Publicat 26 decembrie 2022
Traducere Const. Mihăilescu
Swaruu (9): Uranus este o planetă gigant majoritar gazoasă care, ca și ceilalți giganți de acest tip, are o atmosferă rarefiată la altitudine și din ce în ce mai densă spre centru.
Însă
această planetă diferă prin ceva important, de
Saturn, Jupiter și Neptun: partea solidă se diferențiază de cea
gazoasă printr-o suprafață extrem de dură, datorită
enormei presiuni creată de masa gazoasă. Din această cauză
suprafața solidă este foarte dură, un adevărat diamant. Însă,
în unele puncte de pe suprafață se pot întâlni roci cu o
densitate mai mică decât ce a diamantului, anume formațiuni de
cuarț și cristale.
Planeta se încadrează în standardul 5D,
care se regăsește în aproape întreg universul, în ceea ce
privește densitatea materiei.
În general flora și fauna ei există
în atmosfera mai puțin densă, mai toate acele ființe
petrecându-și întreaga viață în zbor, fără să coboare
vreodată la sol, de a cărui existență, unele nici nu știu. (nota
C.M.: viețuitoarele din atmosfera planetei sunt active în zonele
superioare, unde densitatea este mică iar când doresc să se
odihnească, coboară în straturile mai dense, în care plutesc)
La densități superioare (vibrații înalte), trăiesc ființe
de lumină, 6D (sau mai mult), ființe care formează civilizații
avansate, diferite de 3D și 5D. Sunt, ca și pe alte planete,
ființe bio-plasmatice, rezultate din concentrarea energiei și au o
conștiință foarte avansată.
Cu cât frecvența este mai înaltă
cu atât se estompează forma corpului și crește abilitatea acelor
ființe de a-și modifica forma la dorință. La vibrații foarte
înalte acele ființe nu mai sunt vizibile, prezența lor putând fi
pusă în evidență prin alte simțuri.
Pe sateliții naturali
(lunile) Uranus-ului
există baze ale altor specii interstelare, care trăiesc mai ales în
interiorul planetei. Este cazul, în special al sateliților mai mari
ai lui Uranus: Titania,
Umbriel, Ariel și Oberon.
Cel mai apropiat satelit este Miranda care are propria ei floră și faună ciudate. Este plin de viață, ceea ce îl face diferit de celelalte, în care fauna indigenă este mai puțin diversă.
Miranda are o varietate extinsă de animale ciudate care trăiesc mai ales sub marile întinderi de gheață, în zonele unde temperatura este mai acceptabilă și asigurată de activitatea tectonică. Deși este o lună mică, Miranda impresionează prin densitatea și diversitatea faunei, în comparație cu Oberon, cea mai mare dintre lunile lui Uranus, dar care nu cunoaște o activitate tectonică intensă, căci satelitul este deja bine stabilizat din punct de vedere geologic.
Ca generalitate, viața pe acești sateliți naturali se datorează și este susținută de energia activității tectonice (căldura interioară) a acestor corpuri. Fiind atât de departe de Soare, acești aștri nu primesc aproape deloc energie de la soare.
Accentuez: Miranda are multă viață sub gheață și e formată din tot felul de viețuitoare ciudate.
Robert: Pe Miranda există și viață inteligentă, ca pe Pământ?
Swaruu (9): Nu. Este plin de viață, dar de viață animală și vegetală. Ecosistemele sunt bazate în întregime pe căldura izvoarelor geotermale, atât la sol cât și acvatice. (Izvoarele geotermale deversează apă fierbinte, în anumite zone de sub gheață). Mare parte a viețuitoarelor primordiale servesc formării și susținerii lanțului trofic al animalelor mai mari, care locuiesc în mări, mult sub o suprafața bogată în metan).
Pe Miranda nu există baze ale altor civilizații deoarece pe alte luni (sateliți) există condiții mai propice, necesare acestor baze.
Robert: Știi de ce sateliții poartă nume de îngeri?
Swaruu (9): Sunt nume date de umanitatea voastră și se referă la zei și personaje din mitologia antică, mai ales a nordicilor, fenicienilor, grecilor și romanilor..
Robert: Uranus are și centură de asteroizi, nu?
Swaruu (9): Neptun, nu Uranus, are asteroizi (precum Pământul) și se datorează tot fărâmițării lui Tiamat. Inelele lui Uranus sunt foarte mici, nu știu dacă pot fi considerate inele.
De fapt, toate planetele mari au inele. Dar cele ale lui Neptun, după cum vom vedea, sunt mai speciale. Am văzut imagini cu inelele lui Uranus oferite de știința pământeană, dar ele nu se potrivesc cu datele mele de aici.
Există o discrepanță între datele mele și datele de la voi, dar numai în ceea ce privește dimensiunea și aranjamentul, deoarece le am aici foarte mici. Ele ar putea fi mai mari doar dacă se iau în considerare și alte resturi spațiale mai rarefiate.
Robert: Există „luni” artificiale – ceva care ne este ascuns?
Swaruu (9): Niciuna, dacă nu ținem cont de schimbările pe care le pot aduce navele care parchează acolo uneori.
Robert: Din ce material sunt făcute inelele: rocă, gheață?
Swaruu (9): Sunt, în pricipal, resturi din Tiamat dar și alte corpuri sau roci, pe care le-a capturat de-a lungul timpului.
Robert: Același material ca cel al inelelor lui Saturn, cred?
Swaruu (9): Da.
Robert: Culoarea albastră este dată de gaze, nu de la apă, nu-i așa? E deosebit de cum era Tiamat, nu?
Swaruu (9): Are multe luni, dar depinde cum sunt privite. În total, are oficial 27 de luni. Suprafața gazoasă a lui Uranus are reflectivitate scăzută. Tiamat avea mări, deci era practic ca o oglindă. La acea vreme Sistemul Solar era într-un aranjament mai dens. Planetele erau toate mai aproape una de cealaltă, dar în armonie.
Robert: Uau, mulțumesc, Swaruu, toate acele 27 de luni oficiale sunt naturale?
Swaruu (9): Toate sunt naturale.
Gosia: De fapt, ce sunt mai exact lunile, adică sateliții planetelor?
Swaruu (9): Un satelit natural este o masă densă formând o singură unitate, suficient de mare pentru a exercita un efect gravitațional semnificativ asupra mediului înconjurător și asupra planetei pe care o orbitează.
Robert: Există rase extraterestre care extrag minerale din Uranus ori din sateliții săi?
Swaruu (9): Sigur, există baze acolo. În mod firesc, își extrag resursele din lunile (sateliții) și inelele planetei, dar, mai cu seamă, din sateliți deoarec, corpurile componente ale inelelor sunt mai mici și distanțate și pot avea origini diferite.
Gosia: Scuză-mă, o luna nu este tot una cu un satelit ?
Swaruu (9): Unele sunt formate în același timp cu planetele de bază. Altele sunt capturate. Altele sunt duse acolo de rase interstelare cu scopul de a le folosi mai târziu ca baze. Sau, pur și simplu, pentru a compensa vreo problemă de instabilitate a regiunii în general, prin efectul gravitațional al acesteia, ca balast sau contragreutate.
Un satelit este echivalent, ca denumire, cu o lună însă sunt și sateliți care nu pot fi numiți luni.
Satelitul poate fi ceva mic, dar pentru a se califica la rang de lună trebuie să îndeplinească anumite criterii de masă și de mărime. Ca exemplu, Phobos și Deimos, lunile lui Marte, abia îndeplinesc aceste două condiții..
Robert: Mulțumesc, Swaruu. Ce fel de minerale se extrag din sateliți?
Swaruu (9): Minerale de bază pentru obținerea aliajelor, precum fierul și carbonul, și, desigur, AURUL. Dar și material de construcție, deși, mai puțin, având în vedere că bazele sunt executate în interiorul planetei ori satelitului, unde se poate folosi materialul local.
Gosia: Bine. Am o întrebare care se poate referi la orice planetă. Mă refer la ființele care trăiesc acolo, în densități mari (frecvențe înalte). Un lucru nu înțeleg. Ai spus la un moment dat aceste ființele de înaltă densitate nu mai aparțin nici unei rase sau locații. În acest caz, cum pot fi „localizate” (că sunt aici sau acolo)?
Swaruu (9): Nu sunt totuși de vibrație foarte înaltă, căci există în 6D-ul inferior. Asemenea ființe sunt peste tot, nu doar acolo. Le poți localiza ca fiind acolo sau dincolo, prin concentrarea atenției asupra energiei emanate de acea ființă. (nota C.M.: este vorba de acea impresie pe care, uneori, a avut-o sau o poate avea oricare dintre noi. De multe ori ai senzația că în preajma ta există o prezență, deși nu vezi pe cineva anume. Asemenea întâmplări au loc, de obicei, imediat după decesul cuiva. Sufletul celui decedat vizitează diverse persoane dragi, care, dacă au suficientă sensibilitate, devin conștiente de acea prezență. Tot astfel se întâmplă cu casele „bântuite”, unde, din diverse motive, sufletul unui decedat vizitează locul sau continua să stea chiar de la decesul corpului în care a existat. Pentru omul 3D asemenea localizări de prezențe sunt rare dar pentru o ființă din 5D sau 6D, ale cărei simțuri sunt mult mai dezvoltate, această percepție, care poate fi și vizuală, este o banalitate și o normalitate. Asemenea ființe văd efectiv ceea ce noi doar percepem)
Aceste ființe nu mai au nevoie de localizări, decât atunci când doresc să comunice cu
ființe de densități mai mici. Pentru ele, universul este casa lor, ele
sunt libere. Sunt ceea ce voi numiți ființe de lumină, care se aspectează și se manifestă prin concentrări se lumină (strălucire). De exemplu, o ființă de
lumină văzută în pădure este observabilă în primul rând din cauza contrastului dintre întunericul zonei și o luminiscență cu o anumită formă.
Frecvent nici măcar nu au nevoie de a-și lua o anume formă, semnalându-și prezența doar prin diferența de lumină. Asemenea entități au nume care le particularizează, însă nu în dimensiuni superioare, identificarea făcându-se doar prin particularitățile (armonicele) de vibrație (unice și nereproductibile).
Gosia: Ipotetic: s-ar putea ca în timp ce mă deplasez printr-o pădure să trec și printr-o asemenea ființă, fără să realizez aceasta?
Swaruu
(9): Da, pentru că ea nu se afla, în acel moment, în pădure ci era pădurea. Uranus, planeta, nu este Miranda, luna sa.
------------------------------
La nivel macro, Uranus nu este Marte, ca plasament și densitate, deși, ca entități universale, ele reprezintă o dualitate. Ele
se manifestă astfel doar pentru că vor să fie observate ca individualități, dar ele sunt (ca orice altceva din acest univers) ÎNTREGUL.
Luați ca
exemplu o furnică mică. Este o ființă 3D, dar imaginați-vă că ea ar fi ca existențialitate, în 2D. În această ipostază, ea ar avea doar conștiința deplasării într-un singur plan. Asta ar fi înțelegerea ei. Dar furnica (considerată în acest caz ipotetic ca aparținând planului 2D) nu te va înțelege pe tine, ființă din 3D. Tu, cel din planul 3D, poți face astfel ca acea furnică să te perceapă ca făcând parte din planul ei, deși tu vii dintr-un plan superior (3D). Te-ai coborât la nivelul de conștiință al
furnicii, astfel încât să poți fi văzut de ea, care te va considera o furnică robot, deși tu nu ești dar o altă furnică cu care ea relaționează.
Revenind: Ca ființe de lumină, acele entități pot să se lase privite de tine (care te afli în 3D) și pentru aceasta vor lua o formă care să poată fi cât de cât înțeleasă și percepută de tine, ca posibilitate existențială. Astfel, vor putea apărea sub forma unui înger strălucitor, de exemplu, coborându-se la nivelul perceptiv și de înțelegere al oamenilor cu care doresc să interacționeze.
https://swaruu.org/transcripts/uranus-solar-system-information-from-swaruu-of-erra-extraterrestrial-information
SUPER !
RăspundețiȘtergereMULȚAM FAIN !
RăspundețiȘtergere