Multiversul – o teorie mult mai complexă decât pare

Cu două săptămâni înainte de moartea sa, Stephen Hawking a finalizat un articol în care prezicea dispariţia vieţii de pe planeta noastră. Articolul se intitulează A Smooth Exit from Eternal Inflation (O ieşire treptată din Expansiunea eternă) şi a fost scris (conceput) împreună cu Thomas Hertog, fizician la Universitatea catolică din Louvain (Belgia) şi publicat recent online de revista High Energy Physics.

Dispariţia vieţii pe planeta noastră în viziunea lui Hawking nu se încadrează în teoriile elucubrante emise periodic de câte un vizionar rătăcit, printre calcule şchioape despre apocalipsa adusă de un meteorit sau de fantomatică planeta Nibiru.

Planeta noastră, Sistemul nostru solar, galaxia noastră, toate vor dispărea împreună cu întregul Univers deoarece „astrele din Univers nu vor mai produce energie, ceea ce va avea ca efect scufundarea într-un întuneric total” în viziunea lui Hawking.

Deşi explicaţia pare a face o analogie cu moartea fizică a unui individ (cufundare în întuneric total din cauza dispariţiei energiei), în articolul amintit Hawking şi Hertog evocă şi o teorie a unui aşa-zis „multivers”.

Ce ar fi multiversul? Ar fi vorba despre existenţa unor multiple universuri paralele cu al nostru care ar fi luat naştere imediat după Marea Explozie (Teoria Big-Bang-ului). După cei doi, „aceste universuri paralele ar putea fi descoperite cu ajutorul unor sonde plasate pe o navă spaţială care ar permite omului să înţeleagă de unde vine”.

Ca şi Marea Explozie, Multiversul nu este o teorie acceptată unanim, verificată şi demonstrată în timp, ci mai degrabă este vorba despre nişte supoziţii, presupuneri, în cazul fizicienilor teoreticieni bazate doar pe calcule matematice. De aceea ar fi greu de realizat o sondă care să scruteze o supoziţie (multiversul) care s-a născut în urma unei alte supoziţii, Marea Explozie (am evitat intenționat termenul „teorie ştiinţifică”).

Şi cu toate acestea, Thomas Hertog e de părere că acest articol ar fi putut merita un premiu Nobel pentru Stephen Hawking. „A fost nominalizat de mai multe ori pentru premiul Nobel, şi ar fi trebuit să-l câştige. Acum, nu-l va mai putea obţine”, a declarat dezamăgit cercetătorul belgian pentru publicaţia Sunday Times.

Totuşi, este greu de crezut că un cercetător preocupat de unul sau mai multe universuri nu ştie că nu se acordă premiul Nobel pentru teorii nedemonstrate fizic. Cum este cazul tuturor supoziţiilor lui Hawking. Aceeaşi problemă s-a pus şi în cazul Teoriei Relativităţii a lui Einstein, care n-a putut primi premiul Nobel, fiindu-i acordată distincţia în 1921 pentru descoperirea legii efectului fotoelectric (articol publicat în 1905). Explicaţia e simplă: nu există premiu Nobel pentru matematică. Fiind vorba de fizica teoretică, şi nu de fizică (pentru care se atribuie premiul Nobel), şi teorii care se bazează exclusiv pe calcule matematice (nedemonstrate fizic), ele nu pot fi recompensate cu un premiu Nobel. Să nu uităm apoi că premiile Nobel sunt oferite pentru cei care „au adus cele mai mari servicii umanităţii”. Matematicienii se mulţumesc însă cu premiul instituit din 1936 de magnatul canadian John C. Fields.

Universuri paralele sau perpendiculare?

Totuşi, aducerea în discuţie a unei presupuneri legate de existenţa unor universuri paralele (de ce nu perpendiculare?), un concept controversat şi fantezist (demn de romane s.f şi deloc de ştiinţă) conform căruia Universul nostru este unul din mai multe altele existente, unde?, tot în Univers?, în articolul semnat de Hawking şi Hertog pare destul de curioasă, cu atât mai mult cu cât viziunea nu e nouă, ci are deja cincizeci de ani.

Ideea unor universuri multiple izvorăşte din altă teorie (nedemonstrabilă), cea a Big Bang-ului, sugerând că imediat după Marea Explozie, cosmosul a cunoscut o expansiune fulgerătoare. În această perioadă, toate regiunile spaţiului nu au evoluat cu aceeaşi viteză, unele s-au depărtat de altele, creându-se diferite universuri-bule. Universul nostru fiind unul dintre aceste bule.

Mai exact, potrivit lui Howard Wiseman, profesor de fizică la Universitatea Griffith, teoria multiversului a fost formulată prima dată în anul 1957, de Hugh Everett. El a declarat că astfel se explică faptul că „particulele cuantice pot exista simultan în două stări diferite, cu alte cuvinte, ele coexistă în stări diferite în universuri diferite, ceea ce este posibil”. Deşi deocamdată existenţa altor universuri nu poate fi demonstrată, acestea sunt la fel de reale ca al nostru, spune Wiseman.

Alături de Michael Hall, de la Centrul Griffith pentru Dinamica Cuantică, Wiseman a propus o nouă teorie, numită Many-Interacting World (Lumile Multi-Interacționale), care susţine că este posibil să testăm existenţa acestor lumi paralele, şi că spre deosebire de vechea teorie a multiversului, potrivit căreia lumile paralele nu puteau interacţiona, aceste universuri au o legătură între ele.

Dar de aici, până la a spune că noi, pământenii, existăm şi în alte universuri, că la noi dinozaurii au dispărut dar în alte universuri trăiesc sau că în alte universuri Shakespeare continua să scrie, iar un geniu terestru care urmează să se nască, în alte universuri a ajuns la vârsta senectuţii, e totuşi cale lungă, cel puţin în ceea ce înseamnă o demonstraţie veridica.

O insulă rătăcită

Conceptul de universuri multiple sau multivers a traversat toată istoria filozofiei, dar „el şi-a făcut intrarea în câmpul fizicii teoretice relativ de puţină vreme”, după cum spune pentru AFPAurélien Barrau, astrofizician la Laboratorul de fizică subatomică şi de cosmologie din Grenoble.

Şi chiar dacă acest concept este criticat de unii cercetători pentru că teoria nu poate fi testată (demonstrată), pentru Aurélien Barrau ar fi vorba despre „o idee ameţitoare de a reinterpreta întregul nostru univers ca fiind de fapt o mică insulă într-o imensă meta-lume infinit de vastă şi diversificată”.

Totuşi, până acum „infinit de vast şi de diversificat” erau calificative atribuite universului „nostru”. Singura invenţie de dată recentă să fie doar că se divide un univers într-o multitudine de universuri paralele care acum, împreună cu „universul nostru” este rebotezată meta-lume? Vorbim acum despre un univers al universurilor? Cam simplistă operaţie şi de aceea atât de controversată.

În fine, dacă poate exista un poem cu un singur cuvânt, alături de poeme cu mai multe strofe, aspect perfect demonstrabil, e greu de crezut, de fapt imposibil, că cineva de pe acest Pământ ar putea vreodată demonstra această teorie! Oricât de mult ar aprinde ea imaginaţia iubitorilor de povestiri s.f.

Citiți și: 

Cercetările recente arată că trăim într-un «multivers» de lumi paralele pline de viață extraterestră!
Creierul uman percepe lumea ca pe un multivers cu până la 11 dimensiuni
Existența universurilor paralele e posibilă, anunță oamenii de știință. Din coliziunea Universului nostru cu un altul a rezultat enigmatica Pată Rece 

 yogaesoteric

21 octombrie 2018