Sine al meu Superior, cu iubire îți cer ca începând din acest moment să mă îndrumi în tot ceea ce fac sau intenționez, pentru a cunoaște cele mai corecte soluții în problemele cu care mă voi confrunta în viitor. Îți cer aceasta pentru binele meu cel mai înalt, pentru evoluția ființei mele în Lumină și în afara oricărei interferențe malefice. Vreau să îmi ridic frecvența de vibrației la nivelul cel mai potrivit pentru evoluția spirituală a ființei mele în Lumină. Așa să fie!” (în sprijinul celor interesați)

Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 14 ianuarie 2023

Y423 - Misiunile Apollo pe Lună.

Autor Gosia de la Agenția Cosmică,
Publicat 15 august 2022
Traducere Const. Mihăilescu


Robert : Cu ce rachete spațiale am putea trece de centurile Van Allen?
Swaruu (9) : Nu puteți traversa benzile Van Allen cu o navă cu reacție (rachetă) deoarece ea este de frecvență 3D și, atunci când se confruntă cu frecvența 5D, se crează o zonă de radiații ionizante puternice care determină o creștere a temperaturii de mii de ori, așa cum există într-un cuptor cu microunde.
Benzile Van Allen ar putea fi traversate doar de o navă care își modifică frecvența făcând-o compatibilă cu vibrația 5D. Se creează un câmp electromagnetic toroidal în care este imersată nava care astfel este protejată de acele radiații puternice. De altfel, acesta este și modul în care navele spațiale sunt protejate de resturile spațiale, praf și pietre aflate în spațiu.
Robert: Mulțumesc.. De aici pot deduce că omul zilelor noastre, care nu dispune de tehnologia necesară traversării centurilor Van Allen, n-ar fi putut ajunge niciodată pe Lună, în pofida a ceea ce ni se spune și ni se arată. E cumva incredibil și dezamăgitor că totul este o minciună. Dar nici sateliții fără pilot n-au traversat centurile Van Allen?
Swaruu (9): Ai dreptate. Zborul spre Luna al misiunilor Apollo este o ficțiune, un teatru jucat de NASA. Navele spațiale fără pilot, precum cele din seria Pioneer și Voyager sunt însă reale, căci nu au oameni în ele iar echipamentele electronice sunt puternic protejate pentru a trece prin barieră.
Robert: Toți oamenii care încă mai cred în misiunile Apollo, argumentează că rachetele sunt astfel dirijate încât părăsesc Pământul pe la unul din poli unde, spun ei, stratul centurilor este mult mai rarefiat și îngust, aproape inexistent.
Swaruu (9): imaginează-ți un toroid. Vei vedea că concentrația de energie este maximă cu cât te apropii de poli. În reprezentare artistică centurile Van Allen arată ca niște gogoși deschise la extreme, dar nu este așa, căci banda eterica este totala și cele doua structuri energetice se întrepătrund întărindu-se una pe cealaltă.
Consecința este că puterea radiațiilor la poli este mult mai mare, iar dacă cercetați traiectoria tuturor misiunilor Apollo veți vedea că nu s-au apropiat niciodată de poli. Puteți verifica afirmația căci informațiile sunt accesibile on line. Deci, dacă se susține că o navă spațială Apollo ar fi părăsit planeta pe la poli, atunci asta este o mare minciună, servită publicului.
Și, pe deasupra, ca o navă de tip Apollo să iasă pe la poli ar însemna să i se imprime o dinamică a traiectoriei complet diferită, care ar consuma mult mai mult combustibil, din cauza schimbărilor vectorului de mișcare. În realitate, acele nave abia reușesc să aibă combustibil ca să poată părăsi Pământul pe la ecuator..
La întoarcere, situația ar fi și mai critică deoarece, pentru a intra pe la poli, nava spațială ar trebui să revină pe Pământ într-un unghi foarte abrupt, aproape de 90 de grade, ceea ce ar face dificilă orice corecție a cursului; într-adevăr foarte periculoasă, căci orice eroare ar provoca arderea navei din cauza temperaturii de frecare cu aerul, foarte mari. Ca să nu mai vorbim de cazul lui Apollo 13, care se presupune că a revenit pe Pământ cu o marjă de eroare incredibil de mică.
Robert: Ei spun că trec pe la poli pentru că oricum trebuie să dea o tură sau mai multe în jurul planetei pentru a-și putea crea vântul necesar lansării în spațiu, direcția Luna.
