Arhiva omenirii ascunsă sub Sarmizegetusa

Istoria României este una complexă, iar asta n-o spunem doar noi, românii, ci au spus diverşi istorici, arheologi, lingvişti, savanţi şi oameni de cultură străini, care de-a lungul timpului au studiat România, acordându-i o deosebită atenţie. Chiar şi descoperirile de ultimă oră, cele oficiale, sunt în măsură de a modifica istoria lumii.

Dacă însă vorbim despre artefacte de înaltă tehnologie, pe care le-au deţinut civilizaţiile antice, atunci istoria omenirii trebuie rescrisă, cu toate că acesta este un adevărat coşmar pentru cei care conduc lumea, deoarece ei nu vor ca oamenii să-şi cunoască adevărata istorie, căci altfel nu vor mai putea fi manipulaţi şi controlaţi.

Dacă totul s-ar fi redus la Marea Descoperire din Masivul Bucegi, din august 2003, probabil că doar acel subiect ar fi rămas de cercetat (anchetat), însă munţii Carpaţi ascund tezaure ce vor bulversa o lume întreagă, iar de acest aspect se vor convinge mulţi oameni la un moment dat când acestea vor fi revelate.

Până atunci, este timpul ca noi să aflăm şi despre alte tezaure, pe unde mai sunt ascunse, asta pentru a putea să avem o viziune de ansamblu asupra istoriei secrete a României (Daciei), care a fost contrafăcută într-o proporţie de 95%. Noile descoperiri din viitor vor face ca urmaşii poporului geto-dac să-şi cunoască istoria secretă, pentru că atunci când un popor îşi cunoaşte propria istorie reală nu poate fi manipulat şi îngenuncheat.

Agitaţie mare în jurul Sarmizegetusei

BBC şi Discovery au scanat Sarmizegetusa ascunsă cu tehnologie de vârf! Ministrul Culturii de la acea vreme s-a agitat şi el. Ce să fie, totuşi?

În 1993, România demara o amplă campanie de punere în valoare a cetăţilor dacice de la Grădiştea. Un studiu multidisciplinar efectuat la faţa locului a pus în evidenţă faptul că sub ceea ce este acum decopertat, exista un uriaş ansamblu arhitectonic, un ansamblu militaro-civil compact, cu mai multe nuclee, întins pe o suprafaţă de peste 200 de kilometri pătraţi.

Acest oraş îngropat este predacic şi este foarte bogat în aur. Specialiştii români au întocmit nişte planuri de detaliu cu siturile subterane nedecopertate, pe care le-au strâns într-un dosar trimis Ministerului Culturii şi Cultelor. O copie a planurilor a ajuns însă şi la căutătorii clandestini de comori, care au relaţii puternice în zona clasei politice. Hoţii ştiu acum cu exactitate unde să caute.

În mod ciudat, posibilitatea ca vestigiile din Munţii Orăștiei să fie scoase de pe lista UNESCO, merge mână în mână cu deja celebrul scandal al brăţărilor dacice. După cum se ştie, ele au fost găsite în siturile de la Grădiştea de către hoţii de comori şi scoase apoi clandestin din România. Au ajuns în Statele Unite, unde un colecţionar american de bună credinţă a anunţat oficialităţile că aceste artefacte se comercializează pe piaţa neagră. Ulterior statul român a recuperat o parte din ele şi a demarat o anchetă. În mod uluitor, numele unor politicieni de calibru, precum Adrian Năstase şi Dan Iosif au fost asociate cu dispariţia brăţărilor. Cei doi au fost bănuiţi că ar fi intermediat traficarea în ţară a doua tezaure sustrase din situl arheologic Sarmizegetusa Regia, respectiv 15 braţări dacice de aur.

Conform unor informaţii neoficiale, subsolul din zona Grădiștei a fost sondat din satelit de către ruşi pe la începutul anilor ʼ90. Ruşii vorbeau despre situri antice, dar şi preistorice necunoscute încă în zona Grădiștei. Coroborând aceste date cu informaţiile unor scriitori antici, care spuneau că dacii au tăiat şi au zidit munţii, Guvernul României a cerut aflarea adevărului. Astfel, între anii 1993 şi 1999, în perimetrul fortificaţiilor dacice de la Grădiştea s-au desfăşurat cercetări pe mai multe discipline, pentru realizarea unui studiu de ansamblu privind zona arheologică. Cercetările au fost demarate de Ministerul Lucrărilor Publice, Ministerul Culturii şi Ministerul Cercetării. Ele aveau drept scop delimitarea fizică a complexului de fortificaţii prin alte metode decât săpăturile arheologice, şi chiar elaborarea unei strategii de punere în valoare a construcţiilor preistorice de la Grădiştea.

Abia în urma acestui studiu, care să detalieze ce şi unde trebuie săpat, urma să aibă loc decopertarea, restaurarea, conservarea siturilor şi transformarea zonei într-o rezervaţie arheologică naţională, punct turistic de importanţă deosebită, cu protecţie armată din partea jandarmeriei, care urma să oprească ofensiva jefuitorilor de comori. Rezultatele, care nu au fost date oficial publicităţii, sunt uluitoare. Fortificaţiile nu reprezintă doar cetăţi disparate aşezate pe culmile munţilor, ci un ansamblu compact, o aşezare militaro-civilă montană, cu mai multe nuclee, întinsă pe o suprafaţă de 200 de kilometri pătraţi. Majoritatea vestigiilor sunt încă acoperite de pământ.

Din comisia formată au făcut parte specialişti pentru detectarea straturilor de profunzime prin magnetometrie, specialişti în probleme hidrotehnice, arheologi, ingineri constructori, arhitecţi şi specialişti în geodezie. Ceea ce spuneau anticii s-a confirmat. Fortificaţiile sunt deosebit de complexe şi sunt suprapuse, în multe locuri, pe aşezări mai vechi. Pentru a avea o imagine a modului în care s-a lucrat, dăm exemplul grupului format dintr-un geodez şi un specialist în magnetometrie. Geodezul, regretatul general de divizie Vasile Dragomir, căuta zonele de relief care păreau transformate pentru utilităţi militare. Al doilea instala magnetometrele şi trasa profilul subsolului în zona indicată.

Magnetometrul este un aparat care poate radiografia şi pune în evidenţă elementele din subsol, la adâncimea dorită de operator. În acest caz sondajul a mers până la o adâncime de opt metri. Aşa au fost descoperite construcţiile scufundate în pământ, dar şi incintele subterane care i-au uluit pe cercetători. Conform datelor din studiu, mega-așezarea regilor daci este situată pe masivul Șureanu, munte care coboară către est, nord şi vest în Podişul Transilvaniei, intre râurile Sebeş şi Strei.

„La început ne-am întrebat cum a fost posibil ca timp de cinci ani dacii să poată ţine piept asaltului unei armate uriaşe, bine înzestrate, cum era cea a romanilor. Mai ales că era condusă de unul dintre cei mai buni strategi pe care i-a avut Roma vreodată. Răspunsul l-am găsit la faţa locului: folosirea eficientă a terenului printr-un complex militaro-civil. Dacii au construit, în primul rând, la poalele muntelui, în nord şi vest, un zid de apărare foarte lung, deoarece sistemul era cel mai vulnerabil în acea direcţie. Ceva în genul zidului lui Hadrian din Scoţia, lung de 170 de km.

În interior, fiecare înălţime a fost terasată de jos în sus. Fiecare terasă, cu lăţimi diferite, era apărată de ziduri. Pe culmi au fost construite una sau mai multe cetăţi fortificate, de diferite dimensiuni. S-a mers până acolo încât fiecare cvartal al unei aglomeraţii urbane mai mari era la rândul lui apărat de un zid propriu. În studiu, eu numesc «modul» fiecare aglomerare urbană. Modulul poate fi înţeles şi ca un cartier mai mare, întins pe câteva hectare, al imensei fortificaţii. În acest fel, un modul era apărat de mai multe ziduri dispuse concentric. Distanţele de la o aglomerare urbană la alta sunt mici, în general de câteva zeci de metri. Distanţele cele mai mari de la un nucleu fortificat la altul nu depăşesc patru kilometri. Fiecare aglomerare are locuinţele şi sanctuarele ei, aşa cum apar şi la Sarmizegetusa Regia, cea cunoscută până acum. Între aceste nuclee există însă numeroase terase amenajate cu urme de locuire străvechi, mai vechi decât perioada dacică clasică.

De asemenea, aşezări civile se găsesc peste tot pe văile apelor dintre munţi. Totul pe o suprafaţă de aproximativ 200 de kilometri pătraţi. Întreaga zonă este acoperită de un păienjeniş de drumuri antice construite foarte interesant. Într-o zi am stat mai bine de o jumătate de oră în ploaie pe un asemenea drum să văd ce se întâmplă. Apa curgea la dreapta şi la stânga, dar nu şi pe drum, atât de bine este făcut sistemul de drenaj de sub ele. Singura breşă a sistemului de fortificaţii a fost neglijarea laturii sud-estice, considerându-se că panta abruptă a muntelui e un obstacol natural suficient. Această neglijență a fost fatală dacilor. Împăratul Traian a urcat cu trupele chiar pe acolo şi a atacat apoi fortificaţiile de sus în jos”, ne-a spus regretatul general de armată Vasile Dragomir.

Un oraş predacic subteran

Cea mai importantă descoperire din Munţii Orăștiei o reprezintă incintele subterane. În zona numită Vârtoape, pe o suprafaţă de aproximativ patru kilometri pătraţi există 75 de gropi conice, de diferite dimensiuni, unele cu diametre de până la 70 de metri. Aparatele au detectat foarte multe incinte paralelipipedice care comunică între ele precum camerele unei locuinţe. Este vorba de incinte naturale modificate de mâna omului. Multe dintre ele comunică cu platoul de deasupra prin drumuri antice. De la aceste incinte pleacă mai multe tuneluri către munţii din apropiere, unele parţial prăbuşite. Unul merge chiar către sanctuarele din Sarmizegetusa Regia, unde, de asemenea, au fost detectate câteva incinte subterane.

În urma măsurătorilor a rezultat că în zona Vârtoape şi în imediata apropiere se află vestigiile cele mai impresionante ale complexului, inclusiv sanctuare, construcţii cu o vechime mult mai mare deca cele de la Sarmizegetusa. Conform studiului întocmit, acest oraş subteran şi construcţiile de la suprafaţă, mult mai numeroase decât cele de la Sarmizegetusa Regia, au constituit centrul fortificaţiilor, cu alte cuvinte centrul mega-oraşului regilor daci, sau al cui va fi fost mai înainte. Arheologii din zonă au fost, şi sunt, mai puţin entuziaşti în legătură cu această descoperire şi mai reţinuţi în declaraţii.

„Pe Culmea Vârtoapelor se afla o întinsă aşezare dacică, iar culmea stâncoasă, calcaroasă este împânzită de mici grote care uneori iau aspectul unor peşteri. Pe micile platouri de la gura câtorva au fost descoperite fragmente ceramice dacice”, susţine arheologul Ioan Glodariu, muzeograf la muzeul din Deva. Acesta consideră că terasele şi cetăţile erau dens populate pe vremea dacilor. Mai mult, fiecare terasă locuită era aprovizionată cu apă, atât locuinţele, cât și atelierele de fierărie, prin conducte care captau izvoare de la distanţe apreciabile. Foarte interesant este faptul că aceste conducte de apă subterane aveau, din loc în loc, chiar decantoare.

Hărţile oficiale au ajuns la hoţii de comori

Dosarul cu planurile siturilor antice nedecopertate găsite de echipa specială de cercetători a fost multiplicat în patru exemplare, care au fost trimise la MLPAT, Institutul Pro Domus, Ministerul Culturii şi UNESCO. Alexandru Mironov a inclus cetăţile pe listele UNESCO. Urma să se iniţieze o amplă campanie de săpături arheologice şi să se realizeze un centru turistic excepţional. Programul a fost însă stopat, iar copii ale dosarului cu hărţile siturilor au ajuns la hoţii de comori. Astfel reuşesc aceşti hoţi să meargă la punct ochit, punct lovit, pe un teritoriu atât de mare. Singurul impediment în calea acestora este acum UNESCO, care este cu ochii pe siturile de la Grădiştea. De aceea se tot lansează ideea, de origine românească, cum că cetăţile vor fi radiate din patrimoniul mondial.

„Nu se scoate niciun obiect UNESCO de pe liste. Asta este o prostie. Sigur cineva încearcă să vândă şi Sarmizegetusa. Asta este singura explicaţie”, este de părere Alexandru Mironov. Rămâne însă o întrebare extrem de importantă: cine le-a dat hoţilor planurile secrete ale complexului şi, implicit, planurile comorilor de la Sarmizegetusa?

Din analiza ulterioară a datelor a rezultat că cea mai mare parte a acestei aşezări, uriaşă pentru antichitate, a fost construită înainte de perioada dacică. Mai mult, comorile căutate acum de hoţi au fost îngropate înainte de perioada clasică a civilizaţiei dacice. Lucru deductibil prin logică comună: dacă romanii cuceritori au strâns tot aurul găsit la faţa locului, de ce se mai găsesc comori de ordinul zecilor de kilograme în această zonă?

BBC a scanat zona Sarmizegetusa cu tehnică de ultimă generație

Celebrul post britanic de televiziune a folosit sateliţii şi o tehnologie numită LIDAR cu care a scanat împrejurimile incintei sacre din capitala dacică. Aşa a descoperit o echipă de la BBC în Sarmizegetusa Regia urme ale construcţiilor romane. Rezultatele au fost spectaculoase, dar cei de la BBC au preferat inițial să păstreze secretul asupra descoperirii lor. Arheologii români au primit o copie a hărţii obţinute astfel doar după difuzarea documentarului, la sfârşitul anului 2012.

Filmările pentru coproducţia BBC – Discovery Channel s-au derulat şi la Sarmizegetusa Regia, după ce indicii interesante le-au fost oferite producătorilor de o scanare din satelit.

BBC a lucrat din anul 2011 la acest proiect despre Imperiul Roman şi despre cum tehnologia prin satelit îi ajută pe arheologi să descopere noi situri arheologice romane. Filmările la documentar au început în martie 2012 şi, timp de cinci săptămâni, echipa BBC s-a plimbat de-a lungul fostului imperiu şi a filmat în Italia, Tunisia, Iordania, iar, la final, a poposit în Munţii Orăştiei, la Sarmizegetusa Regia, fosta capitală a dacilor, cucerită de romani în urmă a două războaie grele. „BBC este aici pentru că lucrăm la un documentar despre Imperiul Roman şi despre cum tehnologia prin satelit ne ajută să descoperim noi situri arheologice în tot imperiul. În România, şi în special, în această parte a României, există o moştenire culturală foarte bogată şi suntem foarte interesaţi să descoperim urmele romane”, a declarat Louise Bray, producătorul documentarului.

„Sigur că acest documentar e foarte important pentru arheologi, pentru că această colaborare cu BBC-ul nu înseamnă doar o colaborare cu o televiziune superprofesionistă, care dă informaţie curată, care promovează în felul acesta situl, dar ne oferă şansa să avem şi rezultatele investigaţiilor făcute cu noua tehnică LIDAR privind situl de la Sarmizegetusa. Şi, din punct de vedere ştiinţific, asta va fi un pas mare înainte”, a declarat profesorul universitar Gelu Florea, coordonatorul şantierului arheologic de la Sarmizegetusa Regia.

Cu laserul prin istorie

 Producătoarea documentarului, Louise Bray, este arheolog şi pasionată de istoria veche. Pe teren, la cetăţile dacice, a însoţit-o chiar şeful de şantier de pe sit, profesorul universitar dr. Gelu Florea, cea mai autorizată sursă în ceea ce priveşte Sarmizegetusa Regia. Cert este că ziariştii britanici au folosit sateliţii postului pentru a „scana” teritoriul fostului imperiu în căutarea de situri care nu şi-au spus încă ultimul cuvânt. „Ceva” a atras atenţia lor către Sarmizegetusa Regia şi nu către ruinele romane de la Ulpia Traiana.

Louise Bray, producătoarea documentarului, observă că bogăţia Munţilor Orăştiei nu se rezumă la comorile arheologice, ci cuprinde atât natura, cât şi oamenii. Louise Bray a decis să includă situl din Munţii Orăştiei în proiectul ei şi, pentru a obţine detalii interesante asupra a ceea ce pământul ascunde în zonă, a închiriat un avion pe care s-a montat echipamentul LIDAR – Light Detection and Ranging. „BBC foloseşte acum un tip de tehnologie numită LIDAR, în care postul a investit sume importante, şi acesta ne-a descoperit o nouă imagine, o imagine foarte largă a pădurii care înconjoară acest sit. Este o descoperire foarte interesantă, parte din ea se cunoştea dinainte, este vorba despre o structură romană de apărare, credem noi, dar nu suntem siguri 100%.
Descoperirea este foarte importantă pentru că este pentru prima dată când această structură poate fi observată integral, deci putem vedea marele plan al cetăţii pentru prima dată”.

Tehnologia LIDAR „bombardează” solul cu impulsuri luminoase, oferind o imagine clară a ceea ce ascunde natura. Dacă echipa BBC a „decupat” din harta obţinută din satelit doar o structură romană, arheologii români cred că tehnologia LIDAR le va aduce detalii şi despre ruinele dacice: „Această nouă tehnică pune în evidenţă tot felul de structuri care altminteri din fotografie aeriană nu se văd. Trebuie să vă imaginaţi tot acest deal fără vegetaţie, văzut de la înălţime, ceea ce din punctul nostru de vedere spune foarte mult, mult mai mult decât ce se vede cu ochiul liber, de la nivelul solului”, crede profesorul Gelu Florea.

Promovare pentru patrimoniu

Louise Bray a ajuns în luna februarie 2012 pentru prima dată în România, în „recunoaştere”: „Era zăpadă multă şi atunci nu am reuşit să văd mare lucru, dar acum sunt entuziasmată de ceea ce este aici. Această parte a României este frumoasă, ne bucurăm de clipele trăite, oamenii sunt superbi, arheologii sunt minunaţi, timpul – uitaţi este o zi însorită perfectă, deci avem un timp minunat şi suntem mulţumiţi că am venit. Avem şi noi în Marea Britanie o mulţime de monumente, dar aici totul este inedit, situl şi natura. Noi nu mai avem nici lupi, nici urşi şi nici suprafeţe atât de mari de asemenea pădure”, spune producătoarea a cărei echipă a fost mereu însoţită în teren de un vânător cu puşca în spate.

„Echipa de cercetare a vrut să includă Sarmizegetusa Regia în film şi nu ne pare deloc rău. Am început să citim despre sit şi apoi am luat legătura cu domnul Gelu Florea. Pentru acest program am filmat în alte trei ţări: Imperiul Roman se întindea mai demult pe o suprafaţă unde acum sunt 16, chiar mai multe ţări. Noi am ales doar patru ţări dintre acestea unde să ne filmăm documentarul, am filmat în Tunisia, în Africa de Nord, am filmat în Iordania şi, de asemenea, în Italia. România este a patra ţară unde filmăm”.

Pe directorul Parcului Natural Grădiştea Muncelului – Cioclovina (PNG), Lucian Stratulat, adresa BBC l-a surprins: nici că se putea promovare mai bună atât pentru monument, cât şi pentru întreaga zonă protejată: „Când am văzut prima dată adresa de la BBC prin care ne cereau acceptul să filmeze în cetăţi am rămas plăcuţi impresionaţi, pentru că nu ne-am aşteptat ca parcul să fie promovat în acest fel, şi prin folosirea unei tehnologii de vârf. Bineînţeles că ne-am dat acceptul imediat, chiar am promis echipei de filmare că îi vom sprijini cu tot ce se poate. Acest documentar înseamnă foarte mult nu doar pentru cetăţile dacice, dar şi pentru Parcul Natural Grădiştea Muncelului – Cioclovina. Vă daţi seama că prin realizarea acestui documentar se realizează o conexiune între biodiversitate, tradiţie şi istorie. Zona este încărcată de istorie, iar promovarea cetăţilor implică promovarea parcului natural a cărui valoare este de necontestat.

Arheologii români au spus demult că doar 3% din vestigiile vechii capitale a Daciei au fost până acum scoase la lumină, restul rămânând ascunse sub pământ. Tehnologia specială folosită poate oferi şi specialiştilor parcului date despre biodiversitatea din zonă”.

Preşedintele Consiliului Ştiinţific al PNG, cercetătorul Radu Stelian, care a discutat minute bune cu englezii despre minunăţiile naturale din zonă, a declarat: „Pe lângă siturile arheologice, până şi natura de aici, care e magnifică, are şi ea valenţe de patrimoniu UNESCO. Europa descoperă că românii au şi ei ceva interesant, că România are o cultură şi o civilizaţie veche”.

Vestea că o televiziune precum BBC a filmat în cetate, a făcut turul sitului. Toţi turiştii au tras de departe cu ochiul la echipa care se plimba şi filma la pas în pădurea din jurul incintei sacre şi toţi au sperat că documentarul va îmbunătăţi imaginea României în lume.

Audienţă de milioane

Documentarul a fost lansat în luna decembrie 2012 de BBC, iar apoi de Discovery SUA, aşa că zeci de milioane de oameni au avut ocazia să afle informaţii şi să vadă imagini din fosta capitală a Daciei, Sarmizegetusa Regia: „Noi avem o audienţă estimată de 30, până la 40 de milioane de oameni în întreaga lume: în Marea Britanie, America, Europa, Asia şi Australia, practic peste tot în lume, deci este o ocazie minunată de a arăta lumii ce parte minunată a României este aceasta şi să le dea de înţeles cât de importantă era această lume în vremea romanilor”, a declarat Louise Bray.

O lume despre care ştiu puţine până şi turiştii români – în lipsa unei finanţări continue şi suficiente, la care se adaugă condiţii de lucru primitive, arheologii au făcut puţine descoperiri, dar şi datele publicate nu are cine să le expună turiştilor interesaţi, în lipsa unui ghidaj de specialitate în cetăţile dacice.

Câţi dintre români ştiu de exemplu că: „Situl de la Sarmizegetusa este foarte mare: are şase kilometri lungime pe ax, peste 250 de terase antropogene, amenajate în antichitate, se întinde pe aproape 400 de hectare de teren plan, deci vă daţi seama că e mult şi de-abia acum avem o dimensiune reală a tot ce s-a întâmplat aici în antichitate”, spune profesorul Rus de la Facultatea de Geografie din Cluj.

Lipsei de informaţie i se adaugă şi infrastructura deficitară, pentru că drumurile numai trasee turistice nu par. Louise Bray a caracterizat accesul către Sarmizegetusa Regia ca fiind „bumpy”: „Drumul către sit este plin de hârtoape şi este un pic peste mâna turiştilor să vină aici. Au nevoie de o maşină 4×4, dar este un sit atât de frumos încât cu certitudine aş face efortul să vin aici, dacă aş fi un turist care ar vizita România şi în mod special această parte a ţării. Este un sit minunat, iar drumul n-ar trebui să-i împiedice pe oameni să vină”. Englezii chiar glumesc – cu siguranţă, pe vremea romanilor, drumurile erau mai bune.

Tehnologia LIDAR

 Light Detection and Ranging (LIDAR) este o tehnică activă de teledetecţie cu ajutorul căreia se pot obţine date de o acurateţe ridicată despre topografia terenului, vegetaţie ori diverse structuri şi construcţii. Potrivit specialiştilor, această tehnologie foloseşte trei sisteme de bază – scanarea laser care măsoară distanţele cu precizie, plus sistemul de poziţionare global (GPS) şi Inerţial Measurement Unit (IMU) pentru înregistrarea orientării. Tehnologia presupune folosirea de calculatoare cu capacitate ridicată de stocare şi calcul. Cu ajutorul scanării laser, sunt înregistrate diferenţele de timp dintre impulsurile laser trimise din avionul ce efectuează zborul şi cele reflectate de suprafaţa topografică. Un receptor GPS montat pe avionul care transportă tehnologia înregistrează poziţia continuă a acestuia.

În teren, este amplasată o staţie GPS pentru a corecta diferenţele, iar traiectoria de zbor să fie înregistrată extrem de precis. Sistemul IMU măsoară continuu înălţimea şi acceleraţia avionului. Datele despre topografia terenului cu sistemul LIDAR se obţin prin recepţionarea impulsurilor laser într-un anumit interval de lungime de undă, cunoscut ca „banda infraroşu apropiat”.

Avantajul tehnologiei LIDAR apare datorată fasciculului laser care penetrează vegetaţia indiferent cât este de densă. Aceeaşi tehnologie a fost folosită de arheologii care au descoperit oraşul maiaş Caracol – în acest caz, oamenii de ştiinţă au apelat la LIDAR, adică au folosit semnale laser care au penetrat jungla şi au reflectat dinspre pământ o imagine 3D a sitului Caracol, unul dintre cele mai mari oraşe din istoria maiaşă. Au fost îndeajuns 10 ore de măsurători cu ajutorul laserului, făcute în patru zile, pentru ca tehnologia să pună la dispoziţia arheologilor o hartă mult mai detaliată decât ce obţinuseră specialiştii după un sfert de secol de cercetări la sol. Folosită în arheologie, tehnologia LIDAR arată exact mărimea sitului, limitele lui şi construcţiile în terase.

Informații obținute pe cale paranormală confirmă și completează descoperirile cercetătorilor.

Informaţii inedite despre Sarmizegetusa aflăm dintr-o carte (”Inuaki, reptilianul din mine”;n. m.) a psihologului Aryana Havah, în care aceasta intervievează un copil care susține că a venit de pe o planetă numită Inua, situată în apropiere de Constelaţia Orion, și care şi-a păstrat memoria ancestrală, aşadar beneficiază de întreaga cunoaştere pe care a acumulat-o în viaţa anterioară.

Redăm mai jos interviul cu „David” (pseudonim), care ne oferă nişte informaţii esenţiale pentru deslușirea misterului de sub Sarmizegetusa:

„Aryana: De Burebista îmi poţi spune ceva?
David: Şi el a fost un iniţiat. Cunoştea taina Muntelui Sacru şi a Codului Legilor. El a fost cel ce a ridicat cetatea de care vorbeai, Sarmizegetusa Regia.

Aryana: Locul pe care este ridicată cetatea este un loc special? 
David: Da, sub ea, adânc, se află canale subterane săpate de primii atlanţi, care adăpostesc cunoaşterea acestora.

Aryana: Sub ce formă este această cunoaştere? 
David: Văd multe cărţi din metal. Sunt puse în nişte scobituri, în pereţi. Unele din galerii s-au surpat şi nu se mai poate ajunge la ele. Păcat! Acolo se află descrisă sosirea atlanţilor. Mai văd şi multe inscripţii pe pereţi. În mijlocul unei săli mari văd un fel de ladă din piatră verde deschis, în interiorul ei se află recipiente cu un praf ca de aur şi câteva cristale mari. Mai văd şi ceva ce seamă cu un aparat.

Aryana: La ce foloseau aceste lucruri? 
David: Cu ajutorul aparatului poţi citi ce este scris în cristale. Aghton nu vrea să spună la ce era folosit praful.

Aryana: Cum au săpat aceste canale? 
David: Cu ajutorul unor aparate. Dar nu le-au săpat, ci au topit roca. Arată ca pe Inua.

Aryana: A locuit vreodată cineva acolo? 
David: Da. Mult timp.

Aryana: Şi aveau aer? 
David: Erau construite nişte canale verticale de diverse grosimi şi lungimi, care erau dispuse în anumite puncte, în special în locul unde se întretăiau coridoarele. Acestea aduceau aer de la suprafaţă şi îl introduceau în interior. La fel şi apa. O luau dintr-un râu din apropiere şi o aduceau în interior cu ajutorul unor canale special construite, care străbăteau întreaga construcţie. Din cauza unui canal de genul acesta s-a prăbuşit partea de care îţi vorbeam.

Aryana: De ce? 
David: Din cauză că o piatră mare a căzut şi a blocat partea în care apa ieşea, aşa că o parte din coridoare s-au inundat şi datorită unui cutremur s-au surpat.

Aryana: Dacă am săpa acolo, am ajunge la aceste grote subterane? 
David: Nu ştiu! Dacă am avea voie, probabil am ajunge.

Aryana: Sarmizegetusa era o cetate obişnuită sau era un loc special? 
David: Era un loc special. Era locul de întâlnire al luptătorilor. Tot aici se păstrau şi rezervele de hrană. În timpuri grele aici se refugiau oamenii spre a fi protejaţi. Cetatea este construită într-un anume fel. Cei ce păşeau în ea erau protejaţi de atacuri din exterior.

Aryana: Te referi la atacuri fizice? 
David: La toate atacurile.

Aryana: Ce formă avea cetatea? 
David: Este pe o arie rotundă, deoarece este concepută pe una din chakrele României. Cei ce au ridicat-o ştiau acest lucru. În mijlocul ei era o coloană uriaşă pe vârful căreia se afla un dispozitiv special. Acesta prelua energia ce venea din inima pământului şi o transmitea amplificată mai departe.

Tot aici se făceau şi anumite ritualuri speciale cu scopul de a avea recolte bogate sau ploaie, sau orice era necesar. Străbunii noştri cunoşteau importanța planetelor şi a anotimpurilor. De aceea Sarmizegetusa Regia avea în interiorul ei un uriaş cadran solar, făcut din piatră. Era aşezat în centrul cetăţii. Cu ajutorul lui se urmărea rotaţia pământului şi mişcarea astrelor.”

Iată că ceea ce afirmau cercetătorii citaţi mai sus, este confirmat de relatările inedite ale lui David! Este ceva extraordinar.

Citiți și:
«Gurile de Rai» ce sunt înzestrate cu puteri magice! Cele mai cunoscute puncte energetice din România care sunt beneficeÎn România există porţi către lumea cea tainică a Shambalei

 yogaesoteric 

23 iulie 2017