?
Spiritul colegului: Sunt un Spirit interior purtând conştiinţa prietenului tău.
Adrian: De unde eşti ?
Spiritul: De pe o planetă aflată la 280.000 ani lumină de planeta voastră.
Adrian: Cum ai ajuns aici ?
Spiritul: Am călătorit cu o navă spaţială destinată transportului de mărfuri. Am vinit să studiez Pământul. Mă intereasează planeta asta care-mi stimulează curiozitatea, ceea ce m-a făcut să petrec ceva timp într-un corp uman.

Am tras două conclizii din această comunicare:
        - că un spirit din alte lumi, fie ele şi la mari depărtări, poate să ajungă pe Pământ, şi să ocupe temporar un corp uman pe care să-l folosească drept vehicul în diverse locuri, contactul cu mediul înconjurător realizându-l prin folosirea abilităţilor (simţurilor) fiinţei umane gazdă.
       - colegul meu, a fost într-o viaţă anterioară un Alien.
Adrian: Ce crede mintea ta conştientă (deci, a colegului gazdă n.m.) despre încarnare?
Spiritul: Crede că nu are nici-un sens.

Adrian: Dar despre fenomenul OZN, ce părere are?
Spiritul: Îl priveşte cu neîncredere şi desconsiderare.
Adrian: Mintea ta conştientă este interesată de subiectele ştiinţifice ?
Spiritul: Cu siguranţă. Îi plac subiectele ştiinţifice, este faşcinată de asemenea subiecte.

Între-timp colegul meu a găsit pe internet ceea ce căuta şi a revenit pentru a discuta cu mine. Am oprit legătura cu spiritul din interiorul său.
În conversaţia care a urmat, i-am adresat colegului cam aceleaşi întrebări pe care le pusesem spiritului său interior. Spre surprinderea mea, răspunsurile lui au fost aproape identice cu cele primite telepatic de la spirit.
În ziua următoare am discutat acest subiect cu Chaya şi cu grupul ei medical Aliens.
X3: Sună logic. Mintea ta şi a colegului tău lucrează, evident, pe aceeaşi fracvenţă. Există 8 sau 9 frecvenţe diferite. Nu este o mare surpriză că ai întrat în legătură telepatică cu altă persoană, după toată perfecţionarea pe care am adus-o noi creierului tău. Pentru Alins este ceva foarte normal să poată lua legătura cu subconştientul oamenilor.

Centrul de Comunicări Telepatice al Entităţilor Aliens 
În luna martie 1997, mama mea a fot spitalizată deoarece se simţea foarte slăbită, ca urmare a stării permanente de vomă.
Am mers la Chaya cu rugămintea de a transmite medicilor Aliens rugămintea mea de a o examina pe mama.
Nu am mai reuşit să iau legătura cu Chaya pentru a afla rezultatul la solicitarea mea. După ce, în sfârşit am gasit-o pe Chaya, acolo ne se găsea nici-un medic ET.

Am plecat spre spital, la mama, dar am decis să-i caut eu pe medicii Aliens de la clinca Chayei.
Am rostit obişnuita rugăciune (pe care o fac înaintea începerii tratamentului oricărui pacient) după care am luat legătura telepatic. Mi-am imaginat că la mine acasă ar fi un Centru de Comunicare Aliens, în speranţa că cineva m-ar putea depista.
Încercarea mea fantezistă a dat rezultate: o figură fragilă feminină şi cam neclară, mi-a răspuns. I-am spus că încerc să iau legătura cu unul dintre medicii ET de la clinica Chayei, pentru a afla rezultatul consultului efectuat mamei. Figura fragilă mi-a cerut căteva momente pentru ca ea să ia legătura cu cineva. După cîteva minute mi-a apărut o figură masculină. I-am repetat dorinţa de a primi informaţii în legătură cu diagnosticul pus mamei.
Alien m-a informat că i-au depistat o bacterie în intestinul gros. Tocmai atunci ei cercetau acea bacterie pentru a putea elabora un tratament. Alte noutăţi nu avea.
L-am întrebat cu cine am vorbit, la care el mi-a răspuns că este cel descris de noi ca fiind Alien-ul cu părul deschis la culoare şi cu ochi albaştri, numit Gideon. A dăugat  că el s-a alăturat ulterior echipei lui X3, dat fiind faptul că la început se afla în altă parte şi, deci, nu era disponibil.

După vizita la mama, am vorbit cu Chaya, rugâd-o să verifice dacă se confirmă cele ce mi-au fost transmise telepatic. În următoarea zi, Chaya mi-a spus că informaţia era corectă. Se pare că, nu se ştie cum, luasem legătura cu Biroul de Schimburi Internaţionale al Fiinţelor Aliens, aflat undeva, pe o staţie spaţială maternă, la 300.000 km.de Pământ.
Operatoarea a fost surprinsă să primească telepatic o comunicare de la o fiinţă umană. Asta a determinat-o să-şi consulte computerul, ocazie cu care a aflat că era vorba de o fiinţă umană, pe nume Adrian, autorizată să comunice cu ei. Ca urmare, l-a localizat pe Gideon aflat pe Pământ şi ne-a pus în legătură.
Şi-a exprimat dorinţa să cunoască persoana care a realizat performanţa de comunicare telepatică la asemenea distanţă.
Chaya mi-a decris-o pe operatoare ca pe o fiinţă de gen feminin, fără păr şi cu pielea ca de tigru.Purta o rochie cu guler înalt.
(Capacităţile telepatice pot exista la trei nivele diferite: pentru distanţe scurte, medii sau lungi. Omul nu este capabil să stabilească legături telepatice la distanţă lungă, abilitate pe care Entităţile Aliens o au).

Adrian : Poate că ei folosesc abilităţile pe care şi eu le-am avut cu mii de ani în urmă, când eram un Alien.
X3: Când noi am început să lucrăm cu tine, ţi-am instalat baterii de informaţii pe care tu, acum, începi să le utilizezi.
Adrian : Cum funcţionează Centrul vostru de Comunicări ?
X3 : Operatoarea primeşte transmisiunile prin telepatie utilizând pentru aceasta un echipament de amplificare a semnalelor, după care face legătura cu persoana care a contactat-o, dacă aceasta are drept de acces la baza de date a calculatorului.
Gideon : Încearcă să exersezi contactul cu Centrul de Comunicaţii încă de câteva ori. Dacă reuşeşti, noi vom încerca să te acredităm pentru o legătură permanentă. Tu deja ai permisiunnea luării contactului cu noi şi cu datele din calculator, dacă acestea nu au un regim special.

Pentru conformitate,
(C.M.)

duminică, 12 octombrie 2014

SaLuSa, 10 oct.2014


(10 oct. 2014; channeler Mike Quinsey)
Traducere Const. Mihăilescu


Urmărim cu maximă atenție și satisfacție progresul multora dintre voi, cei care suntenți pe deplin angajați în efortul de a obține creșterea continuă a vibrațiilor ființei voastre, care să vă transporte în nivelurile superioare.
După cum v-am informat anterior, creșterea vibrațiilor într-un ritm accelerat, până la punctul Ascensionării nu trebuie să fie văzută ca un eveniment separat. Creșterea continuă a vibrațiilor va duce la crearea unui corp pe bază de cristal, cu toate avantajele care decurg din această transformare. Prin propriile voastre eforturi și alegeri, veți putea crește și aduce armonie si echilibru în ființa voastră.   
În mod clar nu toate sufletele vor fi capabile să atingă acum un asemenea nivel ridicat, dar este tot atât de sigur că strădania lor permanentă îi va apropia de realizarea acestui deziderat. Deja mulți dintre voi dețin controlul asupra evoluției în care s-au implicat total. Vă încurajăm să rămâneți complet concentrați pe obiectivul vostru, mai ales în acest moment foarte imporatnt, când aveți mari oportunități de a vă accelera evoluția.

