Misterele Tibetului fascinează chiar şi în zilele noastre, fiind un tărâm legendar unde zeii se întâlnesc de când e lumea.
Ştiţi prea bine cum s-au preocupat naziştii de promovarea rasei pure, aryan. Pentru asta au vrut să-i extermine pe evrei şi pe ţigani, ca să rămână numai ceea ce ei credeau că stă la baza speciei lor. Să nu credeţi că germanii nu s-au interesat mult şi despre originile acestei râse, despre care se zice că ar fi ocupat Asia şi îndeosebi Himalaya, acum mii de ani. În 1935, celebrul Heinrich Himmler primeşte „binecuvântarea” de la Hitler pentru a înfiinţa Ahnenerbe, prima organizaţie menită să desluşească unele mistere cu privire la rasa aryana. Naziştii au început să scotocească prin multe ţări, ajungând până în Tibet.
Ştiţi prea bine cum s-au preocupat naziştii de promovarea rasei pure, aryan. Pentru asta au vrut să-i extermine pe evrei şi pe ţigani, ca să rămână numai ceea ce ei credeau că stă la baza speciei lor. Să nu credeţi că germanii nu s-au interesat mult şi despre originile acestei râse, despre care se zice că ar fi ocupat Asia şi îndeosebi Himalaya, acum mii de ani. În 1935, celebrul Heinrich Himmler primeşte „binecuvântarea” de la Hitler pentru a înfiinţa Ahnenerbe, prima organizaţie menită să desluşească unele mistere cu privire la rasa aryana. Naziştii au început să scotocească prin multe ţări, ajungând până în Tibet.
Acolo, au amplasat radiotransmitatoare şi şi-au făcut tabere permanente. Au acţionat aşa deoarece credeau că locul şi oamenii de acolo îi pot învăţa cum să cucerească lumea. Puţin mai târziu, academicianul Theodore Illion pleacă în Tibet, unde reuşeşte să intre într-o grupare de călugări care trăia sub pământ, într-un sistem de galerii.
Călugării i-au spus că ei controlează toată lumea prin proiecţie astrală şi telepatie. Lucrurile păreau fascinante, însă Illion a trebuit să plece imediat când a primit la cină supa cu carne de om… A ajuns cu chiu cu văi în Germania şi i-a povestit Fuhrerului toată întâmplarea.
Hitler a trimis imediat misiuni acolo, să caute acea gruparare. Nu i-ar fi căzut rău deloc să-i aibă pe acei călugări care susţineau că ei puteau controla lumea… Se pare că multe documente au încăput pe mâna OSS, organizaţie care avea să devină CIA. Cine ştie ce relaţii au mai avut naziştii cu Tibetul?
Misterele Tibetului – Extratereştri din Tibet
Conform oamenilor de ştiinţă chinezi, civilizaţia Dropa, care a trăit acum 12.000 de ani, a venit din Cosmos. O echipă de arheologi de la Universitatea din Beijing, condusă de profesorul Chi Pu Tei, descoperea în peşterile Baian Kara Ula, din muntiiHimalaya, urmele unei civilizatiiciudate de pitici.
Scheletele scoase atunci din micile morminte subterane aveau să şocheze întreaga planetă,civilizaţia tibetană descoperită avea să primească numele de Dropa, care în limba chineză înseamnă „gnomi extratereştri”. În urmă cu mai bine de 12.000 de ani, în adâncurile calde ale munţilor Himalaya, în apropierea graniţei dintre China şi Tibet, se stabilea o civilizaţie misterioasă de fiinţe eşuate din spaţiu.
Apartenenta nepământeană a celor 138 de schelete descoperite a fost enunţata încă din 1938, când echipa de arheologi a profesoruluiChi Pu Tei scotea la iveală mormanele de oase cu cranii imense, membre fragile şi de dimensiuni mici. Însă, poate că această teorie nu ar fi supravieţuit prea mult timp dacă nu ar fi existat o altă descoperire care să dea peste cap ideile oamenilor de ştiinţă: discurile Dropa. La intrarea în mormintele subterane nu există nici o piatră funerară sau vreun indiciu cultural care să ofere detalii despre ritualul funerar, în afara unor mici discuri din piatră cu diametrul de 30 de centimetri şi cu găuri de 20 de milimetri în centru. Inscripţionate cu mici hieroglife stilizate, aceste discuri perfecte sunt încă un mister pentru ştiinţa modernă, datorită faptului că atunci când sunt atinse de un impuls electromagnetic bucăţile de piatră încep să emită sunete.
Zgomotul produs de acestea seamănă cu rugăciunile din timpul meditaţiei călugărilor budişti, dar fiind extrem de ritmate. Conform cercetătorilor chinezi, „hum”-ul produs de discuri era amplificat de ecoul peşterilor şi putea fi foarte bine un mesaj transmis către cer în speranţa că o altă navă extraterestră le va auzi şi îi va recupera pe naufragiaţii misteriosei civilizaţii.
Călugării i-au spus că ei controlează toată lumea prin proiecţie astrală şi telepatie. Lucrurile păreau fascinante, însă Illion a trebuit să plece imediat când a primit la cină supa cu carne de om… A ajuns cu chiu cu văi în Germania şi i-a povestit Fuhrerului toată întâmplarea.
Hitler a trimis imediat misiuni acolo, să caute acea gruparare. Nu i-ar fi căzut rău deloc să-i aibă pe acei călugări care susţineau că ei puteau controla lumea… Se pare că multe documente au încăput pe mâna OSS, organizaţie care avea să devină CIA. Cine ştie ce relaţii au mai avut naziştii cu Tibetul?
Misterele Tibetului – Extratereştri din Tibet
Conform oamenilor de ştiinţă chinezi, civilizaţia Dropa, care a trăit acum 12.000 de ani, a venit din Cosmos. O echipă de arheologi de la Universitatea din Beijing, condusă de profesorul Chi Pu Tei, descoperea în peşterile Baian Kara Ula, din muntiiHimalaya, urmele unei civilizatiiciudate de pitici.
Scheletele scoase atunci din micile morminte subterane aveau să şocheze întreaga planetă,civilizaţia tibetană descoperită avea să primească numele de Dropa, care în limba chineză înseamnă „gnomi extratereştri”. În urmă cu mai bine de 12.000 de ani, în adâncurile calde ale munţilor Himalaya, în apropierea graniţei dintre China şi Tibet, se stabilea o civilizaţie misterioasă de fiinţe eşuate din spaţiu.
Apartenenta nepământeană a celor 138 de schelete descoperite a fost enunţata încă din 1938, când echipa de arheologi a profesoruluiChi Pu Tei scotea la iveală mormanele de oase cu cranii imense, membre fragile şi de dimensiuni mici. Însă, poate că această teorie nu ar fi supravieţuit prea mult timp dacă nu ar fi existat o altă descoperire care să dea peste cap ideile oamenilor de ştiinţă: discurile Dropa. La intrarea în mormintele subterane nu există nici o piatră funerară sau vreun indiciu cultural care să ofere detalii despre ritualul funerar, în afara unor mici discuri din piatră cu diametrul de 30 de centimetri şi cu găuri de 20 de milimetri în centru. Inscripţionate cu mici hieroglife stilizate, aceste discuri perfecte sunt încă un mister pentru ştiinţa modernă, datorită faptului că atunci când sunt atinse de un impuls electromagnetic bucăţile de piatră încep să emită sunete.
Zgomotul produs de acestea seamănă cu rugăciunile din timpul meditaţiei călugărilor budişti, dar fiind extrem de ritmate. Conform cercetătorilor chinezi, „hum”-ul produs de discuri era amplificat de ecoul peşterilor şi putea fi foarte bine un mesaj transmis către cer în speranţa că o altă navă extraterestră le va auzi şi îi va recupera pe naufragiaţii misteriosei civilizaţii.
