Autor Gosia de la Agenția Cosmică,
Publicat 07 noiembrie 2023
Traducere Const. Mihăilescu
(partea a doua)
Motoare
cu turbină cu plasmă
Există
mai multe variante de motoare cu turbină cu plasmă. Folosesc numele
de „turbină” pentru că se învârte în interior, ca o turbină.
Spre deosebire de un motor cu reacție, acesta nu are compresor,
trepte de compresie, arzătoare sau post-arzătoare. Nu necesită
nici un fel de combustibil sau propulsor. Funcționează prin rotirea
componentelor sale în direcții opuse în timp ce este alimentat cu
trilioane de electroni volți, ceea ce creează un câmp
electromagnetic de plasmă foarte mare.
Dimensiunea motorului
variază în funcție de navă, dar toate pe același
principiu. Este un cilindru sau o țeavă mare, goală în interior,
cu un con în spate. Pereții cilindrului sunt turbina însăși ea fiind formată din mai multe straturi cilindrice, unul în interiorul
celuilalt. Numărul acestor cilindri depinde de modelul navei, dar
la majoritatea celor mari și unele clase de luptători au 12 straturi,
fiecare rotindu-se în sens opus.
Deși la exterior un motor cu
plasmă electromagnetică poate arăta foarte mult cu un motor cu
reacție, în interior este foarte diferit, dar aspectul exterior
general este foarte asemănător.
În
principiu, fiecare strat se rotește în sens opus celui anterior, în
sensul acelor de ceasornic, celălalt în sens invers acelor de
ceasornic. Fiecare este alimentat cu o polaritate electrică de
înaltă tensiune diferită și toate se rotesc pe aceeași axă
centrală. e creează astfel un câmp
electromagnetic puternic, așa cum s-a spus mai înainte. Acest câmp are o anumită o frecvență, care este controlată de
computerul AI al navei. Controlul acestei frecvențe se realizează
prin varierea vitezei de rotație, a tensiunii și a relației dintre
modelele de rotație dintre straturile turbinei contrarotative.
La
navele mai vechi, turbinele erau făcute dintr-un set de cilindri
unul în celălalt, precum păpușile rusești Matrioșka. Puterea la fiecare nivel, sau la fiecare tambur rotativ individual,
este obținută folosind un dispozitiv de distribuire a puterii la
capătul frontal al turbinei, opus față de diuza de evacuare.
La
navele mai recente, acest lucru se realizează prin modificarea
structurii moleculare a fiecărui strat în valuri,unul în sensul
acelor de ceasornic, celălalt în sens invers acelor de ceasornic.
Fiecare nivel de cilindru care alcătuiește turbina își va
modifica structura moleculară, provocând o ondulație care se
învârte în jurul fiecărui cilindru.
Este esențial să
înțelegem că materialul utilizat în acest tip de turbine de
ultimă generație este un super aliaj de metal cristalin polimorf.
Aceasta înseamnă că însăși structura sa moleculară se schimbă
în funcție de ceea îi dictează computerul. Dacă aveți
un tambur de turbină aparent solid și-i schimbați progresiv structura
cristalină moleculară, ca într-un val, creați iluzia de rotire în interiorul
matricei sale moleculare.
Metal
polimorf
După
cum se vede aici, sferele mici au structura moleculară a metalului și ea se modifică sub
controlul IA, creând iluzia de rotire.
Structura moleculară cristalină a unei substanțe sau material are o ordine geometrică
precisă. Acesta este principiul pe care stă la baza obținerii materialelor transparente. Structura lor este atât de ordonată, încât lasă
lumina să treacă cu ușurință, ceea ce-i dă materialului transparența.
Același efect se aplică și materialelor
superconductoare, în care electricitatea poate curge printre moleculele
materialului fără a întâmpina nicio rezistență.
Când curentul electric
trece printr-un material mai puțin conductor, cum ar fi firul de
cupru, de exemplu, el curge într-o manieră haotică, fiecare electron
din curentul electric lovind și luptându-se ca să-și facă drum prin structura
haotică a metalului.
Matrice
moleculară metalică cristalină perfectă, similară cu cea găsită
în superconductori:
Așadar,
să revenim la turbinele cu plasmă electromagnetică de ultimă
generație, utilizate la navele stelare. Fiecare strat de tambur
se va schimba din cauza proprietăților sale metalice polimorfe,
controlate de IA a navei, folosind managementul gravitației și
frecvenței pentru a viza anumite zone din structura turbinei care
trebuie schimbate. Moleculele metaluluipolimorf reacționează la
frecvență și la gravitație, forțându-le să-și schimbe relația
între ele.. Această schimbare poate fi
văzută ca o undă care se propagă în
jurul tamburului.
La fiecare nivel al tobelor care sunt unul în
altul, „unda” se produce o mișcare într-o direcție sau alta, provocând
un efect de rotire chiar dacă nu există părți în mișcare.
Aceasta este cea mai importantă diferență dintre tehnologia veche
a navelor stelare și cea mai avansată tehnologie, folosită la navele din
clasa Suzy II. Fără piese în mișcare și bazate pe
proprietățile metalelor polimorfe. Turbinele cu plasmă ale navele mai
vechi se roteau precum o turbină completă și în contrarotație, în
funcție de niveluri.
Faptul că nu există piese în mișcare,
dar efectul molecular este cel al unei turbine, face ca acest tip de
motor să fie mult mai fiabil decât cel cu rotor și
permite ca frecvența imprimată să fie mult mai precisă.
Pe măsură ce turbina se rotește molecular (structural), AI
modifică compoziția sau „forma” structurii cristaline a
turbinei ca densitate și formă. Astfel, curentul
electric de înaltă tensiune care circulă în regim de supraconductor, va întâmpina o rezistență mai mare sau
mai mică, ceea ce face ca și frecvența sa electromagnetică să se
schimbe, prin urmare și relația de frecvență cu
alte straturi ale întregului motor cu turbină. Suma tuturor
interacțiunilor dintre straturile turbinelor interioare ale
motorului va determina valoarea frecvenței totale a întregului motor.
Prin schimbarea relațiilor de
frecvență interioară dintre componentele sale, fluxul de plasmă
din gura motorului va avea o frecvență specifică. Această
frecvență specifică are o natură energetică foarte ridicată
datorită puterii electrice brute cu care este
alimentat motorul și este de ordinul a câteva trilioane de volți sau TEV.
După
cum s-a explicat în alte lucrări, o navă, care navighează
mai repede decât lumina, de fapt, nu se mișcă cu adevărat, deci nu apare un efect de propulsie. Nava își va modifica doar frecvența specifică astfel încât să rezoneze cu cea a destinației, realizându-se așa numitul efect de „săritură” de la locația inițială (de plecare), la cea de destinație.
Aceasta înseamnă că hărțile călătoriilor spațiale trebuie realizate numai
folosind frecvența, pe care sunt marcate valorile de frecvență ale locațiilor de interes, folosind computerul AI.
Cu alte cuvinte, atunci când o navă
trebuie să călătorească din locul „A” în punctul „B”,
tot ce trebuie să facă este să-și schimbe în integralitate frecvența, cu implicații asupra densității
întregii nave. Prin această modificare de frecvență, nava nu va mai fi „compatibil” cu locația locul
„A” și se va „teleporta” exact în locația ”B”, adică la destinația dorită.
Aceasta justifică de ce este atât de importantă gestionarea
ieșirilor precise de frecvență ale motoarelor. De asemenea,
deoarece motorul trebuie să permită în timp real ajustări
precise de microfrecvență pentru a compensa eventuali factori
necunoscuți, care ar putea perturba întreaga frecvență de ieșire,
cauzând o abatere probabilă față de destinație sau
pentru a micro regla (reglajul fin) unde și când va ajunge o navă la destinație,
sau exact în punctul „B”, la locul și momentul programate..
Toate acestea
se obțin prin modificarea convenabilă a frecvenței motoarelor.. Momentul în timp (trecut, prezent sau
viitor) al unei locații, este, de asemenea, gestionat cu ajutorul
frecvențelor controlate despre care se știe deja că sunt
reprezentative pentru locația și momentul dorit, ca punct în
spațiu-timp.
Modificarea frecvenței
întregii nave, pentru a se potrivi cu cea a
destinației dorite, se realizează folosind un efect toroid de
imersie completă produs de câmpul electromagnetic de mare energie
pe care îl produce motorul. Miezul
motorului constituie nucleul iar polaritatea se află în spate (jetul de evacuare a plasmei), iar cealaltă polaritate se găsește la botul navei. Cabluri masive
merg de la nasul(botul) navei, care îndeplinește rolul de
receptor, până la spatele motoarelor, unde energia electromagnetică
captată se adaugă celei noi, pe care o produce motorul (motoarele).
Jetul plasmatic de la evacuarea
unui motor magnetic rotativ, așa-numitul Plasma-Jet, are poate avea culoarea albastru electric profund, până la alb. Cu toate acestea, în
funcție de frecvența de ieșire a motorului, care este variabilă,
poate exista o schimbare a tonului de culoare. Acest lucru se
întâmplă mai ales atunci când nava spațială se află în
atmosfera unei planete. În spațiu, schimbarea culorii din cauza
frecvențelor diferite există dar este foarte subtilă, aproape invizibilă.
Propulsie
secundară: Jet de plasmă, 7,5 TEVx4, plus 4 clasificate
Arata
exact la fel. Este același motor descris mai sus: un toroid magnetic de imersie completă, care nu realizează o propulsie, deoarece principiul de
funcționare este diferit, anume al motorului principal cu turbină
contrarotativă. .
Singura diferență este că, în propulsia
secundară, turbinele contrarotative nu își închid fluxul de
energie, creând un toroid ca în modul toroid
magnetic de imersie completă. Plasma electromagnetică emisă de
dinamica de înaltă energie din interiorul motorului (motoarelor)
iese din eșapamentul de evacuare, creând un efect de jet de plasmă,
producând forță așa cum ar face un motor de
rachetă, dar fără a fi nevoie de niciun fel de propulsor sau
combustibil.
Pod
motor de manipulare gravitațională
Acestea
sunt mai multe sfere din metal polimorf din super-aliaj plasate una
în alta, ca o ceapă, fiecare rotindu-se în direcția opusă celei
de lângă ea și așa mai departe. Sunt mai multe straturi, în funcție
de dimensiunea motorului gravitațional.
Ca și în cazul
turbinelor principale ale motorului, nu există părți mobile, părți în mișcare.
Fluxul de energie, sau debitul, este controlat prin varierea
rezistenței fluxului electric al materialelor, prin modificarea
structurii cristaline și, prin urmare, a proprietăților sale
supraconductoare, cum ar fi rezistența la trecerea curentului electric, creând
același efect de filare ca și cum ar avea părți în mișcare, dar mult mai puternic și mai precis.
Aspectul general
exterior este cel al unei mingi metalice netede, având niște tuburi și
cabluri electrice supraconductoare și alte conexiuni, în partea de sus și de
jos și câteva pe laterale, în funcție de model.
Diametrul
său depinde de puterea de ieșire necesară. O navă mare are, de obicei, zeci de astfel de unități
plasate de-a lungul carenei și servesc ca unități de
propulsie și control pentru manevre, rareori folosite doar pentru
propulsie, deoarece sunt mai ineficient, în comparație cu un
motor cu plasmă electromagnetică contrarotativă, de dimensiuni
normale, precum cel arătat mai jos.
Există o nouă
variantă folosită pe navele mai mici, cum ar fi navele de luptă, precum Suzy II, care nu se regăsește pe Suzy I. Acestea sunt
generatoare magnetice antigravitaționale de înaltă eficiență, de
formă ovală, care funcționează pe același principiu de bază, au
eficiența suplimentară de a pot genera aceeași cantitate de
putere într-o unitate cu 50% până la 60% mai mică.
Robert
: Și
de ce sistemul cu un jet de plasmă mai bun decât un „anulator” de
gravitație?
Anéeka
:
Anulatoarele gravitaționale sau manipulatoarele gravitaționale au
putere limitată și sunt supuse interferențelor din partea altor
surse gravitaționale, cum ar fi sori, planete sau, mai grav, găuri
negre/găuri de vierme. Apoi, îndepărtează doar parțial masa navei
spațiale în raport cu planul sau densitatea în care se află. Sunt
susceptibile la interferența cu microundele (așa a fost doborâtă nava în „cazul Roswell”).
Robert: Nu este același lucru să călătorești în proximitatea unei
planete sau în spațiul liber. De unde obțineți
energia plasmatică?
Anéeka: Motoarele
cu jet de plasmă sunt foarte puternice, învelesc nava în întregime
într-un toroid energetic de înaltă energie și sar”din
densitate. Nimic nu le poate interfera. Sunt
invulnerabile față de microunde sau față de gravitația
manipulată.
Reactorul Zero Point transmite energie electrică unor condensatoare foarte mari care o o amplifică ca voltaj și amperajul
la câteva trilioane trilioane de electroni volți, energe care e transferată prin sistemele supraconductoare la turbinele care se rotesc
în direcții opuse, contra-rotative; tensiunile se modifică constant în polaritate în
interiorul miezului turbinei.
Adică, la rotație de
câteva milioane de ori pe secundă, o turbină reprezenta polul plus (+) iar cealaltă polul minus (-). Aceasta concentrează toată energia
electrică într-un singur punct, miezul turbinei și comprimată la temperaturi care depășesc 3000°C.
Electricitatea este trimisă sub formă de raze controlate care se descarcă între polii
turbinelor contrarotative. Se ajunge la punctul în care energia devine
atât de mare încât se ajunge la starea de plasmă care are o
singură cale de ieșire: înapoi. Acest lucru creează un efect de
rachetă sau jet cu o tracțiune titanică.
Această plasmă poate fi schimbată în frecvență la voință dar controlată de computer. Odată cu schimbarea frecvenței, întreaga navă își modifică valorile potențiale iar toroidul energetic de înaltă energie
înfășoară întreaga navă. Odată cu schimbarea frecvenței,
se schimbă și densitatea sau direcția în spațiu-timp, folosind hărțile
de frecvență stelare.
Robert:
Mulțumesc, am înțeles.
Anéeka: Controlul și efectele sunt comparabile cu cele ale
eleroanelor de la o aeronavă pământeană
Robert:
Mulțumesc. Navele antigravitaționale nu pot să „ sară” în densitate?
Anéeka: Da,
pot face sărituri, dar tehnologia navelor în Taygeta s-a îmbunătățit
mult în ultimii 2000 de ani și ceva.
Robert: Deci
ambele tipuri de motoare pot face acele salturi de densitate. Ambele
tipuri de motoare pot deschide și închide portaluri, nu?
Anéeka: Da. La fel și cele discoidale. Dar trebuie să aibă această formă pentru că
sunt motoare mici, cu energie redusă. Și sunt vulnerabile la armele
cu care ar fi atacate.
Robert
: Vrei
să spui că navele de luptă ale pământenilor au deja tehnologie
anti-gravitațională?
Anéeka: Unele au, nu în totalitate. De exemplu Sukhoi-57 au deja cancelatoare
de gravitație. Și Sukhoi, din familia SU-27, SU-30, SU-35, posedă sisteme antigravitaționale , dar nu la fel de avansate ca
SU-57.
https://swaruu.org/transcripts/interstellar-life-4-extraterrestrial-engineering-reactors-plasma-engines-taygeta-pleiades
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu