Sine al meu Superior, cu iubire îți cer ca începând din acest moment să mă îndrumi în tot ceea ce fac sau intenționez, pentru a cunoaște cele mai corecte soluții în problemele cu care mă voi confrunta în viitor. Îți cer aceasta pentru binele meu cel mai înalt, pentru evoluția ființei mele în Lumină și în afara oricărei interferențe malefice. Vreau să îmi ridic frecvența de vibrației la nivelul cel mai potrivit pentru evoluția spirituală a ființei mele în Lumină. Așa să fie!” (în sprijinul celor interesați)

Totalul afișărilor de pagină

duminică, 24 noiembrie 2019

Insula de pe Terra de unde nu s-a mai întors nimeni

În Asia Centrală, se întinde Marea Aral care odată adăpostea 1500 de insulițe. Insula cea mai mare și cea mai enigmatică este Barsa Kelmes 


În Asia Centrală, între Kazahstan și Uzbekistan, se întinde Marea Aral sau Marea Ostroavelor, care odată adăpostea 1500 de insulițe. Insula cea mai mare este Barsa Kelmes, dar și cea mai enigmatică.

În limba kazahă numele ei se traduce prin „insula dispăruților”, pentru că toți cei care s-au aventurat în inima ei au dispărut. Deasupra persistă o ceață stranie. Sate întregi au fost înghițite de această pâclă care, ca o umbră a morții, pare să-și pândească victimele. Locuitorii dimprejurul insulei sunt convinși că acolo se găsește o poartă între lumi, o poartă a timpului.
Se spune că prin această poartă apăreau adesea în plan fizic, ființe enigmatice care astăzi nu mai există, păsări cu aripi mari, cu dinți și cioc ascuțit, monştri ai apelor, creaturi ciudate care seamănă cu dinozaurii erei mezozoice conform efemeride.ro.
Aici, ceasurile nu mai funcționează, o oră transformându-se într-o zi.
În secolul al XIII lea, în timpul marilor cuceriri ale imperiului mongol, pe această insulă se retrăgea populația din calea acestor hoarde. Când reveneau în locurile de baștină, constatau că erau mai bătrâni cu ani și nu cu luni de zile, cât stătuseră în realitate pe această insulă.  Insula le înghițise cu lăcomie zeci de ani.
În anii 50 insula a început să fie locuită și datorită faptului că temperaturile pe timpul iernii erau mai ridicate. La sfârșitul iernii, populația care se retrăsese pe insulă nu a mai revenit pe continent. Rudele acestora au pornit în căutarea lor. O echipă a rămas la țărmul insulei, iar cealaltă a plecat în interiorul insulei, în căutarea dispăruților. Neîntorcându-se la țărm, cea de-a doua echipă, a alerta autoritățile care au trimis un avion într-un zbor de recunoaștere.
Piloții au văzut ceața groasă care acoperea ostrovul. Deasupra pâclei zburau niște obiecte ovale care intrau și ieșeau din ceață. Acele ceasornicelor au început să se miște haotic iar motoarele avionului s-au oprit, pilotul fiind obligat să aterizeze pe insulă. Discurile luminoase s-au oprit din mișcare, monitorizând echipajul, minute în șir.
Autoritățile au trimis în interiorul insulei câini special dresați, pentru a descoperi persoanele dispărute. Nici aceștea nu s-au mai întors. Autoritățile au luat decizia de a trimite un tanc, închis ermetic, iar pe caroserie au așezat mai multe aparate de măsurat. Tanchistul a fost instruit să nu iasă din tanc și să mențină în permanență legătura radio cu cei rămași la țărm. Mai mult, tancul a fost legat cu un cablu metalic pentru a împiedica dispariția acestuia.
În timp ce tancul înainta, tanchistul raporta prin radio ceea ce vedea. La un moment dat, transmisia s-a întrerupt. Cei de la țărm au tras tancul spre țărm și au constatat că acesta era acoperit cu un strat gros care semăna cu gheața. Când au deschis tancul au constatat că tanchistul dispăruse.
Mostre din gheață au fost duse la Moscova pentru a fi cercetate și s-a ajuns la concluzia că particulele erau de origine necunoscută.
Vadim Cernobrov, cercetător rus, vorbește despre faptul că pe insulă ar fi amplasată o bază a extratereştrilor, iar pâcla este un scut de protecție a acesteia.
În prezent insula este nelocuită, iar autoritățile au interzis accesul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu