Răspuns cititorilor.

 Sunt întrebat, de unii dintre cititorii „treziți”, de ce continui să postez lunar mesajele de la Matei, din moment ce acesta aparține Civilizației lui Dumnezeu? 

Răspuns: Pentru că ne sunt utile și exprimă adevăruri. Sunt însă conștient că Dumnezeu (și civilizația sa, din care face parte și sufletul lui Matei) nu detaliază și nu spune până la capăt care îi este interesul în menținerea controlului asupra umanității. 

 De altfel, el și afirmă că oamenii care i se închină nu sunt altceva decât „turma sa” (deși habotnicii ar putea susține că această afirmație, regăsită în cărțile și predicile religioase, este măgulitoare și tonifiantă). Păi, ce relație poate exista între păstor și turma sa, alta decât cea de manipulare, dominare, exploatare și control?
Este un rol pe care credincioșii creștini (și, în general, cei care aparțin unui cult) și l-au asumat din moși strămoși.
Trebuie recunoscut că Civilizația lui Dumnezeu are metode mai subtile de racolare și menținere a dominației asupra ființelor umane, nu este brutală și acționează „cu suflet” și pe înțelesul sufletului și al minții umane, chiar dacă nu le prezintă acestora tot adevărul. Aceasta face diferența între C.D. și civilizațiile considerate de toată lumea ca fiind din întuneric.

Dacă ne supunem și nu „ieșim din rând”, ni se mai dă din când în când câte ceva din ceea ce ni s-a luat, primitorul considerând că, iată !, Dumnezeu (ori discipolii lui), „în marea sa iubire pentru oameni”, i-a ascultat ruga și l-a ajutat.

În felul acesta Dumnezeu va putea conta pe el în continuare, căci el va accepta să rămână prins în ciclul karmic al încarnărilor. El nu știe că, de fapt, acel ceva pe care-l primește (salvarea dintr-o situație limită, de obicei) reprezintă o infimă parte din ceea ce i s-a luat (fără ca el să fi înțeles și să fi fost pe deplin conștient, atunci când a primit ajutorul și a semnat contractul). 

Intrați în ciclul karmic al nesfârșitelor reîncarnări, oamenii trudesc în experiențele care li s-au programat, niciodată scăpați complet de „păcat”.

De fapt sufletele și mințile oamenilor aleargă după o himeră, în față fluturându-li-se posibilitatea unor vieți idilice. Este exact ca în cursele de alergare în care câini de vânătoare aleargă din răsputeri după o momeală pe care n-o vor prinde niciodată.

Informațiile primite de la Matei, se referă, de obicei, la realități și procese pe care noi nu le putem interpreta și înțelege corect, din cauza dimensiunii în care ne aflăm; ele sunt însă corecte, deși nu totdeauna soluțiile care ni se sugerează sunt concrete.
Matei nu poate merge până la capăt cu explicațiile pentru că, fie nu le cunoaște, fie, ca supus devotat al lui Dumnezeu, face totul din convingere și nu se abate de la principiile și legile acestei divinități.

Din multe cărți, documente, articole și, mai ales, meditații și regresii prin hipnoză, realizate de echipe specializate de „treziți”, tabloul real al relației om-dumnezeu poate fi însă completat. 

În acest sens, ce ar mai trebui să ni se spună pentru a întregi cât de cât tabloul?

1. Că universul acesta este condus de mai mulți co-creatori care se luptă între ei pentru supremație. Unii sunt mai acceptabili, mai din Lumină, alții sunt din întuneric. (Am tot spus că acest univers este condus de 12 co-creatori: 6 luminoși și 6 întunecați; sincer, acum nu mai știu dacă aceste cifre sunt corecte !)

2. Că nu toate supra-universurile și universurile sunt la fel, atât în ceea ce privește componența (galaxii, sisteme solare, corpuri fierbinți, sisteme planetare, dimensiuni, adică nivel de vibrație etc.), cât și în ceea privește coordonarea, orientarea, tipurile de creație și de civilizație existente etc.

3. Că, profitând de Legea Liberului Arbitru, mulți co-creatori (dumnezei, zei, avatari etc) au creat tot ce poate fi imaginat, depășind cu mult ceea ce s-ar putea considera decență ori normalitate.
Unii dintre ei au depășit cu mult ceea ce însuși Creatorul, ar considera acceptabil, ei ajungând până la a contesta Autoritatea Divină a Creatorului și a-I nega existența. (Acele creaturi monstruoase vor fi „topite” cândva de către Creator)

4. Că din ființele create sau interferate de entitățile și dumnezeii malefici au fost formate civilizații malefice (arhoni, reptilieni, draconieni, demoniaci, mantizi, grii, marii albi etc).

De-a lungul eonilor unii s-au divizat; este și  cazul reptilienilor, descinși din rasa-mamă a Carienilor.. Ei au evoluat pe o planetă din sistemul stelar Alpha Draconi, din Constelația Orion.

Linia regală de Reptilieni este rasa - Draconienilor, dragoni cu aripi. Numele liniei lor regale este Casa de AIN.

La modul general, reptilienii pot fi împărțiți în FDL-uri, FNL-uri, pe de o parte, și reptilienii întunecați, malefici, care și-au păstrat denumirea de REPTILIENI, pe de altă parte. Din  FDL-uri a fost constituită Civilizația lui Dumnezeu. 

Toate civilizațiile care nu sunt din lumină (inclusiv cele cu lumină, adică FDL-urile, deci cei care aparțin Civilizației lui Dumnezeu) există, proliferează și supraviețuiesc datorită consumării energiei produsă de Sufletele Luminoase (De fapt, se poate formula și altfel: energia este tot ceea ce există în universuri și în Cosmos, nimic altceva, și ea se prezintă într-o infinitate de forme. Una dintre caracteristicile de bază ale energiei este frecvența sa de vibrație. Cu cât vibrația este mai înaltă, cu atât nivelul conștiinței - care, de fapt, este tot o formă de energie - este mai ridicat. Organismele care au fost dotate cu suflete - poate, mai corect ar fi să spunem că sufletele care și-au asumat corpuri, mai mult sau mai puțin fizice - au abilitatea de a putea transforma, alchimiza, modula, modela și schimba frecvența de vibrație a energiei, prelevată din oceanul infinit de energie; altele, cele fără suflet, nu au avut de la început, sau și-au pierdut această abilitate, ca urmare a alegerilor și faptelor lor)

Ca generalitate, entitățile care funcționează cu energie de joasă frecvență sunt cele malefice, rău intenționate, care au un comportament distructiv, ca să nu mai amintim de latura emoțională, care le lipsește.

Pentru a exista, a supraviețui ori a prolifera, toate creaturile au nevoie să consume energie, de o anumită formă, într-o anumită cantitate și cu caracteristici adecvate. 

Omul, de ex., n-ar putea trăi mai mult de câteva minute fără prana, energie pe care o captează prin fosele nazale (cel mai indicat). Asta, în pofida faptului că omul obișnuit consideră că, pentru a trăi, are nevoie doar de apă, oxigen, hrană, neagresiune și habitat. 

Este adevărat că dacă respiri pe gură nu mori imediat; pe termen lung însă respirația pe gură scurtează viața și (după părerea mea) modifică caracterul, abilitățile, comportamentul etc.
De ce este important să respirăm pe nas? Pentru că respirația noastră este una polarizată: nu ambele fose nazale inspiră aceiași formă de prana. În cavitățile foselor nazale există terminații nervoase specializate și diferite de la o nară la cealaltă. Aceste terminații nervoase sunt legate de anumite organe și anumite părți ale creierului.
Opresc aici explicația, căci se înțelege care sunt urmările mixării tipurilor de prana (datorită respirației pe gură sau pe o singură nară), faptul că o anume energie pranică rămâne nefolosită, dacă nu a ajuns să producă inervarea periodică a unor terminații nervoase specializate, deoarece i s-a schimbat fortuit traseul de deplasare.

 Ființa umană autentică se hrănește cu prana, dar este capabilă să producă ea însăși diferite calități de energie, inclusiv cea de care au nevoie multe tipuri de entități (FDL-uri, FNL-uri, reptiloizi, mantizi, draconieni, grii etc.,  folosind ca „materie” primă, prana, preluată din infinitul depozit de energie al universului. 

Pentru a supraviețui, aceste entități, incapabile să-și producă singure energia necesară, sunt obligate să caute alți „furnizori”, adică pe cei cu suflet, cum sunt oamenii Pământului. [Bine, știu, sunt și oameni pe care noi îi vedem ca oameni dar care nu sunt ceea ce par (sunt clone, entități care-și pot asuma un corp fizic pe perioade determinate etc.) Eu mă refer la cei autentici.] 

Care ființă umană ar fi dispusă să producă energie pentru a o furniza în exterior, mai ales când i se cer cantități mari și, mai ales, calități de energie de joasă vibrație neobișnuite și dăunătoare producătorului? Dăunătoare, deoarece, pentru a le produce, „fabricantul” trebuie să-și regleze „utilajele” (corpul și mintea) astfel încât să obțină: energia fricii, a enervării, a necinstei, a urii, a durerii, a minciunii, a sadismului, intoleranței etc, și asta îi dăunează profund.

Beneficiarul nevăzut caută, și găsește, căi prin care înșală într-un fel sau altul ființa umană folosindu-se de partea fizică, mentală și subtilă a acesteia, creându-i situații limită (în plan fizic, mental sau psihic), cu scopul ca cel în impas să-i ceară disperat ajutorul (lui Dumnezeu, de ex.), ajutor pe care îl va primi, însă numai după ce va accepta să i se supună și să semneze un contract de vasalitate.  

Odată ce contractul a fost acceptat și semnat, ființa umană respectivă scapă de necazul pentru care a cerut ajutor (necaz creat intenționat chiar de către entitatea interferatoare) dar va fi luată în stăpânire parțială sau totală, de către invadatorul „binefăcător”.

Asta este doar una dintre modalitățile prin care omul deschide ușa entităților invitându-le să-i intre în „casă”. Căile de interferare sunt însă numeroase, și au fost create de oameni la sugestia entităților interesate.

Le voi enumera pe cele mai cunoscute: botezul și ceremonia legată de acesta, cununia într-un lăcaș „sfânt”, oficiată de preot, înmormântarea cu popă, mersul la biserică, oferirea de ofrande, miruirea, spovedania, împărtășania, botezul cu apă „ sfințită”, acatistele, pomenile „sfințite” de duhovnic    etc. Toate sunt căi prin care putem fi interferați și care, din păcate, formează de sute și mii de ani obiceiurile, tradițiile și cutumele umanității.

Imediat după ce ne-a racolat („recoltat”), interferatorul va instala în corpul nostru fizic sau/și energetic, mijloace (implanturi) în diferite locuri ori organe ale corpului, cu scopul de a ne manipula și determina să producem un anumit fel de energie, la comandă și în cantități, în general, cât mai mari, chiar dacă aceste implanturi ne degradează calitatea vieții, ne produc suferințe și ne pot scurta viața.

Energia de care suntem storși o va consuma „beneficiarul”, pe loc ori o va depozita undeva pentru a alimenta și alte entități (de obicei, superioare interferatorului), fie o va păstra pentru consumul propriu. 

Trebuie spus că această energie-hrană poate (și este) utilizată drept „materie primă” în diverse alte scopuri, printre care: producerea de implanturi, crearea de căi de transmitere și comunicare și, în special, pentru fabricarea mijloacelor de deplasare în univers (nave  spațiale). Asta ar trebui să nu vă mire, dacă vă veți aminti că totul este energie și că civilizațiile foarte avansate dețin tehnologii extrem de sofisticate în toate domeniile.

