Autor Gosia de la Agenția Cosmică
Publicat 22 iulie 2022
Traducere Const. Mihăilescu
Robert:
Bună, Tina. Dacă știm că o navă poate fi considerată un portal
și cum știm că pe o navă există timp (SIT), de ce atunci când
se traversează un portal, sau se intră în el, nu mai există timp?
Swaruu X (Athena):
E ca la șosetă, când o iei pe dos; același principiu.
Navigația non-Hyper Space, adică cea a navigației tradiționale, prin deplasare, implică durata călătoriei, sau SIT.
Însuși acest management al navigației, în care se execută o deplasare, și nu un salt de frecvență (Hyper Space), este artificial,
în sensul că nu ar fi necesar călătoriei, tehnic vorbind.
Adică, în
loc să sară direct de pe planeta Temmer pe Pământ, o navă trebuie
mai întâi să se deplaseze din spațiul proximității Temmer, în
spațiul interplanetar, unde va crește viteză prin deplasarea
Jetului de Plasmă după care să facă saltul în Hiper Spațiu.
Această deplasare este inutilă din punct de vedere tehnic, dar se
execută pentru a respecta normele de coexistență și pentru a evita
accidentele, căci sosirea bruscă într-un loc a unei nave mari poate
provoca o coliziune cu o altă navă care s-ar afla acolo.
Acesta
ar fi un considerent, dar există și un altul. După aceleași
reguli de navigație, o navă nu va programa, de obicei, saltul de
frecvență (Hyper Space) de la punctul de plecare direct la destinație, ci va călători târându-se ca „omidă”(în lipsa unui
cuvânt mai bun). Adică, computerul de navigație nu va impune un
salt drastic între Temmer și Pământ (cum s-ar întâmpla întrun un portal), ci
va urma o secvență progresivă, subtilă de puncte pe o hartă de
frecvență.
Computerul de
navigație urmărește pe harta numerică, care reprezintă valori de frecvență, plasarea navei în punctul de masă și gravitație ale destinației, ținând mereu cont de punctul de plecare. Un exemplu numeric: dacă
lui Temmer i se atribuie valoarea 10, iar Pământului valoarea 100
(fără conotații de superioritate; e doar un exemplu), un portal va
sări de la valoarea frecvenței 10 la 100, făcând saltul de la
Temmer pe Pământ, imediat, în timp ce dacă schimbarea de
frecvență s-ar efectua cu ajutorul motoarelor de deplasare, atunci
nava ar trebui să treacă în ordine de la 10, la 11, 12, 13,14
......100
Procedeul se aplică și din alte motive, cum ar fi timpul
SIT, pentru a oferi un timp de
percepție sănătos echipajului și navei, dar
și pentru a putea avea posibilitatea de a devia nava în orice
moment al călătoriei (de ex., pentru a ocoli brus planeta Cyndriel care se
întâmplă frecvent, dat fiind faptul traiectoria acestei planete se află pe direcția de deplasare Pământ și Taygeta)
Un alt
aspect legat de călătoria pas cu pas prin Hiper Spațiu este că
manevra menționată mai sus privește în special navele mari,
precum Toleka, care cântărește aproximativ 20 de milioane de tone,
și nu navele de mici dimensiuni, precum cele de vânătoare,
transport marfă sau private.
Justificarea este că 20 de milioane
de tone de metal sunt greu de convertit printr-o simplă scufundare în
toroidul energetic, în timp ce nava își schimbă frecvența prin
acțiunea motoarelor sale controlate de computerul său de navigație.
Este nevoie de o cantitate enormă de energie pentru a schimba
frecvența unei mase atât de importante de metal, care ar supune la
o forțare la limită a motoarelor navei și chiar a structurii navei (care ar
avea de suferit din cauza fenomenului legat de „rezistența
moleculară”). Motoarele unui obiect cu masă mare, atunci
când este imersat în toroid, vor tinde să schimbe frecvența
începând cu partea carenei către interior, creându-se un decalaj
de timp semnificativ între părțile exterioare și interioare ale
unei navei de masă mare.
Deci, frecvența se va schimba în secvențe: mai
întâi carena exterioară și apoi partea interioară a navei, într-o
anume ordine (sunt supuse modificării frecvențiale mai întâi
lucrurile și obiectele din interior care au o masă mai mică,
precum mobilier sau jaluzele din lemn, oameni... ultima modificată ar fi structura internă masivă a navei, cea metalică
care conferă rezistență și rigiditate navei.
Deci, deoarece o
navă are o masă mare, motoarele sale nu îi vor putea modifica
toată frecvența deodată, deoarece cantitatea de energie necesară
ar fi enormă și ar depăși puterea nominală.
Bineînțeles că
aceasta situație este particularizată de la o navă la alta, în
funcție de specificațiile tehnice ale navelor. Acest fenomen de
„rezistență moleculară” apare mai mult la navele mai mari și
mai puțin la navele de masă medie sau mică.
Astfel,
navele de luptă, precum Suzy sau Scimitar, vor putea face sărituri
imediate, fără timp SIT, în timp ce o navă mare va trebui să
lucreze cu timpul SIT. Acest lucru se vede clar deoarece cu cât o
navă este mai mare, cu atât este nevoie de mai mult „timp”pentru a
călători între două puncte, dându-se iluzia că nava mai mare
este mai lentă decât o navă de luptă mică.
Această progresie
numerică în cadrul unei hărți de frecvență, pe care computerul
o impune motoarelor, care, la rândul lor, o vor impune asupra
frecvenței structurale totale a unei nave, este necesară pentru a
da un „timp” relativ navei în sine, astfel încât toate
moleculele navei mari să poată efectua modificarea de
frecvența, asigurându-se astfel sincronicitatea. Cu alte
cuvinte, timpul SIT le va oferi tuturor moleculelor unei nave mari
răgazul să se adapteze la noua lor frecvență de vibrație
existențială.; progresiv, schimbând frecvența pas cu pas.
Așa
că manevra de a schimba frecvența unei nave trebuie să se facă
progresiv și gradual pentru a acorda „timp” de adaptare tuturor
moleculelor corpului, conferind siguranță procesului. Este pur și
simplu mai confortabil și mai convenabil decât un salt direct (ca
în cazul unei nave mici de luptă care e supusă unor astfel de
salturi chiar ca antrenament),
Reamintim aici că un motor
de navă nu numai că oferă un efect „Jet” al reacției de
acțiune <--- ---> de deplasare tradițională de la punctul
„A” la punctul „B”, dar el însuși fiind din plasmă
electromagnetică devine un modulator de frecvență, comparativ, funcționarea fiind similară cu manevra de acordare a unui aparat pe un post radio FM. Schimbarea
(acordul) va plasa receptorul pe frecvența exactă de ieșire a plasmei
electromagnetice pe care o emite motorul. Efectul de toroid este de a crea un punct de involuție electromagnetică către
emițător sau miezul motorului, pentru a fi reciclat din
nou.
Adică, motorul în modul Hyper Space, va emite o plasmă Jet
de înaltă energie, cu frecvență controlată, ca un „jet” , în mod obișnuit, către spatele navei, dar aceeași plasmă
electromagnetică de înaltă energie, prin proprietățile sale de
frecvență, va putea fi trimisă în jurul navei, creând un cocon
electromagnetic în jurul acesteia, pentru a reintra apoi, prin carena
din față a navei, și a reveni la miezurile motoarelor din care a
țâșnit.
Această deplasare în navă are loc în două moduri
principale: prin carcasa interioară și exterioară a navei în sine
și printr-o serie de fire supraconductoare gigantice, plasate în centrul interior al navei, creându-se un circuit de reciclare prin motoare.
Restul navei își va schimba frecvența așa cum dictează și monitorizează computerul de
navigație, folosind motoarele modulate pe baza principiul Frecvenței
Dominante, care ordonează procesul, astfel că atunci când există
mai multe frecvențe energetice (fiecare tinzând să egaleze
valoarea frecvenței medii a tuturor), să prevaleze frecvența
dominantă.
Un portal impune acea frecvență electromagnetică
oricărui obiect care intră în vortexul său, care va fi punctul
„nucleu” al toroidului energetic.
Dar, pentru aceasta, nu trebuie
să-și mute întreaga structură în noul punct, punctul de sosire.
Trebuie doar să schimbe frecvența a ceea ce intră în miezul său,
care este practic o poartă, de obicei rotundă, astfel încât nu necesită atâta energie precum o navă
spațială.
De asemenea, merită
menționat faptul că portalurile diferă ca putere și capacitate,
în același mod în care diferă și navele. Acesta este motivul
pentru care timpul SIT al unei nave este produs, în timp ce într-un
portal, cel puțin aparent, nu este. Sper că explicația mea este
înțeleasă.
Robert:
Wow. Mulțumesc foarte mult. Chestii foarte interesante. Parcă nu
merg toate „în același timp” dintr-un loc în altul.
Gosia
: Da, mulțumesc. Ce răspuns!
Swaruu X (Athena)
: Ei, nu e numai asta..Uită-te la asta (arată un videoclip).
Efectul de hiperdrive Millennium Falcon.
Acest efect este ADEVĂRAT și este surprinzător de bun. Ceea ce vedeți în afară nu este spațiul cosmic al navei când sare (excepție faza de la început, când este încă în zbor normal). Ceea ce se vede ca un tunel este vârtejul de intrare al toroidului însuși produs de motoarele navei. Nu este extern navei, nava însăși produce acel efect vizual. Este energia motoarelor sale care revine pentru a fi reciclată de către acestea.
Cunoașteți deja această imagine, dar merită să o redăm. Este partea de intrare a energiei din această schemă, conul de admisie din dreapta imaginii din fața navei.
Sunetul depinde de fiecare navă; oricum, se aude o creștere foarte puternică a jetului de ieșire și sunetul turbinelor care cresc RPM. Sunetul este impresionant și nu te saturi să-l asculți.
Se văd și liniile care apar la începutul săriturii. Se crede eronat că sunt stele, nu sunt. Sunt descărcări statice sau arcuri electrice între toroidul energetic și carena navei.
Gosia: Mulțumesc că ai explicat toate acestea, Atena. Este foarte detaliat și impresionant.
Swaruu X (Athena): Ești drăguță.. Pot spune încă mult mai multe despre asta. Nu am terminat de explicat natura numerică a realității și modul în care aceasta se aplică hărților. Vreau să vorbesc despre Matricea numerică, dar în altă zi.
https://swaruu.org/transcripts/stellar-navigation-4-part-1-sit-time-spaceships-in-hyperspace-athena-swaruu
Mă întreb și întreb: centrele energetice de pe "sistemul energo-biologic" (e formulare găsită ad hoc, probabil corectă...) Numite din sanscrită chakre nu pot fi identificate, pentru că sunt plasate în perechi, față - spate, cu un toroid sau cu un "motor/ portal" prin care se efectuează salturi și transferuri de informații pe principiul Frecvenței Dominante?
RăspundețiȘtergereP.S. Apropo de "călătoriile stelare", la nivel de ființă-care-ia-formă, asta se petrece, de obicei, în timpul procesului de dematerializare/ materializare a corpului fizic de tip umanoid. Exemple celebre - nu e cel mai potrivit cuvânt... - le avem in materializarea lui Hristos Iisus în aura Marii Maici. La fel, înainte de acest eveniment, în "răpirile la cer" ale lui Enoh sau Ilie, apoi "transportarea in Duh" a diaconului Filip din Faptele apostolilor sau, mai nou, călătoria lui Arsenie Boca din pușcărie la înmormântarea mamei sale.
RăspundețiȘtergerePrincipiul e același...