Există mereu riscul ca unii dintre voi, trăitori în mijlocul unor popoare, să fie implicați în evenimente locale sau regionale în care, în anumite circumstanțe, să apară stări de beligeranță. Chiar și în asemenea cazuri, evenimentele care apar pot fi depășite, dacă cei aflați în această situație își vor păstra concentrarea și echilibrul.  Fiecare dintre voi poate fi un element stabilizator, un făuritor de pace și împăcare, evitând să se ralieze unor grupări revendicative. Unii dintre voi își pot folosi însușirile de vindecător pentru a tămădui pe cei aflați în suferință. 
În această perioadă crește, de asemenea, puterea de autovindecare, efectele fiind proporționale cu credința în puterea voastră de a crea evenimente. Din ce în ce mai multe ființe umane vor constata că organismul lor intră într-o perioadă de "întinerire", fără tratamente speciale, altele decât propria credință și determinare. Aceasta va fi valabil indiferent de vârsa la care au ajuns subiecții. Fiți atenți la schimbări, observați tendințele și preferințele corpului vostru, în special ale inimii voastre. În cele din urmă, toate sufletele își vor găsi nivelul corect care le este necesar pentru ca ei să-și continuie progresul și evoluția.
Pentru multe suflete acest ciclu al transformărilor se va încheia cu nevoia lor de a experimenta încă o vreme vibrațiile mai joase. După ce lecțiile necesare vor fi fost învățate, acele suflete vor trece la faza următoare, superioară ca nivel de conștiință și vibrație care-i va conduce mai aproape de tărâmurile Luminii. 
 În prezent, mulți dintre voi sunteți doar un punct mic de lumină, care însă se va extinde rapid, pe măsură ce veți face alegerile cele mai potrivite. În cele din urmă, fiecare dintre voi va deveni o ființă imensă de lumină; dar, pentru moment, este suficient să spunem că abia ați început această călătorie.
Între timp, majoritatea dintre voi și fiecare în parte se va orienta cu o anumită nerăbdare spre unele momente interesante care să-i ofere tipurile de experiențe cele mai necesare momentului. 
Unii dintre voi veți găsi, având chiar o anumită preocupare în acest sens, că este oportun să vă întâlniți cu familia voastră „din stele” și chiar să vă doriți să reveniți pe planeta voastrră de origine. De fapt, nu mai este chiar atât de mult până când marea majoritate dintre voi va avea posibilitatea de a face călătorii interplanetare, în această galaxie sau în altele. Dorința ființelor, inclusiv a celor umane, de a explora și de a participa la misiuni de cunoașterea a altor lumi este imensă și face parte din caracteristica lor generală.Viitorul este acela pe care vi-l veți alege și vi-l doriți.
Unii oameni de pe Pământ au un anumit grad de curiozitate cu privire la scopul lor de a fi pe această planetă, și sunt efectiv interesați de această perspectivă, dar consideră că este dificil să pornească într-o acțiune de cunoaștere, din cauza multelor surse de informare, adesea contradictorii. Acestora noi le spunem că cea mai bună alegerea este cea venită prin intuiție și prin alegerea inimii, mai puțin a minții. Printr-o atentă obsevare, dând prioritate intuiției, veți putea selecta din noianul de informații, pe cea mai adecvată momentului și situației. În legătură cu aceasta, facem obsevația că, după un timp de „rodare” veți căpăta o anume versatilitate în alegerea celor mai bune soluții. Corespunzător, receptivitatea voastră va crește, gradul de precizie în alegerea soluțiilor optime îmbunătățindu-se. Veți căpăta ceea ce s-ar putea numi un „fler” deosebit, care vă va ajuta să evitați alegerile greșite. Aceasta deoarece, în tot acest aranjament, intervin Ghizii și Îndrumătorii voștri spirituali, aflați sau nu în corp material. Voi trebuie să fiți atenți și deschiși la acceptarea și recepționarea acestor manifestări intuitive. Toți cei care caută adevărul și înțelegerea realităților vieții au fost și vor fi mereu ajutați să le găsească.
Uneori, în profunzimea situațiilor depresive, cei implicați simt că nu sunt singuri, că sunt ajutați să înțeleagă de puteri sau energii, în majoritatea cazurilor, greu de localizat. Ei au percepția nedefinită a existenței unor prieteni care-i monitorizează și-i îndrumă spre alegeri oportune. Aceste stări nu sunt foarte frecvente, dar, atunci când apar, copleșesc prin intensitatea trăirilor. Ei percep atunci o profundă trăire a iubirii și umilinței și regretă că asemenea momente nu i-au mai încercat anterior. 
Aceste trăiri inefabile durează doar câteva clipe, dar intensitatea lor nu va fi uitată niciodată. Cine a trecut prin asemenea clipe de fericire inefabilă își va dori mereu să le retrăiască. Este greu de descris emoția care se propagă în ființa care le trăiește. (nota C.M.: deobicei asemenea trăiri sunt însoțite și de o lumină interioară, văzută cu „ochii minții” sau de un sunet foarte armonios. De fapt, acestea sunt GRAȚII pe care ni le oferă Divnitatea și au menirea de a ne încuraja în efortul nostru evolutiv).
Alții cresc spiritual prin experimentarea unor adevărate traume fizice sau morale. Intensitatea și profunzimea acestor situații este proporțională cu „bagajul” de experiențe care trebuie lichidat și cu viteza cu care sufletul a ales să evolueze. 
Pământul este locul celor mai dure experiențe dar și cel unde lecțiile ajută la o evoluție rapidă, compoarativ cu alte amplasamente din univers.
Când privim Pământul vedem sufletele aflate în diferite stadii de dezvoltare spirituală și modul în care și-au ales să evolueze. Uneori, aceste alegeri duc la săvârșirea unor acte de violență, provocate de dorința sufletelor mai puțin evoluate și care au tendința de izolare, de insularizare. Aceste ființe încă netrezite, au un nivel al egoului exacerbat. Interacțiunea dintre diferite grupuri de ființe este tot o parte din experiența care permite evoluția.

Încărcătura karmică poate fi extrem de complicată, dar procesul de eliminare (ardere) karmică funcționează perfect. Voi ați fi, de fapt, surprinși dacă ați ști cât de multă atenție a fost acordată aspectelor karmice, pentru a se asigura că toate sufletele implicate câștigă din acest proces. Veți fi, fără îndoială, ușurați să aflați că, odată ce v-ați ridicat deasupra celei de a treia dimensiuni, acumularea karmică nu mai există.                                              
Pe măsură ce ochii se deschid” la adevărul ființei tale, începe să se manifeste și apar încă și mai multe întrebări legate de creșterea nivelului de conștință. 
Dacă vă puteți izola de mediul înconjurător și treceți într-o stare meditativă, puteți comunica cu ființe superioare. Deschideți-vă lor și gândiți-vă la ceea ce vă preocupă. Veți primi un răspuns imediat, sau mai târziu, la un moment dat, atunci când nici nu vă așteptați.
Sunt SaLuSa de pe Sirius și mereu îmi face mare plăcere să lucrez cu Arhan. Mihail pentru iluminarea voastră

Fie ca Iubirea și Lumina să vă însoțească mereu.
SURSA: http://kauilapele.wordpress.com