Dezvăluiri despre ființele extraterestre malefice (II)

Proiectul „Dezvăluirea” (Disclosure Project)

Mulţi dintre cei care au studiat măcar puţin chestiunea OZN-urilor au aflat de Disclosure Project, o organizaţie condusă de Steven Greer, care dezvăluie şi implicarea guvernului/armatei în domeniul OZN. Disclosure Project este o sursă foarte bună de informare şi are o imagine mai serioasă decât un site obişnuit pe tema OZN-urilor. Greer şi proiectul lui sunt destul de populari în zilele noastre. Lucrările lui Greer reprezintă o sursă credibilă şi sigură pentru pasionații de fenomenul OZN, care sunt bucuroşi să audă că „fraţii noştri din spaţiu”, binevoitori, au venit şi este posibil să ne furnizeze tehnologie precum Energia Punctului Zero, tehnologie pe care guvernul secret o ascunde de noi. Steven Greer a intrat în contact cu și vorbește despre extratereștrii benefici, cu care noi, pământenii, periclităm un posibil scenariu de contact, din cauza programului nostru de arme nucleare.

Deşi Greer prezintă informaţii foarte valabile, cu obiectivul ideal de a promulga dezvăluiri despre fenomenul OZN prin Parlament, ele nu acoperă întregul spectru al fenomenului, omițând să vorbească despre acei „vizitatori” ale căror intenții nu sunt bune și au un comportament ostil. Steven Greer și-a propus în primul rând să ne deschidă conștiințele către acele rase extraterestre evoluate, care vor și sunt gata să ajute umanitatea, cerând de la noi să renunțăm la programele care pun în pericol întreaga planetă sau o interacțiune pașnică. Cu alte cuvinte să ne maturizăm ca specie și să dăm dovadă de înțelepciune în acțiunile noastre. Dr. Greer promovează „Comunitatea Intergalactică”, la care suntem invitaţi să ne alăturăm, precum şi apelul la omenire pentru dezarmare înainte de a pătrunde în spaţiu (sau, în cuvintele folosite pe prima pagină a Disclosure Project, „ să adopte legislaţie care să interzică toate armele spaţiale”).

Datorită acestor deziderate nobile, Guy Malone, cercetător în domeniul OZN l-a acuzat pe Greer că intenţionat (ca agent de dezinformare) sau neintenţionat, ne atrage pe toţi direct în mâinile guvernului din umbră despre care ne avertizează. Potrivit lui Malone, aceste scopuri secundare, non-esenţiale pentru Dezvăluire, în opinia sa, se bazează pe o singură premisă greşită – faptul că OZN-urile nu sunt niciodată dăunătoare. Pur şi simplu, nu este deloc rezonabil să credem că dr. Greer, ca specialist de marcă în domeniul OZN-urilor, nu a auzit niciodată de relatări care prezintă o natură ne-binevoitoare a interacţiunii cu OZN-urile/extratereştrii.

Și totuși, astfel de critici sunt exagerate și arată că autorului îi lipsește o viziune de ansamblu, superioară, care are totodată valențe practice. Deși există și ființe extraterestre malefice, care derulează programe sinistre în cârdășie cu guvernul din umbră, nu înseamnă că trebuie să ne temem de extratereștrii la modul global și să nu intrăm în contact cu civilizațiile evoluate, benefice care ne asistă și ne oferă ajutorul.

Desigur, unii dintre cei care ignoră pur şi simplu orice astfel de relatări despre răpiri extraterestre sau alte interacțiuni sinistre cu ființe de pe alte planete o fac în contextul unui plan ascuns – politic, spiritual şi/sau financiar.

Guvernul nu ştie prea multe şi nu are controlul asupra acestui fenomen, după cum a arătat Richard Dolan în cercetările lui, ceea ce ridică unele semne de întrebare în ceea ce priveşte o dezvăluire completă prin intermediul guvernului.

Lumea secretă a răpirilor extraterestre

Pentru cineva care nu s-a interesat niciodată serios de tema răpirilor extraterestre, acest subiect poate să pară unul de amuzament, dar oricine a studiat domeniul ştie că imaginea care se prezintă nu este deloc amuzantă.

Există un grad ridicat de stranietate în aceste fenomene de răpire, care este greu de explicat. Multe dintre răpiri nu sunt aşa de evidente şi amintirile pot fi recuperate doar prin hipnoză, deoarece se pare că extratereştrii au o capacitate de a îşi controla mental victima, de a îi şterge memoria, de a manipula spaţiul şi timpul şi de a implanta anumite gânduri, emoţii (de la extaz la indiferenţă) şi chiar amintiri false despre ce s-a petrecut de fapt în timpul răpirii (memorii de ecranare), folosind o tehnologie hiperspaţială care face ca tehnologia noastră să arate ca în Epoca de Piatră.

Unele răpiri au fost relatate în stare de conştienţă deplină, fără hipnoză şi există multe similarităţi între miile de cazuri de răpiri din toată lumea (nu este vorba de un fenomen apărut doar la nivelul SUA), relatate independent şi care prezintă o imagine mai degrabă tulburătoare.

Admiţând dificultatea asociată cu studierea fenomenului răpirilor extraterestre (nu există dovezi filmate „în acţiune”), ideea că răpirile sunt doar o chestiune psihologică / imaginară este ridicolă. Sunt prea multe relatări, de la prea multe persoane fără nicio legătură una cu alta, care prezintă aceleaşi poveşti în derulare şi care, pur şi simplu, nu se potrivesc cu niciun context psihologic. Aşadar, cum arată o răpire obişnuită?

Răpirile sunt o serie complexă de evenimente şi proceduri controlate de răpitori asupra unor persoane răpite pasive sau controlate. Într-o răpire obişnuită, oamenii sunt scoşi din mediul lor normal de către extratereştri. Oamenii sunt reduşi la pasivitate şi nu se pot împotrivi. Ei sunt duşi la bordul unui OZN, sunt dezbrăcaţi şi sunt puşi să se întindă pe o masă. Apoi, subiecţilor li se administrează o serie de proceduri fizice și mentale. Trupul subiectului este sondat şi analizat. Se colectează spermă şi ovule. Extratereştrii au proceduri în care se holbează în ochii persoanei răpite de la o distanţă de numai câţiva centimetri. Aceste proceduri de „scanare a minţii” par să fie manipulări neurologice care le dau extratereştrilor posibilitatea să „pătrundă” în mintea oamenilor.

După procedurile de pe masă, persoanele răpite relatează că uneori sunt duse în alte încăperi, unde li se cere să aibă contact tactil cu bebeluşi cu aspect ciudat. Persoanele răpite spun că aceşti bebeluşi par să fie încrucişări între oameni şi extratereştri. Ei îi numesc „hibrizi”. Persoanele răpite mai văd şi bebeluşi hibrizi mai mari, copii, adolescenţi şi adulţi. Uneori, persoanele răpite relatează că li se cere să îndeplinească anumite sarcini, că sunt „testate” într-un fel. Ele spun că sunt aduse aparate cu care urmează să fie examinate. Uneori li se cere să aibă un soi de contact sexual cu alte fiinţe umane, iar alteori cu hibrizi adolescenţi şi adulţi. În final sunt returnaţi în mediul lor normal şi, de regulă, în decurs de câteva secunde, uită tot ce li s-a petrecut.

yogaesoteric

22 decembrie 2018