BY RAZVAN ON
Natura realității a devenit o chestiune tot mai complexă, mai mult decât s-a crezut până acum, iar un studiu recent ridică multe întrebări fascinante.
Pentru o perioadă lungă de timp, oamenii de știință au tot încercat să afle dacă există doar o singură realitate. Acum, un studiu fascinant confirmă existența unor realități multiple. Recreând un experiment de gândire într-un laborator, fizicienii au putut demonstra că realitatea obiectivă de fapt nu există.
Ceea ce vezi tu nu este același lucru sau aspect cu ceea ce vede prietenului tău.
Deci, ce înseamnă acest lucru pentru oamenii obișnuiți? Cum este posibil ca doi observatori să experimenteze realități diferite și conflictuale?
Studiul publicat în ArXiv se bazează pe faimosul experiment de gândire dezvoltat de câștigătorul premiului Nobel, fizicianul Eugene Wigner, în 1961.
Experimentul lui Wigner este folosit deseori de către oamenii de știință pentru a investiga felul în care doi oameni pot experimenta realități diferite.
Simțurile noastre, cunoașterea și cultura determină felul în care percepem realitatea, însă în lumea cuantică, totul devine puțin mai complicat.
Fenomenul cuantic numit suprapoziție permite unui atom să fie în mod simultan ”aici” și ”acolo”.
Ce este “Experimentul prietenei lui Wigner”?
Experimentul prietenei lui Wigner este destul de simplu. După cum explică Big Think, iată cum funcționează:
“Prietena lui Wigner, un fizician, este singur în laboratorul ei măsurând dacă un foton are o polarizare orizontală sau verticală. Înainte de a-l măsura, fotonul există într-o stare de ”suprapoziție” – asta însemnând că polarizarea sa este atât orizontală cât și verticală în același timp. După ce o măsoară, ea are un răspuns. Polarizarea fotonului este fie verticală, fie orizontală, nu ambele. Suprapoziția se colapsează.
În ceea ce privește mecanica cuantică, este simplu. Însă Wagner stă în afara laboratorului în acest moment. El nu știe dacă prietena sa a măsurat un foton sau care va fi rezultatul. Din perspectiva lui exterioară, fotonul și poziția înregistrată rămân în suprapoziție.
Pentru Wigner, suprapoziția rămâne în picioare; pentru prietena lui Wigner, aceasta s-a colapsat într-o stare definitivă. Realitățile sunt divergente, însă ambele realități rămân la fel de valide. Acest fapt l-a făcut pe Eugene Wigner să declare că o măsurătoare cuantică ar putea exista fără un observator conștient”.
Experimentul ”Prietenei lui Wigner” și entanglementul cuantic testat în laborator
Noile descoperiri din știință au permis cercetătorilor să testeze experimente de gândire în laboratoare, iar rezultatele sunt interesante.
Oameni de știință europeni au profitat de experimentul de gândire a ”prietenei lui Wigner” și au creat realități diferite într-un laborator în care existau fotoni entanglați în așa fel încât ceea ce afectează un foton trebuie să aibă un efect și asupra celuilalt.
Entanglementul cuantic este unul dintre cele mai stranii aspecte ale fizicii cuantice. Este abilitatea unor obiecte separate de a avea împărtăși o condiție sau o stare. Albert Einstein a trecut peste entanglementul cuantic, numindu-l ”acțiune ciudată la distanță”, însă fizica modernă a demonstrat cu succes că entanglementul cuantic este real. Mai multe studii au confirmat realitatea acțiunii ciudate la distanțe foarte mari.
Cercetătorii au folosit ”șase fotoni entanglați pentru a crea două realități alternative”. Una o reprezintă pe Wigner și celalaltă pe prietena sa. Prietena lui Wigner a măsurat polarizarea unui foton și a înregistrat rezultatul. Wigner a făcut apoi o măsurătoare a interferenței pentru a determina dacă măsurătoarea și fotonul se aflau în suprapoziție.
Artă conceptuală a unei perechi de particule cuantice entabglate ce interacționează.
Imagine: Mark Garlick/Science Photo Library
Experimentul a produs un rezultat fără dubiu. Se pare că ambele realități pot coexista chiar dacă ele produc rezultate ireconciliabile, după cum a prezis și Wigner.
“Acest fapt ridică un semn de întrebare asupra statutului lucrurilor stabilite de doi observatori”, au scris oamenii de știință în lucrarea lor. ”Poate cineva reconcilia rezultatele lor diferite sau ele sunt în mod fundamental incompatibile – în așa fel încât nu pot fi considerate ”părți ale lumii” obiective, independente de observator?
Potrivit principiului localizării, un obiect este în mod direct influențat doar de mediul înconjurător din preajma sa. Acest studiu pune sub semnul întrebării principiul de mai sus.
“Experimentul sugerează că una sau mai multe dintre presupunerile noastre – ideea prin care există o realitate asupra căreia să putem conveni, sau ideea că avem libertatea de a alege, sau ideea de localizare – sunt greșite”, scrie Technology Review.
Asta înseamnă că pot exista realități multiple simultan. Unul dintre cele mai importante aspecte ale studiului este faptul că oamenii de știință au tras concluzia că nu există cu adevărat o realitate obiectivă asupra căreia să cădem cu toții de acord.
Pentru o perioadă lungă de timp, oamenii de știință au tot încercat să afle dacă există doar o singură realitate. Acum, un studiu fascinant confirmă existența unor realități multiple. Recreând un experiment de gândire într-un laborator, fizicienii au putut demonstra că realitatea obiectivă de fapt nu există.
Ceea ce vezi tu nu este același lucru sau aspect cu ceea ce vede prietenului tău.
Deci, ce înseamnă acest lucru pentru oamenii obișnuiți? Cum este posibil ca doi observatori să experimenteze realități diferite și conflictuale?
Studiul publicat în ArXiv se bazează pe faimosul experiment de gândire dezvoltat de câștigătorul premiului Nobel, fizicianul Eugene Wigner, în 1961.
Experimentul lui Wigner este folosit deseori de către oamenii de știință pentru a investiga felul în care doi oameni pot experimenta realități diferite.
Simțurile noastre, cunoașterea și cultura determină felul în care percepem realitatea, însă în lumea cuantică, totul devine puțin mai complicat.
Fenomenul cuantic numit suprapoziție permite unui atom să fie în mod simultan ”aici” și ”acolo”.
Ce este “Experimentul prietenei lui Wigner”?
Experimentul prietenei lui Wigner este destul de simplu. După cum explică Big Think, iată cum funcționează:
“Prietena lui Wigner, un fizician, este singur în laboratorul ei măsurând dacă un foton are o polarizare orizontală sau verticală. Înainte de a-l măsura, fotonul există într-o stare de ”suprapoziție” – asta însemnând că polarizarea sa este atât orizontală cât și verticală în același timp. După ce o măsoară, ea are un răspuns. Polarizarea fotonului este fie verticală, fie orizontală, nu ambele. Suprapoziția se colapsează.
În ceea ce privește mecanica cuantică, este simplu. Însă Wagner stă în afara laboratorului în acest moment. El nu știe dacă prietena sa a măsurat un foton sau care va fi rezultatul. Din perspectiva lui exterioară, fotonul și poziția înregistrată rămân în suprapoziție.
Pentru Wigner, suprapoziția rămâne în picioare; pentru prietena lui Wigner, aceasta s-a colapsat într-o stare definitivă. Realitățile sunt divergente, însă ambele realități rămân la fel de valide. Acest fapt l-a făcut pe Eugene Wigner să declare că o măsurătoare cuantică ar putea exista fără un observator conștient”.
Experimentul ”Prietenei lui Wigner” și entanglementul cuantic testat în laborator
Noile descoperiri din știință au permis cercetătorilor să testeze experimente de gândire în laboratoare, iar rezultatele sunt interesante.
Oameni de știință europeni au profitat de experimentul de gândire a ”prietenei lui Wigner” și au creat realități diferite într-un laborator în care existau fotoni entanglați în așa fel încât ceea ce afectează un foton trebuie să aibă un efect și asupra celuilalt.
Entanglementul cuantic este unul dintre cele mai stranii aspecte ale fizicii cuantice. Este abilitatea unor obiecte separate de a avea împărtăși o condiție sau o stare. Albert Einstein a trecut peste entanglementul cuantic, numindu-l ”acțiune ciudată la distanță”, însă fizica modernă a demonstrat cu succes că entanglementul cuantic este real. Mai multe studii au confirmat realitatea acțiunii ciudate la distanțe foarte mari.
Cercetătorii au folosit ”șase fotoni entanglați pentru a crea două realități alternative”. Una o reprezintă pe Wigner și celalaltă pe prietena sa. Prietena lui Wigner a măsurat polarizarea unui foton și a înregistrat rezultatul. Wigner a făcut apoi o măsurătoare a interferenței pentru a determina dacă măsurătoarea și fotonul se aflau în suprapoziție.
Artă conceptuală a unei perechi de particule cuantice entabglate ce interacționează.
Imagine: Mark Garlick/Science Photo Library
Experimentul a produs un rezultat fără dubiu. Se pare că ambele realități pot coexista chiar dacă ele produc rezultate ireconciliabile, după cum a prezis și Wigner.
“Acest fapt ridică un semn de întrebare asupra statutului lucrurilor stabilite de doi observatori”, au scris oamenii de știință în lucrarea lor. ”Poate cineva reconcilia rezultatele lor diferite sau ele sunt în mod fundamental incompatibile – în așa fel încât nu pot fi considerate ”părți ale lumii” obiective, independente de observator?
Potrivit principiului localizării, un obiect este în mod direct influențat doar de mediul înconjurător din preajma sa. Acest studiu pune sub semnul întrebării principiul de mai sus.
“Experimentul sugerează că una sau mai multe dintre presupunerile noastre – ideea prin care există o realitate asupra căreia să putem conveni, sau ideea că avem libertatea de a alege, sau ideea de localizare – sunt greșite”, scrie Technology Review.
Asta înseamnă că pot exista realități multiple simultan. Unul dintre cele mai importante aspecte ale studiului este faptul că oamenii de știință au tras concluzia că nu există cu adevărat o realitate obiectivă asupra căreia să cădem cu toții de acord.
Scris de Cynthia McKanzie – Editor MessageToEagle.com
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere