Sosirea lui Dumnezeu și a Zeiței.

(21 mai 2016; channeled by Anachistbanjo)

Traducere Const. Mihăilescu

Data de vineri, 20 mai 2016 marchează sosirea finală a lui Dumnezeu și a Zeiței pe Noua Gaia. Cu aceasta se realizează legătura energetică de încheiere a Masculinului Divin și Femininului Divin, așa cum se regăsește în tot ceea ce este viu. Momentul a fost pregătit prin desăvârșirea (adăugarea) unei catene de ADN în finalul astral, o îmbinare a celor două energii opuse (masculin și feminin) dar și complementaritate, în împărtășirea și împuternicirea divină.

În viziunea mea am surprins imaginea în care Dumnezeu și Zeița erau împreună, și în ambele divinități realizam că se regăsesc simultan atributele masculinului și femininului, dar în proporții diferite. Sensul viziunii a fost că aceste două entități puternice (cele mai puternice ale acestui univers), care sunt autoarele ambelor lumi create și a ambelor rase umane create, s-au unit, în cele din urmă, în dragoste reciprocă, încredere și împuternicirea de a crea această nouă lume și această nouă Gaia.

Am înțeles că cei doi (Dumnezeu și Zeița) au dat din propria lor putere, unul către celălalt, astfel încât să se realizeze echilibrul în toate lucrurile, echilibrul între cele două energii în întregul spectru energetic universal.

Sensul dominant era că ambele entități acționau ca mamă și se îngrijeau de siguranța copiilor lor.

Și cu acest prilej am înțeles că nimic nu este mai puternic decât sentimentul matern, decât iubirea mamei gata să se sacrifice pentru a-și apăra și proteja ființa pe care a zămislit-o.

Și, asta a fost ceea ce sa întâmplat, în vizualizarea mea! Ambii părinți au fost de acord să dea din propria lor putere copiilor iar ei să-și niveleze energiile, unul față de celălalt.

Iată ce a spus ”Cel Care a Vorbit Primul”:
"Am o inimă plină de iubire pentru omenire pentru că văd cum toată creația este parte integrantă a Gaiei, care, din fibra ei proprie, crează acestă lume în materialitatea ei. Pentru Mine, nu mai există nicio deosebire între ea și copiii ei materiali cărora Noi le insuflăm viață și pe care, în egală măsură, îi considerăm fiii și fiicele Noastre.

Iubirea maternă este o forță foarte puternică și Ni s-a probat aceasta încă o dată, prin dragostea Gaiei pentru fiecare dintre voi, indiferent de antagonismele trecătoare care pot apărea în procesul creator din propriul vostru corp.

Dacă ea vă poate iubi pe toți, indiferent de modul în care ați tratat-o (în multe situații, aberant, cu rapacitate, cu lipsă de înțelegere, cu rănirea acestei mame iubitoare), cine sunt EU să vă privesc ca fiind nedemni de dragostea și atenția Mea?”

„Umanitatea voastră este o comunitate de copii care, de multe ori, pot fi recalcitranți însă, la fel ca toate mamele, Gaia nu renunță la niciunul și pe toți îi iubește la fel, dar dovedind o desăvârșită grijă și preocupare față de cei care au apucat pe căi greșite, mai multă decât pentru mulțimea ascultătoare.

Din experiența voastră cu proprii copii, știți că nu poate fi găsită nicio explicație plauzibilă pentru mama care nu-și abandonează nici pe cel mai rebel dintre copii, și dovedește mereu o mai mare preocupare față de soarta lui, decât pentru soarta celor cuminți și ascultători. Așa sunt mamele adevărate, și această atitudine izvorăște din adâncul ființei lor.

Tot astfel se întâmplă și cu Iubirea Divină care, în această perioadă, probează sentimentul acesta matern, mai greu de înțeles, adică de a iubi ființa căreia i-a dat naștere, indiferent de modul în care aceasta se manifestă. Este o reconfirmare a ceea ce iubirea divina este pe cale, de a dovedi și în această perioadă specială a ascensiunii voastre.

Este modul în care Gaia iubește toată creația și modul în care exemplul ei de a iubi trebuie să fie o pildă și o încurajare pentru toate ființele umane."

„Celălalt” a răspuns:
„În ființa mea Divină, trebuie să am o mulțime de „mame" care să aibă grijă, cu iubire și devotament de toți, căci ei sunt creaturile Noastre, plămădite din Marea Ființă Divină care suntem. Eu știu că fiecare persoană, fiecare entitate, fiecare creatură este o extensie a Ființei Mele. Dacă aș arunca o cât de mică părticică din Mine atunci, EU nu aș mai putea fi complet(ă). Aceasta dovedește în modul cel mai simplu și mai convingător că nu există separare și doar iluzia separării. Soarele de pe cer vă încălzește și vă luminează pe toți la fel, fără a vă separa cumva. El nu favorizează pe nimeni și nu-și dosește lumina de nimeni.

Dragilor, relele tratamente, suferințele voastre, înnegurarea unora dintre voi, nu vin de la Noi ci din ființa voastră, care are dreptul inalienabil de a alege.

Am împărtășit tot ce știu despre sexualitate (caracteristicile feminin și masculin) cu lumea voastră în mod deschis și cu iubire. 

Și totuși, ca mamă, Eu trebuie să-i protejez pe cei mici și care au ales să fie neajutorați. Ei au nevoie de protecție, căci singuri nu pot face față agresiunii și comportamentului reprobabil ai unora dintre frații lor mai mari.

Copiii cei mai tineri ai Gaiei nu au părăsit niciodată Grădina Edenului, așa că, atunci cât își asumă un corp material, ei nu cunosc cum să se apere de rău, cum să se ferească de provocările la care „cei experimentați” îi supun. Ei vin cu încredere, cu iubire, cu deschidere și sinceritate, neștiind că unii dintre frații lor mai mari, sau părinții, au extins „jocul” dincolo de „zona neiubirii”.

Ei vin cu nevinovăția noului născut care nu a cunoscut decât iubirea. Ei sunt nevinovați. (Nota C.M.: poate cea mai cumplită scenă încă întâlnită, din păcate, în comportamentul unor mame este atunci când, în momente de enervare, își lovesc copilul ce abia începe să spună primele cuvinte. Ați observat ce face copilașul înspăimântat? Întinde mânuțele către cea care-l lovește și strigă „mama!”. El n-a venit pe lume decât cu sentimentul iubirii! Ce traumă cumplită are loc în acest suflețel!) 

Iubiților, când "Cercul Vieții" se închide, ființa trece în alt plan. Această rânduială este tot o consecință a dragostei, a iubirii părintești. Sufletul nu se pierde, el are permanent tendința de a reveni ACASĂ, căci mereu a simțit nevoia iubirii părintești. 

Acesta este motivul pentru care lumea voastră este atât de specială, și de ce respectarea voinței libere este atât de importantă. El explică de ce este atât de mare și de sacră bucuria Noastră, atunci când unul dintre cei pierduți se întoarce ACASĂ! 
Viața este darul Nostru cel mai sacru, oferit vouă "

http://lightworkers.org/channeling/220688/arrival-god-and-goddess