Swaruu (9): Puteți intra pe site-ul NASA pentru a vă lămuri în privința vectorului de ieșire a navei spațiale. Se vede clar că ieșirea prezentată s-a făcut pe la ecuator nu pe la poli.
Robert: Mulțumesc Swaruu, da, este ecuatorial, nu polar.
Swaruu (9): În plus, ar fi nevoie de prea multe manevre și o navă Apollo nu se pretează la așa ceva.
Robert: Unii oameni mi-au vorbit despre Edgar Mitchell spunând că după revenirea din misiunile Apollo a devenit o persoană foarte spirituală, eu presupunând că poate din cauza complexelor de vinovăție pentru că făcea parte dintre cei care au mințit lumea.
Swaruu (9): Nu doar benzile Van Allen i-au împiedicat să părăsească Pământul ci și altele. Bunăoară, calculată, forța de tracțiune liberă a rachetei Saturn #5 nu este suficientă pentru a o propulsa spre Lună. Apoi, modulul lunar prezentat este o construcție complet instabilă, inapt efectuării unui zbor; seamănă mai degrabă cu o mașină de spălat rufe decât cu un vehicul.
Acel modul lunar nu ar putea funcționa niciodată pentru că este un „păianjen” instabil care ar avea nevoie de un computer super-eficient pentru a-i stabiliza traiectoria. Apoi, dimensiunea sa este mult prea insuficientă pentru a găzdui doi astronauți, cu atât mai puțin echipați cu acele costume enorme și extrem de incomode. Am mai putea spune că mecanica (motorul) modulului putea dezvolta o putere insuficientă pentru a învinge gravitația lunară, chiar dacă acea gravitație este mult mai mică decât cea a Pământului. De fapt, modulul lunar prezentat este piesa care demonstrează cel mai ușor că „plimbarea” pe lună a fost o minciună.
Ar fi fost nevoie de computere foarte avansate care să poată face corecții în timp real ale traseului de deplasare. Laptopul tău de astăzi are o putere de mii de ori mai mare decât computerele NASA din 1969, iar computerul de la bordul modulului lunar era mai slab decât cel al ceasului cu calculator pe care-l porți la mână.
Prototipul de aterizare lunară nu a zburat niciodată și aproape l-a ucis pe Armstrong. Cum a putut zbura cu el, mai târziu, de opt ori fără probleme? Inclusiv Apollo 13.
Swaruu (9): Misiunile Apollo sunt o imposibilitate tehnică. Nu au avut loc niciodată. Ai nevoie de tehnologie anti-gravitație că să poți face asemenea deplasări.
Robert: Și mulți continuă să creadă, iar dacă-i contrazici, te consideră ignorant.
Swaruu (9): În lucrarea mea, pe care aproape am terminat-o, spun ceva care va răni multă lume, dar este adevărul.
Robert: Vrem adevărul, cel puțin pe acest canal, oricât de mult ne doare.
Swaruu (9): De exemplu  acela că centralele nucleare consumă mai multă putere electrică decât se spune că produc. Producția de energie electrică este doar de fațadă sau o scuză. Aceste uzine electrice sunt, de fapt, fabrici de prelucrare a materialului nuclear pentru industria armelor, scopul principal al acestor centrale este de a transforma Pământul într-o planetă prietenoasă reptilienilor..
Am aflat că cercetătorul Leuren Moret împărtășește aceste informații, deși datele mele provin din cercetări și măsurători proprii..
----------
Benzile Van Allen sunt rezultatul manipulării magnetosferei ca urmare a suprapunerii unei alte frecvențe electromagnetice de înaltă energie. Magnetosfera este folosită ca sursă de energie pentru benzile Van Allen. Acest lucru se realizează prin transmiterea unei frecvențe energetice ridicate comparabilă cu cea a magnetosferei, prin schimbarea acesteia, pe principiul undelor dominante.
Magnetosfera este rezultatul natural al prezenței unei mase mari care acționează ca un dinam electric.. Poate fi văzută și ca aura planetei. Întrucât dinamica atât a benzilor Van Allen, cât și a magnetosferei se bazează pe toroid, acestea sunt suprapuse. Adică, ambele coexistă practic în același loc și, din moment ce se supun acelorași principii, vortexurile de intrare și de ieșire de la poli sunt punctele de cea mai înaltă energie.  Zonele ecuatoriale au aceeași cantitate de energie ca și vortexurile, dar disipată pe o suprafață mai mare. La poli benzile Van Allen au cea mai mare putere sau concentrație de energie pe kilometru pătrat. 

Robert: Mulțumesc. Graficul pe care-l prezintă NASA este o secțiune a magnetosferei, nu a benzile Van Allen? Uită-te la aceste grafice, graficul NASA și al meu.
Swaruu (9): Graficul NASA, în care vezi două benzi, una mai mare decât cealaltă, precum salvarea unei nave, nu reflectă în niciun fel realitatea, este greșit. Nu există nicio modalitate de a genera asta fără un vortex.
Robert: Care imagine este mai reală pentru tine și ce ne poți spune despre una și despre cealaltă? Mulțumesc.
Swaruu (9): A doua. Prima reprezintă coloane de salvare, fără justificare științifică pentru că nu se supun niciunui tipar energetic. Imaginea ta reflectă realitatea, cea de la NASA, nu.
Robert: Imaginea NASA dă impresia că nu afectează polii. Când oamenii văd asta, au doar impresia că misiunile Apollo pleacă prin poli, pentru că există mai puține radiații. Mulțumesc, Swaruu.
Swaruu (9): Sigur, imaginea publicată de NASA cuprinde multă dezinformare. Imaginea prezentată de tine este corectă (https://youtu.be/SQKqP4cPQ4c?t=1116)
Robert: Și a Pământului în diverși toroidzi energetici.
Swaruu (9): Bula albă în care se află Pământul ar fi bula 3D,  în care poate apărea viața, iar misiunile spațiale Apollo, navetele și altele asemenea, ajung doar până la acea bulă, niciodată mai sus. Imaginea ta este corect făcută.
Robert: Mulțumesc. Am întrebări de la cititori și una de la mine.
Swaruu (9): Ok. Gata.
Robert: Bine, mulțumesc. În timp ce eu preiau textul tu îmi spui ce știi, sau ce crezi. Există cred și falsuri, dar nu știu cum să le depistez, mulțumesc.
„Un panou de aproximativ 60 cm lățime, acoperit cu 100 de oglinzi îndreptate spre Pământ este înconjurat de urme imprimate în praful lunar: „Matricea retro-reflectorizantă de măsurare cu laser lunar”. Astronauții Apollo 11, Buzz Aldrin și Neil Armstrong au plasat acel obiect acolo, pe 21 iulie 1969, cu o oră înainte de încheierea ultimei lor plimbări lunare. Treizeci și cinci de ani mai târziu, el a rămas singurul experiment științific Apollo care încă funcționează."
Swaruu (9): Totul este pus la cale de NASA. În primul rând, nu ai nevoie de o misiune cu echipaj uman pentru a pune o oglindă pe suprafața lunară, dacă ar fi fost vreuna.
Laserele pe care le folosesc difuzează înainte de a ajunge pe Lună. Măsurarea distanței cu ajutorul laserului nu este reproductibilă din punct de vedere științific; este o dezinformare. Un laser nu este perfect, lumina difuzează și nu ajunge pe Lună, cu atât mai puțin să poată sări de ceva și apoi să revină pe traiectorie. Face parte din lanțul de minciuni ale NASA puse cap la cap pentru a convinge că acele misiuni au existat.
Dintre imaginile false pot enumera: fotografii de la Hubble, telescopul Mount Palomar și altele asemenea, arătând o imagine a zonei de aselenizare, inclusiv urmele de pași din jurul acelui obiect.
Încă o variantă: fotografii ale suprafeței Lunii făcute de aparatele chinezilor. De ce tocmai de la chinezi? Tot pentru inducere în eroare, căci oricine, știind de rivalitatea chino-americană, va putea gândi că adversarii n-ar fi putut arăta ceva care să prezinte un fals pentru a-l certifica drept autentic. Nu. Numai că la nivel extrapământean și China se află sub controlul Illuminati, care controlează NASA, deoarece Illuminati sunt împărțiți pe facțiuni care, la nivel terestru sunt rivale dar la înalt nivel aparțin aceleiași entități. Pe Pământ există facțiuni care se opun și se luptă între ele pentru putere și control, deși acele facțiuni sunt manevrate de foruri superioare despre care cei de jos habar nu au. Pe scurt: China a prezentat aceleași înregistrări NASA, de la Apollo, doar inversate.
----------
Swaruu (9): Motivele pentru care omul nu a ajuns pe Lună sunt mai multe dar cel mai important este cel legat de existența Centurilor Van Allen care nu pot fi traverasate de nimic cu consistență 3D.

Despre centuri s-a vorbit suficient, însă motivele pentru care misiunile Apollo sunt, la acest nivel 3D, imposibile sunt mai multe și ele se referă atât la motive ținând de domeniul politic al vremii cât și la lipsa tehnologiilor care să creeze local condiții existențiale 5D, adică superioare câmpului creat de centurile Van Allen.
Racheta Saturn 5, deși impresionează la decolare și îi face pe privitori să o vadă ca atotputernică și capabilă să ducă omul pe Lună, nu a avut suficientă forță sau portanță pentru a ridica modulul lunar și nava spațială principală. De aceea s-a și renunțat la ea. Americanii n-au reușit să înlocuiască navele spațiale Soiuz, în serviciu din 1967. SUA folosesc Atlas, tot din anii 60, dar inferioară, celor rusești.
Apoi, modulul lunar era o construcție absolut instabilă, imposibil de utilizat pentru zbor și dispunea de spațiu insuficient, pentru a transporta doi astronauți. Puterea motorului era insuficientă pentru a-l ridica de pe Lună, chiar dacă gravitația lunară este doar 16% din cea a Pământului. Un cunoscător ar fi putut observa că, din cauza lipsei sistemelor de termoizolare, costumele spațiale și măștile nu aveau cum oferi protecția necesară impusă de mediul lunar.
Ca să nu mai vorbim de faptul că modulul lunar nu a creat nicio urmă în praful lunar, ca urmare a jetului de evacuare de la motor și nici urme ale picioarelor modulului. În înregistrarea vocilor celor doi aflați în modul, în timpul aselenizării nu se aude nimic care să amintească de funcționarea unui motor, care se afla chiar între ei.
Apoi, mănușile purtate de astronauți, făceau imposibilă orice fel de manevră a camerelor de luat imagini. Mai putem vorbi și despre inexistența sau proiecția greșită a umbrelor.
Există obiecte plasate acolo, cu pași în jurul lor, inclusiv rachetele lunare așa cum sunt plasate de macara.
Rolele camerei erau de tip Kodak și erau normale, și ar fi trebuit să vie voalate din cauza expunerii solare de pe Lună cât, mai ales, din cauza trecerii prin câmpul de radiații Van Allen.
Motorul de pe modulul lunar nu era, și probabil n-ar fi putut fi, unul cu o funcționare absolut silențioasă.
Robert: Bine, mulțumesc. Mi-ai vorbit despre asta de multe ori, dar sunt foarte mulți oameni care par să nu dea prea multă crezare acestor argumente.

Despre zgomotul motorului în funcțiune se va argumenta mereu că era perfect antifonat. Ai putea face o descriere a ceea ce ar fi putut vedea un pământean dacă totuși ar fi ajuns pe Lună?
Swaruu (9): Tabloul ar trebui să arate cam așa: o suprafață acoperită de tot felul de vechituri: tuburi, cutii, artefacte, proeminențe.
Robert: Mulțumesc. Adică ar arăta precum un loc complet abandonat, aflat într-o stare de totală ruină. 

 

Swaruu (9): Acea imagine este a suprafeței Stelei Morții din Războiul Stelelor, de care Lucas a fost inspirat aici de Lună, pentru că ei știu toate acestea. Nu e nimeni acolo, doar sisteme autonome, Luna este abandonată. Da, John Lear spune că sunt 250.000 de oameni acolo dar asta a fost cu mult timp în urmă, adică cu mii de ani în urmă.
Robert: Și toată această suprafață este acoperită de o hologramă care va fi separată cu câteva sute de metri de suprafața reală a Lunii. 

Swaruu (9): În interiorul Lunii există coridoare nesfârșite aflate în ruină, imagini demne de un film de groază sau un joc video spațial de groază, Doom sau Jet Space. 

Robert: Mulțumesc. Deci bazele „naziste” de pe Lună sunt reale sau...?
Swaruu (9): Nu, naziste, nu. Luna era cândva o bază (navă) stelară folosită pentru transportul și distribuirea mărfurilor (nota C.M.: și aparținea Federației Galactice. A fost folosită în războiul declanșat de Federație împotriva Reptilienilor aflați pe planeta Tiamat, planetă care a fost distrusă în acel război în care s-au folosit arme nucleare). Luna nu are formațiuni stâncoase ori relief muntos. Luna nu este o stea normală, un corp ceresc natural ci o navă (epavă) din metal, pe care, de-a lungul timpului s-a de pus praf stelar.
Robert: Mulțumesc. Îmi imaginez că toate aceste cunoștințe sunt deținute de organizații secrete. Am putea găsi vreun vestigiu în interiorul lunii care să ne spună istoria omenirii?
Swaruu (9): Da, există, și povestea acestor vestigii apare în diferite filme considerate de voi „SF”

Robert: Mulțumesc. Am mai spus că Luna , așa cum o vedem noi, a fost amplasată acolo unde se află acum cu cca 12.500 de ani în urmă iar pe ea au fost instalate echipamentele cu care s-a creat câmpul Matrix (centurile Van Allen) pentru Pământ, pentru ca planeta noastră să fie retrogradată și menținută în 3D.

Swaruu (9): Da, simultan și la scurt timp după „potop”, care nu a fost provocat de Enlil, așa cum spun fanaticii Plăcuțelor Sumeriene.
Toată această istorie se poate regăsi în interiorul acestei nave abandonate, căreia voi îi spuneți Luna Pământului, și căreia i s-a schimbat destinația cu cca 12.500 de ani în urmă. În interiorul Lunii se află o mulțime de entități.
Robert: Entități!! Entități periculoase?
Swaruu (9): Ar putea fi. De asemenea, acolo ați putea găsi tot felul de capcane și mecanisme puse de Reptilieni, pe vremea când și ei se cantonau pe Lună. Acea navă eșuată cuprinde zeci de coridoare interioare, foste spații de locuit, locuri de depozitare, rampe etc). Pe Lună există (nota C.M.: de fapt, în interiorul Lunii) și acele reactoare nucleare primitive (față de nivelul tehnologic existent actual în univers) și periculoase care creează și susțin Matrix-ul în jurul planetei voastre.

https://swaruu.org/transcripts/apollo-moon-missions-fake-or-real-part-1-conversation-with-swaruu-of-erra


Un comentariu:

  1. Gânduri bune pe toate liniile temporare din toate spațiile, și ca întotdeauna, mulțumesc !

    RăspundețiȘtergere