Sine al meu Superior, cu iubire îți cer ca începând din acest moment să mă îndrumi în tot ceea ce fac sau intenționez, pentru a cunoaște cele mai corecte soluții în problemele cu care mă voi confrunta în viitor. Îți cer aceasta pentru binele meu cel mai înalt, pentru evoluția ființei mele în Lumină și în afara oricărei interferențe malefice. Vreau să îmi ridic frecvența de vibrației la nivelul cel mai potrivit pentru evoluția spirituală a ființei mele în Lumină. Așa să fie!” (în sprijinul celor interesați)

Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 20 martie 2024

W 105- Viața interstelară (4) - Inginerie extraterestră - Reactoare/Motoare cu plasmă (I)

Autor Gosia de la Agenția Cosmică,
Publicat 07 noiembrie 2023
Traducere Const. Mihăilescu

 
Gosia: Cum arată reactoarele Zero Point?
Swaruu X (Athena): Un reactor Zero Point poate arăta diferit, în funcție de specie, cultură, mărime și de modelul ambarcațiunii, dar aici mă voi referi doar la două tipuri care sunt folosite în cea mai mare parte în așa-numitul „timp modern” de cultura taygetană, ele fiind diferite doar în mărime și putere. Cele mai mari, folosite pe navele spațiale foarte mari și grele, ar fi o variantă, iar cea de a doua ar fi cele folosite la ambarcațiunile mici și agile, cum ar fi cele de vânătoare.
În interiorul unei nave de dimensiuni mari sau mici, odată ce ai ajuns în sala ce comandă și control a reactorului, tot ce poți vedea este un perete drept și neted, de culoare metalizată, cu panouri dreptunghiulare mari, fără mânere. Pe unele nave, tot ce poți vedea sunt doi pereți netezi, în unghi de 90°, de culoarea oțelului, construiți din panouri detașabile. Toate aceste panouri pot fi îndepărtate.

La o navă de luptă clasa a II-a, tip „Suzy”, camera de control, de unde puteți vedea acest perete, este mică, pătrată, albă, netezită la colțuri și nu mai mare de 8 metri pătrați. Pereții sunt plați, dar toate colțurile, așa cum am mai spus, sunt rotunjite și toate albe, inclusiv tavanul, iar lumina vine de la un inel mare plasat pe tavan.
Intrarea principală se află pe peretele opus reactorului unde există o ușă glisantă, dreptunghiulară mare, cu margini rotunjite, jumătatea superioară a acestor uși fiind transparentă. Podeaua este de culoare gri închis, în centru aflându-se două panouri dreptunghiulare, albe cu suprafața de control înclinată la un unghi ușor. Când este în poziția „oprit”, suprafața de control pare a fi din sticlă neagră iar când e în funcțiune, pe acea suprafață apare un tablou de comandă cu butoane, semnalizări, forme de aparate indicatoare, toate sub formă de holograme 3D.

Ecranele de afișare și control sunt deci de tip holografic și apar în fața operatorului, prezentând toate datele necesare.. Acest ecran-hologramă 3D poate fi modificat ca dimensiuni, iar comenzile se dau fie prin manipulare manuală, fie telepatic (comandă prin gând), caz în care se folosește o interfață de inteligență AI.
Reactorul în sine, așa cum se vede după îndepărtarea panourilor de acces descrise mai sus, sau înainte de a fi instalat pe navă, arată ca o sferă mare de metal. Dimensiunea variază în funcție de nava pentru care va fi montat. Este vizibilă și o rețea de tuburi de formă ovală atent ordonate, care acoperă întreaga suprafață și care iese din fiecare panou sau subsecțiune a suprafeței sferei și se îndreaptă în jos, spre podea, la capăt existând conectori și adaptoare pentru a-l putea cupla la camera reactorului navei. Printre aceste tuburi, există un fascicul de cabluri supraconductoare.
Ambele (sfera în sine și tubulatura ei ovală) sunt de culoarea oțelului, iar cablurile sunt negre cu conectori de culoarea bronzului. Tubul este plasat în jurul sferei, astfel dispus încât să amintească de circuitele în stare solidă. Când spun tuburi de formă ovală, mă refer la secțiune (nu circulară).
Iată o imagine foarte apropiată, dar de culoarea oțelului, nu verde.
....................................................
Voi descrie acum cum arată un reactor Zero Point, nu și principiul de funcționare, căci a fost descris în detaliu anterior; aici voi face doar câteva mențiuni.
Rețeaua de tuburi ovale, care învăluie întreaga sferă a reactorului și care nu are un singur scop, este formată dintr-un mănunchi de conducte, cu funcții multiple, pe interiorul tubulaturii trecând firele metalice conductoare și diferite țevi pentru mai multe scopuri. Unele asigură protecție cablurilor supe-conductoare, care alimentează generatoarele de frecvență electromagnetică pentru manipularea gravitației artificiale care controlează miezul reactorului. Altele sunt cablurile electrice folosite pentru transportul energiei generată de miezul reactorului „colectorii de curent electric” (
nota C.M.: probabil se referă la bateriile de acumulatoare). Alte cabluri electrice preiau energie electrică de la celulele termoelectrice plasate pe suprafața interioară a sferei, sau de la acumulatori (un fel de condensatori încărcați electric).
Printre celulele termoelectrice din interiorul peretelui interior al sferei reactorului există, de asemenea, un mănunchi de tuburi dispuse ca un radiator de căldură sferic care acoperă întreaga suprafață interioară. În radiator se află lichidul de răcire a reactorului, care trebuie menținut în anumite limite de temperatură. Preluând excesul de căldură, lichidul devine fierbinte, căldura din el este preluată de niște unități hidrotermice care o transformă în electricitate .
Peste acest radiator special, folosit la generatoarele gravitaționale, sunt instalate modulatoare de frecvență electromagnetice, între ele existând și panouri termoelectrice.
Miezul reactorului este o sferă toroidală cu 12 trepte, formată din sute de mii de obiecte de cuarț sintetic în formă de Merkabah, precum granulele de nisip, care plutesc într-un câmp gravitațional controlat de computer, care le determină să se miște pe 12 direcții toroidale. Un toroid are în interiorul lui un alt toroid care, la rându-i încorporează un alt toroid s.a.m.d., fiecare formându-se pe celălalt și creându-se astfel, 12 nivele. La vederea arată ca o sferă semi-transparentă, strălucitoare care se mișcă, plutind în centrul sferei reactorului.
Imaginile de mai jos ajută (sper!) la înțelegerea celor spuse mai înainte; este reprezentat un GIF.
...........................................................
Aceasta este cea mai apropiată imagine pe care o putem da pentru a descrie cum arată interiorul unui reactor Zero Point complet, cu radiatorul de lichid de răcire, unitățile de răcire, colectoare termoelectrice de formă pătrată și generatoarele gravitaționale, în fundal, și sfera miezului toroidal al reactorului, în prim plan.
Acesta este GIF-ul:
....................

Puterea de ieșire a oricărui reactor Zero Point, bazat pe toroizi de cristal Merkabah, numit și Reactor Crystal Core Zero Point (o traducere aproximativă: reactor de punct zero cu inimă de cristal; n. m) alimentează generatoarele de gravitație electromagnetică care sunt, la rândul lor, controlate de AI-ul navei. Pe scurt: producerea și controlul forței gravitaționale artificiale se bazează pe varierea distanțelor între cristale și a densității cuarțului artificial Merkabah, precum și a vitezei de rotație a întregului toroid. De asemenea, se mai modică convenabil viteza și viteza relativă de rotație între fiecare dintre cele 12 niveluri care alcătuiesc toroidul.(Nu vă bateți capul cu asta!) Important de reținut: atunci când sfera toroidală este mai mare, densitatea e mai mică; prin urmare, va produce o acțiune mai mică de spark-gap pe fațetele cristalelor Merkabah, reducând astfel potențialul de ieșire (nota C.M.: este vorba de principiul piezoelectricității: aplicând șocuri mecanice pe fețele unui cristal, se obține electricitate - care produce și scântei. Amplitudinea semnalului electric generat de cristal este direct proporțională cu forța de apăsare, iar frecvența depinde de numărul impactărilor în unitatea de timp asupra fețelor cristalului).
Cristalele de cuarț sintetic în formă de Merkabah sunt realizate cu precizie matematică ca dimensiuni și proporții. Sunt fabricate din cristal chimic pur. Deși obținute artificial, proprietățile piezoelectrice ale acestor cristale sunt remarcabile. Calculele folosite pentru obținerea cuarțului Merkabah se bazează pe matematica în bază 12 (
nota C.M.: matematica pământeană este în bază 10).
Arată ca un mic reactor Zero Point. Imagine: reactor de fuziune mic (
cred că e  o glumă; n.m.)
                         
 
După cum a mai spus, dimensiunea unui reactor Zero Point depinde de scopul pentru care e folosit. La o navă spațială mare, precum cele din clasă Toleka, reactoarele (patru la număr) au diametrul de aproape 10 metri. La ambarcațiunile mai mici, cum ar fi Suzy, clasa II, reactoarele sunt mult mai mici și au diametrul cuprins între 3 și 3,5 m (fără a lua în considerare tubulatura și auxiliarele).
Dar există și reactoare Crystal Core Zero Point mult mai mari, la polul opus existând și mini- reactoare Zero Point, care funcționează pe același principiu, dar care pot fi ținute în palma. Ele sunt folosite pentru a alimenta mici drone, echipamente electronice cu rază lungă de acțiune, necesare călătoriilor în spațiu ori pentru a alimenta arme precum puștile cu plasmă ACR avansate și ACP-uri mai mici, ambele capabile de o rată mare de foc, fără a fi nevoie să se reîncarce. Adică cu aceste arme, trăgătorul nu va rămâne niciodată fără „muniție”. Mă rog, există multe alte utilizări ale reactoarelor de punct zero, în toate domeniile.
(Ca notă suplimentară: pe planetele Temmer și Erra, la rețelele electrice fără fir planetare, astfel de reactoare mici nu sunt necesare pentru funcționarea dispozitivelor de zi cu zi, acestea fiind alimentate prin tehnologia de transmisie wireless a electricității, similară cu cea descoperită de Tesla pe Pământ, înainte de a fi fost ascunsă publicului de către Thomas Edison, deoarece ar fi fost imposibil să fie prevăzută cu un contor care să fie periodic citit pentru facturare).
Despre forma și culoarea cristalelor interioare de cuarț merkaba, care alcătuiesc miezul reactorului, acestea au aproximativ dimensiunea unui grăunte de nisip fin sau de sare.
Singura diferență e că în imagine, sunt obiecte Merkabah cu trei fețe, iar cele din reactoarele Zero Point sunt obiecte Merkabah cu patru fețe, în forma a două piramide cu aceiași bază și vârfurile la 180 de grade.
...................................................

(va continua)

https://swaruu.org/transcripts/interstellar-life-4-extraterrestrial-engineering-reactors-plasma-engines-taygeta-pleiades

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu