Sine al meu Superior, cu iubire îți cer ca începând din acest moment să mă îndrumi în tot ceea ce fac sau intenționez, pentru a cunoaște cele mai corecte soluții în problemele cu care mă voi confrunta în viitor. Îți cer aceasta pentru binele meu cel mai înalt, pentru evoluția ființei mele în Lumină și în afara oricărei interferențe malefice. Vreau să îmi ridic frecvența de vibrației la nivelul cel mai potrivit pentru evoluția spirituală a ființei mele în Lumină. Așa să fie!” (în sprijinul celor interesați)

Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 23 martie 2024

W 105- Viața interstelară (4) - Inginerie extraterestră - Reactoare/Motoare cu plasmă (II)

Autor Gosia de la Agenția Cosmică,
Publicat 07 noiembrie 2023
Traducere Const. Mihăilescu

(partea a doua)

Motoare cu turbină cu plasmă
Există mai multe variante de motoare cu turbină cu plasmă. Folosesc numele de „turbină” pentru că se învârte în interior, ca o turbină. Spre deosebire de un motor cu reacție, acesta nu are compresor, trepte de compresie, arzătoare sau post-arzătoare. Nu necesită nici un fel de combustibil sau propulsor. Funcționează prin rotirea componentelor sale în direcții opuse în timp ce este alimentat cu trilioane de electroni volți, ceea ce creează un câmp electromagnetic de plasmă foarte mare.
Dimensiunea motorului variază în funcție de navă, dar toate pe același principiu. Este un cilindru sau o țeavă mare, goală în interior, cu un con în spate. Pereții cilindrului sunt turbina însăși ea fiind formată din mai multe straturi cilindrice, unul în interiorul celuilalt. Numărul acestor cilindri depinde de modelul navei, dar la majoritatea celor mari și unele clase de luptători au 12 straturi, fiecare rotindu-se în sens opus.
Deși la exterior un motor cu plasmă electromagnetică poate arăta foarte mult cu un motor cu reacție, în interior este foarte diferit, dar aspectul exterior general este foarte asemănător.
                                
În principiu, fiecare strat se rotește în sens opus celui anterior, în sensul acelor de ceasornic, celălalt în sens invers acelor de ceasornic. Fiecare este alimentat cu o polaritate electrică de înaltă tensiune diferită și toate se rotesc pe aceeași axă centrală. e creează astfel un câmp electromagnetic puternic, așa cum s-a spus mai înainte. Acest câmp are o anumită o frecvență, care este  controlată de computerul AI al navei. Controlul acestei frecvențe se realizează prin varierea vitezei de rotație, a tensiunii și a relației dintre modelele de rotație dintre straturile turbinei contrarotative.
La navele mai vechi, turbinele erau făcute dintr-un set de cilindri unul în celălalt, precum păpușile rusești Matrioșka. Puterea la fiecare nivel, sau la fiecare tambur rotativ individual, este obținută folosind un dispozitiv de distribuire a puterii la capătul frontal al turbinei, opus față de diuza de evacuare.
La navele mai recente, acest lucru se realizează prin modificarea structurii moleculare a fiecărui strat în valuri,unul în sensul acelor de ceasornic, celălalt în sens invers acelor de ceasornic.
Fiecare nivel de cilindru care alcătuiește turbina își va modifica structura moleculară, provocând o ondulație care se învârte în jurul fiecărui cilindru.
Este esențial să înțelegem că materialul utilizat în acest tip de turbine de ultimă generație este un super aliaj de metal cristalin polimorf. Aceasta înseamnă că însăși structura sa moleculară se schimbă în funcție de ceea îi dictează computerul. Dacă aveți un tambur de turbină aparent solid și-i schimbați progresiv structura cristalină moleculară, ca într-un val, creați iluzia de rotire în interiorul matricei sale moleculare.
                                     
Metal polimorf
                                       
După cum se vede aici, sferele mici au structura moleculară a metalului și ea se modifică sub controlul IA, creând iluzia de rotire.
Structura moleculară cristalină a unei substanțe sau material are o ordine geometrică precisă. Acesta este principiul pe care stă la baza obținerii materialelor transparente.  Structura lor este atât de ordonată, încât lasă lumina să treacă cu ușurință, ceea ce-i dă materialului transparența.
Același efect se aplică și materialelor superconductoare, în care electricitatea poate curge printre moleculele materialului fără a întâmpina nicio rezistență.
                     
Când curentul electric trece printr-un material mai puțin conductor, cum ar fi firul de cupru, de exemplu, el curge într-o manieră haotică, fiecare electron din curentul electric lovind și luptându-se ca să-și facă drum prin structura haotică a metalului.
                                       
Matrice moleculară metalică cristalină perfectă, similară cu cea găsită în superconductori:
                                          
Așadar, să revenim la turbinele cu plasmă electromagnetică de ultimă generație, utilizate la navele stelare. Fiecare strat de tambur se va schimba din cauza proprietăților sale metalice polimorfe, controlate de IA a navei, folosind managementul gravitației și frecvenței pentru a viza anumite zone din structura turbinei care trebuie schimbate. Moleculele metaluluipolimorf reacționează la frecvență și la gravitație, forțându-le să-și schimbe relația între ele.. Această schimbare poate fi văzută ca  o undă care se propagă în jurul tamburului.
La fiecare nivel al tobelor care sunt unul în altul, „unda” se produce o mișcare într-o direcție sau alta, provocând un efect de rotire chiar dacă nu există părți în mișcare. Aceasta este cea mai importantă diferență dintre tehnologia veche a navelor stelare și cea mai avansată tehnologie, folosită la navele din clasa Suzy II. Fără piese în mișcare și bazate pe proprietățile metalelor polimorfe. Turbinele cu plasmă ale navele mai vechi se roteau precum o turbină completă și în contrarotație, în funcție de niveluri.
Faptul că nu există piese în mișcare, dar efectul molecular este cel al unei turbine, face ca acest tip de motor să fie mult mai fiabil decât cel cu rotor și permite ca frecvența imprimată să fie mult mai precisă.
Pe măsură ce turbina se rotește molecular (structural), AI modifică compoziția sau „forma” structurii cristaline a turbinei ca densitate și formă. Astfel, curentul electric de înaltă tensiune care circulă în regim de supraconductor, va întâmpina o rezistență mai mare sau mai mică, ceea ce face ca și frecvența sa electromagnetică să se schimbe, prin urmare și relația de frecvență cu alte straturi ale întregului motor cu turbină. Suma tuturor interacțiunilor dintre straturile turbinelor interioare ale motorului va determina valoarea frecvenței totale a întregului motor.
Prin schimbarea relațiilor de frecvență interioară dintre componentele sale, fluxul de plasmă din gura motorului va avea o frecvență specifică. Această frecvență specifică are o natură energetică foarte ridicată datorită  puterii electrice brute cu care este alimentat motorul și este de ordinul a câteva trilioane de volți sau TEV.
După cum s-a explicat în alte lucrări, o navă, care navighează mai repede decât lumina, de fapt, nu se mișcă cu adevărat, deci nu apare un efect de propulsie. Nava își va modifica doar frecvența specifică astfel încât să rezoneze cu cea a destinației, realizându-se așa numitul efect de „săritură” de la locația inițială (de plecare), la cea de destinație. Aceasta înseamnă că hărțile călătoriilor spațiale trebuie realizate numai folosind frecvența, pe care sunt marcate valorile de frecvență ale locațiilor de interes, folosind computerul AI.
Cu alte cuvinte, atunci când o navă trebuie să călătorească din locul „A” în punctul „B”, tot ce trebuie să facă este să-și schimbe în integralitate frecvența, cu implicații asupra densității întregii nave. Prin această modificare de frecvență, nava nu va mai fi „compatibil” cu locația locul „A” și se va „teleporta” exact în locația ”B”, adică la destinația dorită. 
Aceasta justifică de ce este atât de importantă gestionarea ieșirilor precise de frecvență ale motoarelor. De asemenea, deoarece motorul trebuie să permită în timp real ajustări precise de microfrecvență pentru a compensa eventuali factori necunoscuți, care ar putea perturba întreaga frecvență de ieșire, cauzând o abatere probabilă față de destinație sau  pentru a micro regla (reglajul fin) unde și când va ajunge o navă la destinație, sau exact în punctul „B”, la locul și momentul programate.. 

Toate acestea se obțin prin modificarea convenabilă a frecvenței motoarelor.. Momentul în timp (trecut, prezent sau viitor) al unei locații, este, de asemenea, gestionat cu ajutorul frecvențelor controlate despre care se știe deja că sunt reprezentative pentru locația și momentul dorit, ca punct în spațiu-timp.
Modificarea frecvenței întregii nave, pentru a se potrivi cu cea a destinației dorite, se realizează folosind un efect toroid de imersie completă produs de câmpul electromagnetic de mare energie pe care îl produce motorul. Miezul motorului constituie nucleul iar polaritatea se află în spate (jetul de evacuare a plasmei), iar cealaltă polaritate se găsește la botul navei. Cabluri masive merg de la nasul(botul) navei, care îndeplinește rolul de  receptor, până la spatele motoarelor, unde energia electromagnetică captată se adaugă celei noi, pe care o produce motorul (motoarele). 

                                      
Jetul plasmatic de la evacuarea unui motor magnetic rotativ, așa-numitul Plasma-Jet, are poate avea culoarea albastru electric profund, până la alb. Cu toate acestea, în funcție de frecvența de ieșire a motorului, care este variabilă, poate exista o schimbare a tonului de culoare. Acest lucru se întâmplă mai ales atunci când nava spațială se află în atmosfera unei planete. În spațiu, schimbarea culorii din cauza frecvențelor diferite există dar este foarte subtilă, aproape invizibilă.

Propulsie secundară: Jet de plasmă, 7,5 TEVx4, plus 4 clasificate
Arata exact la fel. Este același motor descris mai sus: un toroid magnetic de imersie completă, care nu realizează o propulsie, deoarece principiul de funcționare este diferit, anume al motorului principal cu turbină contrarotativă. .
Singura diferență este că, în propulsia secundară, turbinele contrarotative nu își închid fluxul de energie, creând un toroid ca în modul toroid magnetic de imersie completă. Plasma electromagnetică emisă de dinamica de înaltă energie din interiorul motorului (motoarelor) iese din eșapamentul de evacuare, creând un efect de jet de plasmă, producând forță așa cum ar face un motor de rachetă, dar fără a fi nevoie de niciun fel de propulsor sau combustibil.

Pod motor de manipulare gravitațională
Acestea sunt mai multe sfere din metal polimorf din super-aliaj plasate una în alta, ca o ceapă, fiecare rotindu-se în direcția opusă celei de lângă ea și așa mai departe. Sunt mai multe straturi, în funcție de dimensiunea motorului gravitațional.
Ca și în cazul turbinelor principale ale motorului, nu există părți mobile, părți în mișcare. Fluxul de energie, sau debitul, este controlat prin varierea rezistenței fluxului electric al materialelor, prin modificarea structurii cristaline și, prin urmare, a proprietăților sale supraconductoare, cum ar fi rezistența la trecerea curentului electric, creând același efect de filare ca și cum ar avea părți în mișcare, dar mult mai puternic și mai precis.
Aspectul general exterior este cel al unei mingi metalice netede, având niște tuburi și cabluri electrice supraconductoare și alte conexiuni, în partea de sus și de jos și câteva pe laterale, în funcție de model.
Diametrul său depinde de puterea de ieșire necesară. O navă mare are, de obicei, zeci de astfel de unități plasate de-a lungul carenei și servesc ca unități de propulsie și control pentru manevre, rareori folosite doar pentru propulsie, deoarece sunt mai ineficient, în comparație cu un motor cu plasmă electromagnetică contrarotativă, de dimensiuni normale, precum cel arătat mai jos.
             
Există o nouă variantă folosită pe navele mai mici, cum ar fi navele de luptă, precum Suzy II, care nu se regăsește pe Suzy I. Acestea sunt generatoare magnetice antigravitaționale de înaltă eficiență, de formă ovală, care funcționează pe același principiu de bază, au eficiența suplimentară de a pot genera aceeași cantitate de putere într-o unitate cu 50% până la 60% mai mică.
                   
Robert : Și de ce sistemul cu un jet de plasmă mai bun decât un „anulator” de gravitație?
Anéeka : Anulatoarele gravitaționale sau manipulatoarele gravitaționale au putere limitată și sunt supuse interferențelor din partea altor surse gravitaționale, cum ar fi sori, planete sau, mai grav, găuri negre/găuri de vierme. Apoi, îndepărtează doar parțial masa navei spațiale în raport cu planul sau densitatea în care se află. Sunt susceptibile la interferența cu microundele (așa a fost doborâtă nava în „cazul Roswell”).
Robert: Nu este același lucru să călătorești în proximitatea unei planete sau în spațiul liber. De unde obțineți energia plasmatică?
Anéeka: Motoarele cu jet de plasmă sunt foarte puternice, învelesc nava în întregime într-un toroid energetic de înaltă energie și     sar”din densitate. Nimic nu le poate interfera. Sunt invulnerabile față de microunde sau față de gravitația manipulată.
Reactorul Zero Point transmite energie electrică unor condensatoare foarte mari care o o amplifică ca voltaj și amperajul la câteva trilioane trilioane de electroni volți, energe care e transferată prin sistemele supraconductoare la turbinele care se rotesc în direcții opuse, contra-rotative; tensiunile se modifică constant în polaritate în interiorul miezului turbinei.
Adică, la rotație de câteva milioane de ori pe secundă, o turbină reprezenta polul plus (+) iar cealaltă polul minus (-). Aceasta concentrează toată energia electrică într-un singur punct, miezul turbinei și comprimată la temperaturi care depășesc 3000°C. 

Electricitatea este trimisă sub formă de raze controlate care se descarcă între polii turbinelor contrarotative. Se ajunge la punctul în care energia devine atât de mare încât se ajunge la starea de plasmă care are o singură cale de ieșire: înapoi. Acest lucru creează un efect de rachetă sau jet cu o tracțiune titanică. 
Această plasmă poate fi schimbată în frecvență la voință dar controlată de computer. Odată cu schimbarea frecvenței, întreaga navă își modifică valorile potențiale iar toroidul energetic de înaltă energie înfășoară întreaga navă. Odată cu schimbarea frecvenței, se schimbă și densitatea sau direcția în spațiu-timp, folosind hărțile de frecvență stelare.
Robert: Mulțumesc, am înțeles. 
Anéeka: Controlul și efectele sunt comparabile cu cele ale eleroanelor de la o  aeronavă pământeană
Robert: Mulțumesc. Navele antigravitaționale nu pot să „ sară” în densitate?
Anéeka: Da, pot face sărituri, dar tehnologia navelor în Taygeta s-a îmbunătățit mult în ultimii 2000 de ani și ceva.
Robert: Deci ambele tipuri de motoare pot face acele salturi de densitate. Ambele tipuri de motoare pot deschide și închide portaluri, nu?
Anéeka: Da. La fel și cele discoidale. Dar trebuie să aibă această formă pentru că sunt motoare mici, cu energie redusă. Și sunt vulnerabile la armele cu care ar fi atacate.
Robert : Vrei să spui că navele de luptă ale pământenilor au deja tehnologie anti-gravitațională?
Anéeka: Unele au, nu în totalitate. De exemplu Sukhoi-57 au deja cancelatoare de gravitație. Și Sukhoi, din familia SU-27, SU-30, SU-35, posedă sisteme antigravitaționale , dar nu la fel de avansate ca SU-57.

https://swaruu.org/transcripts/interstellar-life-4-extraterrestrial-engineering-reactors-plasma-engines-taygeta-pleiades

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu