CELE 7 TREPTE DE LUMINÃ (I)

 

Motto: Prin credinta a fost mutat Enoh de pe pamânt, ca sa nu vada moartea. Si n-a mai fost gasit, pentru ca Dumnezeu îl mutase. Caci înainte de mutarea lui, primise marturia ca este placut lui Dumnezeu. Evrei 11:05

Din vechime, se cunoaste cã cele 7 chakre principale din organismul uman fac legãtura cu tot atâtea sfere de luminã divinã – centre universale de fortã. Recent, savantii au confirmat existenta meridianelor energetice si a chakrelor. Putem deduce cã, pe viitor, si alte descoperiri spirituale geniale ale Orientului vor fi confirmate stiintific. Totusi, dacã orientalii ar fi asteptat pânã astãzi progresul stiintei, spiritualitatea nu s-ar mai fi dezvoltat! Iatã de ce actul filosofãrii este unul încã foarte important pentru progresul gândirii omului actual. Stiinta se ocupã numai cu ceea ce poate verifica, dincolo de care se aflã lucrurile cu care se ocupã filosofia. Dar mai importantã decât speculatiile mentale este practica spiritualã personalã, condusã dupã principiile stiintei spirituale. Numai ea ne poate oferi certitudini în locul simplelor pãreri, multumire în locul nelinistii, indicatii punctuale eficiente în locul moralei vagi, sinteze globale în locul analizelor mãrunte. Filosofia ar trebui sã fie rodul natural al strãpungerii necunoscutului cu vârful inteligentei discriminative, nãscute nu din vanitate personalã, ci din dorinta sincerã de apropiere de Tainele Divinitãtii.
Pe modelul celor 7 trepte/niveluri si folosind caracteristicile chakrelor (influenta lor asupra fizicului, psihicului individului, dar si asupra mediului) am realizat anumite corelatii filosofice importante. Nu le considerãm speculatii, ci corespondente directe, licãriri din planului Creatiei. Ne referim la:
     -   CELE 7 ATRIBUTE ALE DIVINITÃTII
     -   CELE 7 INSTINCTE ANIMALICE
     -   CELE 7 PERECHI OPUSE DE TENDINTE (considerate de noi a fi principale) la care este supus omul

     -  CELE 7 FORME DE YOGA

( http://www.spiritus.ro)

CELE 7 ATRIBUTE DIVINE

Nivel	Chakra	Atribut divin	Apartine de	Calitãti, stãri si procese umane corespondente
7	Sahasrara	"SAT" – existentã în sine, vesnicã, nedeterminatã de nimic altceva, indestructibilã, ființare fãrã cauzã, fãrã formã, întregul nedivizabil.	DUMNEZEU cel transcendent -ABSOLUTUL (BRAHMAN)	In-dividul (de fapt, orice sistem viu, care nu poate fi divizat fãrã a-si pierde specificul si viata)
6	Ajna	"CHIT" – Constiintã totalã, cunoastere deplinã		Constiinta individului, inteligenta, intuitia, întelepciunea, cunostintele
5	Vishuddha	"SHUDDHI" – Puritatea, neamestecarea existenței SAT (Absolutul nemanifestat) cu existenta ASAT (Creatia manifestatã)		Evolutia spiritualã
4	Anahata	"ANANDA" – beatitudine netulburatã, necondiționatã, continuã.		Fericirea, multumirea, satisfactia, iubirea, afectivitatea
3	Manipura	"BRAHMA Creatorul" – Legile cosmice	DUMNEZEU cel imanent - NATURA(SHAKTI sau PRAKRITI)	Vointa si forta individualã, spiritul de independentã
2	Svadisthana	"VISHNU Pãstrãtorul" – Perpetuarea vietii în naturã		Respectul pentru viatã în general, simtul ecologic
1	Muladhara	"SHIVA Distrugãtorul" – Transformarea în naturã		Moartea, ca transformare, nu ca o aneantizare

Tabelul nr. 1 - Cele 7 atribute divine

DESPRE PURITATEA TRANSCENDENTÃ

Marele întelept Adi Shankara, cel care a sistematizat filosofia VEDANTA, l-a definit pe Dumnezeu prin atributele SAT-CHIT-ANANDA, lãsând la o parte alte calitãti incontestabile: luminã, putere, întelepciune, adevãr. 
Paramahamsa Yogananda afirma cã starea de "Sat-Chit-Ananda" este definiția lui Dumnezeu cea mai aproape de realitatea obiectivã, pentru cã utilizeazã concepte care exprimã cel mai corect impulsurile cele mai profunde ale vietii. Dumnezeu este o fiintã eternã (Sat), perfect constientã (Chit), a cãrei beatitudine este infinitã (Ananda).
Totusi, dupã modelul celor 7 chakre, rezultã cã ar mai lipsi un aspect fundamental al Divinitãtii, între nivelul 6 (CHIT) si 4 (ANANDA), în dreptul chakrei Vishuddha (chakra puritãții). El este "SHUDDHI" – PURITATEA. Dar cum putea lipsi acest aspect important din descrierea fãcutã de marii întelepti? De fapt, el nu a lipsit, ci a fost subînteles. Puritatea absolutã a lui Dumnezeu este regãsitã exclusiv în aspectul transcendent al lui Brahman-Dumnezeu - separat de Creatia imanentã. Tocmai din acest motiv, mozaicii refuzã sã-L numeascã pe Dumnezeu în vreun fel, cel mult notându-L cu initialele YHWH în textele religioase, fiindcã puritatea sa respinge orice denumire - care ar fi o formã impurã, creatã de limbaj. Dumnezeu este pur, de neatins chiar cu gândul (cea mai rafinatã materie a Universului). Nici mintea omului si nici mãcar inteligenta spiritelor obisnuite nu îsi poate imagina Transcendența, fiindcã Ea este de o cu totul altã calitate decât Creatia manifestatã.
Privind din punctul de vedere al creaturii, ceea ce numim Dumnezeul din Ceruri este "Sat-Chit-Shuddhi-Ananda". Privind din punctul de vedere al Divinitãtii Însãsi, aceste atribute nu pot fi nicicum ierarhizate sau separate între ele într-o manierã analiticã, ci formeazã o unitate. 

Odatã cu crearea lumii, a apãrut prima ierarhie în 2 trepte: transcendent (pur) – imanent (impur). De aici în jos, lumea a continuat sã se structureze pe foarte multe trepte de rafinament ale vibratiilor. În plan cosmic apare structura vibratorie a lumii, ierarhizarea dupã frecventa vibratiei.
Coborârea Spiritului în manifestare poate fi privitã ca o maculare a puritãtii originale, un act de auto-sacrificiu. Spiritul are în memoria sa esentialã aceastã stare absolut purã, spre care tinde sã se întoarcã. De aici provine impulsul cãtre evolutie spiritualã, cãtre înãlțare, rafinarea perceptiilor si a vibratiilor. 
Absorbția cãtre Dumnezeu se poate face numai prin "arderea" karmei, purificarea karmei individuale. Nu este o cerintã artificialã, un obstacol pus intentionat de Creator în calea creaturii neajutorate! Este însãsi procesul obiectiv al rafinãrii vibratiilor, pentru a accede natural - prin rezonantã – în Împãrãtia Divinã. (Ar fi posibilã, desigur, fortarea acestui proces si ridicarea în slava lui Dumnezeu a unui spirit impur. Dar ce teroare ar fi pentru bietul spirit! El singur ar cere instantaneu revenirea în planul de care apartine firesc...)


Tendinta naturalã a Spiritului este de a se întoarce la Puritatea divinã, care îl atrage ca un magnet etern – aceasta este cauza nevoii de evolutie spiritualã. Spiritul poate gãsi o cunoastere extraordinarã si o fericire nebãnuitã si în sferele superioare ale Creatiei - dar încã supuse iluziei cosmice (MAYA) -, adicã în "Paradis". Ele îi pot sãtura, într-o oarecare mãsurã, pofta de CHIT si ANANDA. Dar nimic nu îi poate sãtura nevoia de puritate absolutã, ce nu poate fi regãsitã decât în Puritatea Transcendenței, disoluția în Nirvana (sinonim al Transcendenței). Oricum, trebuie spus cã nici un Spirit abia descarnat nu ajunge direct în Nirvana, Absolutul nemanifestat, ci continuã sã trãiascã în sferele luminoase intermediare. Chiar Spiritul înalt al lui Iisus - desi are acces când vrea în Planul Absolut, la Supremul Tatã - îsi are locul obisnuit în Planul Pre-absolut. Este conditia obligatorie a unui Spirit care mai are o misiune în lume: cea de a nu se scufunda definitiv în oceanul de beatitudine divin, ci de a pãstra o fãrâmã din latura sa imanentã individualã, creatã, adicã "impurã".
La întoarcerea definitivã în Nirvana, va exista o diferentã fatã de stadiul initial, când Spiritul s-a separat de Tatãl: atunci el va avea o experientã individualã pe care o va pune în comun în sânul lui Brahman-Dumnezeu. Deci Brahman evolueazã, stie-vrea-poate mai mult (relativ la Creatie), desi este acelasi, neschimbat (relativ la starea sa transcendentã). Aruncarea Spiritului în Creatie este modul Sãu de a nu se înstrãina de ea, ca de un obiect exterior, ci de a se identifica perfect cu ea, de a o putea întelege si controla, pentru ca ea sã nu cadã pradã tendintelor automate impregnate la nasterea Lumii.

 Tribulatiile Spiritului prin aventura sa lumeascã sunt, de fapt, auto-sacrificul divin, prin care El nu cedeazã propria Sa creatie Satanei. Satana este un sub-produs al legilor cosmice, Divinul asumându-si din start aceastã consecintã negativã a Creatiei. Dar, chiar si asa, Dumnezeu i-a gãsit un rol util Satanei, acela de a îndeplini rolul de executor al karmei negative. De aceea, în crestinism, se spune cã "suferim din cauza demonilor doar cât îi lasã Dumnezeu" (aceasta putându-se traduce prin faptul cã suferim pedeapsa numai în mãsura în care existã karmã negativã, în caz contrar intervenind în apãrarea noastrã îngerii Domnului!). 
Putem deci întelege cã mecanismul legii karmei nu actioneazã orbeste, ci este pus în miscare de mari inteligente divine, iar, uneori, si cu concursul unor inteligente inferioare, demonice. 
Ceea ce noi numim "mecanism karmic" este de fapt o muncã permanentã, un efort de inteligentã si vointã, o participare coordonatã a multor entitãti spirituale – actiunea lor înteleaptã ne dã senzatia cã actioneazã un mecanism automat, când, de fapt, totul este constient realizat si încãrcat de respect, pentru îndeplinirea dispozitiilor divine referitoare la ordinea universalã.
În yoga, pentru apropierea de idealul divin, se prescrie puritatea în vorbe (rostirea adevãrului - satya), precum si actiuni de purificare a organismului fizic (shaucha). Iisus le spunea ucenicilor Sãi: "Nu pãcãtuiti nici cu gândul!", pentru a fi demni rezonatori ai Puritãtii divine (SHUDDHI). Tot în yoga, se prescrie non-violenta (ahimsa) si multumirea de sine (santosha), ca un ecou al fericirii si iubirii divine (ANANDA).

DESPRE DUMNEZEU CEL MANIFESTAT
Transformarea în naturã se poate sintetiza prin fraza: "Nimic nu se creeazã , nimic nu se pierde, totul se transformã!". Distrugerea unei forme de viatã (moartea) duce la continuarea vietii sub altã formã.
În Vedanta se spune cã totul a apãrut în sânul Divinitãtii; lumea nu este o creatie în exteriorul Sãu, ci chiar în lãuntrul lui Dumnezeu. Creatia a apãrut prin transformarea (sanscr., parinama) substantei eterne a Constiintei Divine în materia Creatiei. Lumea ar fi ca un punct negru în oceanul infinit de luminã divinã. Forta prin care Dumnezeu genereazã, sustine si transformã lumea se numeste generic Shakti sau Prakriti. Ea mai este reprezentatã în panteonul hindus prin cele trei fatete ale lui Dumnezeu-Unicul: Brahma Creatorul, Vishnu Sustinãtorul, Shiva Distrugãtorul.
Toate particulele si formele de viatã au, în substrat, acelasi tip de Constiintã spiritualã care le guverneazã si care este nemuritoare, provenind din "materialul" absolut divin.

Creatia este schimbãtoare, totul este în miscare, totul vibreazã. Nimic nu poate opri transformarea perpetuã a naturii. Cel care cautã nemiscarea o poate gãsi numai în Transcendențã, în Supremul Dumnezeu.
Conform tabelului nr.1, se poate trage o linie de demarcatie importantã între nivelul 4 si 3, corespunzând lui Dumnezeu cel nemanifestat si, respectiv, cel manifestat. Aceastã demarcatie duce la aprecierea primelor 3 chakre ca fiind inferioare (dar nu neimportante!), iar celelalte 4 ca fiind superioare (adicã mai aproape de Divinitate). 
Studiind rolul chakrelor, ne putem da seama cã asa si este: ne simtim aproape de Dumnezeu-Tatãl numai dacã se activeazã cele 4 chakre superioare. 
Repetãm: nu Îl putem simti pe Dumnezeu decât dacã ne sunt activate chakrele superioare, în special chakra Sahasrara din crestetul capului! De aceea, sunt de înteles si de compãtimit cei care nu cred cã El existã si actioneazã intens în lume. Este o neputintã psihologicã explicabilã stiintific... Dar, cu atât mai mult, înseamnã cã tot stiinta spiritualã ne poate ajuta sã depãsim acest handicap, dacã îl avem.
În yoga integralã cel putin, nu se vor neglija nici chakrele inferioare, din simplul motiv cã activarea lor armonioasã este necesarã unui trai plãcut si sãnãtos. Mai mult chiar, a le neglija ar fi la fel ca si când, în psihologie, ne-am preocupa numai de ratiunile reci ale constiintei, neglijând vulcanul inconstientului – mai devreme sau mai târziu ne vom confrunta cu impuritãtile adunate aici de-a lungul timpului...

DESPRE CELE 4 CALITÃTI TRANSCENDENTE – CA MOTIVATII UMANE PERENE
Dacã am întreba oamenii ce îsi doresc cel mai mult de la viatã, cei mai multi ar spune cã FERICIREA. Si altceva? Cei mai multi ar spune cã nu vor sã moarã, EXISTENTA ETERNÃ. 
Insistând cu întrebarea, cei mai multi vor spune cã vor sã fie CONSTIENTI de viata lor, sã nu trãiascã precum un animal. Si vor mai spune multi cã vor sã-L simtã aproape pe DUMNEZEU.
Dumneavoastrã ce ati rãspunde?
Omul apreciazã si îsi aminteste de aceste dorinte fierbinti ale sufletului mai ales când ele lipsesc. 
Când suferã, doreste fericirea. 
Când îi moare cineva drag, doreste sã nu vinã moartea. 
Când vede un nebun iresponsabil sau un animal, îsi dã seama ce bine este sã fii constient de sine si de lume. 
Or, cum de obicei acestea trei sunt deficitare în viata oricãrui om, acesta se va îndrepta la un moment dat spre Dumnezeu, singurul Care le-ar avea integral si i le-ar putea oferi. Asa apare întoarcerea constientã spre El, spre Acasã.
Toate aceste mari dorinte ale oamenilor sunt, de fapt, ecouri ale glasului Spiritului, dorintele de bazã ale Spiritului. Sunt 4 motivatii fundamentale ale omului, de sorginte divinã, nu naturalã. Ele corespund atributelor divine transcendente din tabelul nr.1, mentionate în fraza de mai sus în ordinea Ananda, Sat, Chit, Shuddhi.
Desigur, mai existã si alte motivatii, instincte, tendinte naturale care îl mânã pe om încolo si încoace. Aceste influente inferioare nu sunt un rãu în sine decât atunci când monopolizeazã interesul omului. Au un rol pozitiv indiscutabil de integrare în viata terestrã. Dar omul, spre deosebire de animal, are un spirit mai nobil, evoluat, cu pretentii superioare, care doreste intens sã se apropie de Dumnezeu. De aceea, mai devreme sau mai târziu, omul va da urmare glasului Spiritului sãu, aspirând spre calitãtile divine absolute de Sat-Chit-Shuddhi-Ananda (Nemurire-Constiintã-Puritate-Beatitudine)...

 (http://cristiankinetoterapy.blogspot.ro)