Controlul climei și războiul geoclimatic

 

Oamenii şi-au dorit întotdeauna să poată controla vremea, să nu mai depindă de capriciile unor „zei” neîndurători. De la săgeţile trimise în nori până la rachetele moderne pentru spargerea norilor, mulţi au încercat să influenţeze clima.

În 1950, cercetătorul Wilhelm Reich (1897-1957) a dezvoltat un sistem de aparate ce permitea influenţarea vremii, producerea sau alungarea norilor de ploaie şi furtună. Cercetările sale se bazau pe o formă de energie denumită de el „orgon” care poate fi asimilată cu „chi-ul” chinezesc şi „PRANA” din terminologia sanscrită. Aparatele sale aveau rolul de a capta şi dirija fluxuri de energie orgonică pentru a produce efecte în diverse experimente, legate de însănătoşirea unor bolnavi, amplificarea energiei emisă de o substanţă radioactivă, controlul vremii etc.

Dispozitivul pentru controlul vremii consta din diverse tuburi cu diametre diferite dispuse concentric, ce aveau la un capăt cabluri ce făceau legătura cu un acumulator orgonic. Construcţia semăna cu o „baterie” de artilerie ce era îndreptată în sus, către cer. În funcţie de setările aparatului, acesta permitea formarea de nori aducători de ploaie sau împrăştierea lor. Există la ora actuală firme care folosesc acest tip de aparate, montate pe aripile unor avioane, pentru a produce sau îndepărta ploile.

Din proiectul de control al climei initiat de Wilhelm Reich au derivat apoi altele, cum ar fi experimentul Philadelphia, Montauk şi proiectul HAARP.

Proiectul HAARP

Un proiect important dezvoltat de guvernul SUA pentru controlul climei este HAARP (High Frequency Active Auroral Research Project) – Proiect de Cercetare a Rezonanţei Aurorale în Câmp de Înaltă Frecvenţă. Proiectul de cercetare aurorală se referă la studierea efectului pe care îl are o rază de energie din banda RF (radio frecvenţă) focalizată în straturile inferioare ale ionosferei, cu ajutorul unui sistem complex de antene.

Dr. Rosalie Bertell confirmă că „cercetătorii armatei americane lucrează la un aşa-numit «sistem climatic» conceput ca o armă potenţială. Metodele includ producerea de furtuni şi modificarea traseului vaporilor în atmosferă pentru a produce inundaţii sau secete cu ţintă exactă.”

Încă din anii ’70, fostul consilier al securităţii naţionale americane Zbigniew Brzezinski a prevăzut în cartea sa „Între două epoci” că „tehnologia va pune la dispoziţia conducătorilor celor mai multe dintre naţiuni tehnici de războaie secrete, dintre care numai un mic număr va putea fi cunoscut de opinia publică. Tehnicile de modificare a climei vor putea fi folosite pentru a produce perioade prelungite de secetă sau furtună.”

De altfel, cercetările realizate până în prezent au creat un arsenal de tehnici pentru un adevărat război geofizic (E. Străinu, 2000, 2003), tehnici care pot produce:
- dispersarea ceţii, a norilor şi modificarea regimului de precipitaţii;
- formarea ceţii şi a norilor;
- producerea grindinei;
- obţinerea unor materiale necesare modificării proprietăţilor electrice ale atmosferei;
- introducerea în atmosferă a câmpurilor electromagnetice;
- provocarea şi dirijarea furtunilor, tornadelor şi a uraganelor;
- producerea artificială a ploii şi zăpezii;
- controlul fulgerelor şi al maselor plasmatice atmosferice;
- modificări ale climei prin topirea calotei polare;
- deteriorarea stratului de ozon şi a ionosferei;
- modificări ale parametrilor fizici, chimici şi electrici ai mărilor şi oceanelor, controlul fenomenului „El Nino”;
- producerea valurilor mareice mari – tsunami;
- provocarea cutremurelor de pământ etc.

Marc Filterman, fost ofiţer francez, a descris câteva tipuri de arme neconvenţionale ce folosesc frecvenţele radio. El se referea la „războiul climatic”, indicând faptul că „SUA şi fosta URSS deţineau cunoştinţele tehnice necesare pentru a declanşa schimbări climatice bruşte (uragane, secete etc.) chiar de la începutul anilor ’80. Aceste tehnologii fac posibilă declanşarea de perturbări atmosferice folosind unde radar de frecvenţă foarte joasă (Extremely Low Frequency – ELF).”

Programul HAARP, desfăşurat în Gokoma, Alaska şi administrat de forţele aeriene şi maritime ale SUA, reprezintă o nouă generaţie de arme sofisticate, dezvoltate în cadrul „Iniţiativei Strategice de Apărare” a SUA. Proiectul a fost lansat de „Direcţia de Vehicule Spaţiale” aparţinând „Laboratorului de Cercetare a Forţelor Aeriene.” El constă în principal dintr-un sistem de antene puternice, capabile să controleze modificări locale ale ionosferei.

Cercetătorul Nicholas Beigich, implicat în campania anti-HAARP, descria acest proiect ca fiind „o tehnologie de fascicule de unde foarte puternice, care ridică zone ale ionosferei prin concentrarea unui fascicul şi încălzirea acelor zone. Undele electromagnetice sunt reflectate apoi pe pământ şi penetrează absolut orice, cu viaţă sau fără viaţă”.

Dr. Rosalie Bertell afirmă că „HAARP este un încălzitor gigantic care poate cauza distrugeri în ionosferă, creând nu numai găuri dar şi incizii lungi în stratul protector care împiedică radiaţiile mortale să bombardeze planeta”.

Dezinformarea opiniei publice

HAARP a fost prezentat opiniei publice ca un program de cercetare ştiinţifică şi academică. Documentele militare americane sugerau că principalul obiectiv al HAARP era să exploateze ionosfera în scopuri de apărare. Fără să facă referiri clare la programul HAARP, un studiu al forţelor aeriene americane a subliniat utilizarea „modificărilor induse ale ionosferei ca o metodă de schimbare a modelelor climatice şi de distrugere a comunicaţiilor şi radarelor inamice.”

Prima companie care a furnizat armatei echipamentul HAARP a fost ARCO Power Technologies, subsidiară a ARCO Oil Company. ARCO dorea să găsească o utilizare pentru cele 30 000 de miliarde m3 de gaze naturale din nordul Alaska. Deoarece livrarea acestora către consumatorii civili s-a constatat că este nerentabilă, s-a hotărât utilizarea gazelor pentru alimentarea transmiţătoarelor. Sponsorul proiectului a fost Departamentul de Apărare al Forţelor Aeriene şi Maritime ale USA.

Scopul proiectului (nedeclarat public) a fost realizarea unui scut energetic planetar folosind ionosfera ca deflector de rază, pentru a transmite cantităţi mari de energie radiantă pe teritoriul ţărilor inamice, perturbându-le comunicaţiile, armamentul şi industria electronică. De asemenea, HAARP avea drept scop studierea posibilităţii de a realiza comunicaţii nedetectabile între submarine, explorări geofizice, controlul proprietăţilor undelor radio cât şi generarea de semnale fantomă pentru radarele inamice aflate oriunde pe glob.

Alte efecte ale proiectului HAARP:

- Declanşarea de haos meteorologic local la utilizarea puterilor mari, de 1,7 GW.
- Scăderea concentraţiei de ioni de calciu din ţesutul cerebral al oamenilor care au fost expuşi la iradieri mai mari de 0,8 mW/cm2 şi o frecvenţă de 147 MHz, la o modulare cu semnal variabil cuprins între 6 şi 20 Hz. S-a observat o stimulare a neuronilor pe frecvenţa modulatoare de 16 Hz.
- Posibilitatea de a alimenta prin inducţie electromagnetică un avion aflat la 30 km înălţime, timp de 10000 de ore, avion ce are doar o bobină de recepţie a puterii emise ce o transferă apoi blocului motor.
- Posibilitatea de a perturba grav sănătatea şi psihicul subiecţilor care sunt ţinta unui experiment. Amintim oboseală cronică, iritare, pierderea memoriei, cataractă, leucemie, defecte la naştere şi cancer, dar şi modificarea compoziţiei sanguine, a colesterolului, presiunii arteriale, pulsului şi chimiei cerebrale.
- Posibilitatea de a scurtcircuita întreaga încărcătură ionosferică (ionosfera fiind vazută aici ca armatura exterioară a unui condensator sferic planetar) cu suprafaţa terestră (care e vazută aici ca fiind armatura de polaritate opusă a aceluiaşi condensator sferic planetar).
- Posibilitatea de a perturba stratul de ozon. Dacă acesta e lovit pe o frecvenţă egală cu frecvenţa la care O3 se descompune în O2, atunci radiaţiile UV pot atinge suprafaţa Terrei distrugând toate formele de viaţă.

Conform dr. Rosalie Bertell, HAARP „este o parte a unui sistem integrat de arme care au consecinţe devastatoare asupra mediului. Este probabil ca proiectul să fie prezentat publicului ca un scut spaţial împotriva armelor din spaţiul extraterestru sau chiar ca un instrument pentru refacerea stratului de ozon !!!” HAARP poate contribui la schimbările climatice prin bombardarea intensivă a atmosferei cu raze de frecvenţă ridicată. Undele de frecvenţă joasă reflectate pot afecta creierul omului şi pot avea efecte asupra mişcărilor tectonice. HAARP are capacitatea de a modifica câmpul electromagnetic al Pământului.

Se pare că „zeii primejdioşi” au coborât pe Pământ şi ei se joacă cu lucruri pe care nu le pot controla. În inconştienţa lor, oamenii se joacă de-a Dumnezeu. Numai că Dumnezeu este doar iubire, Creatorul armoniei și frumuseții.

de Valentina Mănoiu

Sursa: greenly.ro

yogaesoteric
31 iulie 2015