Inuaki, reptilianul din mine (XII) – Cartea a doua.

de Aryana Havah                  

(continuare)

A: Zamolxe era coordonatorul preoteselor şi iniţiaţilor?

D:  Da, dar fiecare  grup  avea misiuni  clare,  bine stabilite. Nici unul nu putea face ce făcea celălalt. Totuşi din când în când aveau anumite ritualuri care trebuiau făcute împreună.

„David”, la vremea dictării

A: Ce ritualuri?

D: Ritualuri străvechi, ce vin din alte lumi şi care au forţa de a schimba cursul evenimentelor, totuşi nu le-au făcut decât de patru ori. Mai mult de atât nu am voie să ştiu.

A: Se spune că atlanţii aveau o bibliotecă uriaşă.

D: Cunoaşterea lor era înmagazinată în locuri speciale.

A: Erau cărţi?

D: Nu. Văd un fel de săli uriaşe în mijlocul cărora se află câte un cristal. De jur împrejur pereţii sunt ca şi cum ar fi de sticlă. Văd oameni care se duc către cristal, pun mâna pe el şi întreabă. Acesta le răspunde proiectând imagini pe pereţii sălii.

A: Sunt cristalele de care vorbeai?

D: Nu, sunt altele. Sunt mai mici şi au doar rolul de a memora şi reda informaţii.

A: Cum arătau casele, străzile?

D: Văd străzi late, din piatră. Dacă te uiţi de sus din cer, oraşele lor au o formă specială. In centru se afla o clădire mare, rotundă, din piatră albă. Este locul în care se afla cristalul mamă, biblioteca, locul Coordonatorilor. Văd multe săli, dar nu ştiu la ce folosesc toate. De jur împrejurul clădirii se afla o piaţă mare. Din câte văd, aici se ţineau meditaţiile speciale. Străzile lor sunt drepte şi toate pleacă de la această clădire. Casele sunt tot albe, dar nu sunt din piatră şi sunt mult mai mici decât clădirea centrală. De altfel atlanţii nu aveau nevoie de case aşa cum avem noi nevoie de ele. Ei îşi puteau crea un câmp de energie specială. Mai văd foarte multă verdeaţă, pomi şi flori. Peste tot sunt pomi fructiferi şi câmpuri cultivate.

A: Dar oamenii, cum îi simţi?

D: Ii văd paşnici, zâmbitori, calmi.

A: Au maşini?

D: Da, dar nu sunt ca ale noastre. Nu au roţi şi merg pe apă, pe uscat şi prin aer.

A: Folosesc combustibil?

D: Aghton spune că sunt acţionate cu forţa gândului, însă au şi un mecanism special.

A: Seamănă cu cele de pe Inua?

D: Nu. Sunt altfel. Sunt mai rotunde şi scot aer în partea de jos.

A: Ce fel de haine purtau atlanţii?

D: Haine normale, ca noi. Sunt însă făcute din materiale naturale.

A: Sunt colorate?

D: Da.

A: Cunoşteau plasticul, materialele sintetice?

D: Aghton spune că nu.

A: Puteau combina metalele?

D: Da.

A: Aveau bani?

D: Nu.

A: Atunci cum obţineau produsele necesare?

D: Se duceau şi luau.

A: Oricât?

D: Nu, doar cât aveau nevoie. Asta la început. Apoi a intervenit dorinţa de a avea mai mult şi aşa a început sfârşitul.

A: Dar existau fermieri, oameni care se ocupau cu grădinăritul, creşterea animalelor?

D: Cu grădinăritul da, cu creşterea animalelor nu, căci ei nu consumau carne. Mult mai târziu, când s-a intervenit şi s-au amestecat rasele atunci şi-au modificat hrana.

A: Înţeleg că ei consumau hrană.

D: Da. Aveau nevoie de ea pentru a se racorda la Terra.

A: Fiecare avea o meserie anume?

D: Fiecare făcea ceea ce îi plăcea, dar toţi aveau ca scop binele şi necesarul comunităţii. Ar fi fost fără rost ca toţi să aibă o singură ocupaţie.

A: Existau şcoli?

D: Da. Copiii mergeau în anumite locuri unde erau ajutaţi să înţeleagă şi să pună în practică cunoaşterea. Profesor puteai fi doar dacă erai iniţiat şi stăpâneai materia cu ajutorul Dumnezeului interior.

A: Dar nu toţi puteau face acest lucru?

D: Nu. Majoritatea se foloseau de cristale. Cei ce stăpâneau materia puteau face diverse lucruri şi fără ele.

A: Aceştia puteau materializa şi dematerializa obiecte?

D: Da. Şi noi vom putea face acest lucru în curând. Nu este complicat.

A: Când vom putea face acest lucru?

D: Când vom înţelege că trebuie să materializăm doar ceea ce ne este necesar. Capacitatea de a materializa lucruri este o stare de conştiinţă şi nu o programare. Ea nu ţi se dă dacă la baza intenţiei stă dorinţa de a avea. Vibraţia materializării este iubirea.

A: Asta înseamnă că niciodată!

D: Ba chiar foarte curând!

A: Păi dacă mi-e foame şi vreau să materializez o pâine, atunci la baza intenţiei stă dorinţa de a mânca!

D: Da, dar dacă altuia îi este foame şi tu materializezi o pâine din dorinţa de a-l ajuta pe celălalt, atunci totul se schimbă. Tu vezi că cel căruia îi este foame este fratele tău, egalul tău. îi vezi suferinţa şi asta te face şi pe tine să suferi, deoarece voi sunteţi Unul. De altfel în acel moment tu simţi toate suferinţele şi bucuriile tuturor celor ce trăiesc pe planetă. Tu iei hotărârea de a-l ajuta pe el, de a-i da ceea ce este necesar pentru a-i alina suferinţa, asta înseamnă că tu în inima ta ştii că dacă el va fi fericit şi tu vei fi fericit.

A: Bine şi dacă materializez o pâine, nu pot mânca şi eu din ea?

D: Doar dacă cel căruia i-ai dat-o îţi dă. Altfel nu, căci pâinea este a lui şi a lua ceva de la cineva fără voia acestuia se numeşte furt.

A: Este foarte greu de înţeles!

D: Sunt Legi Universale. Dacă am gândi logic am vedea că totul este făcut cu un anumit rost. A avea peste măsură vine de la anunnakki. Este cel mai bun mod de a controla. Cu cât ai mai mult cu atât ai mai mare frica. Ţi-e frică să nu sărăceşti, să nu fii furat, să nu se râdă de tine că nu ai suficient, etc. Toate sunt idei induse, care ne depărtează de realitate. Când ştii că poţi avea orice, oricând şi că orice îţi este luat poate fi înlocuit, atunci frica dispare. Gândeşte-te dacă toţi am fi la fel, dacă toţi am avea posibilitatea de a avea orice oricând, am mai putea fi manipulaţi, ne-ar mai fi frică, am mai putea fi conduşi?

A: Şi dacă învăţăm această lecţie a iubirii dobândim capacitatea de a materializa?

D: Da.

A: Dar concret, cum poţi materializa?

D: Atunci când tu simţi în tine doar iubire, fără alte gânduri, dorinţe sau interferenţe te racordezi la Dumnezeu şi devii una cu Creatorul, în tine începe să bată pulsul Creaţiei. în urechile tale răsună vocea Universului care este cea mai perfectă muzică pe care ţi-o poţi imagina. Ochii tăi sunt una cu ochii Creatorului şi asta te face să vezi totul în acelaşi timp. Devii una cu Matricea, căci tu eşti ea. Prin palmele tale, dar pe care tu nu le mai poţi coordona, căci ele ţin de lumea de jos, începe să iasă materia primordială pe care o umpli de forme-gândenergie şi astfel o transformi în ceea ce doreşti. Adică tu îi spui ce să fie. Corpul tău este doar un releu, o formă prin care circulă materia. Tehnica este ca tu să faci materializarea cu ajutorul trupului pe care îl ocupi, dar în acel moment să nu fii în el.

A: Dar unde?

D: Tu să fii Creatorul şi trupul tău să fie în El. Ai înţeles?

A: De înţeles am înţeles, dar mi se pare imposibil, ca să nu zic utopic!

D: Aici trebuie să ajungem cu toţii.

A: Într-un miliard de ani!

D: Timpul nu contează. Creatorul nu are ceas.

A: Care este legătura dintre anunnakki şi atlanţi?

D: Nici una. Anunnakki au fost întâi aici. Atlanţii au venit pe urmă.

A: Au fost prieteni?

D: Nu. Din contră. Atlanţii au avut mult de suferit de pe urma anunnakkilor. Ei au fost trimişi cu scopul de a ne ajuta, dar şi ei au fost păcăliţi de anunnakki. Dar cum spuneam, totul are o logică.

A: În ce mod au fost păcăliţi?

D: Li s-a indus ideea de separaţie, de singularitate. Au fost învăţaţi să vrea avere, putere, lăcomie, ură, frică şi toate sentimentele neconforme cu structura lor.

A: De ce conducătorii lor nu le-au spus, de ce nu le-au atras atenţia?

D: Păi tocmai ei au fost cei care au căpătat primii aceste defecte! Datorită lor s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat.

A: Şi fraţii lor de pe alte corpuri cereşti nu i-au putut ajuta?

D: Ei ştiau că cei ce soseau pe Terra trebuiau să se supună legilor existente şi că aveau voie să intervină doar întro anumită măsură. Au încercat să îi ajute, dar nu au putut opri distrugerea.

A: Poate că astăzi eram în alt loc al evoluţiei, dacă ar fi avut cap!

D: Tot acolo vom ajunge.

A: Dar ne-am chinuit încarnări la rând!

D: Am învăţat, nu ne-am chinuit. Depinde de tine cum priveşti lucrurile. Totul este formă-gând-energie. Dacă spui că te chinui în încarnări atunci te vei chinui. Dacă spui că înveţi, atunci viaţa va fi o şcoală plină de noi experienţe.

A: Şi ce trebuie să învăţăm?

D: Că suntem egali şi una cu Creatorul. Asta este marea lecţie!

A: Sună simplu, dar este extrem de greu.

D: A fost. Acum este momentul în care vom înţelege cine şi ce suntem cu adevărat.

A: Fraţii noştri din alte lumi puteau să ne ajute.

D: Ei ne-au ajutat mereu de-a lungul timpului, dar nu au putut interveni brutal. Totul are un curs şi o logică.

A: Au intervenit şi fără să ştim?

D: Bineînţeles. Au intervenit ori de câte ori au considerat necesar sau au fost trimişi să o facă.

(va continua)

Sursa.: https://adevarultevaelibera