PARTENERIATUL CHINA - IEZUIȚII DISTRUGE ECONOMIILE OCCIDENTALE.

April 20, 2020 by Edward Morgan

Traducere Const. Mihăilescu

La mijlocul anilor 90, am avut ocazia să întâlnesc un bărbat care avea o legătură strânsă cu Ordinul iezuiților și cu Vaticanul.
Datorită unor conjuncturi, contribuisem la salvarea viații acelui bărbat. Pe parcurs, am dezvoltat o prietenie sinceră cu el, și asta l-a determinat să mi se deschidă, relatându-mi unele dintre evenimentele din viața sa.
Îl voi numi Max.
Într-una din întâlnirile noastre, Max a reacționat la un comentariu pe care l-am făcut în legătură cu regimul comunist, care a contribuit la distrugerea și înrobirea puterii financiare și politice a unora dintre cele mai cunoscute și stabile familii sataniste din Europa, descendentă din ordinul iezuit.
Răspunsul său a fost: „Sunt dezamăgit de tine. Am crezut că ești mai deștept ! Credeam că știi mai multe decât majoritatea oamenilor! ”
Așa că l-am rugat să mă lumineze, știind că a petrecut mulți ani în China.
Pentru mine, ceea ce mi-a relatat a fost cu totul neașteptat.

Deng Xiaoping

Președintele Partidului Comunist Chinez Deng Xiaoping s-a asociat cu familii bogate de iezui europeni pentru a reloca fabricația occidentală.

În ultimii ani ai dictaturii lui Mao Zedong, iezuiții l-au trimis pe Max în China pentru a propune un parteneriat între familiile iezuite europene corupte dar bogate și Partidul Comunist Chinez.
Mao a răspuns acestei oferte prin aruncarea lui Max în închisoare, unde a rămas până când conducerea chineză s-a schimbat, Deng Xiaoping a devenind președinte, în 1978, până la pensionarea în 1992.
Considerând că acum va avea mai multe șanse, Vaticanul a trimis din nou emisari iezuiti în China cu o ofertă reînnoită, iar Max a fost eliberat din închisoare. Într-adevăr, de data aceasta s-a încheiat un acord de afaceri între reprezentații Vaticanului și chinezi, acord care avea să schimbe lumea.

În acea perioadă, China comunistă mai era încă o țară săracă, înapoiată dar cu forță militară și o poliție puternice.
Europenii, parte ai contractului cu chinezii, erau reprezentanți ai Lojii masonice, industriei bancare, politicienilor de orientare catolică, precum și unele grupuri de mediu pe care le dețineau în Europa de Vest, America, Canada, Australia, Noua Zeelandă și Statele Unite.
Ideea principală și preocuparea era ca mai toate tehnologiile de vârf și de interes occidentale să fie transferate în China.
Statul chinez oferea scutiri importante de taxe, acestor companii furnizoare de tehnologii către chinezi. Imensa forță de muncă chinezească se integra rapid în procesul de fabicație bazat pe tehnologii occidentale, la costuri scăzute, date fiind salariile foarte mici cu care erau plătiți muncitorii chinezi. Astfel volumul de mărfuri chinezești a început să crească rapid, mărfurile fiind vândute în zone din ce în ce mai extinse.
În schimbul accesului la tehnologiile avansate, conducerea comunistă a Chinei era de acord ca parte din profiturile obținute din acest comerț masiv cu mărfuri manufacturate în China, să revină vechilor familii iezuite din Europa.
Această înțelegere a fost ținută secretă zeci de ani. Comerțul liber cu produse chinezești, pe piețele lumii (mai ales în Europa) a fost încurajat de membrii celei de-a cincea coloane a partidelor politice care s-au succedat la putere în occident.

China era deschisă pentru afaceri.
Afacerile și industria din vest au impus din ce în ce mai multe taxe și reglementări de mediu, apoi sindicatele au forțat creșterile salariale nesustenabile, permise sub sincopanții Chinei și ale marxiștilor din dulapuri, premierului Bob Hawke și premierului Paul Keating.
Între timp, în China, afacerile și producția se dezvoltau cu orice preț. Nimic nu i-a stat în cale: nici bariera ecologistă și nic concepțiile comuniste ale PCC
Producția din Australia și SUA nu a putut concura cu ritmul chinezesc, unde salariul forței de muncă era mizerabil, ca în sclavie (2 dolari pe zi). Asta a făcut ca fabricile importante ale lumii industrializate să se mute în China, împreună cu tehnologia, echipamentele și brevetele de ultimă generație.

Hawke of ATO

M-am întâlnit cu un producător din Sydney, în acea perioadă care realiza amenajări de înaltă calitate pentru instalații de gaz și apă. El a fost vizitat de un reprezentant al biroului premierului Hawke.
Omul de afaceri primise un ultimatum: „mutați-vă instalațiile în China sau veți fi distrus. Toate costurile vor fi plătite de guvern.”
A refuzat oferta trădătoare însă, câteva săptămâni mai târziu, a avut control financiar de la Oficiul Fiscal din Australia. Era acuzat de fraudă fiscală. Ca urmare, conturile sale bancare au fost închise în timp ce ATO a condus o anchetă.
Ca urmare, omul de afaceri nu a mai putut plăti personalul sau furnizorii. ATO a ținut „cureaua strânsă” până când producătorul din Sydney a intrat în faliment. Afacerea a fost vândută, iar instalațiile și echipamentele au fost cumpărate de un chinez și au ajuns în China.
Una dintre cele mai distructive părți ale iezuismului - acordul din China a fost modul în care a fost finanțat „miracolul” economic al Chinei.
Chinei i s-a permis să instituie un sistem monetar cu două niveluri. Băncile lor nu au împrumutat de la bancherii globali și nu au fost nevoiți să accepte așa-numita investiție străină.
Trezoreria australiană a creat 130 de miliarde de dolari adăugând noughts (zerouri) în calculatoarele lor, așa cum a făcut, în urmă cu o săptămână și Donald Trump, care a obținut 2 miliarde de dolari fără dobândă, prin fuziunea Rezervei Federale cu Trezoreria.
Australia a finanțat proiecte mari de infrastructură, cum ar fi Snowy River Scheme și Nullabor Railway în aceeași manieră. Fără datorii, fără taxe suplimentare, fără plată pentru utilizatori și fără proprietate străină.
La acordul chinezesc, mass-media, controlată de iezuiti, a tăcut mâlc.
Astfel, China a făcut un salt de la nivelul economic de „țară emergentă” într-o putere economică de vârf doar în câteva decenii, datorită pierderilor economice zdrobitoare înregistrate de Australia și SUA.
Președintele Trump a început să recupereze fostul statut al Americii ca gigant fabricant care uzurpează China, dar dualitatea politică de partid din Australia face ca țara să resimtă puternic impactul conturilor bancare străine ale politicienilor și birocraților.
Acum ne confruntăm cu dezastrul virusului Wuhan și trebuie să gestionăm pierderile din propriilor noastre industrii medicale care au fost mutate în China.

Costul acestui transfer trădător al capacităților noastre industriale către statul polițienesc din China este clar. Acesta a fost scopul final al iezuiților în parteneriatul cu China comunistă.

Max a murit de mult, dar îi datorăm mulțumiri pentru că a dezvăluit adevărul despre un proiect foarte păpgubos și destabilizator în care politicienii australieni au jucat un rol important.
În ceea ce mă privește, recunosc că această poveste plină de trădări, interese obscure și destabilizare ar fi trebuit să o împărtășesc mult mai devreme.

Măcar acum, pe cei care citesc acest articol îi rog să-l popularizeze cât mai mult. Mulțumesc!
Source: https://cairnsnews.org