Misterele Tibetului – Podişul Tibet, un ţinut plin de mister
Considerat al treilea pol al globului pământesc,datorită faptului că aici se înregistrează cele mai mari altitudini ale planetei, Podişul Tibet este un ţinut plin de mister,greu accesibil din exterior, fiind înconjurat din toate părţile de culmi muntoase de peste 6000 de metri.Timp de milenii a fost ca o cetate de piatră inexpugnabilă,astfel încât vechea cultura tibetană a rămas,în mare măsură,neafectată de culturile din jur,iar puţinele influenţe nu au făcut decât să o îmbogăţească.
Aspecte de geografie fizică Situat la o altitudine medie de peste 4500 m,Tibetul este cel mai înalt podiş din lume,desfăşurându-se pe o suprafaţă de peste 1,22 milioane km pătraţi,având un aspect accidentat, datorită numeroaselor lanţuri muntoase care-l brăzdează pe lungimi de sute de kilometri şi cu înălţimi ce trec frecvent de 6-7000 de metri, uneori chiar 8000 de metri. Între aceste lanţuri muntoase se desfăşoară vai adânci, pe alocuri înguste, ale căror albii sunt căptuşite cu grohotişuri prăvălite de pe povârnişurile munţilor,iar din loc în loc sunt presărate cu lacuri,multe dintre ele cu apă sărată. Tibetul se dezvoltă pe unul dintre vechile scuturi precambriene ale Terrei,puternic fragmentat de falii în urma orogenezei alpine,ceea ce provoacă numeroase cutremure cu magnitudine medie şi mare.
Formarea sa este legată strâns de mişcarea orogenetică puternică,determinate de coliziunea subcontinentului indian de continental asiatic, ce a dat naştere celui mai impunător lanţ muntos al Terrei-Himalaya.Relieful este foarte variat,alternând suprafeţele netede,sub forma unor şesuri ocupate de lacuri sărate,cu lanţuri muntoase de peste 6000 de metri,aproape toate orientate pe direcţia vest-est.Principalele culmi muntoase sunt Kuku-Shili, Baian-Kara-Ula(în nord),Alin-Tangri, Tangla (în centru) şi Transhimalaya(în sud). Prin poziţia sa,Tibetul este un uriaş nod hidrografic,părţile de est şi de sud fiind brăzdate de numeroase fluvii,remarcându-se Indus,Tsangpo(Brahmaputra),Salwen,Mekong,Yangtze şi Huang He.
Considerat al treilea pol al globului pământesc,datorită faptului că aici se înregistrează cele mai mari altitudini ale planetei, Podişul Tibet este un ţinut plin de mister,greu accesibil din exterior, fiind înconjurat din toate părţile de culmi muntoase de peste 6000 de metri.Timp de milenii a fost ca o cetate de piatră inexpugnabilă,astfel încât vechea cultura tibetană a rămas,în mare măsură,neafectată de culturile din jur,iar puţinele influenţe nu au făcut decât să o îmbogăţească.
Aspecte de geografie fizică Situat la o altitudine medie de peste 4500 m,Tibetul este cel mai înalt podiş din lume,desfăşurându-se pe o suprafaţă de peste 1,22 milioane km pătraţi,având un aspect accidentat, datorită numeroaselor lanţuri muntoase care-l brăzdează pe lungimi de sute de kilometri şi cu înălţimi ce trec frecvent de 6-7000 de metri, uneori chiar 8000 de metri. Între aceste lanţuri muntoase se desfăşoară vai adânci, pe alocuri înguste, ale căror albii sunt căptuşite cu grohotişuri prăvălite de pe povârnişurile munţilor,iar din loc în loc sunt presărate cu lacuri,multe dintre ele cu apă sărată. Tibetul se dezvoltă pe unul dintre vechile scuturi precambriene ale Terrei,puternic fragmentat de falii în urma orogenezei alpine,ceea ce provoacă numeroase cutremure cu magnitudine medie şi mare.
Formarea sa este legată strâns de mişcarea orogenetică puternică,determinate de coliziunea subcontinentului indian de continental asiatic, ce a dat naştere celui mai impunător lanţ muntos al Terrei-Himalaya.Relieful este foarte variat,alternând suprafeţele netede,sub forma unor şesuri ocupate de lacuri sărate,cu lanţuri muntoase de peste 6000 de metri,aproape toate orientate pe direcţia vest-est.Principalele culmi muntoase sunt Kuku-Shili, Baian-Kara-Ula(în nord),Alin-Tangri, Tangla (în centru) şi Transhimalaya(în sud). Prin poziţia sa,Tibetul este un uriaş nod hidrografic,părţile de est şi de sud fiind brăzdate de numeroase fluvii,remarcându-se Indus,Tsangpo(Brahmaputra),Salwen,Mekong,Yangtze şi Huang He.
Misterele Tibetului – Mesagerii Lung-Gom-Pa
Legende despre capacităţile extraordinare ale preoţilor tibetani şi despre performanţele uluitoare pe care le poate atinge corpul acestora în urma unei intense pregătiri şi stări de meditaţie au împânzit lumea occidentală de sute de ani.
Nu este un secret astăzi că în templele şi mănăstirile din Asia, iniţiaţii pot reuşi lucruri ce ar părea imposibile pentru oamenii de rând. În aceeaşi ordine de idei, vă propun să analizăm împreună unul dintre cele mai misterioase şi mai de neînţeles fenomene care au ieşit la lumina din prea puţin cunoscută lume a misticilor tibetani… mesagerii Lung-Gom-Pa. Capacităţile paranormale ale misticilor tibetani au constituit subiectul multor dezbateri ştiinţifice, cu precădere la sfârşitul secolul al XIX-lea şi începutul secolului XX, atunci când oamenii de ştiinţă europeni au încercat să rupă barierele culturale existente între civilizaţia occidentală şi cea a micuţului stat asiatic.
Oamenii care puteau comunica prin telepatie, care puteau levita, sau care îşi puteau împinge organismul către limite de neimaginat pentru un european, erau doar câteva dintre temele preferate de discuţie ale medicilor, psihologilor sau teologilor din acea perioadă. Multe dintre ele, însă, erau considerate exagerări şi erau puse pe seama imaginaţiei prea înfierbântate a celor care pretindeau că au văzut pe viu astfel de manifestări. Este şi cazulmesagarilor Lung-Gom-Pa, cei despre care localnicii tibetani spuneau că se puteau aşeza pe un spic de grâu sau pe un ou fără a le strivi, că se puteau aşeza pe o grămadă de orez fără a mişca un singur grăunte sau, cel mai important, că puteau călători zile şi nopţi fără oprire, într-un ritm ce îl depăşea chiar şi pe cel al animalelor de tracţiune. La urma urmei, într-o societate în care se punea un puternic accent pe ştiinţele exacte, aşa cum era societatea europeană, astfel de manifestări păreau de neconceput.
Legende despre capacităţile extraordinare ale preoţilor tibetani şi despre performanţele uluitoare pe care le poate atinge corpul acestora în urma unei intense pregătiri şi stări de meditaţie au împânzit lumea occidentală de sute de ani.
Nu este un secret astăzi că în templele şi mănăstirile din Asia, iniţiaţii pot reuşi lucruri ce ar părea imposibile pentru oamenii de rând. În aceeaşi ordine de idei, vă propun să analizăm împreună unul dintre cele mai misterioase şi mai de neînţeles fenomene care au ieşit la lumina din prea puţin cunoscută lume a misticilor tibetani… mesagerii Lung-Gom-Pa. Capacităţile paranormale ale misticilor tibetani au constituit subiectul multor dezbateri ştiinţifice, cu precădere la sfârşitul secolul al XIX-lea şi începutul secolului XX, atunci când oamenii de ştiinţă europeni au încercat să rupă barierele culturale existente între civilizaţia occidentală şi cea a micuţului stat asiatic.
Oamenii care puteau comunica prin telepatie, care puteau levita, sau care îşi puteau împinge organismul către limite de neimaginat pentru un european, erau doar câteva dintre temele preferate de discuţie ale medicilor, psihologilor sau teologilor din acea perioadă. Multe dintre ele, însă, erau considerate exagerări şi erau puse pe seama imaginaţiei prea înfierbântate a celor care pretindeau că au văzut pe viu astfel de manifestări. Este şi cazulmesagarilor Lung-Gom-Pa, cei despre care localnicii tibetani spuneau că se puteau aşeza pe un spic de grâu sau pe un ou fără a le strivi, că se puteau aşeza pe o grămadă de orez fără a mişca un singur grăunte sau, cel mai important, că puteau călători zile şi nopţi fără oprire, într-un ritm ce îl depăşea chiar şi pe cel al animalelor de tracţiune. La urma urmei, într-o societate în care se punea un puternic accent pe ştiinţele exacte, aşa cum era societatea europeană, astfel de manifestări păreau de neconceput.
Misterele Tibetului – “Ţevile” din Tibet
Arheologii americani ajunseseră în zona de nord a Tibetului în căutarea osemintelor de dinozaur, însă ce au descoperit a fost dincolo de imaginaţia lor. În urmă cu aproape 11 ani, în vara anului 2002, aceştia au găsit, chiar lângă izvorul raului Yangtze, mai multe ţevi care păreau că ies din stânca muntelui Baigong. Aceste formaţiuni ciudate nu păreau făcute de mâna omului.
Tot în această zonă muntoasă se afla şi două lacuri „îndrăgostite”, despre care călugării budişti spun că ar fi fermecate – unul este cu apă dulce, iar celălalt lac este cu apă sărată. Lângă aceste lacuri se afla şi o piramidă cu o înălţime de 50 de metri, care este în apropierea unor peşteri ale căror intrări sunt în formă de triunghi. Cercetătorii care au intrat în aceste peşteri au povestit că din mijlocul lor se văd mai multe tuburi care străpung stâncă şi se îndreaptă spre exterior.
Pentru a vedea din ce material sunt făcute aceste tuburi, s-au prelevat mai multe bucăţi şi au fost trimise pentru teste în laborator. Rezultatul? „Ţevile” conţin 30% oxid feric, amestecat cu o cantitate mare de dioxid de siliciu şi oxid de calciu. Însă, interesant este faptul că 8% din compoziţie nu a putut fi identificat. Această concluzie demonstrează faptul că aceste tuburi au fost construite din materiale ori inexistente pe Terra, ori care încă nu au fost descoperite.
Arheologii americani ajunseseră în zona de nord a Tibetului în căutarea osemintelor de dinozaur, însă ce au descoperit a fost dincolo de imaginaţia lor. În urmă cu aproape 11 ani, în vara anului 2002, aceştia au găsit, chiar lângă izvorul raului Yangtze, mai multe ţevi care păreau că ies din stânca muntelui Baigong. Aceste formaţiuni ciudate nu păreau făcute de mâna omului.
Tot în această zonă muntoasă se afla şi două lacuri „îndrăgostite”, despre care călugării budişti spun că ar fi fermecate – unul este cu apă dulce, iar celălalt lac este cu apă sărată. Lângă aceste lacuri se afla şi o piramidă cu o înălţime de 50 de metri, care este în apropierea unor peşteri ale căror intrări sunt în formă de triunghi. Cercetătorii care au intrat în aceste peşteri au povestit că din mijlocul lor se văd mai multe tuburi care străpung stâncă şi se îndreaptă spre exterior.
Pentru a vedea din ce material sunt făcute aceste tuburi, s-au prelevat mai multe bucăţi şi au fost trimise pentru teste în laborator. Rezultatul? „Ţevile” conţin 30% oxid feric, amestecat cu o cantitate mare de dioxid de siliciu şi oxid de calciu. Însă, interesant este faptul că 8% din compoziţie nu a putut fi identificat. Această concluzie demonstrează faptul că aceste tuburi au fost construite din materiale ori inexistente pe Terra, ori care încă nu au fost descoperite.
Taine la hotarul cu cerul
Tibetul îşi merită renumele de misterios. Dacă norul în formă de steag de deasupra celui mai înalt munte din lume, Everestul, îşi are explicaţia în condiţiile meteo excepţionale la altitudinea de peste 8.000 de metri, iar ciudată zăpadă roşie se datorează unei alge, prăbuşirea bruscă a regatului Guge rămâne o taină. Istoricii nu ştiu nici astăzi de ce s-a distrus peste noapte o civilizaţie puternică, veche de 700 de ani.
Nici despre misteriosul Xiangxiong, cea mai veche civilizaţie din centrul platoului, nu se ştiu prea multe, doar că Xiangxiong înseamnă „tara uriaşei păsări mitice roc”. La fel de tainice sunt şi sacrificiile rituale, scenele de vânătoare, caii, antilopele, ori casele şi oamenii reprezentaţi în picturile rupestre de la Rutong.
Tibetul îşi merită renumele de misterios. Dacă norul în formă de steag de deasupra celui mai înalt munte din lume, Everestul, îşi are explicaţia în condiţiile meteo excepţionale la altitudinea de peste 8.000 de metri, iar ciudată zăpadă roşie se datorează unei alge, prăbuşirea bruscă a regatului Guge rămâne o taină. Istoricii nu ştiu nici astăzi de ce s-a distrus peste noapte o civilizaţie puternică, veche de 700 de ani.
Nici despre misteriosul Xiangxiong, cea mai veche civilizaţie din centrul platoului, nu se ştiu prea multe, doar că Xiangxiong înseamnă „tara uriaşei păsări mitice roc”. La fel de tainice sunt şi sacrificiile rituale, scenele de vânătoare, caii, antilopele, ori casele şi oamenii reprezentaţi în picturile rupestre de la Rutong.
Misterul calendarului tibetan
În anul 2013, dată la care începe Anul Şarpelui de Apă este 10 februarie, a doua zi după Anul Nou chinezesc. Calendarul tibetan reprezintă un adevărat mister şi a fost elaborat de experţi în astrologie, iar calculele s-au bazat pe 2.000 de ani de cercetare. Concluziile acestora sunt incluse în calendarul tibetan din fiecare an, scrie China. Calendarul a fost prima carte citită de un copil, iar părinţii au consultat-o, folosind-o pentru a afla informaţii despre vreme, căutând datele ideale pentru efectuarea lucrările de arături şi de recoltare.
„Am avut câte o broşură în fiecare an. Culorile coperţilor au variat, dar a existat întotdeauna un tablou referitor la arăturile din primăvara”, a spus Tsering Dondrup, un locuitor cu părul alb din Lhasa. Când el a avansat în vârstă, a aflat că anii din calendarul tibetan erau identificaţi în diferite culori, precum alb, negru, verde, galben şi roşu. „Culoarea galbenă este pentru pământ, în timp ce albastru, verde şi roşu sunt pentru ani ai apei, lemnului şi focului”.
Calendarele reprezintă o istorie fascinantă şi sunt elemente proeminenţe ale culturii chineze. Calendarul tibetan oferă imaginea de ansamblu al vremii dintr-un an, fenomenele astrologice şi potenţialele pericole. „Acesta arată o previziune a timpului pentru tibetani, figurându-se perioadele de însămânţare şi de recoltare al culturilor, dar şi bolile care pot apărea în diferitele momente ale anului”, a spus Tsetop, adjunctul şefului Institutului de astrologie din cadrul Spitalului tibetan din Lhasa.
În anul 2013, dată la care începe Anul Şarpelui de Apă este 10 februarie, a doua zi după Anul Nou chinezesc. Calendarul tibetan reprezintă un adevărat mister şi a fost elaborat de experţi în astrologie, iar calculele s-au bazat pe 2.000 de ani de cercetare. Concluziile acestora sunt incluse în calendarul tibetan din fiecare an, scrie China. Calendarul a fost prima carte citită de un copil, iar părinţii au consultat-o, folosind-o pentru a afla informaţii despre vreme, căutând datele ideale pentru efectuarea lucrările de arături şi de recoltare.
„Am avut câte o broşură în fiecare an. Culorile coperţilor au variat, dar a existat întotdeauna un tablou referitor la arăturile din primăvara”, a spus Tsering Dondrup, un locuitor cu părul alb din Lhasa. Când el a avansat în vârstă, a aflat că anii din calendarul tibetan erau identificaţi în diferite culori, precum alb, negru, verde, galben şi roşu. „Culoarea galbenă este pentru pământ, în timp ce albastru, verde şi roşu sunt pentru ani ai apei, lemnului şi focului”.
Calendarele reprezintă o istorie fascinantă şi sunt elemente proeminenţe ale culturii chineze. Calendarul tibetan oferă imaginea de ansamblu al vremii dintr-un an, fenomenele astrologice şi potenţialele pericole. „Acesta arată o previziune a timpului pentru tibetani, figurându-se perioadele de însămânţare şi de recoltare al culturilor, dar şi bolile care pot apărea în diferitele momente ale anului”, a spus Tsetop, adjunctul şefului Institutului de astrologie din cadrul Spitalului tibetan din Lhasa.
Ce a făcut Iisus în copilărie?
Potrivit Bibliei, la 12 ani Iisus era într-un templu din Ierusalim. Apoi, la 30 de ani era botezat de către Ioan Botezătorul. Ce s-a întâmplat în această perioadă cu cu Iisus Cristos? În 1887, exploratorul rus Nicholas Notovich a ajuns în Tibet, unde a descoperit o scriere veche de cel puţin o mie de ani. În ea se vorbea despre un anume Issa, care a studiat printre călugări. Notovich a scris şi o carte intitulată „Viaţă secretă a lui Iisus”, plecând de la toate aceste informaţii pe care le-a cules din zonă. Există şi o scriere numită Bhavishya Maha Purana, în care un prinţ al Tibetului vorbeşte despre întâlnirea fascinantă cu un om alb, foarte înţelept, care spunea că este născut dintr-o virgină.
Potrivit Bibliei, la 12 ani Iisus era într-un templu din Ierusalim. Apoi, la 30 de ani era botezat de către Ioan Botezătorul. Ce s-a întâmplat în această perioadă cu cu Iisus Cristos? În 1887, exploratorul rus Nicholas Notovich a ajuns în Tibet, unde a descoperit o scriere veche de cel puţin o mie de ani. În ea se vorbea despre un anume Issa, care a studiat printre călugări. Notovich a scris şi o carte intitulată „Viaţă secretă a lui Iisus”, plecând de la toate aceste informaţii pe care le-a cules din zonă. Există şi o scriere numită Bhavishya Maha Purana, în care un prinţ al Tibetului vorbeşte despre întâlnirea fascinantă cu un om alb, foarte înţelept, care spunea că este născut dintr-o virgină.
„Înmormântarea cerului”, misterul şocant din Tibet
Considerat de marea majoritate cel mai bine păstrat secret al Tibetului, „înmormântarea cerului” este un ritual obişnuit pentru locuitorii zonei şi ŞOCANT pentru restul lumii. În Tibet, problemă „ce facem cu cadavrele?” este una acută din cauza condiţiilor geografice improprii. Este aproape imposibil pentru oricine doreşte să-şi îngroape rudele. Pentru budişti, nu este obligatoriu că trupurile celor decedaţi să fie păstrate. Trupurile trebuie să „reintre” în natură, mai ales că aceştia cred în reîncarnare. După o procesiune solemnă, cortegiul ajunge într-un loc cât mai retras, însă de dinainte stabilit.
Apoi, cel care a murit este dezbrăcat de haine şi pus pe pământ, iar apropiaţii lui vin şi îi fac zeci de tăieturi pe întreg corpul. Pleacă de lângă cadavru şi aşteaptă ca „natura să îşi facă partea sa”: zeci de vulturi, atraşi de mirosul de sânge, vin şi îşi devorează pur şi simplu „masă”. Apoi, după ce vulturii şi-au terminat treaba lor, familia vine şi recuperează rămăşiţele trupului: toate oasele sunt adunate într-un loc şi tăiate mărunt. Practică „înmormântării cerului” este considerată ca fiind un act de generozitate.
Cel care a murit oferă prin „jertfa sa” mâncare rudelor sau apropiaţilor care au rămas în viaţă. Autorităţile chineze, care controlează Tibetul, au interzis această practică în anii ’60, dar au acceptat-o din nou ca fiind legală în anii ’80.
Considerat de marea majoritate cel mai bine păstrat secret al Tibetului, „înmormântarea cerului” este un ritual obişnuit pentru locuitorii zonei şi ŞOCANT pentru restul lumii. În Tibet, problemă „ce facem cu cadavrele?” este una acută din cauza condiţiilor geografice improprii. Este aproape imposibil pentru oricine doreşte să-şi îngroape rudele. Pentru budişti, nu este obligatoriu că trupurile celor decedaţi să fie păstrate. Trupurile trebuie să „reintre” în natură, mai ales că aceştia cred în reîncarnare. După o procesiune solemnă, cortegiul ajunge într-un loc cât mai retras, însă de dinainte stabilit.
Apoi, cel care a murit este dezbrăcat de haine şi pus pe pământ, iar apropiaţii lui vin şi îi fac zeci de tăieturi pe întreg corpul. Pleacă de lângă cadavru şi aşteaptă ca „natura să îşi facă partea sa”: zeci de vulturi, atraşi de mirosul de sânge, vin şi îşi devorează pur şi simplu „masă”. Apoi, după ce vulturii şi-au terminat treaba lor, familia vine şi recuperează rămăşiţele trupului: toate oasele sunt adunate într-un loc şi tăiate mărunt. Practică „înmormântării cerului” este considerată ca fiind un act de generozitate.
Cel care a murit oferă prin „jertfa sa” mâncare rudelor sau apropiaţilor care au rămas în viaţă. Autorităţile chineze, care controlează Tibetul, au interzis această practică în anii ’60, dar au acceptat-o din nou ca fiind legală în anii ’80.
Ciuperca bogăţiei
Oare cum se poate explica puterea tămăduitoare a unei ciuperci ce parazitează larvă unui fluture? „Yartsa gunbu” în tibetana sau „Caterpillar fungus” în engleză, ciuperca mai e cunoscută cu numele latinesc de Cordyceps sinensis. Folosirea ei are o lungă istorie în medicină tradiţională chineză şi tibetana că afrodisiac şi ca tratament pentru diverse boli, de la oboseală la cancer. Are un echilibru excelent de yin şi yang întrucât este şi animal, şi plantă, este şi dulce, şi caldă. Pătrunde în plămâni şi prin canalele rinichiului. Cercetările au dovedit că aceste ciuperci produc multe substanţe farmacologic active. În Tibet, sunt una dintre cele mai importante surse de venit în zonele rurale, contribuind cu 40 la sută la venitul familiilor locale şi cu 8,5 la sută la PIB în 2004. Preţurile au crescut continuu, mai ales de la sfârşitul anilor 1990, în 2008 un kilogram costând de la 2.500 de euro (calitatea inferioară) la 15.000 de euro (cea mai bună calitate determinată de mărimea larvei). Producţia anuală în Tibet este estimată la 100-200 tone.
Oare cum se poate explica puterea tămăduitoare a unei ciuperci ce parazitează larvă unui fluture? „Yartsa gunbu” în tibetana sau „Caterpillar fungus” în engleză, ciuperca mai e cunoscută cu numele latinesc de Cordyceps sinensis. Folosirea ei are o lungă istorie în medicină tradiţională chineză şi tibetana că afrodisiac şi ca tratament pentru diverse boli, de la oboseală la cancer. Are un echilibru excelent de yin şi yang întrucât este şi animal, şi plantă, este şi dulce, şi caldă. Pătrunde în plămâni şi prin canalele rinichiului. Cercetările au dovedit că aceste ciuperci produc multe substanţe farmacologic active. În Tibet, sunt una dintre cele mai importante surse de venit în zonele rurale, contribuind cu 40 la sută la venitul familiilor locale şi cu 8,5 la sută la PIB în 2004. Preţurile au crescut continuu, mai ales de la sfârşitul anilor 1990, în 2008 un kilogram costând de la 2.500 de euro (calitatea inferioară) la 15.000 de euro (cea mai bună calitate determinată de mărimea larvei). Producţia anuală în Tibet este estimată la 100-200 tone.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu