David Wilcock: Ei au făcut vreodată greșeli? Te-au lăsat vreodată să afli ceva accidental, ceva ce ei nu doreau cu adevărat ca tu să știi?
Emery Smith: Aș spune că destul de des.
D.W.: Chiar? Cam ce fel de greșeli?
E.S.: Greșeala era să aduci tehnicieni într-o întâlnire când aceasta era cu adevărat doar pentru managerii ce se ocupau de acel trup sau de acel dispozitiv sau navă. Au fost multe ocazii în care au scurtat întâlnirea, noi trebuia să părăsim încăperea, iar oamenii care conduceau operația din acea sală de operație, sau acel echipament sau autopsie ET primeau informații despre multe aspecte și date cum ar fi ...… de unde au venit acele ființe ori echipamente, adică planeta exactă de unde au venit, din ce sistem solar, dacă sunt intra ori inter-dimensionali, dacă sunt de tipul stelei cu 5 colțuri și de ce erau așa (forma umană cu un cap, două brațe, două picioare). Dacă nu, de ce nu erau de tipul stea cu 5 colţuri. Au existat mulți ET pe care i-am găsit și care aveau animale de companie cu ei, animale de companie ET pe care noi, mai târziu, le-am etichetat și am căutat să le alocăm o specie sau unei specii cunoscute. De fapt, acești ET erau din același sistem. Dar existau, de asemenea ET, ce transportau ființe mari, care nu proveneau din sistemul lor solar. Poate ei braconau aceste vietăţi sau le duceau înapoi după ce făcuseră experimente ori altceva... habar nu am. Oricum, până ajungi la acel nivel care să îţi permită să știi aproape tot, este necesar să fii acolo un timp foarte îndelungat, iar eu, din păcate, am stat puțin.
D.W.: Haide să aprofundăm un pic mai mult, dacă vrei, ierarhia unui loc cum este BFA Kirtland, unde situaţia a început să devină interesantă pentru tine. Tu ai sfârșit prin a fi profund integrat în acest sistem de autorizații, clasificări, acces, ce uși deschidea cardul tău, sau ce tip de sistem de acces aveați acolo. Deci ai putea să ne spui care erau diferitele nivele de clasificare și dacă ar putea exista oameni în acea bază care să nu aibă nicio idee despre ceea ce se petrecea cu adevărat acolo?
E.S.: Absolut. E necesar ca oamenii să înțeleagă că baza (vorbim de BFA Kirtland, iar baza de Laboratoare Sandia se află pe BFA Kirtland), are propria securitate și tot restul. Toate subnivelurile de acolo, de jos, erau contractate de corporații diferite ale CMI (companii medicale de diferite tipuri şi calităţi); deci nu Forțele Aeriene ale SUA fac acele operaţiuni. Noi asiguram doar securitatea acelui complex suteran. La rândul ei și armata avea propria securitate privind acea amenajare. Toți știu doar că este Top Secret și că ar fi periculos dacă s-ar scurge vreo informație, ar fi în detrimentul americanilor, iar noi am putea pierde un program de rachete uriaș dacă informațiile ar ajunge la dușmanii noștri; așa că există diverse ierarhizări legate de cine deține aceste tipuri de laboratoare ș.a.m.d.
Dar, revenind la ceea ce tocmai ai întrebat, de obicei în cele 3-4 luni în care ești implicat în aceste programe, din experiența mea(doar medicală), este necesar să respecți cu adevărat de regulile și reglementările specifice, care sunt destul de simple, la început: nu poți vorbi cu nimeni, nu poți spune nimănui nimic, nu-ți este permis să folosești niciun fel de drog sau alcool, ești testat la fiecare două săptămâni. Există toate aceste restricții care pentru mine la acea vreme erau ceva cu adevărat grozav, deoarece eu nu era nevoie să fac nimic deosebit. Tot ceea ce era necesar să fac era să fiu la program. La fiecare 4 luni primești ceea ce se numește„1 + ˮ, asta însemna că primeai o nouă autorizare de securitate, iar ei scriau în raportul pe care îl întocmeau că ți-ai îndeplinit corect sarcinile
Se făceau și verificări ale trecutului angajaților, legate de tot. Dacă erai, de ex., tras pe dreapta pentru o amendă pentru exces de viteză, trebuia să-i anunți telefonic imediat.În maxim 6-8 ore, pentru indiferent ce făcusei greșit, trebuia să anunți, chiar dacă erai arestat sau ți se aplicase o amendă. Trebuia să raportezi și dacă nu te înțelegeai bine cu comandantul tău, cu ceva din serviciul tău activ, orice aspect mărunt; chiar și dacă erai hărțuit de colegii de la serviciu– iar eu eram hărțuit deoarece ei nu înțelegeau de ce lucram doar 75% din tură (dar se petrecea asta pentru că eram cooptat în alte programe compartimentate...) Uneori ei înscenau ceva care ajungea la comandanți... (care nu știau de înscenare). Se aștepta reacția.
În cazul meu, aceştia știau că eram unul dintre oamenii lor, sos din program de învățarea unor limbi străine, deoarece vorbeam câteva din ele, așa că eram scutit să lucrez în aceste programe.. Se vrecurgea la făceau aceste manevre. Uneori chiar mințeau ofițerii mei din armată, spunându-le: ei bine, noi avem nevoie de el deoarece este necesar să descifreze ceva. După o vreme nimeni nu mai întreba.
D.W.: Când ai spus de minciuni, m-ai făcut să mă gândesc la altceva. A existat acolo vreun tip de dezinformare care le-a fost plantată să le satisfacă curiozitatea dar care să nu fi fost nici măcar pe aproape la fel de interesantă cu ceea ce se petrecea cu adevărat?
E.S.: S-ar fi putut petrece dacă ar fi suspectat că cineva ar „transpiraˮ informații, absolut. Imediat ce o informație ar fi „transpirat” sau dacă ar fi văzut gardienii de securitate vorbind într-un mod nepotrivit, la dispozitivele radio sau mobile, ei imediat ar fi pornit o campanie de dezinformare și apoi ar fi sucit-o până la sfârșitul săptămânii spunând: „Oh, asta a fost din cauza asta sau cealaltăˮ, iar apoi se spunea: „Oh, Doamne, eram acolo, l-am văzut, știți, nu s-a petrecut cu adevărat, deoarece acela era tigrul cuiva care-l folosea ca animal de companie, pe care-l aveam acolo și care era folosit pentru a testa droguri pe elˮ. Aceste aspecte ciudate se petreceau şi ei chiar încercau să le ascundă, iar dacă exista o persoană care chiar vedea ceva, sfârșea prin a fi omorâtă.
D.W.: Crezi că personalul armatei și al forțelor aeriene avea vreo posibilitate să-și imagineze pe ce stăteau ei cu adevărat?
E.S.: Nu, cadeții și soldații tineri abia așteptau să iasă din schimb ca să meargă să se distreze și să se simtă bine, ei îi țineau astfel dintr-un motiv întemeiat. Nu erau informați în legătură cu nimic, soldații care te verificau, cei care îți permiteau să treci pe poartă, absolut deloc.
D.W.: Tu ai menționat că autorizările mergeau „1+ˮ la fiecare 4 luni. Ai putea să ne oferi vreo idee despre ce sunt aceste autorizări? Este vreun cod alfa-numeric? Există vreun nume special pentru asta?
E.S.: Există foarte multe denumiri folosite în cultura populară, pe care le găseşti şi online; oamenii vorbesc despre diverse aspecte, ei se referă la mine ca fiind „clasificare – umbrăˮ, care este un termen vechi pe care nu-l mai folosim. Acum, în denumirea nivelurilor, sunt folosite mai mult numerele, sunt niveluri numerice de genul Alfa22, Beta17, o sumedenie și toate astea se referă la diferite tipuri de baze și diverse tipuri de munci pe care le faci. Eu am ajuns la nivelul 22 ... Alfa 22; asta este tot ceea ce știu. Nu exista niciun termen popular la acea vreme pentru asta, eu eram doar un A22.
D.W.: Aceste litere corespundeau unei anumite baze?
E.S.: O anumită unitate din interiorul bazei. Deci ar putea exista testări de energie, testări de aeronave, testare biologică, toate aceste aspecte diferite, iar prima literă nu înseamnă nimic. Este doar o literă care ţi se atribuie atunci când intri, şi acela va fi programul tău. Toate se pot modifica, printr-o singură literă diferită sau număr diferit, dacă ești transferat la o altă bază sau un proiect diferit. Pentru mine a fost destul de constant, deoarece toate lucrările mele erau medicale și am rămas cumva cu asta. Am lucrat ceva la unele aeronave, dar mai mult ca să iau mostre de la aeronavă, nu să învăț despre sistemul de propulsie al acelor aeronave.
D.W.: Deci A22 într-o bază poate fi complet diferit de A22 din altă bază?
E.S.: Nu, este standard...
D.W.: Este?
E.S.: În America de Nord. Dar este diferit de Europa sau Australia, ei au propria lor clasificare. Există clinicieni, medici și ET într-o baza care au diverse marcaje, coduri și nume.
D.W.: Deci tu purtai ceva cu A22?
E.S.: Nu. Este pe banderola personală.
D.W.: Așa... reamintești de banderolă, ai menționat banderola şi anterior.
E.S.: Totul se află pe banderolă.
D.W.: Ei poate nu doresc ca alți oameni din bază să știe care îți este gradul.
E.S.: Nu, aceasta este ceva cu adevărat nedorit, deoarece tu poți să păcălești pe cineva să-ți spună anumite informaţii dacă el crede că tu ești clasa A..., iar asta ar fi chiar rău. Şi s-a petrecut... iar aceștia nu au reușit…
D.W.:Ceea ce tu descrii aici este așa de fantastic în aparență, încât pentru majoritatea oamenilor care privesc interviul ar fi ceva întâlnit doar în filmele SF.
Poate ei vor vrea să te creadă, dar ceva îi reține să accepte că este adevărat. Pentru mine, sfera de acțiune, complexitatea a ceea ce spui, sunt indicii care arată că este real, deoarece nu poți inventa asta.
Este prea dens. Ceea ce spui aici, tu oferi ceva aici, faci anumite sacrificii... Tu ți-ai sacrificat posibilitatea de a vorbi cu oamenii despre aceste aspecte, nici măcar nu poți avea prieteni, nu poți pune întrebări… Ai putea să ne explici câteva dintre sacrificiile pe care le-ai făcut lucrând în acest mediu uimitor?
E.S.: Tehnologia la care am lucrat în diferitele proiecte în care am fost inclus ar putea să elimine problemele lumii legate de apă, ar putea curăța Fukushima în 7 zile, ar putea curăța tot acel gunoi de pe coasta Chinei și Japoniei, sute de hectare te suprafață de acest fel, iar în familia mea, mama care a murit de cancer, pute fi ușor salvată. Toate acestea ar fi putut fi evitate dacă ei ar face publice aceste informaţii. Așa că am ajuns la un punct – după ce am lucrat cu dispozitive ZPE (Energia Punctului Zero) pe care le-am făcut să funcționeze și chiar am obținut validarea lor de la câteva laboratoare – în care viața mea a început să fie amenințată și nu din cauza chestiunilor cu ET, ci pentru că puteam fi unul dintre cei care ar fi putut să dezvălui lumii câte ceva. Eu sunt pentru a face publică această tehnologie și chiar m-am gândit și am simțit că viața mea este în pericol cu toate acele amenințări și apeluri telefonice și hărțuirea constantă...
Nu poți avea o viață normală așa. Familia ta este în pericol, soția ta este în pericol, prietenii tăi sunt în pericol, oamenii nu vor să fie asociați cu tine, colegii mei din corporațiile mele principale s-au întors împotriva mea deoarece ei nu doresc… chiar dacă eu sunt deținătorul corporației în proporţie de 50%, ei pur și simplu s-au retras și au spus: „noi nu vrem ca asta să se reflecte în sistemul de credințe al corporației, că ET există și energia punctului zero și toate aceste chestiuni nebunești, decât dacă facem miliarde de dolari din astaˮ.
Aceasta arată că ei nu sunt oameni integri corecți și că vor doar să facă bani din anumite tehnologii și în rest nu vor să aibă nimic de-a face cu asta.
Există şi oameni care cred că dacă sunt asociați cu mine, viața lor ar fi în primejdie. Asta este o foarte mare greutate pe care o porți pe umeri; dar eu nu mă opresc doar pentru că cineva mă hărțuiește sau cineva încearcă să mă ucidă, sau pentru că primesc toate aceste remarci defăimătoare online. Există câțiva oameni care nu sunt de acord.
Nu este absolut necesar să fiți de acord, eu nu vă spun să fiți de acord, ci vă spun povestea mea, în mod sincer, și vă spun să începeţi voi înșivă să cercetaţi și să aflați, deoarece este singura modalitate prin care veți crede. Asta este ceea ce am făcut eu.
D.W.: Ei bine, vreau să-ți mulțumesc pentru curajul de a ieși în față cu aceste informaţii. Ceva mi-a trecut prin cap în timp ce vorbeai, iar asta înseamnă să mergem înapoi la bază deşi vorbim acum despre sacrificii. Sunt curios dacă a existat vreodată vreo scenă în care, de exemplu, un tip vine la tine și deşi el nu ar avea voie să vorbească cu tine, este foarte agitat, se uită în jur și-ți spune ceva ce nu ar fi permis. Ți s-a petrecut vreodată așa ceva, sau erați așa de închiși că era imposibil?
E.S.: Ei bine, după ce am fost acolo atât de mulți ani, oamenii chiar încep să se deschidă. Începem să știm că o anumită persoană care e acolo așa de mult timp, evident că nu va spune ceva greșit sau și va fi capabilă să țină un secret. Dar, în continuare, nu-ți este permis să fraternizezi cu nimeni, de nicăieri. Nu poți fi prieten cu cineva, nu poți să te întâlnești cu cineva din acest laborator, nu poți... chiar este așa de strict.
D.W.: Emery, vreau să-ți mulțumesc pentru ceea ce faci aici. Perspectiva pe care această tehnologie o prezintă pentru omenire, cred că merită ca amândoi amândoi să ne punem viețile în pericol pentru a realiza emisiunea...
yogaesoteric
19 septembrie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu