19 februarie 2020 de Cristina Valenzuela (cu o contribuție a blogger-ului)
Traducere Const. Mihăilescu
”Pământul are probleme”, „Pământul moare”, „Pământului i-au mai rămas doar 30 de ani”
Ați întâlnit, desigur, asemenea afirmații; e lumea plină de ele. Cert este că ceva se întâmplă, ceva care va avea un efect puternic asupra lumii noastre ...
Dar Pământul, ce transformări va suferi?
Există o certitudine: Pământul va exista în continuare și-i va fi din ce în ce mai bine, cu toate că unele procese ori fenomene actuale nu par a merge în această direcție.
Pământul a existat de miliarde de ani și va mai exista cel puțin încă pe-atâta. Aceasta deoarece Entitatea Pământ știe să supraviețuiască, știe cum să prospere, știe cum să-și apere creația, știe să aibă răbdare.
El știe și face ceea ce trebuie; întrebarea este: noi ce facem pentru a-l ajuta și pentru a-i fi încă și mai bine, mai ales că, măcar la nivel de suflet, înțelegem că bunăstarea Pământului este prima condiție a fericirii noastre?
În orice fel l-ai privi, Pământul este o ființă optimistă și răbdătoare (poate prea răbdătoare !!). El continuă să crească și să evolueze, și o face destul de bine (dacă ținem cont că noi, copiii lui, nu numai că nu-l ajutăm, dar îl și sabotăm).
Pe cale de consecință, apare întrebarea: cum să trăiesc pe Pământ pentru ca tot ceea ce fac să fie bine și pentru planetă? Cum pot ajuta Pământul, mai ales în noile condiții existențiale, care au început deja să se manifeste în sistemul nostru planetar?
Cum pot să trăiesc în echilibru pe Pământ și cu Pământul, pe măsură ce aceste schimbări încep să apară?
În sfârșit, cum pot fi eu un adevărat prieten al Pământului?
Cum pot să trăiesc în echilibru pe Pământ și cu Pământul, pe măsură ce aceste schimbări încep să apară?
În sfârșit, cum pot fi eu un adevărat prieten al Pământului?
Cine nu vrea să înțeleagă aceasta, cine nu face tot ce depinde de el pentru a-i fi bine planetei, este liber (și nu numai liber, dar chiar invitat) să plece pe alte tărâmuri, unde poate spera că va găsi o altfel de înțelegere, pentru a-și efectua experiențele.
Așa cum tu ești conștient de mediul tău și de cercul tău de prieteni, de familia ta, tot astfel și Pământul este conștient de mediul și zona în care se învârte și călătorește; el știe care îi este familia, care-i sunt prietenii și dușmanii.
Cu foarte mult timp în urmă, oamenii puteau comunica telepatic cu Mama Gaia; îi cunoșteau nevoile și dorințele și conlucrau cu ea.
Din cauza comportamentului său din ce în ce mai egoist și mai aberant, omul și-a pierdut treptat acest minunat atribut (coroborat cu nivelul său de vibrație tot mai scăzut).
Mulți oameni s-au transformat din prieteni ai planetei în dușmanii ei. Ca urmare, comportamentul uman a suferit modificări importante, omul ajungând să creadă că planeta, care l-a acceptat și i-a permis să se nască aici, să trăiască aici și să experimenteze aici, pentru a-și îmbogăți cunoașterea, i-a devenit dușman.
În egoismul său nătâng dar feroce, precum și în inconștiența sa, omul a început să-și devasteze propria casă, să-i ardă curtea și dependințele, să-i scormonească măruntaiele, a început să-i otrăvească apa, solul și aerul.
Desigur, în această „operă de devastare generală”, omul a fost ajutat de „prieteni” (civilizațiile malefice) care i-au insuflat tot felul de idei, de comportamente, de false judecăți.
După sute și mii de ani de jaf și de nesăbuință, trădări și distrugere, planeta, oricât ar fi fost ea de puternică, a început să dea semne de oboseală, de epuizare. Desigur, ar fi putut foarte bine să se scuture de cei care-i făceau rău (în mod conștient ori inconștient) dar Gaia s-a considerat și s-a comportat totdeauna ca o mamă grijulie, iubitoare față de creația de pe ea. A preferat să sufere, a preferat să ne arate cu iubire unde greșim, cu speranța că, până la urmă, fiii ei vor înțelege cât de periculos și nesănătos era jocul lor.
De ceva vreme, multe ființe umane au început să-și recapete vechile atribute și să-și recâștige vechea înțelepciune, adică să redevină prietene și ocrotitoare ale planetei.
Oricine poate deveni un adevărat prieten al Pământului. Nu trebuie decât să aibă dorință sinceră și să se abțină de la a face acte de vandalism.
Următorul pas logic este să găsească „nișa” în care poate ajuta, în care poate fi util planetei și, implicit, umanității.
Următorul pas logic este să găsească „nișa” în care poate ajuta, în care poate fi util planetei și, implicit, umanității.
Greu, încet și treptat Pământul a început să se reechilibreze; în primul rând energetic.
Tot ceea ce se întâmplă acum pe planetă (excepție făcând acțiunile ființelor malefice de tip „Iluminati”), din inițiativa multor civilizații prietene dar și a planetei însăși, urmărește stabilizarea proceselor pentru ca Pământul să-și refacă pe de-a întregul echilibrul ca planetă și sistem, parte componentă a galaxiei și universului.
Însă și omul trebuie să se oprească din a face rău Mamei Gaia.
Să ne referim la situații concrete întâlnite în agricultura majorității țărilor care dispun de suprafețe agricole.
Cu toate substanțele chimice folosite, insecte de toate tipurile și speciile distrug recoltele.
Fermierul stă și se întreabă: „ce au, domnule, gângăniile astea de ne distrug cu atâta înverșunare culturile? Ce fel de echilibru este ăsta dacă ceea ce pui în pământ este atacat de o cohortă de gândaci care parcă abia așteaptă să le roadă !? Păi, cum mai rămâne cu echilibrul în care ar trebui să se afle planeta? ”
Să ne referim la situații concrete întâlnite în agricultura majorității țărilor care dispun de suprafețe agricole.
Cu toate substanțele chimice folosite, insecte de toate tipurile și speciile distrug recoltele.
Fermierul stă și se întreabă: „ce au, domnule, gângăniile astea de ne distrug cu atâta înverșunare culturile? Ce fel de echilibru este ăsta dacă ceea ce pui în pământ este atacat de o cohortă de gândaci care parcă abia așteaptă să le roadă !? Păi, cum mai rămâne cu echilibrul în care ar trebui să se afle planeta? ”
Vă invit, dragi fermieri, să duceți raționamentul până la capăt, dacă vreți să aflați răspunsul.
Problema este că oamenii analizează situația doar din punctul interesului lor particular și egoist, nu cel al interesului global, de sistem.
Scopul principal al fermierului este ca depunând un efort cât mai mic să obțină un profit cât mai mare.
Ce face pentru ca efortul și cheltuiala să fie cât mai mici ? Promovează monocultura pe suprafețe cât mai întinse. Căci, dacă semeni, de ex., grâu, e mai avantajos ca toată suprafața să fie la un loc, în aceeași parcelă.
„Avantajele” sunt multiple: toate muncile agricole se execută mai ușor, mai puțină deplasare (deci, economie de combustibil), posibilitatea de a folosi utilaje agricole cu un randament mai mare, o irigare mai concentrată, mai eficientă și mai ieftină, tratamente mai operativ executate, recoltare mai promptă etc.
Strâmtorați de capacitățile tehnice limitate și de forța de muncă tot mai scumpă ori insuficientă, de foarte multe ori, pe același lot se însămânțează ani la rând aceeași plantă.
Scopul principal al fermierului este ca depunând un efort cât mai mic să obțină un profit cât mai mare.
Ce face pentru ca efortul și cheltuiala să fie cât mai mici ? Promovează monocultura pe suprafețe cât mai întinse. Căci, dacă semeni, de ex., grâu, e mai avantajos ca toată suprafața să fie la un loc, în aceeași parcelă.
„Avantajele” sunt multiple: toate muncile agricole se execută mai ușor, mai puțină deplasare (deci, economie de combustibil), posibilitatea de a folosi utilaje agricole cu un randament mai mare, o irigare mai concentrată, mai eficientă și mai ieftină, tratamente mai operativ executate, recoltare mai promptă etc.
Strâmtorați de capacitățile tehnice limitate și de forța de muncă tot mai scumpă ori insuficientă, de foarte multe ori, pe același lot se însămânțează ani la rând aceeași plantă.
Altfel sus, din aceeași suprafață de pământ, același soi de plantă va extrage an de an aceleași substanțe, sărăcind solul și oferindu-i mereu și mereu aceiași componenți (prin putrezirea si descompunerea resturilor: rădăcini, tulpini, frunze și boabe).
Este rețeta cea mai sigură pentru dezechilibrarea solului. În plus, solul nu va mai avea timp să se refacă, ca urmare a acțiunii chimicalelor cu care fermierul se apără de dăunători, ori cu care forțează pământul să dea roade mai bogate. Profitul va fi asigurat, dar pe seama degradării solului.
Este rețeta cea mai sigură pentru dezechilibrarea solului. În plus, solul nu va mai avea timp să se refacă, ca urmare a acțiunii chimicalelor cu care fermierul se apără de dăunători, ori cu care forțează pământul să dea roade mai bogate. Profitul va fi asigurat, dar pe seama degradării solului.
Menținerea unui sol sănătos, obținerea unor recolte ecologice și sănătatea consumatorilor, toate acestea nu fac parte din preocuparea fermierului.
Consecințele sunt clare și inevitabile: dezechilibrarea și infertilizarea solului, din punctul de vedere al compoziției sale chimice (organice), recolte nesănătoase (inclusiv prin modificări genetice), atentat la sănătatea consumatorului și a pământului.
Dar, deoarece recoltele cresc an de an în volum și greutate, crește și profitul, iar fermierul va continua și în anii viitori să aplice aceleași metode, pentru obținerea produselor, pe seama vlăguirii solului. Când călătorești în sud-vestul SUA, vezi astfel de suprafețe - în mare parte porumb sau soia.
Cu sau fără cunoașterea legilor naturii, fermierii ignoră nevoile acesteia și ale celor care-i consumă produsele (oameni și animale).
Însă natura funcționează cel mai bine atunci când se respectă diversitatea plantelor care se susțin reciproc, într-un anumit areal.
De-a lungul timpului, prin încercări repetate, mama natură și-a stabilit combinațiile de plante cu care să lucreze în simbioză și să-i asigure sănătatea. Numai respectând aceste combinații, recoltele vor putea fi considerate produse ecologice, sănătoase pentru cei care le consumă.
Monocultura duce inevitabil la distrugerea naturii prin ignorarea cerințelor ei.
Monocultura este similară cu ceea ce unele familii nobile mai practică: căsătorii între rude și neamuri apropiate ca sânge (co-sangvinitatea).
Rezultatul este și va fi mereu același: o descendență din ce în ce mai slabă, mai anemiată, mai neviabilă, mai expusă la îmbolnăviri, căci va avea un sistem imunitar slăbit, care nu mai poate face față provocărilor exterioare.
Însă natura funcționează cel mai bine atunci când se respectă diversitatea plantelor care se susțin reciproc, într-un anumit areal.
De-a lungul timpului, prin încercări repetate, mama natură și-a stabilit combinațiile de plante cu care să lucreze în simbioză și să-i asigure sănătatea. Numai respectând aceste combinații, recoltele vor putea fi considerate produse ecologice, sănătoase pentru cei care le consumă.
Monocultura duce inevitabil la distrugerea naturii prin ignorarea cerințelor ei.
Monocultura este similară cu ceea ce unele familii nobile mai practică: căsătorii între rude și neamuri apropiate ca sânge (co-sangvinitatea).
Rezultatul este și va fi mereu același: o descendență din ce în ce mai slabă, mai anemiată, mai neviabilă, mai expusă la îmbolnăviri, căci va avea un sistem imunitar slăbit, care nu mai poate face față provocărilor exterioare.
Ca și în cazul oamenilor ori animalelor, plantele din monoculturi vor fi din ce în ce mai expuse atacului dăunătorilor, deoarece ele nu mai sunt capabile să-și producă propriul sistem de apărare.
Insectele pot fi considerate prădători, iar plantele vor fi prada.
Este binecunoscut faptul că prădătorii atacă exemplarele cele mai vulnerabile, cele mai slăbite și renunță să mai urmărească indivizii puternici, viguroși.
Este adevărat că, pe termen foarte lung, această preferință are și unele aspecte benefice asupra familiilor prădate: sunt eliminate de către prădător exemplarele care nu ar fi capabile să dea urmași cu caracteristici de elită. Asta în cazul în care familiile prădate nu se vor împuțina în așa măsură încât rasa sau soiul lor să dispară definitiv.
Revenind acum la regnul vegetal, trebuie spus că omul, consumator de produse agricole ori animale neconforme are de suferit, sănătatea sa devenind din ce în ce mai precară, dacă produsul pe care-l consumă are carențe genetice.
Ca un corolar, se poate afirma că numai păstrarea echilibrului, mai ales în natură, asigură progresul, sănătatea și evoluția.
Un pământ sănătos face ca planta să fie sănătoasă iar efectul asupra consumatorului să fie unul benefic.
Când firul vieții trece de la un regn la altul fără sincope, fără întreruperi sau noduri, viața însăși se va afla pe un trend ascendent evolutiv.
Un pământ sănătos face ca planta să fie sănătoasă iar efectul asupra consumatorului să fie unul benefic.
Când firul vieții trece de la un regn la altul fără sincope, fără întreruperi sau noduri, viața însăși se va afla pe un trend ascendent evolutiv.
Și reciproca este valabilă: o plantă slăbită (genetic și chimic), cu carențe în compoziție, nu poate contribui la sănătatea solului.
Circuitul morții va continua și se va amplifica: într-un sol sărăcit, plantele se dezvoltă mai greu, devin mai slabe iar consumatorul va fi din ce în ce mai anemiat și neadaptat cerințelor vieții... și ciclul va continua până când „firul vieții”, din ce în ce mai subțiat, se va rupe, din cauza unei crize alimentare generalizate.
Acesta a fost doar un exemplu al modului în care ignoranța umană poate crea crize.
Rețineți că ceea ce vine peste noi, NU va fi o criză generată de depășirea și neputințele Pământului, nu va fi nici „voința lui Dumnezeu”, ci consecința generată de lăcomia, egoismul și nesăbuința omului. Va fi o criză a minții umane, o criză a omului.
Pe cine vor da vina eventualii supraviețuitori?
Sper că nu pe Mama Pământ !.
Deci: cum colaborăm cu Pământul, pentru a ne rămâne prieten ?
Cum devenim conștienți de ceea ce se întâmplă pe Pământ și cu Pământul?
Cum ajutăm planeta?
Cum devenim conștienți de ceea ce se întâmplă pe Pământ și cu Pământul?
Cum ajutăm planeta?
Să învățăm, cât mai este timp, să comunicăm cu Mama Gaia și să-i respectăm nevoile!
Altfel, frumoasele pajiști, umbra copacilor, se vor întinde peste mormintele noastre.
Cum de nu putem înțelege acest adevăr simplu??
Surse:
CEL MAI PROFUND
RăspundețiȘtergere