Evident că orice implant introdus în ființa umană (în corpul fizic sau cel subtil) de către aceste entități va provoca anumite disfuncționalități, dureri în plan fizic, dereglări în plan psihic, blocarea evoluției, invalidități, boală și chiar decese, dar care vor servi scopului interferatorului: producerea acelor stări și condiții care vor conduce la obținerea de energie (în majoritatea cazurilor, de joasă vibrație).. 

Când ființa interferată va pleca (de obicei epuizată) din planul fizic (va deceda) sufletul său va fi prezentat unui consiliu format din entitățile interesate, unde va fi judecat pentru faptele, nerealizările și nerespectarea contractului sau contractelor semnate, în viața pe care abia a părăsit-o sau pentru „restanțe” din alte vieți.. 

Totul se face pentru a-l convinge pe „inculpat” că a greșit, acesta acceptând bucuros sau cu resemnare să se reîncarneze într-o nouă viață, în care să-și ispășească „păcatele” acumulate, „păcate” pe care, de fapt, el fusese împins să le săvârșească de cei care l-au manevrat și care, foarte probabil, vor face parte chiar din consiliul care-l judecă, fără ca victima să bănuiască adevărul.
Bietul suflet va accepta spășit reîncarnarea, în condițiile stipulate în noul contract pe care-l va semna, în majoritatea cazurilor fericit că, iată!, slujitorii lui Dumnezeu i-au oferit posibilitatea să se îndrepte, să se pocăiască, și nu a fost  trimis „să ardă în flăcările iadului”. Câtă mârșăvie, câtă nedreptate !!

Dacă sufletul și-ar aduce aminte, măcar atunci când se va afla în fața consiliului de judecată, că el deține toată puterea și că judecătorii lui sunt cei care l-au împins să făptuiască nelegiuiri, și dacă ar cere cu hotărâre celor care-l judecă să i se arate cu chipul lor adevărat, nu prin holograme, ar vedea că aceștia nu arată de loc a sfinți ci sunt reptilieni, draconieni, insectoizi (mantizi) etc. 

Oameni buni, știu că mulți dintre voi veți considera că cele scrise mai sus sunt blasfemii, care ponegresc sfinții, biserica  și pe conducătorul lor suprem.

Astăzi există din ce în ce mai multe mijloace și modalități prin care putem să cunoaștem ADEVĂRUL, inclusiv pe cei care, din umbră, ne incită să luptăm unii împotriva altora, ne instigă la fărădelegi, la săvârșirea unor acte lipsite de iubire.

O putem face dacă vom renunța la prejudecăți și ne vom aminti că nu putem fi subjugați de nicio putere, nicio entitate din univers, fără acceptul nostru.

Pe timpul în care mai suntem încă în această experiență (viață) avem datoria față de noi înșine:

-) să ne eliberăm de orice interferențe venite pe orice căi: religie, secte care se închină anumitor idoli, karmă, ființe care ne incită la fapte reprobabile, comportamente lipsite de iubire etc. Trebuie să facem totul pentru a ne aminti că trebuie să fim doar propriul nostru stăpân. Avem datoria să ne cerem drepturile de la cei care, în plan fizic, ne conduc, să-i demascăm pe cei care ne înșală, ne păgubesc, ne asupresc, pe cei necinstiți etc. dar să nu o facem din dorința de răzbunare, de câștig ilicit, ci pentru a contribui la făurirea unei lumi cu adevărat mai drepte și mai bune;

-) să ne curățăm corpurile de orice interferențe sau control (prin meditații, introspecții și regresii prin hipnoză); 

-) să cerem sufletului nostru să cartografieze de pe acum matrix-ul (zidul energetic creat de civilizațiile malefice în jurul Pământului, cu scopul ca sufletele care își părăsesc corpul fizic să nu poată părăsi planeta și pentru a nu putea întrerupe ciclul karmic al reîncarnărilor) ca să poată evada  în universul liber.[(Cu referire la Matrix, am emis de mai multă vreme ipoteza precum că acest „zid” energetic este ceea ce cercetătorii numesc Centura Van Allen; mai mult încă, se pare că tot acolo este localizată și Nirvana, tărâmul în care Matei spune că ajung toate sufletele oamenilor care mor (adică își părăsesc corpul fizic), pentru ca, după o anumită perioadă să se reîncarneze pe Pământ].

Nu este o exprimare doar metaforică expresia că Pământul este o adevărată închisoare. Este adevărat că sistemul nostru planetar este străjuit de „gardul viu” al marix-ului, creat de civilizațiile care ne-au înrobit atunci când sufletele încarnate au început să se trezească și și-au dorit să ajungă în universul liber. De ex., cunosc că sufletul meu a încercat să evadeze din matrix (asta se întâmpla cu mai multe zeci de mii de ani în urmă) dar a fost prins și a stat întemnițat nu mai puțin de 10 mii de ani, după care i s-a permis să se reîncarneze tot pe Pământ, trecând prin vieți de penitență.   

Trebuie să ne obișnuim mintea corpului fizic să accepte ideea evadării din matrix, și să ceară insistent, repetat și chiar imperativ, sufletului să-și creeze, chiar din timpul vieții  ca ființă umană, un program de ieșire din matrix, imediat ce vom părăsi corpul fizic.

-) Vă ofer altă indicație, extrem de utilă, sufletelor care-și părăsesc definitiv corpul fizic. Se cunoaște că cei reveniți la viață, după ce au fost în moarte clinică, își amintesc că, după ce și-au părăsit corpul, au văzut un tunel la capătul căruia au observat o lumină. Biserica, în special, ne spune că după ieșirea din corp, sufletul, văzând acel tunel luminat la un capăt, este indicat, salvator și corect să-și dorească să-l străbată, pentru a ajunge în lumină. După ce a străbătut tunelul, sufletul este întâmpinat de diverse „ființe” dragi, cunoscute din viața pe care a părăsit-o de curând (frați, surori, părinți, iubiți etc).

Realitatea este că acelea sunt doar niște holograme menite să atragă sufletul, să-l dirijeze și să-l captureze. Toate acele holograme sunt trimise de entități care doresc să ademenească acel suflet.

Metoda corectă, care trebuie folosită în momentul acela, este ca sufletul să intenționeze cu fermitate să ajungă instantaneu la sufletul său cumulativ, original, unde își va regăsi matricea în care a fost plămădit de Sursa Creatoare. În felul acesta, sufletul va reuși să transceandă instantaneu planurile care-l despart de matricea sa originală, va evita să fie capturat de diverse entități și va ajunge în universul liber.

-) Să utilizăm metodele cunoscute pentru ruperea tuturor legăturilor care ne leagă de orice entitate sau ființă în plan fizic sau subtil (Se știe că stringurile necesare și benefice se vor reface automat). Atunci când ne vom afla în meditație profundă, sau înainte de a trece din starea de veghe în stare onirică (visare), să facem următoarea declarație: 

„ Anulez, desființez, rup și ard toate legăturile cu toate ființele, toate contractele încheiate și angajamentele luate cu orice entitate, în orice timp, orice spațiu, orice dimensiune cu plus sau cu minus, pe orice linie temporală adevărată sau falsă. Îmi revendic și-mi recuperez toate aspectele, toată puterea care mi s-a dat de la început și nu accept să fiu parte a niciunui contract care să-mi condiționeze experiențele, viața și libera alegere”.

Dacă persoana se află înaintea momentului în care-și va părăsi definitiv corpul fizic, dar mai este încă suficient de conștientă, această declarație îi va fi foarte utilă în ceea ce va face când va trece în planul spiritelor.

În ceea ce privește mesajele de la Matei, și de la cei pe care el îi invită, cred că este bine să primim (preluăm) din ele ceea ce ne îmbogățește cunoașterea, ceea ce corespunde cu dorința inimii noastre (nu a minții), dar să nu uităm că și el are limitările lui și aparține unei civilizații al cărui dumnezeu, din dorința de a avea propria-i „turmă”, s-a îndepărtat de adevăratul și unicul Creator.

Const. Mihăilescu