Crăciun oltenesc...

 

Adriana Zapa Strit; preluat de la Nora

Făcurăm treabă și anu' asta, de Crăciun, ne distrarăm într-o veselie, că la noi e o tradiție, nu putem sări peste ea, e moștenită din neam în neam, ori ne drăcuim înainte de Crăciun, ori după Crăciun, niciodată în zi sfântă, da' o facem ca sa nu intram supărați în noul An, nu de alta, să nu plecăm la drum supărați

În ziua de Crăciun stăturăm acasă, pe 26 urma să ajungem la nași, c-așa s-a zvârcolit soacră-mea, pardon, mămica a bună dinspre nevastă-mea, că șade urât să nu călcam parchetu' nașilor în ziua de Crăciun, că cine a mai pomenit să trimitem mesaje pe telefon, cu plocoane virtuale, când ea a îmbuibat curcanu' tot anu' cu pufarinele nepoților( s-ajungă la cinșpe kile), că trădăm neamu', or sa ne judece strănepoții, că dacă nu mergem la nași, cum a promis ea, repet ea, să facem bine și să-i restituim banii de la cununie, plus ăia de pe porc, că-n fiecare an ea l-a plătit și noi băgăm la mat, sa ne fie rușine!

Mie nu îmi mie! Cumnatului, nici atât! Am dat din cap, un fel de bine, bre, mergem!- și ne-am așezat la masă. Pe 25, cum ar veni. De la 8, de la cafea, că s-au invitat toți la noi, nu i-a tăcut gurița. Nici acu' nu știu de la cine am șosetele roșii, că atâta s-a mirat, chiuit, minunat, că nu mai înțelegeam dacă desfaceam cadouri sau se face triajul în iad.

La un moment dat am întrebat-o pe nevasta-mea dacă a consumat ceva, a folosit petarde pe post de scobitori, și-a luat pastilele fără apă, că ne înnebunise pe toți. Sincer, nici nu știu cum s-a mai născut Hristos în atâta gălăgie, că io n-aveam curaj!

- Las-o, mă, zice nevasta-mea, se bucură și ea, e nevorbită, c- a ținut tot postul, fii si tu mai bun!

Am fost, am fost bun și îngăduitor până la sarmale. La a zecea sarma, a ei, a soacră-mii, că era poziționată strategic în coasta mea( că-n coasta ta stau toate, Biblia a fost tradusă greșit, să pună botu' prostii, dar e avertisment, nu descriere de facere a femeii. Nu! Eva era deja construita, n-a făcut-o din coasta lui Adam, s-a poziționat ea în coasta lui, să nu-i scape ceva, sa-ii numere înghițiturile, respirațiile, gândurile, sa te împungă cu laseru', că ea n-are privire, are laser, să n-ai curaj să bei un vin), n-am mai putut:

- Mai bagă, bre, nițică publicitate, să ne înțelegem între noi, plus să-i lăsăm și pe oamenii aia, din urgente, sa petreacă liniștiți!

Eeee, abia acu' a început să curgă Crăciunul în termeni tradiționali, de la a zecea sarma. Soacra-mea, lezată, s-a jurat că nu mă mai primește nici la moartea ei, că stă în cur, în sicriu, să se asigure că nu calc în cimitir, că ce-a mai plâns să nu ajung în neamul lor, un mojic și rupt în cur, nu mi-ar fi rușine, că porcul e cumpărat din banii ei, plus hai, sictir, ia spune si tu Gicule, ceva!

Gicu e socră-miu. Mare om, mare caracter! De doi ani poartă proteză auditivă (falsă, ca el aude perfect). Pe stânga, că în stânga lui stă soacra-mea. Și în coasta lui, evident, dar pentru coastă n-a găsit proteză, asa ca ține foi de dafin în buzunarul jerseului. Dafinul protejează de rău. Gicu' se preface ca n-aude, o lasă și o lasă sa fumege în stilul ei.

- Auzi, Gicule, ce zice ăsta, să iau publicitate, uite pentru cine am muncit o viață întreagă, spune ceva și tu, că dracii te ia!

Gicu își vede de piftia lui, soacra-mea îl împunge, în coasta, normal, el ridică ochii din farfurie, apucă paharul și-l ridică senin:

- Hai, la mulți ani, bine vă găsirăm sănătoși, Crăciun fericit!

Soacra-mea scoate fum

- Taci, dracu', ca io nu te pusei să închini paharul, ca acu' ne certam, nu ne felicităm!

Gicu îmi face cu ochiul( v-am spus cât îl iubesc) și continuă:

- Așa cum zice Victorița, dragostea mea, raza mea de soare, bune sarmale, să ne trăim, la anul și la multi ani!

Ăla a fost momentul în care au rămas nașii fără curcan, că de nervi, soacra-mea, i l-a făcut guler. Frumos curcan, bine hrănit, a intrat la fix pe cap!

Cumnatu', c-au venit și cumnații, ca în fiecare an, după 2 litri de vin, auzind cum țipau nevestele, au crezut c-au sosit colindătorii

- Cand veniră mă cu ursu', tăceți, dracu' sa auzim colindu' românesc, vă apucă chirăiala acu'!

Fetele: au, moare tăticu, soacră-mea o ținea cu publicitatea, nevastă-mea a leșinat lângă salată, cumnații insistau cu bă, da' cu capra nu veniră?- eu vă scriu de la nași, am venit să le arăt poze cu curcanu', să vadă și ei ce curcan frumos urma sa le aducem. Pe seara facem un grătar, că nu mai e nimic prin frigider.

La voi cum fu, cum petrecurăți?