Tehnologie extraterestră la Vatican + Despre iezuiți și arhoni (I)

de Therese Zumi Sumner

Am fost inspirată să arunc o privire asupra blogului lui Corey Goode, iar articolul care mi-a atras atenţia a fost Dezvăluire cosmică: tehnologie extraterestră la Vatican. Articolul este transcrierea discuţiei pe care David Wilcock a avut-o cu una dintre sursele sale, prietenul său Emery Smith, care a suferit multe atacuri din partea cabalei datorită dezvăluirilor pe care le-a făcut: „Emery Smith susține că a autopsiat aproximativ 3000 de tipuri de extratereştri umanoizi. În ziua următoare anunţului nostru despre ceea ce a dezvăluit, el a fost atacat şi a ajuns la spitalul de urgenţă”.

Emery şi David călătoreau undeva cu maşina când a fost înregistrată această discuţie. Ei vorbeau despre autopsiile pe care Emery le-a făcut, iar conversaţia s-a îndreptat spre vizita pe care Emery a făcut-o la biblioteca Vaticanului pentru a obţine mai multe informaţii despre un anumit tip de OZN! „Deci o organizaţie privată a mers la Departamentul Apărării al SUA şi la laboratoarele militare unde lucram, şi a cerut tehnicieni şi oameni de ştiinţă pentru a merge la Vatican şi a căuta în arhivele de acolo, deoarece ştiau că există informaţii despre o navă care a fost doborâtă în New Mexico”.
După aproape 8 ani în care am studiat date prezentate în locuri din care am încredere să iau informaţii, credeam că am aflat tot despre acest subiect. Totuși, această discuţie dintre David şi Emery a scos la iveală aspecte pe care nu le cunoşteam. De exemplu, iată ce spune Emery: „Şi, bineînţeles, Vaticanul este dintotdeauna o bază de date uriaşă. Are o arhivă uriaşă despre multe lucruri: artefacte şi obiecte provenite din spaţiu, pe care le-au găsit şi pe care le-au colectat de-a lungul a mulţi, mulţi, mulţi, mulţi ani.
Există o bază subterană sub Vatican.
Astfel, doi cercetători şi cu mine am fost duşi în zona respectivă din Vatican, într-o locaţie secretă. Şi am luat un lift care a coborât aproximativ şapte sau opt etaje.
Nu veţi fi dezamăgiţi când veţi citi acest articol şi ceea ce aduce în atenţie. Reacţia mea la toate acestea a fost ceva de genul: „Oh, Doamne, trăim în anii întunecaţi ai acestei planete, fără ca măcar să avem vreo vagă idee despre aceasta”. Mi-am dat seama apoi că dacă nu am fi fost ținuți în carantină aici, pe Pământ, am fi putut să atingem nivelul tehnologic care există acum cu circa 200 de ani în urmă. Şi consider că dacă aceasta este situaţia, atunci în zilele noastre am fi putut fi cu 300 de ani mai avansați decât suntem acum! Sper să înţelegeţi ce vreau să spun când veți citiţi informaţiile dezvăluite de Emery.

În cele ce urmează, vă voi oferi unele citate din articolul menționat.

David Wilcock: Deci, povesteşte-ne despre Vatican.
Emery Smith: Oh, Vaticanul. Da, da.
Așa dar, o organizaţie privată a mers la Departamentul Apărării al SUA şi la laboratoarele militare unde lucram, şi a cerut tehnicieni şi oameni de ştiinţă cu care să meargă la Vatican ca să caute în arhivele de acolo, informaţii despre o navă care fusese doborâtă în New Mexico.
David: Te referi la un OZN…
Emery: Care a fost doborât. 
David: Bine. Și ce au decis să facă cu această navă? Dacă [autoritățile] nu ştiau ce este, de unde venea, pe ce fel de surse se puteau baza?
Emery: Ei bine, ceea ce făceau era să formeze o echipă, care să facă o amplă verificare în jurul globului, deoarece știau că că existî alte înregistrări în alte ţări şi în alte religii [care conțin informații referitoare la respectiva navă extraterestră].
Şi, bineînţeles, la Vatican care a  fost din totdeauna o bază de date uriaşă. Are o arhivă cuprinzătoare despre multe lucruri: artefacte şi obiecte provenite din spaţiu, pe care le-au colectat de-a lungul a mulţi, mulţi ani.
Există o bază subterană în subsolurile Vaticanului.
Ajunși acolo, doi cercetători şi cu mine am fost duşi în zona respectivă din Vatican, într-o locaţie secretă. Am luat un lift care a coborât aproximativ şapte sau opt etaje.
David: Hm.
Emery: Cam acesta este modul în care a început totul. Am avut permisiune de la Vatican. Ei au aranjat totul. Noi doar am mers acolo să colectăm orice fel de informaţie care avea  similitudini cu acea navă. 
David: Ai coborât cu acel ascensor.
Emery: Da.
David: Erai în misiunea de a afla ce anume era acel obiect în formă de tetraedru [OZN-ul].
Emery: Exact.
David: Ce ai văzut? Mai întâi, spune-mi cum arăta liftul. Era ceva neobişnuit legat de lift?
Emery:Era un lift foarte mare, mai mare decât normal. Puteai să așezi o maşină în el.
David: Oh, wow!
Emery: Lift normal. Foarte curat.
David: Bine. Circular, pătrat?
Emery: Rectangular.
David: Deci, uşile s-au deschis și ce ai văzut?
Emery: Am păşit înăuntru. Podeaua era albă. Pereţii erau albi. Doar o bară neagră.
David: O bară neagră unde?
Emery: De jur-împrejur, în interior... ca acele bare de care te poți ţine.
David: Pe pereţi?
Emery: Da, pe pereţi, la o înălţime de aproximativ 7,5 cm.
David: Bine.
Emery: Nu exista fereastră, geam, nimic de genul acesta. Era doar un lift normal. Dar foarte silenţios. Nu mi-am dat seama când a început să se mişte.
David: Oh!
Emery: Era cel mai silenţios lift. Ştii, de obicei simţi când se pune în mișcare.
David: Da, aşa e.
Emery: Nu am simțit deloc. Stăteam de vorbă, iar când uşile s-au închis, mă întrebam «Apasă cineva pe buton sau pe ceva?».
David: Ha, ha.
Emery: Începusem să devin neliniștit.
David: Da.
Emery: Iar apoi… dintr-o dată, cam într-un minut, uşile s-au deschis. Eu am gândit: «Oare Liftul Vaticanului s-a defectat ?». 
David: Deci, s-au deschis uşile…
Emery: Da.
David: Şi ce ai văzut?
Emery: Primul lucru pe care l-am văzut a fost o zonă gigantică de forma unui auditorium. Mi-a adus aminte… nu îmi place să fac referiri la filme, dar semăna cu Hogwarts (şcoala de vrăjitorie) din Harry Potter – cred că era ca sistemul bolții cu trolii mici, unde priveşti în sus şi vezi toate aceste bolte pătrate, ceva foarte rustic.

Tavanul de la Hogwarts

Era curăţenie lună. Sticlă frumoasă peste tot. Erau…
David: Oh, Doamne!
Emery: …cuburi gigantice de sticlă. Erau de mărimi diferite. Era foarte curat.
Şi prin aceste cuburi de sticlă treceau benzi şi linii de metal. Apoi mai erau platforme de 1,8 metri diametru care puteau merge la oricare din acestea. Nu existau mişcări smucite. Era ca şi cum pluteau, apoi se puteau întoarce…
David: Oh, wow!
Emery: …dar numai în anumite unghiuri. Nu făceau cercuri, sau altceva… Şi erau mulţi oameni pe acestea care făceau diverse mișcări cu bolţile, sau care se uitau prin ele [cuburi] şi făceau diferite acțiuni.
David: Wow!
Emery: Noi nu am mers și cu acestea… eram doar la primul etaj. 
David: Deci era ceva diferit. De aceea am vrut să povesteşti  pentru că despre Biblioteca Vaticanului în general oamenii își imaginează că este alcătuită din teancuri de cărţi şi rafturi cu cărţi. Aceasta este foarte diferit.
Emery: Ei bine, ajungem și la asta…
David: În regulă.
Emery:… deoarece a fost nevoie să mergem prin această arie pentru a ajunge la acea veche… acea imagine pe care o vezi în filme, cu cărţi peste tot şi obiecte de genul acesta.
David: Ceea ce ai descris este ca într-un film de science-fiction. Cu siguranță a fost extraordinar..
Emery: A fost cel mai uimitor lucru… unul din cele mai uimitoare lucruri pe care le-am văzut vreodată.
David: Wow!
Emery: Sticla de asemenea. Ei ţin tot acest echipament uimitor în spatele acestei sticle. Eu gândeam: «E ridicol!». Sticla se poate sparge, pot fi cutremure şi poate… explozii. Am fost informați: «Oh, nu. Aceasta nu este sticlă. Este metal. Este un tip anume de metal». Directorul departamentului…
David: Wow! Ca un aluminiu transparent, poate, sau ceva de genul acesta?
Emery: El a zis doar că era un metal. Nu era sticlă.
David: În regulă.
Emery: Asta este tot ce a spus. Nu a dat detalii, şi nu mă aflam acolo pentru a pune întrebări despre sticlă, chiar dacă voiam să ştiu.
David: Deci, ce era în spatele sticlei? Să continuăm.
Emery: Multe lucruri diferite. Adică erau echipamente acolo pe care nu le mai văzusem niciodată.
Unele arătau a arme. Altele arătau a suluri dar erau pe plăci mari de un fel de… Arăta ca plexiglasul, ca teancuri de plexiglas. Şi fiecare conținea un singur lucru. Nu exista nicio etichetă pe exteriorul acestor uşi ca să poți ști ce anume era obiectul respectiv.
David: Wow!
Emery: Niciuna. Niciun număr, niciun simbol. Era ceva gigantic… ca un bloc de şase etaje format din aceste cuburi.
David: Doamne!
Emery: Ireal. Cuburile acelea erau mici, de cca 30 cm. Unele însă mari, de 6 metri.
David: Erau de formă hexagonală sau pătrată?
Emery: Toate erau pătrate.În timp ce mergeam, am observat un echipament care arăta ca acel simbol Dorje… , acele obiecte vechi tip rozetă care se foloseau…
David: În Tibet.
Emery: Da, în Tibet.

Am observat că aveau această formă, dar erau corpuri solide şi luminoase.

Şi nu existau cabluri electrice care să intre în acele obiecte.
David: Întotdeauna am crezut că dublul Dorje este un fel de tehnologie, care era doar imitată de aceste mici obiecte ritualice sculptate.
Emery: Corect, dar acestea (de la Vatican) erau ca o versiune ultramodernă, artistică, uimitoare.
Erau cu adevărat bine lucrate, cu margini uimitoare. Şi străluceau (emiteau lumină)dar nu se vedeau electrice sau suporturi de încărcare.
David: Wow!
Emery: Dar nu eram acolo pentru aceasta. Deci nu mă puteam opri… Nu eram ca într-o vizită la Luvru, bineînţeles.
David: Da.
Emery: Eram în misiune, așa că nu vorbesam şi mergeam unde era nevoie să mergem, anume la arhive, să căutăm informații despre acel dispozitiv, acea navă luminoasă [OZN-ul]. 
David: Deci, ce s-a petrecut după ce aţi trecut prin acest auditorium cristalin maiestuos?
Emery: Am ajuns la o altă uşă dublă, care s-a deschis.
David: Cum ar fi uşile de sticlă, sau…
Emery: Hm-hmm, uşi de sticlă. Doar s-au deschis – ca şi cum s-ar fi separat.
David: Vreun zgomot?
Emery: Niciun zgomot, deloc. Era foarte linişte acolo. Niciun ecou, ceea ce era ciudat pentru mine, deoarece consideram că măcar ecoul vocii ar fi fost firesc să se audă într-o astfel de încăpere.
David: Oamenii de pe acele platforme mobile… cum erau îmbrăcați?
Emery: Erau toţi în veșminte albe, ca acele… ştii, costumele chirurgicale, făcute din acel material?
David: Aha.
Emery: Purtau, de asemenea, pe cap bonete albe. Erau în costume curate.
David: Cameră curată.
Emery: Dar nu era curat ca la chirurgie. Indiferent ce făceau acolo, toţi ţineau ceva şi priveau la ceva, sau priveau la ce era în sticlă.
David: Wow!
Emery: Nu am înțeles ce anume făcea fiecare. Nu am nicio idee.
David: Şi crezi că era ceva, dincolo de acest prim strat de cuburi? Adică, erau straturi mai în profunzime, dincolo de acesta, sau erau doar cele de la suprafaţă?
Emery: La primul etaj, unde am fost, nu am putut vedea… La un moment dat s-au terminat. Unele erau adânci de 3 m. Altele erau de 9 m adâncime. După cum ziceam, unele erau mici, cuburi de 25-30 cm, altele erau enorme. Am mers printr-un astfel de compartiment care avea 7 metri înălțime.
David: Wow!
Emery: Da.
David: Uimitor.

Emery: Da, uimitor. 
David: Deci ce s-a petrecut după ce s-au deschid acele uşi silenţioase? Unde ați mers, apoi?
Emery: Am ajuns în biblioteca principală, așa cred.
David: Hm.

Emery: Şi acolo se află tuburi gigante, cilindrice, cu atmosferă controlată, care aveau undeva între 1 și 2 metri diametru. Erau sute din acestea, care duceau foarte, foarte sus.
David: Ai spus între 1 și 2 metri diametru?
Emery: Da, între 1 și 2 metri în diametru, din sticlă sau orice ar fi – metal, sticlă sau cum mi-au spus.
David: Bine.
Emery: Şi aceste tuburi aveau niște ferestre.. A veau ceva, un mecanism care se poatea rula în sus și atunci toate cărţile coborau jos. Dar, toate pe rafturi; toate acele cărţi şi toate acele tăblițe. Puteau fi deplasate în sus şi în jos.
David: Wow!
Emery: Da, în sus şi în jos în interiorul acestor coloane cilindrice, care am auzit că sunt vidate şi sau au atmosferă controlată, pentru a preveni degradarea cărților.
David: Wow!
Emery: Deci, ne-au dus în acel loc mai precis la o anumită coloană. Cineva a adus imediat diferite cărţi în care se scria despre nava respectivă. Am obținut toate informațiile de acolo.
David: Cum arătau cărţile şi cât de vechi erau?
Emery: Părea că acele cărţi erau de fapt traduse dintr-o altă carte scrisă de altcineva, deoarece scria că multe dintre acele informaţii au fost traduse. Totul era perfect scris şi tipărit, părea foarte nou… ca și cum ar fi fost realizate în acea zi... în rest nimic deosebit.
David: Bine.
Emery: Erau în dosare cu cleme. Deci nimic futurist sau ieșit din comun.”

Emery: Era o uriaşă bază de date. Dar în multe coloane la care m-am uitat erau lucruri foarte vechi, precum cărţi vechi ce păreau învelite în piele.
Am observat că una dintre coloane avea blocuri în interior. Am crezut că sunt blocuri, dar de fapt erau tăblițe cu informaţii.
David: Avea vreuna dintre cărţile în piele coperta colorată, în culori strălucitoare?
Emery: Da, am văzut… una dintre coloane avea multe culori în ea…
David: Da.
Emery: ... și multe dimensiuni, de asemenea. Am văzut un raft care avea cărţi de aproximativ 2 metri.
David: Wow!
Emery: Da, părea că sunt cărţi. Eram departe, poate chiar la 9 metri distanţă.
David: Când Peterson a descris călătoria sa în biblioteca Vaticanului, el a spus că multe cărţi erau legate în piele şi că aveau catarame pe ele…
Emery: Da.
David: Şi că erau colorate… în culori strălucitoare, precum roşu strălucitor, verde strălucitor.
Emery: Da, da, am văzut și eu. Și erau foarte groase.
David: Wow!
Emery: Pielea era foarte groasă, şi chiar aveau metal pe ele. Am văzut multe dintre acestea în timp ce mergeam spre locul unde voiam să ajungem.
David: Deci aţi reuşit să luaţi cartea şi să mergeţi în zona de lectură, la o masă sau ceva de genul ăsta?
Emery: Nu, persoana respectivă a tras cartea afară. Sunt mese peste tot care nu sunt pe sol, ci pe piedestaluri. A lăsat cartea acolo, pe acest piedestal de 2 metri de sticlă sau ce era. Eu îi voi spune sticlă metalică.
El a deschis-o şi ne-a arătat. De fapt, nouă nu ne era permis să o atingem.”

Emery: Mai era acolo un translator, deoarece engleza (în care era scrisă cartea) nu era aşa corectă. Şi mai erau acolo doi dintre tehnicienii lor care supravegheau, precum bibliotecarii. Aceasta era cu adevărat interesant – bibliotecari.
Următorul fapt care s-a petrecut este că respectiva persoană a deschis cartea şi a început să o parcurgă. Şi noi priveam. Am privit alături de cei doi cercetători. Şi acele informații erau ceea ce doream. Erau exact ce doream. Apoi l-am întrebat dacă mai are ceva similar. Şi avea.
David: Hm.
Emery: Ne-a dus în altă zonă şi ne-a arătat altă carte. Care, de fapt, avea schițe ale exact acelui obiect…
David: Wow!
Emery: ... dar acea carte era străveche.
David: Serios?
Emery: Adică, nu ştiu cât de veche era, dar era destul de veche deoarece nu era scrisă pe hârtie – era un sul de schiţe uriaş pe care cineva, un călugăr, le desenase. Conținea foarte multă fizică, şi era în întregime în altă limbă. Am putut obţine o poză a acestui sul, şi o copie a cărţii, şi am adus-o acasă.

David: Ți-ai putut face o idee, din ceea ce s-a citit cu voce tare sau s-a tradus, despre ce era acel obiect sau de unde a venit, ceva specific?
Emery: Nu, deoarece odată întors acasă, am fost retras din acel proiect. Ceea ce pot spune este că era, cred, un instrument pus intenţionat acolo, pentru a ne oferi ajutor. Şi apoi s-a petrecut ceea ce s-a petrecut. Nu am mai făcut parte din acel proiect niciodată.
David: Vorbeai despre materialul scris în altă limbă, şi ai zis că nu era chiar o carte, ce era? Cum arăta?
Emery: Arăta ca hârtia cerată.
David: Hm.
Emery: Da, ca o hârtie cerată, neagră. Orice ar fi fost,  puteai scrie pe ea.
David: Hm.
Emery: Părea ceva de genul acesta.
David: Wow!
Emery: Dar nu am putut să o ating. Era descris exact acelaşi obiect – adică exact acea navă, dar de o formă mult mai mare. Probabil că de 10 ori mai mare… Indiferent cine ar fi desenat-o, era de 10 ori mai mare decât cea care era în posesia noastră.”

David: Tu ce crezi că se va petrece după acest interviu, adică oamenii vor începe să gândească la ceea ce ne-ai povestit?
Emery: Ei bine, primul fapt care se va petrece este că fiecare va dori să ştie în ce direcție să se îndrepte. «Eu vreau să fiu o astfel de persoană. Vreau să ajut. Vreau să ştiu cum pot să cresc ceva peste noapte – o roşie. Aş vrea să știu despre antigravitaţie – cum pot să-mi fac maşina să plutească etc.»
Oamenii vor începe să dorească să cunoască imediat și mai mult; va fi la latitudinea guvernului ce fel de informaţii vor fi oferite universităţilor şi publicului, dacă vrea sau nu să informeze corect. Probabil o vor face mai întâi prin intermediul universităţilor.
David: Da.
Emery: Din in fericire, mulţi dintre cercetătorii din întreaga lume vor face la alt nivel ceea ce fac. Şi apoi vor putea să transmită live munca lor căutând o modalitate de a ajunge la public printr-o astfel de sursă de informare – așa încât alți oameni să înceapă să gândească la acele aspecte, deoarece informaţia este necesar să devină liberă pentru a stimula întreaga planetă să vrea să facă ceva – în loc să ţină informaţia în universităţi, condioționând: «Ei bine, este nevoie mai întâi să înveţi asta şi …bla, bla, bla…»
David: Da.
Emery: Dar cred, de asemenea, că partea educaţională va fi mult mai uşor de făcut, pentru asimilarea acestor informații, deoarece cu bogăţia de tehnologii care ies la suprafaţă, vor exista şi tehnologii despre cum să înveţi mai repede…
David: Da.
Emery: ...cum să ai grijă mai bine de tine. Multe dintre aceste aspecte din viața noastră de zi cu zi vor fi mult mai simplu de făcut.”

Emery: Există desigur reguli, legi şi reglementări universale dar, din punct de vedere al tehnologiei, vom putea transforma ca peste noapte lumea, în mai puţin de o săptămână.
David: Da.
Emery: Adică vreau să spun că vom fi capabili să construim case în orice loc la 15 metri deasupra Amazonului, astfel încât să nu distrugem copacii.
David: Wow!
Emery: Vor fi construite orașe peste tot. Ştiu pentru că am fost contactat chiar de către guvernul nostru (SUA) pentru a organiza şi a face schiţele unui oraş special aici, care să fie auto-sustenabil, care să fie în afara grilei (obişnuite) de consum, care să aibă propriile sisteme de comunicaţie, propria alimentare cu energie electrică, şi tot ce este necesar, deoarece autoritățile se pregătesc să realizeze acest model peste tot.

Mă gândesc bineînţeles la ceea ce a spus Emery despre oraşul special, că va avea „propria alimentare cu energie electrică, şi tot ce este necesar, deoarece autoritățile se pregătesc să realizeze acest model peste tot. 
Cred că planul lor de a crea acest oraş special nu este făcut din dragoste pentru oameni – nu – ci este următorul punct pe agenda lor, pentru a ţine „turma” ocupată cu ceva nou şi fantastic, pe care l-au creat pentru a ne ţine „fericiţi”, şi totodată în carantină şi sub control. Acesta este modul în care au procedat întotdeauna.
Totul este un joc pentru ei – pentru cei care ne controlează, toate acestea sunt şi au fost sub controlul lor – dar jocul lor se va încheia în curând.

yogaesoteric
11 septembrie 2019