Traducere Const.Mihăilescu
Mari
Swaruu:
Bună, sunt Mari Swaruu. Îți mulțumesc că-mi ești alături încă
o dată. Astăzi, aș dori să clarific câteva probleme despre
identitatea lui Yazhi și să descriu în cuvintele mele cine este ea
și de ce are o personalitate aparte, sau cum doriți să o
numiți.
Numele real al lui Yazhi este Sophia
Meritaten Tasherit Swaruu
care poate fi tradus prin „Sophia
Mari Junior”,
așa cum în egipteană,
Meritaten
se traduce prin Mary,
iar Tasherit
prin „ cel
mai tânăr”
sau „Junior”.
Ea este cea de-a 12-a încarnare pe linia Swaruu. Din această linie
mai fac parte 11 femei Swaruu ( deși personal nu sunt deloc de acord
cu folosirea acestor numere pentru că pot argumenta foarte bine că
Yazhi este cea de a 11-a dintre cele 12 pentru că eu sunt ultima
Swaruu, care a sosit aici și nu Sophia.
Ulterior a luat numele
de Yazhi de la Navajo, inspirat din filmul din la Hollywood „Alita”,
pe care l-a văzut când avea șapte sau opt ani. Ea folosit numele
de Yazhi Ata și apoi a rămas doar Yazhi.
Este foarte greu
să știi vârsta cuiva dacă nu s-a născut pe Pământ, dar,
folosind ca referință ADN-ul ei, maturitatea ei fizică, folosind
un computer și hărțile stelare, ziua
de naștere a lui Yazhi a fost calculată a fi pe 8 martie 2012.
Așa că în curând ea va împlini 11 ani. Ajuns aici când avea
șapte ani dar vârsta nu era calculată corect. De la sosire, ea
spunea că are 10 ani și tot repeta asta și în ultimii patru ani,
alimentând părerea greșită că nu ar mai crește, deși în
toate privințele este complet sănătoasă.
Sophia s-a
născut într-o navă spațială, în timp ce călătorea în
hiperspațiu, așa că se plasează în afara tuturor acordurilor
sociale și colective. În timpul sarcinii, mama și bunica ei au
avut mare grijă nașterea să nu se producă pe vreo planetă ci pe
navă, intenția fiind de a o feri de orice fel de integrare și
influență a inconștientul vreunui colectiv.
Inconștientul
colectiv include grupul de acorduri de percepție pe care o are o
unitate socială sau o cultură, inclusiv modul în care își percep
și își formează densitatea existențială colectivă, cea în
care o vor percepe și vor trăi împreună. Include grupul de idei
care își limitează experiența existențială într-un cadru
prestabilit de legi perceptive despre ceea ce este posibil și ceea
ce nu este posibil și sunt transmise fiecărui individ din grup, mai
întâi prin influență sau descărcare telepatică atunci când
gestează în pântecele mamei și apoi, când sunt
foarte tineri, în primii șapte ani de viață, și prin
interacțiunea socială în timp ce trăiesc în grup.
Mai
există un alt factor care aparține setului de acorduri pe care un
suflet îl are deja în interior care cuprinde ideile și conceptele
care îl formează, acordurile de percepție pe care le-a avut în
experiențele din viețile sale trecute. Acest
factor este determinant pentru adaptarea sufletului la
societatea, cultura și familia cu care va fi compatibil vibrațional
și care va determina unde se va naște acel suflet în următoarea
sa viață.
Tot ceea ce vă puteți imagina există și este
posibil undeva în univers, într-o anumită densitate. Limitările sunt impuse
doar de propria noastră conștiință și conștientizare și asta
definește orice concept, idee sau o lege; nu există legi naturale
care să guverneze fizica sau orice altceva din punctul de vedere al
Sursei Originare sau din punctul de vedere al oricărei creaturi care
are o experiență existențială într-o densitate mai mare.
Fiecare creatură are propriul său set de acorduri
perceptuale pe care le-am putea numi legi existențiale, în funcție
de nivelul său spiritual și de conștiința sa. Nu există legi și
constante absolute în univers din cel mai extins punct de vedere,
doar acorduri care pot varia de la cultură la cultură, în funcție
de puncte de vedere locale.
Sophia s-a născut acolo unde nu
există acorduri de densitate socială, nici inconștient colectiv și
nici concepte și factori de densitate limită impuse artificial, cu
excepția celor pe care mama și bunica ei le poartă inevitabil și
i le transmit, deși mama Sophiei s-a născut și ea în aceleași
condiţii de izolare ca și Sophia. (nota
C.M.: deci, atunci când s-a născut, Yazhi nu a fost influențată
de un egregor colectiv, de cutume sociale, de programe
colective.)
Aceasta
înseamnă că Sophia (Yazhi) aproape nu are limitări date de
ipotetice acorduri perceptuale și legi care să-i guverneze
experiența fizică la un nivel inconștient; cele mai multe
dintre ele au fost dobândite în ultimii ei ani de viață trăită
printre taygetani și se poate spune că influența lor asupra ei a
fost minimă. Așa se explică de ce Sophia are capacități speciale
pe care foarte puțini oameni le au, deși nici măcar ea nu este un
unicat.
Unul dintre cele mai importante lucruri pe care aș
dori să le explic astăzi este referitor la o caracteristică
critică a Sophiei pe care toți cei care o cunosc trebuie să o
înțeleagă.
Anumite neînțelegeri față de ea apar din cauza
însușirilor ei speciale care, la început, au provocat scepticism și
rezistență față de ea din partea multor oameni cu care ea a
relaționat.
Iată un aspect: vălul uitării pe care aproape
toată lumea îl are, în special pe Pământ, nu funcționează
asupra ei. Când a intrat în încarnarea actuală, Yazhi își
amintea pe deplin existențele ei anterioare. Posedă o memorie
completă asupra cel puțin a ultimelor 12 vieți anterioare. Pe baza
experienței mele personale, cunosc că cu cât o ființă își
amintește mai exact de viețile anterioare, cu atât pare mai
distrată și își amintește cu greu evenimentele petrecute în
trecutul foarte apropiat, și cu cât se deplasează în trecut, cu
atât memoria este mai prodigioasă. Altfel spus, amintirea este cu
atât mai exactă cu cât evenimentul s-a petrecut mai de mult.
Sophia își amintește de majoritatea celor 12 ani la
fel de clar pe cât și-ar aminti oricine ce au făcut ieri.
Implicațiile acestui lucru pot fi profunde. Din acest
motiv, raționamentele ei par să se raporteze la vârste mai
fragede, mai copilăroase. Tot ceea ce a învățat în viețile ei
trecute îi este accesibil în viața de zi cu zi și formează
modul în care ea percepe lumea din jurul ei.
Tot
ceea ce am experimentat și am învățat cu toții în viețile
noastre trecute este încă cu și în noi. Este ceea ce formează
personalitatea noastră actuală și toate condițiile și aspectele
vieții noastre. Nu pierdem niciodată acele amintiri ale experiențelor
de bază căci sunt înscrise în ADN-ul nostru, folosit ca un hard
disk cristalin.
Diferența față de Sophia este că ea are
acces facil la toată această experiență și informații. Ea știe
cum se formează fiecare piesă, așa că se înțelege pe sine mai
bine decât o poate face oricine altcineva.
De exemplu, ea deține
control deplin asupra unei mari părți a fiziologiei și fizionomiei
ei. Își poate controla și regla tensiunea arterială și
temperatura corpului al dorință, deși încă mai are unele
probleme în a-și controla mental glicemia. Metabolismul ei este
aproape de 10 ori mai rapid decât al unui Taygetan obișnuit. Asta
înseamnă că își poate permite să mănânce oricând și oricât,
fără repercusiuni asupra funcționării normale (de fapt,
impecabile) a tuturor proceselor legate de digestie și asimilare.
În ceea ce privește apetitul, este considerată un fel de monstru
al consumului de prăjituri.
Yazh nu își amintește doar de
viețile trecute, ci și de existențele dintre vieți în
Eter, în lumea spiritelor. Își amintește cum este să nu ai un
corp, cum este să fii într-o condiție existențială atemporală,
singura energie sub formă de idei. Prin
urmare, își amintește și știe că nu există o lume materială, că nu există corp solid, și că în densități superioare
(dimensiuni mai înalte) nu există materie ca atare. Prin
urmare, nici corp material nu există, ci doar ideea că avem unul.
Ea
își manifestă inconștient abilitatea de a face ca propriul ei
corp să fie doar energie sau eter, din punctul nostru de vedere,
oferindu-și capacitatea foarte enervantă, odioasă, incredibilă,
deranjantă, iritantă și provocatoare de scepticism de a trece prin
orice, pentru ea neexistând ziduri solide. Îi este la fel de ușor
să treacă printr-un perete solid de titan sau printr-un perete
japonez din hârtie de orez. Ea știe că nu există corp și nu
există zid.
Și, de aceea, de multe ori afirmă că, știind
toate acestea, poate să nu fie cu adevărat o ființă în viață,
dacă astfel își dorește. Ea se consideră un spirit care, prin
intenție, poate deveni solid pentru a interacționa cu restul
oamenilor, asigurându-ne că astfel suntem toți, niște spirite cu
corpuri „solide” iluzorii. Diferența este că Yazhi își
amintește ce este ea cu adevărat, în timp ce majoritatea
celorlalți uită asta și se atașează de ideea că tot ceea ce
există este materie solidă nu spirit, uitând cine sunt ei cu
adevărat.
Este foarte greu să accepți că un copil atât
de mic poate avea atâta înțelepciune și atât de multe informații
și cunoștințe în capul ei mic. Mulți consideră că, în
realitate, ea este o persoană mult mai în vârstă care vorbește
și arată ca un copil. Mulți, inclusiv eu, considerăm că Yazhi nu
este umană.
Cum poate un copil să cunoască, să scrie și să
vorbească fluent, la această fragedă vârstă, a nu mai puțin de
20 de limbi diferite, majoritatea de pe Pământ? (Printre acestea
numărându-se: egipteana antică, greaca veche și latina.). De
asemenea, poate cânta la vioară și la pian, inclusiv piese
muzicale complicate, dovedind o îndemânare uimitoare. Ea explică
faptul că această cunoaștere și abilități le primește la
momentul oportun printr-un fel de canalizare de informații primite
din univers la care ea se racordează.
Prin
tot ceea ce am explicat mai sus despre faptul că are o memorie deplină
și niciun văl de uitare, nu înseamnă că este o ființă adultă, dar cu chip de copil. Ea nu este un adult în corp de copil; este și
se manifestă cu adevărat ca un copil interesat de jocurile vârstei
și are comportamentul unui copil de vârsta ei.
Întregul ei
fel de a fi, de a vorbi și de a interacționa cu oamenii este în
concordanță cu ceea ce te poți aștepta de la o fetiță de 10 -
11 ani, dar imediat constați că are și capacitatea de a vorbi și
de a trece la starea și comportamentul unui adult oricând dorește,
mai ales când vrea să fie luată în serios.
Își petrece
cea mai mare parte a timpului jucându-se cu păpușile, căsuțele,
navele stelare, vehiculele pe care și le face singură, decupând
din carton bucăți pe care le lipește convenabil, pentru a arăta
exact așa cum își imaginează. Uneori o poți auzi tăind ceva cu
un ferăstrău sau sudând metale în camera ei, ceea ce, uneori,
provoacă declanșarea senzorilor care anunță izbucnirea unui
început de incendiu.
Asta
provoacă, uneori, echipajului taygetan stări de enervare,
disconfort și îngrijorare că s-ar putea răni. Uneori, chiar se
rănește, având parcă o predispoziție la a se accidneta, mai ales
din cauza tentației ei de a sări de pe diferite obiecte și de la
diverse înălțimi. Aleargă mereu în șosete pe traseele care
limitează nava și frecvent cade și se julește la mâini și la
picioare. Chiar se lovește de cei care circulă pe navă cu treburi,
mai ales când e pe bicicletă, pentru că nu prea se asigură pe
unde circulă, fiind nu prea rare cazurile când aterizează în
câte un boschet plin cu țepi. Atunci să vezi îngrijorare și chin
pentru a-i extrage spinii cu penseta la cabinetul medical. ---
De
fiecare dată când are un accident sau alunecă și cade, ajunge
mereu să plângă. E o plângăreață, ca orice altă fetiță de
10 ani, deși eu nu-mi amintesc să fi plâns atât de mult sau atât
de des când aveam vârsta ei.
Sophia este o fată frumoasă,
mică și înțeleaptă, cu o memorie prodigioasă. Este plină de
viață, veselă dar îi place să trăiască în propria-i lume a
gândurilor și a imaginației.
Abuzurile asupra Sophiei din
partea adulților umani se datorează faptului că adesea este
tratată cu scepticism în ceea ce privește gândirea, puterea ei de
cuprindere, care trezește neîncredere în existența acestor
capacități ieșite din comun. Oamenii de pe web, de pe YouTube și
de pe rețelele de socializare nu vorbesc prea frumos despre ea,
ceea ce a determinat-o să-și creeze un fel de scut de apărare și
să manifeste o reacție mai dură.
Toate acele abuzuri de pe
rețelele sociale, din ultimii patru ani, au făcut-o să-și ascundă
vulnerabilitățile; chiar și când pozează vrea să arate ca o
persoană serioasă, dură și inaccesibilă, deși ea este un copil
gingaș și plin de iubire.
Recunoaște
însă că, uneori, a primit multă dragoste și apreciere de la
prietenii ei online, de pe rețelele de socializare cu care lucrează
și în prezent.
Desigur, a făcut și greșeli, ca noi toți, și
pentru asta suferit mult, pentru că și ea învață, deși s-ar
crede că știe totul. Destul de des plânge din cauza greșelilor
pe care realizează că le-a făcut. Ea nu este ceea ce s-ar putea
numi o persoană atotputernică iar fizic obosește ca oricine
altcineva.
Cred că toți am vrea să știm cum era Yazhi înainte
de vârsta de 7 ani. Așa cum explică ea însăși, pe atunci, era
diferit deoarece, deși își amintea viețile trecute, micul ei
trup nu era fizic capabil să traducă toată acea energie sub formă
de memorie în fizic, deoarece corpul ei avea nevoie de un anumit
nivel de maturitate nervoasă și fiziologică pentru a putea funcționa
la acel nivel. Nici astăzi ea nu este încă pe deplin dezvoltată
fizic, așa că nu putem decât să speculăm cum va fi când va
crește și va deveni adultă.
Dar cel mai important lucru pe
care vreau să-l înțelegeți cu toții din acest videoclip este că
Sophia este doar un copil, nu un adult mic. Poate că este înțeleaptă
și poate știe multe lucruri, dar este doar un copil și îi place
să se joace și să trăiască în lumile ei imaginare, ca orice
copil de vârsta ei. Sophia este doar o fetiță, un copil și nu pot
spune prea multe dar are nevoie să fie protejată de noi toți, mai
ales pentru faptul că este o ființă excepțională.
Vă
mulțumesc tuturor pentru că mi-ați vizionat și ascultat
videoclipul. Multă dragoste pentru voi toți.
În ceea ce mă
privește, deși sunt mai în vârstă decât Sophia, dispun aproape
de aceleași abilități ca ale ei noi considerându-ne două
fețe ale aceleiași monede.
Aveți grijă de voi !
Mari
Swaruu
https://swaruu.org/transcripts/who-is-sophi-sophia-swaruu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu