Originile Grays și motivul răpirilor umane (III)

by Dragonbane

August 06, 1995

Traducere Const. Mihăilescu

(continuare)

Aspecte fizice
Alte dovezi provin din rapoartele răpiților, cu privire la aspectul fizic al Grays.
Conform răpiților și unor informatori guvernamentali, se poate contura următorul profil fizic al grays:
- ) înălțimea medie de 4 ft până la 4 ft 6 in., pentru „medicii” sau conducătorii acțiunilor de răpire și de la 3 ft. La 3 ft. 6 in. pentru executanți, având formă, în general, de umaniod.
Culoarea pielii lor este de la gri deschis la gri închis și pare a fi neporoasă.
Capul mare, chiar disproporționat de mare, avâ
nd o formă triunghiulară, cu vârful triunghiului în jos.
Zona din spate a craniului este mare și rotunjită, iar ochii sunt mari oblici.
Brațele și picioarele par a fi foarte subțiri și un gât disproporționat de subțire, pentru a susține greutatea capului.
Nu au organe genitale vizibile și nici nu se observă umflături pubiene la îmbrăcăminte.
Rapoartele par să întărească această concluzie: fără organe sexuale. 
Descrierea corpurilor griilor ilustrează identitatea lor:

corpuri foarte asemănătoare între ele, doar având ușoare  modificări de proporții și unele diferențe stilistice, observate la capul lor.
Cu toate acestea, chiar și fără organe sexuale, Griii par să aibă gen deci nu ar fi pur și simplu asexuați.
Sexul, însă, pare a fi complet determinat de minte, corpurile fiind identice sau aproape identice. Răpiții raportează că unii Grays „se percep” sau „par”a fi feminini, în timp ce alții sunt foarte masculinizați.
Acest lucru pare să indice o diferențiere sexuată, doar în ceea ce privește comportamentul mental. De asemenea, trebuie remarcat faptul că aspectele feminine sunt rar văzute și niciodată purtând o sarcină (graviditate)
Masculii sunt cei mai frecvent observați, deducția fiind că: femelele gri sunt puține la număr și oarecum ferite de pericole, pentru a se preveni orice pierdere. Am putea avansa ideea că femelele sunt un fel de depozite genetice.
Cu toate acestea, deoarece Grays nu se pot reproduce în mod natural, din cauza lipsei organelor sexuale, trebuie să existe metode artificiale de reproducere la scară de masă, dar nu suficiente pentru a preveni declinul demografic și dispariția lor ca specie.

Origini din cetacee
Pe baza dovezilor privind aspectul lor fizic, se poate emite următoarea ipoteză:
Grays sunt descendenți ai unei forme de viață asemănătoare cu delfinii sau cu cetaceele de pe Pământ.
Există mai multe motive care susțin această supoziție.
Răspunsul poate fi găsit în asemănările dintre cetacee și grii, în ceea ce privește aspectele fizice și comportamentale.

Aspecte fizice și asemănări.
Să examinăm mai întâi caracteristicile fizice:
Pielea unui Gri este foarte asemănătoare cu cea a delfinilor, ca textură și, în cele mai multe cazuri, colorație.

Pe Terra, cetaceele au avut cândva picioare și brațe, și trăiau pe uscat, dar întorcându-se la viața oceanică, brațele și picioarele li s-au transformat în aripi și coadă, necesare deplasării în mediul acvatic.

Analiza cu raze X arată în mod clar un apendice rezidual la delfinii și balenele din zilele noastre, acre amintește de structura scheletului mamiferelor care trăiesc pe uscat.
Este posibil ca Grays să fi evoluat la fel cum a făcut-o delfinul terrian, fără însă a mai reveni la viața acvatică. Forma craniului: Grays au o zonă mare în regiunea craniului în secțiunea superioară, anterioară și posterioară craniului.
O examinare a craniului de delfini arată zone similare mari, rotunjite anterior și posterior.
Ochii unui Gray sunt descriși ca fiind mari și negri, ceea ce indică prezența unui ecran protector care acoperă ochiul. Multe animale acvatice terriene au dezvoltat scuturi protectoare pentru ochi pentru utilizare sub apă.
Este posibil ca acesta să fie un atribut rămas din timpurile vieții oceanice a Grays, care nu s-a mai dezvoltat, probabil datorită mai multor avantaje necunoscute ale scutului.

Un alt factor este culoarea întunecată a acestui scut pentru ochi ceea ce sugerează o structură de ochi potrivită pentru un mediu luminos redus.
În oceane, acest lucru ar fi firesc pentru o creatură care trăiește sub apă, unde lumina nu pătrunde foarte adânc.

Colorația întunecată ar indica un ochi care absoarbe aproape toată lumina captată, dând aspectul de negru.
Pe Terra, delfinii și alte cetacee au dezvoltat abilitatea sonarului, ca ajutor principal în navigație și la vânat,ei nebazându-se prea mult pe vedere în timp ce sunt sub apă.

Aspecte și asemănări comportamentale
Există, de asemenea, mai multe asemănări în comportamentul Grays cu al delfinilor.
Delfinii terrieni folosesc sonarul atât pentru a naviga, cât și pentru a localiza prada ori inamicii. Delfinii pot emite fluxuri ultrasonice foarte puternice emanate din secțiunea anterioară a craniilor lor, de la un organ cunoscut sub denumirea de „pepene”.
Tehnica aceasta este folosită pentru a ucide prada și dușmanii, cum ar fi rechini și barracude. (A existat un film excelent, creat de un grup de studenți, ilustrând acțiunea unui grup de delfini, care folosesc această abilitate împotriva unei barracude foarte mare. Descrierea:
Barracuda înota spre un grup de delfini foarte tineri. Patru delfini mari, adulți s-au poziționat astfel încât capetele lor s-au aliniat cu barracuda moment în care au emis o flux  ultrasonic foarte puternic.
Efectul asupra barracudei a fost uluitor: a înghețat literalmente, paralizată complet în apă, și chiar branhiile au încetat să se i se miște. Delfinii au privit-o timp de aproximativ treizeci de secunde, timp în care barracuda a rămas total imobilizată. De îndată ce delfinii au întors capul, fasciculul ultrasonic concentrat asupra baracudei s-a disipat, iar baracuda a fugit cu o viteză foarte mare de la locul intâlnirii).

La vânătoare, fasciculul cu ultrasunete emis de delfini poate fi îndreptat către pești de diferite dimensiuni pe care-i paralizează ori îi omoară instantaneu.

Unii cercetători ai cetaceelor consideră că „tehnica” este utilizată și atunci când delfinii se confruntă cu rechini.

Autopsia cadavrelor de rechin, după un atac de delfin, arată că organele interne ale rechinilor erau dislocate și distruse. Fasciculul sonic poate fi astfel controlat,încât să producă o gamă de efecte, de la dezorientare la paralizie sau deces. 
Acest fenomen este foarte asemănător cu tehnica folosită de Grays în controlul telepatic în procesul răpirilor sau al altor tipuri de interacțiuni. Aproape fiecare subiect (om care a fost răpit) afirmă că a fost paralizat dezorientat mental de către agresori.

Majoritatea celor răpiți afirmă că atunci când privești în ochii mari și întunecați ai unui Gray, privirea îți este captată și rămâi fixat pe acea privire. Realizezi că ești captiv și asta te dezorientează și te înspăimântă.

În situații mai rare, răpiții raportează un efect diminuat, atunci când entitatea gray îi privea cu mai puțină insistență și cumva din lateral. Acest lucru indică clar că intensitatea efectului era direct proporțională cu direcția sau focalizarea porțiunii frontale a capului entității.
Această conduce la ipoteza conform căreia Grays folosesc un fel de fascicul sonor de ultrasunete combinat cu telepatia, pentru a produce un efect de paralizie a celor răpiți.

Capul uni Gray este de obicei descris a fi mare mare, triunghiular și bombat în față și în spate. Acest lucru sugerează că lobul posterior și frontal al creierului are asemănări majore cu creierul cetaceelor și parțial cu cel uman.
O asemenea conformație a creierului întărește puternic ipoteza utilizării ecografice a acestui organ.
De menționat că, în rarele ocazii în care răpiții au auzit sunete verbale emise de Grays, ei au perceput niște semnale sau bipuri de frecvență ridicată sau staccato, ceea ce, din nou, îi apropie de delfini.

În timp ce structura creierului Grays a rămas practic constantă, se poate presupune că abilitatea de localizare ecografică a Grays a fost redusă sau atrofiată aproape complet.
Probabil că este vorba de utilizarea ecou-locației de către această civilizație.

Originea Grays
Deci, în lipsa cunoștințelor detaliate, se poate aprecia că originea Grays, este înrudită cu cea a cetaceelor. Societatea de sclavi a acestora s-a obținut prin clonări repetate, la care nu se urmărea dezvoltarea intelectuală ci doar existența unor abilități sificiente pentru îndeplinirea sarcinilor de sclav. Familiile elitelor conducătoare nu au fost supuse unor clonări repetate, pentru a nu se produce (sau măcar pentru a întârzia) efectul deprecierii speciei. Permanent s-a căutat „înviorarea” rasei Grays prin manipulări grenetice și combinații cu alte rase superioare din univers (pe primul loc fiind, se pare, rasa umană de pe Pământ).
Cetacee evoluate
O explicație simplă pentru originile Grays ar fi un proces evolutiv similar cu cel al oamenilor, dar plecând de la un strămoș cetaceu, nu de la un strămoș primat.
Într-o anumită etapă, în loc să se întoarcă în oceane sau să plece din oceane, cetaceul a evoluat pur și simplu ca locuitor pe uscat, păstrând în timp trăsăturile strămoșilor săi, la fel cum oamenii păstrează de la primate: părul, un apendice și un grup de oase de la coadă.
Într-o anume perioadă, specia a evoluat mai rapid, și-a creat o bază tehnologică, prin utilizarea focului (ceea ce nu era posibil în mediul acvatic) și și-a creat o societate complexă.
Mai târziu, din păcate pentru ei, această civilizație a Grays a suferit un accident teribil sau un anume eveniment, care a determinat un regres genetic puternic, care a pus în lumina viitorului degradarea speciei (civilizației) și inevitabila ei dispariție (nota C.M.: este foarte posibil ca acel accident să fi fost de natură nucleară).

Acel eveniment (sau accident) a provocat și anularea însușirilor reproductive între ei, ceea ce i-a împins spre clonare. Numai că, după cum se cunoaște, clonarea repetată duce inevitabil la estomparea și dispariția principalelor însușiri și abilități ale speciei, în final, la degradarea și dispariția acelei specii. (nota C.M.: din cauza erorilor care, inevitabil, apar în procesul clonării, al „copierii”). 
Cu tehnologia lor avansată, Grays au creat mijloace de de reproducere genetică, cât mai sofisticate. Totul a fost însă în zadar, căci însușirea de a crea și reproduce fără erori este și va rămâne apanajul exclusiv al Creatorului. Nicio tehnologie, indiferent cât de evoluată, nu va putea copia opera Creatorului.

Acesta este motivul pentru care Grays au trecut la răpirea ființelor (umane, în primul rând), sperând că, prin cercetări minuțioase și îndelungate, vor reuși să-și salveze specia, integrând-o cu o specie viabilă, cum este specia umană.
Este singura explicație valabilă a fenomenului răpirilor la care se dedau Grays pe Pământ (cu colaborarea interesată a „cozilor de topor” umane).

(va continua)

https://www.bibliotecapleyades.net/vida_alien/alien_zetareticuli.htm