 |
| Faye Rouchi |
În timpul unei conversaţii recente cu un prieten, un dialog spontan a început să se deruleze. Am recunoscut că era o discuție cu un spirit care avea caracteristicile lui Ramana Maharshi. Acesta era sentimentul meu și redau această comunicare în care am deslușit intenția de a-i ajuta pe cei care au îndoieli asupra desfășurării evenimentelor care vor urma.
Interlocutorul: Ei bine, pare-se că frica este în creştere.
Ramana Maharshi: De unde ai asta? De unde ştii asta?
Interlocutorul : De la oamenii din jurul meu.
Ramana Maharshi: Explicația poate consta în faptul că sunt mult mai conștienți decât oricând înainte? Și cum crezi că mintea omenească interpretează această situație? N-ar putea fi plăsmuiri ale minții?
Interlocutorul: Pentru mine, mintea este un comandament sub nivelul conștiinței.
Ramana Maharshi: Consideri că tu ești mintea ta?
Interlocurorul: Mintea este parte din mine. Da. Totuşi, aceasta nu înseamnă că eu sunt doar mintea.
Ramana Maharshi: Dar, eşti mintea? Mintea este o parte a voastră, cu limitările ei. Tu de ce nu vezi clarvăzătorul? Poți vedea spiritul clarvăzător?
Interlocutorul: Aceasta este eu, care alege să nu facă nimic.
Ramana Maharshi: Poți vedea clarvăzătorul?
Interlocutorul: Nu, pentru că eu sunt clarvăzător şi nu mă pot vedea pe mine, pot vedea doar reflexii ale mele.
Ramana Maharshi: Nu ești clarvăzătorul, așa după cum constați. Totuși, ești clarvăzătorul a ceea ce reușești să vezi.
Interlocutorul: Asta înseamnă că „văd”.
Ramana Maharshi: Pentru a putea fi văzut, acel ceva trebuie ca mai întâi să existe. Ceea ce există și poate fi ’’văzut’’ este atributul clarvăzătorului, martorului.
Interlocutorul: Clarvăzător este cel care ,,vede”, nu?
Ramana Maharshi: Da, dar să nu-l confunzi cu Sinele.
Interlocutorul: Da, „vederea” este un aspect al sinelui.
Ramana Maharshi: Și tu ești Sinele, așa că el nu este adevărul tău.
Interlocutorul: Ei bine, Sinele este doar un cuvânt care se referă la mine.
Ramana Maharshi: Voi aveți multe „mine”. La care dintre ele te referi? Le cunoști? Chiar trebuie să le cunoști? Aceasta este doar oportunitatea de a oferi minții niște jocuri cu care să te ajute să alegi fructul sănătos de cel putrezit. Întrebarea mea pentru tine este: de ce joci acest joc?
Interlocutorul: Pentru că nu e nimic mai bun de facut, nu?
Ramana Maharshi: Pentru că iubești acest joc.
Interlocutorul: Totuși, eu nu pot iubi mizeria vieții.
Ramana Maharshi: Încrederea în Sinele tău este singurul lucru care contează.
Cel mai bine ar fi să nu ai încredere în nimic altceva. Doar în Sine. Să crezi doar în adevăr.
Încearcă să faci ca iluzia experienței să devină realitate. Când ai îndoieli asupra Sinelui tău, creezi o stare de confuzie. În asemenea stare nu poți ști ce-ți spune Sinele. Pentru aceasta, găsești soluții dar, imediat, apare și o problemă: pe care s-o alegi? Care soluție este viabilă?
Vezi, tu îți produci problemele. Problemele există numai în mintea ta. Ea le naște și le dă viață. Atâta timp cât te blochezi pe o problemă, o alimentezi și o faci din ce în ce mai mare. Aceasta deoarece tu ai putere, o mare putere. O faci atât de mare că nu mai poți scăpa de ea.
Voi trebuie să învățați să vă folosiți puterea în mod controlat. Trebuie să doriți și să folosiți doar atâta putere câtă puteți controla. O greșală în utilizarea puterii, un abuz, poate face să nu mai puteți beneficia de ea, atunci când veți vrea s-o folosiți din nou. Asta înseamnă că-ți vei pierde calitatea și abilitățile de a fi maestru.
Folosirea greșită a puterii, abuzul de putere, apare doar atunci când te lași condus de iluzia puterii, când râvnești la putere. Adevărata putere se dobândește prin armonie și gând curat și se crează pas cu pas. Teama care se naște din abuzul de putere înseamnă moarte.
La modul înalt de gândire, abuzul de putere crează iluzia morții, a anihilării.
Teama că-ți vei pierde puterea (nemeritat câștigată) se transformă repede în panică. Dar pierderea puterii are drept cauză pierderea armoniei cu tine, cu societatea, cu tot ce te înconjoară. Deci, ea nu este urmarea deciziei cuiva ci consecința inevitabilă a pierderii armoniei. Totul în tine intră în contradictoriu, în dizarmonie, și devine favorabil unui nesfîrșit șir de „ locuri și acțiuni nepotrivite la momente nepotrivite ”.
Puterea înseamnă măestrie. Măestria vine din experienţă. Măestriea şi înţelepciunea sunt același lucru. Un maestru este un înțelept iar un înțelept este un maestru. Înţelepciunea ar părea să implice lipsa de voinţă, de devotament, dar nu este așa.
SURSA : http:www.fayerouchi.com.
(C.M.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu