Regresie hipnotică realizată cu
coordonarea lui Dragoș Coroșeț, medium Maria; 9 april. 2017
După
intrarea în transă hipnotică, Dragoș îi cere Mariei să caute
spiritul Mihaelei.
-
Am văzut-o pentru un moment dar mi-a întors spatele și a plecat.
- Cheam-o să
revină și întreab-o de ce a plecat.
- Zice c-am
speriat-o.
- Lasă-mă
să vorbesc cu ea.
- Da.
-
Mihaela, mă auzi?
- Da.
- De ce n-ai vrut să vorbești cu
Maria?
- M-am speriat. Aici unde sunt nu mă
simt acasă. Nu m-am obișnuit cu locul ăsta.
- Te-au mai căutat și alte entități înainte?
- Nu știu dacă m-au căutat, dar
m-au speriat.
-
Unde te afli tu acum, ce este acolo?
-
N-aș putea spune unde sunt.
- Uită-te de jur împrejur și spune ce vezi.
- E un loc destul de frumos dar nu mă simt acasă.
- Mai sunt și alte spirite cu tine sau ești singură?
- Suntem mai mulți.
-
Maria care este nivelul de vibrație Mihaelei?
-
800.
- Ridică-i-l la 7544.
- Da. Și-a schimbat starea de spirit. E mai
bine.
- Care e vibrația ta acum?
- 5000, e mai mică decât a
Mihaelei.
- Ridică-ți nivelul la 1 mld și
lasă-mă cu Mihaela.
- Mihaela, cum te simți acum?
- E OK, mă simt bine.
- Spune-mi cum s-a întâmplat acel
accident în care tu ai plecat?
- Nu-mi amintesc.
-
Trebuia să pleci atunci?
-
Cred că da, așa mi s-a spus.
-
Cine ți-a spus?
- Cei de aici,
că
toți venim când trebuie.
-
Iulian
este cu tine?
-
Da, a rămas acasă cu cineva.
-
Păi, înainte mi-ai spus că nu te simți acasă.
- Eu am plecat, nu m-am simțit acasă, vreau să văd, să
înțeleg mai bine.
- Ești
mulțumită cu ce facce sora ta, Carmen, cu fiul tău, Ștefan?
-
Nu știu, eu nu-i văd. Am încercat, dar în urma mea s-a închis o
poartă și n-am ami văzut nimic.
-
Te-ai întâlnit cu Liana, fetița lui Carmen?
- Da.
- Cu bunicii?
- Cu bunicii?
- Nu. Nu stiu unde sunt.
- Cu mătușa ta?
- Da, dar doar
ne-am întâlnit, nu stă aici cu mine.
- Ești
fericită acolo?
- Sunt derutată.
- Maria, ia-o pe Mihaela și mergeți înapoi în timp
la momentul producerii accidentului.
-
Nu vrea să meagă, am luat-o de mână și s-a tras înapoi. E
speriată, nu vrea să mai retrăiască acele momente. Încerc s-o
conving.
-
Mihaela, dacă nu vei scăpa de acestă frică, n-o să ajungi acasă,
îi spune Dragoș.
- O să mă protejeze
Maria?
- Desigur, dar
trebuie să-i dai acceptul.
- N-aș
vrea să retrăiesc acele momente.
- Vei fi
doar spectatoare, nu te vei implica emoțional.
- N-aș mai
vrea să mă pierd încă o dată. Nu vreau să mă rup de cei pe care-i
mai am.
- Și ce vei face după asta.
Noi îți dăm o șansă de a ajunge acasă
- Bine, am încredere în tine.
- Maria, ce face Mihaela?
întreabă Dragoș.
- Da, merge
dar are o frică enormă, e blocată. Merge în urma mea.
- Scoate din ea toate
energiile fricii și aruncă-le în infinit.
- Da, am făcut asta și ea a
văzut ce am făcut; pentru asta a mai căpătat încredere în
mine. Suntem pe o stradă, pietoni, mașini; strada e cu curbe. Pare
a fi avut loc un accident. Mihaela iar s-a speriat, vrea să meargă
înapoi.
- OK, vezi dacă are interferențe.
- Spune că nu poată să vadă accidentul; e
cumplit de speriată.
- Lasă-mă cu ea. Mihaela, iar te-ai speriat?
- De ce mă chinuiți?
- Nu te chinuim, vrem doar să vedem clar
ce s-a întâmplat pentu a afla unde ai ajuns după accident, cine
te-a dus acolo și cu ce intenții. Înțelege că dacă nu ne dai voie,
nu avem cum să te ajutăm. Să știi că sora ta, Carmen urmărește
ceea ce facem noi iar tu vei putea vorbi cu ea, după ce vom rezolva
problema asta.
- Bine am să încec.
- Maria, reveniți la
acel accident.
- Văd două
persoane într-o cabină; cele două sunt vesele, râd. În momentul
următor, văd cum sunt loviți de o mașină mare. De aici încolo nu mai
pot vedea nimic, se blochează
- Vezi ce
entități interferează.
-
Văd o grămadă de umbre.
- Ce caută acolo?
- Fac ordine.
- Au un conducător?
- Da, un robot; se
numește Cezar.
- Lasă-mă
să vorbesc cu el.
-
Cezar, mă auzi?
- Da.
- Ce faceți voi acolo?
- E treaba noastră.
- Care e
treaba voastră?
-
Luăm niște suflete, astea sunt ordinele de la superiorii mei. - Cine
sunt superiorii tăi?
- Nu-ți spun, nu vreau.
- Păi, ești obligat. Cine sunt, deci superiorii
tăi? Lasă-mă cu Maria.
- Maria, ce face?
- Se uită la
mine, nu ne dă informații, nu vrea, zice că are destulă putere.
El e un robot mare, luminat și puternic.
- Spune-i că îi reduc vibrațiile la zero
(1,2,3). Îi place?
- Acum este mic, abia îl mai percep.
- Întreabă-l cum se simte, acum vrea să ne
vorbească?
- Se zbate și spune să-i dăm drumul, ne
amenință, că ne arată el. Totuși spune că superiorul lui este
Cosmo.
- Cheamă-l !
- Cheamă-l !
Îl văd ca pe un robot mare și agresiv. A venit tropăind furios.
- Spune-i că-l
blochez.
- A
rămnas într-o poziție caraghioasă (un picior ridicat, brațele în
vânt..). Nu vorbește.
- Bine, îi deblochez vorbirea.
- De une aveți voi puterea
să-mi faceți așa ceva?
- De la Creator.
- Da, da, cum să nu, chiar de
la Creator !!
- Ce misiune au?
- Să ia niște
suflete.
- Ce să facă ce ele?
- Să le folosească pentru energie.
- S-a gândit că acele spirite aveau alt
destin?
- Puțin îi pasă.
- Lasă-mă să vorbesc cu
el, cere Dragoș, Mariei.
- Cosmo, mă auzi?
- Da.
- Pentru cine lucrezi tu?
- Pentru mine.
- Câte suflete ați capturat?
- Câte suflete ați capturat?
- Mai multe, în mai multe rânduri.
- Unde le-ați dus, ce le-ați făcut?
- Deocamdată nimic, dar avem niște
planuri. Vrem să facem niste experimente.
- Care e nivelul vibrațiilor tale?
- Ce-ți pasă ție.
- Voi sunteți pe cale de
dispariție, știi asta?
- Nu cred, nu vă
stă vouă în putere.
- Dacă dispare creatorul vostru,
dispăreți și voi.
-
Eu am multe surse de energie, habar n-ai tu.
-
Deocamdată, ca să-ți bag mințile în cap, îți reduc vibrațiile
la zero (1,2,3). Maria, vezi ce face!
- S-a făcut cât un
purice și s-a dus lângă celălalt. Dar am văzut cu are mii de
legătuiri cu ființele umane, prin care trage energii. Chiar a mai
crescut un pic acum.
- Ce părere are Mihaela?
- Nu prea înțelege ce se întâmplă.
- Ia-o și mergeți la
consiliul de încarnare pentru viața din care a plecat de curând.
-
Da, suntem acolo. Sunt niște ființe în vârstă, cu barbă.
- Cum
se numeste cel care vrea să vorbească?
-
Rafael.
- Rafael, chiar acesta a fost destinul Mihaelei: să
moară într-un accident la această vârstă?
- Așa ne-am înțeles
cu ea.
- Aveți
vreo înțelegere cu entitatea Cosmo?
- Nu, dar
știm de el că interferează cu umanii.
- Cum
poți s-o scoți din starea de confuzie?
- Așa ne-am înțeles: că va veni repede înapoi pentru a pleca
într-o misiune mai importantă, în altă viață. Noi ne facem
datoria.
- Care datorie că voi
doar le exploatați?
- Ele evoluiază
prin experiență.
-
Da, dar voi faceți experimente pe ele. Câți oameni fraieriți voi
cu promisiunea asta de misiune importantă? De fapt, ce aveți voi de
câștigat, din toată această suferință? Nu vă mai săturați de
atâta energie câtă extrageți din oameni? Chiar atât de corupți
sunteți că nu vă mai săturați?
- Noi nu ne facem decât datoria, spune
Rafael.
-
Din ce dimensiune sunteți voi cei din Consiliu?
- A
patra.
- Maria, cheam-o, te rog, pe Fecioara Maria să vină.
- Este aici.
- Maria, mă bucur că ai
venit. Ai auzit conversația cu acest Rafael.
- Da, am văzut. Sunt și ei
interferați. N-a fost din totdeauna așa.
- Cine interferează aceste
consilii?
- Diverse entități
puternice din univers. Voi le dați această putere.
- Câtă
putere pot avea acele entități dacă pot interfera și cu membrii
consiliilor de reîncarnare? De fapt, strategia aceasta este foarte
bine gândită: de cât să interferezi cu fiecare suflet uman, mai
simplu și mai eficient este să interferezi pe cei câțiva membri
ai consiuliilor care să retrimită la reîncarnare, pentru
suferință, sufletele umane.
-
Și acești membri ai consiliilor sunt manipulați.
-
Ăsta a fost destinul Mihaelei, să moară în acel accident?
- Da dar
putea fi și altfel. Putea ca prin propria-i voință să-și
schimbe destinul, dar s-a lăsat convinsă de acel consiliu.
- Cum o putem ajuta pe Mihaela să
iasă din această situație?
-
Mă ocup eu de asta, spune Fecioara Maria.
-
Bine, mulțumesc.
- E bine acum.
- Ia-o pe Mihaela și du-o acasă. (Au plecat.)
- Ia-o pe Mihaela și du-o acasă. (Au plecat.)
- Cum se simte?
- Bine, Se simte ușurată,
liberă, spune Fecioara Maria.
- Maria, unde ați ajuns?
întreabă Dragoș pe mediumul Maria.
- La o căsuță înconjurată de
flori.
- Mihaela, te simți mai
bine?
- Da.
-
Acum poți vedea ce fac sora ta și fiul tău Ștefan?
-
Da.
- Ești mulțumită?
- O rog să nu-l mai certe.
- Vrei să vorbești
cu Carmen?
- În că nu.
- De ce nu? Poate n-o să mai ai ocazia.
- Bine vreau să-i spun ceva.
Carmen?
- Da, te ascult.
- Mi-ai
certat băiatul.
- Da e adevărat, am greșit.
- Educă-l cu iubire, dar nu-l mai certa.
- Da, îți promit. Ești fericită acolo?
- Încă nu m-am adaptat, dar sunt
liniștită. Te rog educă-l cu iubire; am încredere in tine.
-
Îți promit. Știi că ne-ai ars sufletele cu plecarea ta.
- Îmi pare rău pentru că v-am făcut să
suferiți.
- Ești cu Iulian acolo?
- Sunt și ei aici dar
eu abia acum am ajuns căci am fost blocată.
- Cu Cătălin te-ai întâlnit?
- Incă nu.
- Cu cine mai
ești acolo?
- Ți-am spus că eu am fost singură
până acum căci am fost blocată.
- Mihaela, poți s-o chemi pe Liana?
- Da, este în casă.
- Maria, cum o vezi pe Liana?
- E o fetiță.
-Vrea să
vorbească cu mama ei?
-
Da. Sare într-un picior si spune: „mami, mami”
-
Liana, mă auzi?, întreabă Dragoș.
- Da.
- Ce faci?
- Ce faci?
- Mă plictisesc, că aici nu
sunt copii să mă jos cu ei.
-De ce ai plecat atât de
repede?
- Nu știu.
- Vrei să vorbesti cu Carmen, mama ta?
- Da.
- Iubita mea, te iubesc atât de
,mult. De ce ai plecat așa de repede? Ela e cu tine?
- Nu stiu cine e?
- Mătușa ta.
- Nu n-a venit încă, o așteptăm,
trebuie să vină.
- Liana, uită-te si vezi dacă Mihaela a
ajuns, îi cere Dragoș.
- Da, este afară.
- Cheam-o. Mihaela, cum vă
simțiți acum?
- Bine. Suntem toți împreună, dar ne lisesc
cei de lângă care am plecat.
-Vreau să-i spun mamei că n-am vrut să fie așa, spune Liana.
- Maria?, întreabă pe Fecioara Maria dacă ăsta a fost destinul
Lianei, să moară de copil?
- Da. A fost atrasă printr-un
portal.
- Care era
lecția de viață pe care trebuia s-o învețe Liana, din această
scurtă existență?
- Lecția este pentru mama ei care
trebuia să învețe să depășească suferința, să depășească
barierele.
- De ce înălțarea se obține mai
totdeauna prin suferință?
- Nu numai prin suferință, dar așa vă
alegeți voi. Vă puteți schima și alege destinul scriind altceva
în contractele cu care veniți la încarnare.
- Eu știu că
această energie a suferinței este foarte bună pentru entitățile
de joasă vibrație. Maria, urmărește, te rog, unde merge acea
energie a suferinței, cine se folosește de ea. - Văd că se înalță. La un
moment dat se ajunge la un fel de instalație, de distribuitor, care
împrăștie această energie foarte multor entități, asemănătoare
cu cele de la locul accidentului (adică roboți).
- Cheamă pe cei care au costruit acea
mașinărie, cere Dragoș.
- Văd că în jurul ei sunt multe entități care
beneficiază de aceste energii. Când i-am întrebat au început să
râdă batjocoritor. Ne spun că noi suntem prea mărunți, prea
insignifianți față de ei.
- Spune-le că așa neînsemnați cum suntem, le putem arunca
hardughia în aer.
- Să nu
îndrăznești, ne avertizează ei. Sarcina voastră e să produceți
energie, și atât.
- Maria, întreab-o pe Fecioara
Maria dacă avem voie să le distrugem acea instalație.
- Spune să avem grijă căci acolo
este un portal prin care s-ar putea întoarce suflul exploziei către
Pămâmt.
-
Închide acel portal.
Maria face în mâini o sferă de înaltă energie și o
aruncă peste acea instalație care explodează.
- În timp ce făceam
sfera, toți se uitau la mine iar după ce am aruncat-o și a
explodat au rămas încremeniți.
- Spune-le că așa vom proceda cu
toate instalațiile lor de colectare și distribuire a energiei
umane.
Toate acele entități pleacă foarte
amărte.
Pleacă și Fecioara Maria, care
mulțumește Mariei și lui Dragoș pentru ceea ce au făcut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu