Experimente stranii în baze subterane americane (II)

Vă prezentăm, în cele ce urmează, un interviu excepțional oferit lui David Wilcock de Emery Smith, un fost agent al unor servicii secrete militare americane. El a dezvăluit din propria sa experiență detalii senzaționale din activitatea desfășurată în cadrul unor baze subterane americane de mare adâncime, unde au loc tot felul de experimente stranii, care au implicat inclusiv contactul cu anumite ființe extraterestre.

David Wilcock: Unul dintre aspectele despre care mi-ar place să aflu mai mult este dacă tu ne poți oferi o descriere  mai exactă a bazei subterane în care ai lucrat. 

Deci, hai să vorbim despre asta, hai să vorbim despre... chiar și despre ceva atât de simplu precum: există un loc de parcare? Aveați un loc de parcare subteran?

Emery Smith: Da, aveam. Cumva așa cum auzi în poveștile despre oamenii care zboară către Nevada și merg în Aria 51... Ei bine, în aceste baze există multe locuri de intrare și ieșire, pentru fiecare secțiune și fiecare departament. Sunt niște amenajări subterane foarte mari. Mă refer la amenajări pe mai multe niveluri acolo jos, cu multe dervații speciale și specializate.Unele lucrează la propulsii energetice, altele lucrează la regenerare, iar altele lucrează la... există un întreg serviciu medical al bazei, de asemenea, de fapt este un mic orășel unde locuiesc oameni și care nu ies la suprafață de obicei, din câte știu eu... Este o locaţie foarte dinamică, așa că, pentru mine, din moment ce deja lucram în bază, era ușor deoarece trebuia să merg cu bicicleta la calea de acces aflată într-o clădire mică, despre care ai crede că este un turn pentru pompieri sau indiferent ce altceva, este plasată în mijlocul unei zone largi, unde pot parca mii de mașini. Nimeni nu ar crede că turnul acela ar putea avea ceva neobișnuit. Deci, intri, iei un lift către în jos și ajungi într-un hol imens și la o scară rulantă, cam așa cum vezi la aeroport, adică foarte lungă.

D.W.: Te deplasezi cu scara rulantă vreo 10 minute... se merge repede?

E.S.: Da, este foarte rapidă.

D.W.: Chiar?
E.S.: Da. Te poți chiar așeza.

D.W.: Ce vezi în timpul deplasării ? Este un tunel?

E.S.: Doar un tunel, un coridor. Este alb și are un tavan din marmură neagră, ca un onix negru; eu nu știu ce este, dacă se poate vedea prin el, dar cred că este foarte diferit de ceea ce știm în mod obișnuit... Oricum, pe atunci era foarte dificil de văzut. În orice caz, tunelul nu este foarte mare.

D.W.: Ce mașini de forat în subteran ar fi putut face acel tunel?

E.S.: Cele care folosesc căldura, care încălzesc piatra până se topește. Așa au făcut toate tunelurile.. În principiu ei topesc totul, obțin o lavă...Cu asemenea mașini costruiesc și autostrăzi (inclusiv subterane) pentru a ajunge oriunde doresc în lume.
Când ne gândim la o scară rulantă, în mod normal ne gândim la caneluri metalice verticale, care sunt toate una lângă alta și există dinți între fiecare strat... Ei bine, nu, aceasta este complet plată și făcută dintr-un fel de policarbonat; nu puteai vedea prin ea și te puteai aşeza pe un scaun.

D.W.: Deci există și scaune pe acea scară rulantă?
E.S.: Da, ești ca pe o șenilă, care se mișcă. Ca să îți faci o idee mai clară despre facilitățile tunelului, pot să îți spun că Epcot (parcul de tehnologii avansate marca Disney, n.t.) e doar un fel de glumă. 

Revenind la banda transportoare, când ajungi la capătul ei te duci la stația de verificare.

D.W.: Cum arată locul în care ajungi, ce vezi?

E.S.: Există niște uși de sticlă acolo, care se deschid așa cum vezi în Star Trek. Se deschid și vezi două centre de verificare, Dacă în ambele există cineva, aștepți în afara sticlei, până îți vine rândul la verificare.

D.W.: Sunt întrebați ceva?
E.S.: Da, sunt uneori și întrebați câte ceva. Deci teci prinytr-o verificare de securitate aici și alta dincolo... și...

D.W.: Și ce fac, mai exact, acești soldați de la birourile de verificare?

E.S.: Îți verifică amprenta palmei, fac scanare de retină, după care le arăți permisul, unul foarte generic.

D.W.: Soldatul vorbește cu tine? Este nevoie să răspunzi la întrebări?

E.S.: Da,pun întrebări... uneori câteva, alteori doar zic „Mergeți”. Și mai au și niște animale speciale... un fel de câini.

D.W.: Câini speciali... Special, însemnând ce? Arătau diferit?

E.S.: Sunt niște hibrizi bine dresați și antrenați antrenați Aduceau, ca să zic așa, cu ciobănescul german amestecat cu Mastiff și un Bloodhound.

D.W.: Chiar?
E.S.: Erau acolo și se aflau în interior ca într-un compartiment, dar te puteau mirosi pe măsură ce treceai de ei. Sunt destul de sigur că nu puteai trece de ei fără să te miroasă. Știau mereu cum să facă asta, cum să te miroase imediat. Apoi, treceai prin alte două uși și ajungeai în vestiar. Vestiarele erau pe sexe, bineînțeles: vestiar de femei și de bărbați. În vestiar te dezbraci și-ți pui pe tine un gen de halat, care seamănă cu o salopetă. Mergi apoi mai departe către următoarea ușă, intri într-un alt coridor unde există o cameră pe dreapta; acea cameră este locul în care afli ce program de lucru ai; de acolo îți ridici dosarul și banderola.

D.W.: Deci dosarul tău... așa îți preiei comenzile?

E.S.: Da, de obicei le găsești acolo. Uneori sunt acolo anumite persone pe care noi îi numeam „directorii”, care vin personal atunci când trebuie să-ți explice ceva. Ceea ce trebuie să-ți transmită, ei află doar cu o jumătate de oră înaintea ta.

D.W.: Așa…
E.S.: Ei știu cam tot ce îi interesează despre tine. Vor veni la tine și îți vor spune: „Avem asta și asta de făcut, te vom informa legat această activitate,dacă ai neclarități. … Apoi, ieși de acolo și ești preluat de gărzile albe, care te escortează. De fapt, dacă nu ar exista garda albă, ai putea urma dungile colorate.

D.W.: Ce sunt dungile colorate?

E.S.: Atunci când mergi pe acele holuri albe, frumoase există aripi ale camerelor de operațiuni... camere de operațiuni presurizate care arată ca intrarea într-un avion 747 Jumbo Jet, deoarece ușile sunt ca acele hexagoane mari, uși pentru aspirație cu vacuum. Culorile se corelează cu aripa în care vei lucra în acea zi. Iar asta îți spune cât de multe aripi sunt acolo jos. Fiecare aripă poate avea între 30 și 50 de camere. Da, niște camere vidate.

D.W.: Și cât de multe etaje crezi că sunt?

E.S.: Unde am fost eu?

D.W.: Da.
E.S.: Peste 50. Peste 50 de etaje, doar în zona medicală.

D.W.: Pe măsură ce înțelegem mai bine ceea ce se face acolo, ne dăm seama că numărul de corpuri extraterestre aflate acolo este imens... Formidabil! Ai spus că nu prea ai remarcat repetarea tipurilor de ţesuturi (animale) cercetate.
E.S.: Da, erau diferite, mereu diferite.... Dar, întrebarea este: le-au crescut acolo? Vezi... nu știm cu adevărat asta... Căci ei, uneori te dezinformează intenționat, pentru cazul în care ai divulga cândva secretele, să nu te creadă nimeni că ai văzut un reptilan de trei metri escortat pe coridoare.

D.W.: De fapt, tu ai văzut un reptilian?
E.S.: Ooo, să fii sigur că am văzut o mulțime de ființe nepământene. Unele erau hibride, clone, imprimate 3D... conștiente sau nu… Nu știu sigur pentru că ni se crea permanent o stare de confuzie și incertitudine. 

Foloseau inclusiv niște efecte de film SF ca să-i deruteze pe oamenii de știință sau să-i amenințe, în caz că ar fi simțit că sunt pe cale să iasă în public și să vorbească. 

Cea mai bună cale de a-i împiedica să vorbească este să le arăți ceva ce este complet îngrozitor, iar apoi ei vor gândi că dacă vor spune ceva sau vor pleca sau vor face indiferent ce, s-ar putea să o pățească. Și, în plus, dacă vor crede că au aflat într-adevăr ceva nemaipomenit... le rămâne mereu îndoiala: dar oare așa era? Era real?

D.W.: Corect.
E.S.: Doar pentru că tu ai văzut ceva, asta nu înseamnă că era și real. La fel este și cu noii sateliți pe care-i avem, care proiectează imagini cu mașini la sol, inclusiv umbre, care arată că sunt fix aici, dar ele nu sunt cu adevărat aici, sunt holograme.

D.W.: Deci spui că ei pot proiecta ceva care să arate exact ca o mașină, dar care nu este cu adevărat o mașină? Este doar o proiecție din satelit?
E.S.: O proiecție a unei mașini care chiar crezi că e palpabilă; dar dacă te apropii s-o atngi, constați că poți trece prin ea. Este o iluzie, dar una foarte convingătoare pentru că folosește mulți atomi într-o anumită zonă care pot reflecta și lumina.

D.W.: Interesant...

E.S.: În aceste condiții, ți-e greu să spui că ai văzut o navă sau un ET sau un hibrid sau indiferent ce altceva… În cazul meu este însă altceva pentru că eu chiar am atins și simțit, și am testat...

D.W.: Ok, e clar. Ai putea să fii, te rog, mai concret în a descrie asemene ființe?... Ai spus că era de trei metri înălțime; altceva? cum arătau, de fapt?

E.S.: Am folosit această cifră ca un exemplu, dar am văzut și alte fiinţe care măsurau între 2,5 și 4 m înălțime, dar și unele mult mai mici, de vreo 55 de cm.

D.W.: Unii dintre ei, ai spus că erau vii? Erau tratați ca prizonieri?

E.S.: Cred că da. Cam acesta a fost și motivul pentru care am decis să ies după 10 ani; am simțit că ceva nu era în regulă. De ex., unul dintre corpurile pe care le-am primit spre studiu era foarte cald.

D.W.: Așa...

E.S.: Am înțeles, evident, că tocmai murise. Așa că am renunțat într-un mod onorabil, am cerut anularea contractului de muncă, după care „mi-am ținut gura” vreo 10 -15 ani...

D.W.: Acea ființă cu corp încă cald, înseamna că probabil fusese  omorâtă cu puțin înainte? 

E.S.: Corect. Dar am văzut și ET vii, față în față. Sau ceva ce arătau ca niște ET sau hibrizi sau clone, indivizi clonați după ET.

D.W.: Acum, hai să ne întoarcem la liniile tale colorate, căci vreau să descrii și interiorul camerei unde lucrai.

Ce se petrecea când ajungeai la ușă?

E.S.: Nu uitați că pe fiecare coridor erau cei de la securitatea albă. Nu exista vreun moment ca ei să nu fie acolo. Erau postați pe fiecare coridor. Coridoarele pot duce foarte, foarte departe.

D.W.: Deci nu exista zonă privată acolo.

E.S.: În niciun caz.. Deci, când ajungeai în faţa camerei, treceai mai întâi prin zona presurizată în care-ți puneai costumul... Era o zonă curată, sterilă.

D.W.: O zonă ermetic izolată de cea de circulație. 
E.S.: Corect.

D.W.: Acolo, cei doi tehnicieni conduceau operaţiunea alături de cei doi soldați, tipii în alb. Aveai halatul deja pe tine, dar mai era nevoie să pui un echipament adițional?
E.S.: Da, era necesar să-ți pui costumul.

D.W.: Ce era acel costum?

E.S.: Un fel de costum spațial foarte ușor, așa cum vezi în filme. Totul este transparent și ai propriul tău oxigen, pe care-l conectezi la peretele unității tale. Nu e necesar să porți nimic, este foarte ușor și este făcut poate din goretex-poliuretan, care este impermeabil, complet etanș; adică tu ai propriul tău aer, care se reciclează, ai propriul tău difuzor, poți comunica, iar mănușile pe care le porți în aceste costume sunt același tip de mănuși care sunt folosite în chirurgie.Sunt ambidextre, sterile. Uneori era nevoie să folosești anumite mânuși făcute din altceva. Căci ei nu vor ca anumite substanţe... cum ar fi latexul sau altele non-latex să fie atinse și să distrugi ceea ce atingi... Există tipuri diferite de costume, pentru feluri diferite de autopsii.

D.W.: Așadar spui că... încerc să vizualizez asta... aveai  un furtun pe care-l conectai la un perete, imediat ce treceai de zona etanșă?

E.S.: Deci, intri în zona etanșă și ești escortat de acești tipi de la securitate; ei deschid ecluza, cam cum e la o navă a marinei. Apoi intri și ești îmbrăcat, după care îți conectezi cordonul care conține: un un furtun pentru oxigen, și un cablu electric pentru comunicare.

D.W.: Ai putea să descrii pe scurt ce vezi în cameră, odată ce ai intrat în ea?

E.S.: Nu vezi urme de îmbinare, pereții au o nuanță alb- rozalie… Spațiul este oval și toți pereții interiori pot să apară în diverse tipuri nișeunde găsețti tot instrumentalul de care ai putea avea nevoie. Pe o platformă se va afla corpul sau „fileuri”pe care vei lucra.

D.W.: Deci imediat ce intri vezi „file-urile de somon”... Ai spus că a-i început cu disecarea unor țesuturi care seamănau cu file-urile de somon și că apoi ai primit, la un moment dat, să analizezi un braț sau o mână... Care a fost perioada care a trecut de la „file-urile de somon” până la brațe și cât a mai trecut până ai analizat corpuri complete? Putem vorbi un pic despre asta?

E.S.: Da, a luat aproximativ 16 luni... Primeam actualizări de securitate (încredere) odată la 3-6 luni; dacă erai cuminte și-ți țineai gura. Se petrece rapid deoarece ei lucrează cu foarte mulți oameni. Eu chiar doream să învăț asta și eram așa de captivat încât am făcut tot ceea ce ei au vrut să fac. Dar apoi mostrele au devenit din ce în ce mai ciudate, și primeam unele din ce în ce mai complete. Era frustrant deoarece nu-ți era permis să întrebi: „De la ce sunt astea? Cum le-ați obținut?”.
Cam după 10 luni au început să vină corpuri, corpuri parțiale, nu vreun corp întreg. Nu am primit corpuri întregi până la plecarea mea. Am renunțat la contract deoarece devenisem cumva legat emoțional de ceea ce făceam.

D.W.: Ai putea să ne descrii primul corp parțial pe care l-ai văzut? Cum arăta?
E.S.: Da, era o piele colorată ca de leopard, era un torace și arăta ca și cum ar fi explodat. Avea pielea ca de reptilă și organe normale, așa cum avem și noi în interior. Așa că am văzut o splină, o inimă, un plămân. Fața era prea deformată și distrusă, așa că nu vă pot spune cum arăta, dar avea o conformație osoasă normală așa cum avem și noi. Pielea era frumoasă, o piele albastră leopard irizată. Mostra respectivă mi-a reamintit că am crescut în Everglades, unde erau broaște leopard care aveau acest gen de model în cercuri cu forme de pene de păun.

D.W.: Chiar?
E.S.: Da, acel colorit distinct, rotund, dar o piele foarte moale.

D.W.: Te-ai speriat prima dată când ai primit un corp parțial? Ţi-ai spus ceva de genul: „Oh, Dumnezeule, ce se petrece aici?”.
E.S.: Da, eram șocat... Apropos, ei îmi măsurau bătăile inimii tot timpul, măsurau modul cum reacționam, dacă-mi mențineam cumpătul. La un moment dat chiar m-au întrebat: „Hei, ești bine?”. Doar o dată.
Mi se permitea să operez doar o secțiune a unei părți a corpului, dar eu doream să știu mai mult. Există anumite țesuturi de la clone și de la ET reali și de la oameni și am realizat că țesutul clonei nu este așa de puternic comparativ cu cel care se dezvoltă natural.
Țesuturile noastre naturale sunt cu adevărat puternice... depinzând, bineînțeles, de cât de mult timp au fost... moarte sau înghețate sau indiferent ce condiție ar fi avut. Dar atunci când ai mostre proaspete – uneori îți vor spune asta, alteori nu – poți sesiza și tu că cele care sunt false, artificiale, sunt mai fragile. Iar asta înseamnă că abia reușești să obții ceva din ele căci imediat se topesc Este o dinamică foarte interesantă în ceea ce privește țesuturile.

D.W.: Emery, de ce ai simțit că trebuie să vorbești? Care sunt câteva dintre evenimentele care s-au petrecut și care te-au determinat să rupi tăcerea, după 10 ani în care eu ți-am tot spus: „omule, chiar este necesar să ieși în public!”.

E.S.: Ei bine, nu m-am gândit... Cred că cel mai mult a depins de mine, căci eu sunt foarte neutru. Nu mă uit la o grămadă dintre emisiuni, și-mi place să rămân neutru, așa că nu mă influențează nimic...

D.W.:Da, însă recent... situaţia a devenit un pic dramatică... 

Noi avem o fotografie cu atacul la care ai fost supus la doar 30 de minute după ce a apărut un articol cu informații furnizate de tine. Și pot să spun că ai fost foarte norocos să mai fii în viață.

E.S.: Da, s-a tras asupra mea, am fost înjunghiat, au sărit asupra mea trei agenți și m-au bătut. Am trecut prin toate, dar eu nu cred că a fost din cauza acelei dezvăluiri. Cred mai degrabă că atunci când au văzut că am început să fac mai multe chestii… energetice, abia atunci s-au înfuriat cu adevărat. Și atunci am pierdut totul: mi-au intrat în casă, mi-au distrus poarta… Era o poartă de beton! Au spart în ziduri și au găsit obiecte care credeam că sunt în locuri sigure. 

Erau ascunse și nu puteai ști despre ele decât cu ajutorul satelitului, folosind o scanare ultra-performantă...
Acești oameni aveau o imagistică prin satelit perfectă, iar eu știam despre asta foarte bine și știam cam ce pot face... Ei pot să se uite în fiecare cărămidă și zid al casei...

D.W.: Wow, este uimitor! Emery, sunt foarte bucuros că ai ajuns aici viu și că am reușit să facem acest interviu!

http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=22563