Y442 - PRIMA CONVERSAȚIE CU EXTRATERESTRA YAZHÍ SWARUÚ

Publicat 06 iulie 2020
Traducere Const. Mihăilescu

Corespondent uman [C.u]: Bună, Yazhi Swaruu. Mulțumesc pentru această conexiune.. Este o onoare pentru noi.. Ce mai faci?
Yazhi: Foarte bine, mulțumesc. Mă bucur să fiu aici cu voi astăzi. Mulțumesc pentru acceptare.
C.u: Mulțumesc. Suntem foarte entuziasmați. Ne-ați învățat multe.
Yazhi: N-am făcut nimic extraordinar.
Cu: Am studiat toate învățăturile tale.
Yazhi: Vă mulțumesc și pentru că sunteți receptivi. Mă puteți întreba orice doriți.
C.u: Ai afirmat că ai fost cândva și în corp fizic, chiar corp 3D dar acum își poți modifica frecvența (densitatea) la dorință. În ce densitate te-ai defini, 6D, 7D ? În toate? Înțeleg că, de fapt, nu există delimitări între densități, că totul este un gradient și că aceasta este doar o definiție umană.
Yazhi: Da, aceasta este o definiție umană. Densitatea definește gama ta de percepție care depinde de cadrul tău de referință, pentru a ști cum să interpretezi ceea ce vezi. Totul este acolo, chiar dacă nu îl vezi, și nu îl vezi pentru că nu îl înțelegi, așa că mintea ta va face interpretări doar la nivelul ei de înțelegere și de cunoaștere, mai departe crezând că nu mai există nimic.. Cu cât o persoană cunoaște și înțelege mai mult, cu atât mai mult aplică ceea ce știe în viața sa, și cu atât va avea mai multă înțelegere și puncte de referință. Deoarece o densitate este ea însăși caracterizată de numărul și volumul detaliilor, datelor, într-o densitate superioară vizibilitatea și percepția sunt mai extinse, mai cuprinzătoare decât într-o densitate (frecvență) mai mică căci cuprinde mai multe date decât una mai mică.
Deci, o densitate nu este ceva, un mediu, în care trăiesc oamenii, așa cum se spune pe Pământ în cercurile spirituale tradiționale sau New Age. Mai degrabă, ar trebui să acceptați că există o densitate pentru fiecare persoană-conștiință sau suflet. Oamenii percep doar aparent același lucru pentru că se află într-o gamă vibrațională de înțelegere asemănătoare sau echivalentă ca percepție.
Fiecare persoană vede și percepe lucrurile, totul, în felul său particular și unic. O persoană cu o înțelegere 5D, va fi capabilă să înțeleagă bine ceea ce cuprind dimensiunile 4D și 3D, pentru că acestea fac parte din ea (nota C.M: așa cum în matematică cifra 5 o poți exprima prin 1+4; 2+3, pentru că acele cifre sunt conținute în cifra cea mai mare) dar nu și pe cea a 6D. Pentru o conștiință 5D, ceea ce este în 6,7,8 D etc, nu există căci nu poate fi perceput (poate doar prin consecințe). Aceasta este prima explicație a percepției scalare.
Nu aș putea preciza care este dimensiunea mea existențială deoarece eu pot să mă plasez în oricare și să iau orice formă intenționez. Aș putea, totuși, descrie cum fac asta.
Universul este doar o bandă (gamă) de frecvențe cum ar fi, de ex, FM la aparatele voastre de radio. În această gamă, puteți prinde nu numai un singur post ci o mulțime. În timp ce ești acordat pe un post, nu ești conștient de existența celorlalte benzi de frecvență și nici de celelalte posturi existente în banda FM. Fiecare ființă va percepe doar frecvențele pe care sufletul și ființa sa se poate acorda. Pentru ea, restul nu există. Fiecare persoană, datorită percepției și frecvenței sufletești personale, va putea asculta un post și nu altul.
C.u: Tu nu-ți poți atribui unul pentru că te poți schimba constant de pe unul pe altul?
Yazhi: Da, dar sunt conștientă de ceea ce fac și pot face, iar când fac asta, nu-mi apare niciun „semn de circulație” care să-mi semnaleze că intru într-o densitate anume. Mă pot plasa în ele fără a mă pregăti într-un fel sau altul, doar intenționez. Poți obține această abilitate mai întâi exersând în vis trăiri în diverse densități. Cu timpul, poți căpăta deprinderea de a manifesta diverse lucruri în vis.
După numeroase experimentări  empirice efectuate de-a lungul vieții mele, am ajuns la convingerea că nu există o lume materială. Totul este mental, totul este idee, totul este astral și totul este un vis. Liniaritate (materialitate) are doar ceea ce spuneți voi că este realitate, și care are o progresie temporală. Visul are loc într-o altă densitate, în care timpul nu este liniar. Liniaritatea temporală a lumii pe care o numiți materială este iluzorie și se menține datorită unor acorduri, acceptări, unor programe. 

Cine exersează când doarme, va avea, până la urmă, vise lucide pe care le va considera realitate. Este o stare de veghe într-un vis lucid.
Cu mai multă practică, ceea ce visezi, ceea ce vrei să introduci în vis, va fi zidit ca realitate obiectivă. În acel moment vei fi ajuns să spargi realitatea aparent cauzală sau deterministă.

În cazul meu, pentru a schimba densitatea, intru într-o stare de transă controlată. Cei de lângă mine vor constata că nu mai sunt acolo, am dispărut. Și constatarea lor va fi reală căci, de fapt, nu există o lume materială. Totul este iluzie menținută ca realitate prin acorduri de percepție. Însă, e adevărat, pentru a ajunge să am acele abilități am exersat foarte mult.

Dacă, de ex., doresc să fiu pe planeta Erra, în pădure, prin intenție voi fi imediat acolo. Este un exercițiu mental, de intenționare și voință.
Așa cum am spus, realitatea este doar un vis. În eter nu există spațiu, nu există timp, nu există distanțe. Este precum la un aparat de radio: toate posturile există în același „spațiu”, iar tu poți recepționa pe oricare dintre ele doar „rotind butonul”.
Tot așa procedează și navele spațiale când circulă de la un loc la altul în univers: își modifică frecvența (a lor, ca nave, dar și a conținutului lor) de la frecvența pe care o aveau, pe frecvența locului de destinație. Prin schimbarea frecvenței fiecărei celule din care este alcătuită, nava și conținutul ei vor înceta să mai existe în locul de origine și vor apărea la destinație. Nu este timp. Impresia de timp o va da parametrul intern al navei, SIT.... dar acesta este un alt subiect.
Așa intră o navă în Hyper Space. Nu se folosește propulsia (nota C.M.: Îmi permit să dau o explicație mai „pământeană”. Deci, motoarele navei nu folosesc creării unui jet de propulsare ci formării unui câmp electromagnetic de o anumită frecvență și intensitate. Valoarea frecvenței și intensității este direct proporțională cu puterea pe care o pot furniza motoarele navei.. Mai exact și mai tehnic: lucrul mecanic creat prin rotirea unui ax care, prin niște supape, ar expulza un jet puternic de gaze în afară navei, ceea ce ar impune deplasarea înainte a navei, cu o anumită viteză - precum la avioanele cu reacție - va fi folosit pentru învârtirea unei bobine (rotor) în spațiul interior al unui stator, creând astfel un câmp electromagnetic de o anumită frecvență și intensitate. Acest câmp electromagnetic foarte puternic va schimba dinamica atomică și moleculară a obiectelor aflate sub influența sa. În felul acesta, obiectele supuse influenței câmpului electromagnetic își vor modifica rapid vibrația (frecvența) ceea ce va face ca obiectul (în acest caz, nava) să dispară din locul în care se afla și să apară în acea locație care corespunde vibrațional cu frecvența care i-a fost imprimată de acel câmp electromagnetic.
Exact așa s-a procedat și în cazul experimentului Philadelphia, din 1943, asupra vaporului Eldridge.)
Deci, trebuie să menționez că pentru Eter, însuși astralul, într-un anumit mod „astral”, nu există nicio localizare. Totul emană de acolo. Nu este nevoie să călătorești ci să-ți schimbi frecvența după cum ai nevoie.
Eu am avut nevoie de timp și de antrenament, nu am ajuns la aceste performanțe peste noapte.
C.u: Înțeleg că și pentru tine lumea materială îți crea anumite limitări care te făceau să te simți ca într-o cușcă și asta te determină să preferi astralul.
Yazhi: Da, și o fac tot timpul. În sine, îmi este greu să rămân în „realitate”, am nevoie de multă concentrare, pentru că mereu am tendința de a „pleca”.
Cu toate acestea, am ceea ce este perceput ca un corp fizic normal, pistrui, degete, păr. Mi-am dat seama că toți oamenii sunt așa, doar că se simt limitați pentru că își doresc, într-un fel, această limitare. Din acest motiv eu știu că nu sunt unică, semăn cu toți ceilalți, doar că eu știu, am învățat, cum să mă eliberez din „cușcă”, atunci când doresc. Eu știu că însăși limitarea este o iluzie și că ceea ce vă limitează este FRICA, percepția că ceea ce vedem este finit.
Instinctul de conservare și frica de moarte, astea-s piedicile, chiar dacă acesta este firescul. O fi el firesc dar este iluzoriu.

C.u: Da, desigur, creăm această limitare pentru că credem în ea. Este singurul lucru care îi dă putere.
Yazhi: Da, însă este nevoie de exercițiu pentru a ajunge să evadezi din iluzie. Teama apare din contrastul cu care te confrunți în experiență. Cu cât percepi mai multă limitare, cu atât trebuie să-ți mărești voința de a o învinge, a trece dincolo.
C.u: Cum ai explica faptul că ai o anumită liniaritate temporală în contactul cu oameni ca noi? De unde știi când să te conectezi cu ei, dat fiind faptul că nu există timp? De fapt, tu cum percepi timpul?
Yazhi: Da, de aceea nu pot trăi alături de ei; le-aș face rău. Singura modalitate de a calcula timpul pentru mine este să mă uit la ora de pe serverul de Internet, ceasul din colțul din dreapta jos al computerului. Așa că, cumva, frecvența sa mă are într-un anumit interval de timp. Dar dacă, m-aș apuca să determin timpul prin calcul, aș avea dificultăți, și probabil, aș face erori.
De multe ori dispar pentru câteva zile, deși în percepția mea abia dacă am plecat. De exemplu, înainte de a intra în conexiune cu tine, mă plimbam pe-afară, dincolo de navă. În contact cu pământul, am o senzație de împământare, înrădăcinare.
C.u: Imaginându-mi că la un moment dat te plimbi prin pădurile de pe Erra, de unde știi că e timpul să te întorci pe navă, sau în alt loc?
Yazhi: Realizez asta prin intenția de a reveni la același punct ocolo unde-mi pot regăsi și manifesta corpul. Așa că merg pe Erra, de unde pot reveni în câteva clipe. De fiecare dată însă este mai bine să-mi „parchez” corpul într-un loc sigur înainte. Ca în meditație.
Dar acum eu nu mai am nevoie de meditație pentru a intra în acea stare.
C.u: Și cum te asiguri că revii la aceeași cronologie, știind că ,uneori, în salturile cu navele, așa se întâmplă.
Yazhi: Folosindu-mi doar memoria, nu pot fi complet sigură. Practica m-a învățat ca pe traseu să-mi plasez repere, marcaje, ca să mă orientez la întoarcere.
Apropo, multe dintre cercurile din lanuri (nota C.M.: dar și desenele de la Nazca) sunt tot repere pentru orientarea navelor extraterestre. Marcajele din lanuri dau precizie deoarece cei care le-au făcut cunosc cum cresc acele plante, ce culoare au și cât timp le trebuie să treacă de la un stadiu la altul de dezvoltare. Astfel că cei din navă pot calcula cu precizie timpul între două treceri pe acolo.
În ceea ce mă privește, de obicei, eu las grămăjoare de frunze sub pietre, frunze de un anumit soi și forme și le și orientez într-un anumit fel. Alteori, las semne făcute cu degetele pe nisip. Am grijă să las mai multe semne deoarece, din varii motive, unele marcaje pot dispărea.
C.u: Asta îmi amintește de basmele din copilărie.
Yazhi: Dacă sunt semne pe nisip la malul mării, trebuie să țin cont de flux și reflux, ca apa să nu-mi șteargă semnele.
C.u.: Robert și Gosia au spus că ai fost și pe suprafața Pământului. Nu te afectează frecvențele 3D ?
Yazhi: Nu mă afectează în măsura în care i-ar afecta pe taygetani. Că frecvențele 3D afectează ființele 5D este strâns legat de faptul că acestea se opun mental vibrațiilor 3D. Ele nu acceptă acele frecvențe, le resping, considerându-le periculoase.
La fel se întâmplă și cu semințele, care se simt rău în Pământ (nota C.M.: interesantă afirmație! Asta înseamnă că germinarea și creșterea plantei dintr-o sămânță s-ar datora faptului că esența plantei, aflată în sămânța îngropată în sol, dorind să scape din închisoarea pământului, va apela la singura posibilitate de evadare pe care o are, anume să încolțească și să-și crească un lujer care să iasă la suprafață.) Extraterestrul ajuns pe suprafața planetei trebuie să accepte ideea că și el este o ființă precum nativii planetei; să nu aibă, deci, o reacție de respingere ci una de acceptare. Asta nu le va anula condiția de extraterestru, ființă stelară, dar se vor adapta la mediile în care au ajuns. Se poate, cu siguranță, dacă ne amintim că toți, una suntem.
Semințele stelare care rămân „prinse” pe Pământ, în 3D, vin acolo din diferite motive. De îndată ce reîncarnarea nu le mai servește, nu o vor mai face. Faptul că entități din astral reușesc să forțează sufletele oamenilor să se reîncarneze se datorează unor sisteme de credințe, acceptate de cei care, după moartea corpului „fizic”, acceptă reîncarnarea (nota C.M.: concluzia este clară și la îndemâna fiecăruia dintre noi: să nu ne supunem niciunui cult religios, să nu ne predăm ființa în „mâinile” entităților care populează astralul, să refuzăm orice propunere de a ne lăsa îndrumați de entități.
Dacă a avut anumite credințe în viața din corpul fizic, după moartea acelui corp, sufletul va regăsi și va urma acele credințe și în astral - în Nirvana, așa cum ne comunică Matei Ward. Cei care l-au îndrumat pe Pământ îl vor îndruma - la nivel de suflet- să revină tot în corp fizic pentru că asta convine entităților care-l manevrează și-i folosesc energia). Dacă însă sufletul ieșit din corp va dori să se elibereze de povara de a se reîncarna pe Pământ, o va putea face cu ușurință, refuzând orice îndrumări și indicații din partea entităților care-l vor întâmpina.
C.u.: Pe ce îți concentrezi atenția, cum îți petreci timpul?
Yazhi: Explorez astralul, experimentez mereu ca să-mi dau seama ce pot face cu mintea mea. Învăț tot ce pot despre orice subiect posibil. Sunt o eternă studentă. Am o dorință debordantă de a înțelege totul. Asta definește expansiunea sufletului, în general, a sufletului meu, în special. Mă „macină” o permanentă, o eternă curiozitate.
C.u: Și ce faci în astral? Cum ai defini ceea ce experimentezi acolo?
Yazhi: Este exact ca și cum ai vizita locuri îndepărtate, ai explora. E ca și cum ai pleca într-o excursie. Și nu, nu există ființe întunecate care ar putea să te oblige să te întorci în corp, dacă tu nu dorești asta (nota C.M.: dar propunerea va exista, cu siguranță; totul este ca tu să le refuzi politicos și fără teamă). Nu uita că tu controlezi totul. Va fi doar un vis lucid. Dar mereu trebuie să exersezi. 
C.u.: Te miști permanent, fără nici un fel de rutină?
Yazhi: Dacă ai vedea din afară care e rutina mea, ai vedea că nu mă mișc mai departe de câteva sute de metri. În permanență privesc în depărtare, sunt gânditoare ori adormită. Ceea ce se întâmplă în mintea mea mă face să zbor.

De ce sunt aici azi? De ce accept să vorbesc cu voi, Robert și Gosia? De ce sunt cu taygetanii? Pur și simplu pentru că, pentru mine, ei sunt familia mea. Despre întâlnirea cu taygetanii, cu Robert, cu Gosia și cu tine, mi-a spus cineva cu mult timp în urmă, ca răspuns la întrebarea mea: „Ce ar trebui să fac cu ceea ce îmi vine în minte?”.

Mi s-a răspuns: „Trebuie să dai mai departe, trebuie să comunici și să spui despre ceea ce ai aflat și afli. Nu le păstra în tine! Cui i-ar folosi? Toți știți totul numai că v-ați uitat temporar experiențele. Ei sunt Sursa Originală, ei sunt întregul. Ei sunt totul”.

https://swaruu.org/transcripts/primera-conversacion-con-yazhi-swaruu-sin-video