Lemuria și Telosul (II)

Traducere Const.Mihăilescu 

(continuare)

 

Pământul după scufundarea celor două continente
În momentele în care Lemuria se scufunda, pământul Atlantidei a început să tremure și în unele zone să crape și să se surpe. Distrugerea continentului Atlantida a fost treptată și a continuat timp de 200 de ani, până când și ce mai trebuia să se scufunde a dispărut sub ape.

Chiar după 2000 de ani după scufundarea Lemuriei și Atlantidei, planeta nu-și găsise echilibrul, și se manifesta prin frecvente cutremure și alte fenomene de instabilitate. În atmosferă erau aruncate tot felul de resturi, precum nisip, praf, gaze ori aburi fierbinți. Din cauza acestor emanații din atmosferă, multe din ele toxice, vizibilitatea era dificilă, iar razele soarelui erau difuze.

Un smog extins până la mari altitudini domina atmosfera iar aerul devenise greu de respirat. Din cauză că razele soarelui nu mai ajungeau pe Pământ, pentru a-l lumina și încălzi, acesta a început să se răcească. Roadele pământului s-au împuținat, căci, fără lumină și căldură fructelor, legumelor, cerealelor, vegetația, în general, etc nu li se mai asigurau lumina și căldura de la soare, îndispensabile încolțitii, dezvoltării, maturizării și coacerii. O foamete generalizată a cuprins mare parte din suprafața Terrei. Multe animale și plante au pierit.

Dovezi ale acelor cataclisme nu s-au păstrat decât sporadic, din cauza scufundărilor, inundațiilor, deplasărilor de pământ, erupțiilor vulcanice, cutremurelor, incendiilor, marii grosimi a stratului de noroi și moloz etc. Valuri apocaliptice (tsunami) s-au prăvălit asupra uscatului ele înaintând uneori pe distanțe de până la 1000 de mile în interiorul zonelor uscate. Totul a fost luat de ape, totul a fost distrus. Puține au fost viețuitoarele (printre care și omul) care au supraviețuit, și care au trebuit să îndure foamea, sărăcia, frigul, bolile și atacurile pentru supraviețuire (inclusiv actele de canibalism). Inimaginabile scene de coșmar au avut de îndurat viețuitoarele pe pământul răvășit de cataclime, imposibil de descris. O frică generalizată a cuprins planeta în care tot ceea ce era viu a început o goană nebună și paroxistică pentru supraviețuire.

 Înălțimea inițială a oamenilor de pe această planetă era de aproximativ 12 picioare (3,66 m). Rasa Hyperboreenilor depășea chiar și această înălțime. Niciunul dintre aceștia nu se mai întâlnește pe planetă.

Până în momentul scufundării Lemuriei, media de înălțuime a oamenilor era de 7 picioare (cca 2,14 m), chiar astăzi mai existând exemplare de 7 sau 8 picioare (cca 2,44 m).

După cataclismul scufundării celor două continente, înălțimea oamenilor a început să scadă treptat, până la ceea ce cunoaștem astăzi. În ritmul de evoluție actual, civilizația umană progresează, omul zilelor noastre fiind sensibil mai înalt decât cel de acum 100 de ani.

Orașul Telos, astăzi.
Telos este un oraș destul de mare, cu o populație de aproximativ un milion și jumătate de locuitori. Orașul este împărțit în mai multe sectoare și este stratificat pe cinci nivele de înălțime, deasupra lui ridicându-se muntele Shasta din America.

Primul nivel: Un mare număr de oameni trăiesc sub cupola primului nivel. La acest nivel se găsesc clădirile adminstrației și serviciilor publice precum și mai multe temple.. În centrul acestui nivel se află templul principal, numit templul lui MaRa, clădirea având forma piramidală. Poate găzdui cca 10.000 de oameni la un moment dat. Templul este dedicat ordinului Melhisedec. Clădirea piramidală este de culoare albă, cu frontalii (capstone) speciale, costruite din „piatră vie“, adusă ca donație de peVenus.
Al doilea nivel: Este destinat producției de bunuri manufacturate și alimentare pentru satisfacerea nevoilor întregii populații. Tot la acest nivel se află mai multe școli pentru copii și adulți. Aici trăiește un mare număr al populației orașului.

Al treilea nivel:  Aici se află grădinile hidroponice unde cultura este intensivă, constituind materia primă pentru toate produsele alimentare; suprafața este de numai 7 acri de teren. Metodele lor de grădinărit sunt atât de eficiente încât cei șapte acri de teren sunt suficienți pentru a produce hrana necesară întregii colectivități a Telosului. Grădinile hidroponice produc culturi prin rotație permanentă. Organizarea culturilor este astfel concepută încât să existe un ciclu continuu semănare-creștere-recoltare.

Tot timpul se recoltează de pe anumite parcele în timp ce pe altele se sădește. Ciclul de producție este destul de scurt căci se folosec tehnologii hidroponice avansate. Bănuiți că în asemenea grădini se găsește foarte puțin pământ (sol) dar multă apă cu un conținut mineral îmbogățit. Totuși, substanțele folosite sunt îngrășăminte exclusiv naturale, de înaltă vibrație, care îmbogățesc nu sărăcesc pământul. În procesul de producere a roadelor grădinilor se folosește foarte mult vibrația luminii și iuibirii.

Aceasta este explicația minunatelor proprietăți pe care le au produsele naturale cu care oamenii Telosului se hrănesc.

Al patrulea nivel conține anumite tipuri de grădini, tot hidroponice, unele sectoare de prelucrare a produselor și o zonă mare de parcuri naturale.

Al cincilea nivel este consacrat în totalitate naturii și zonelor de agrement: copaci înalți, lacuri și flori contribuie la frumusețea parcului metropolei, în această zonă întâlnindu-se, în deplină libertate, unele specii de animale, parte dintre ele dispărute de la suprafață.

Toate animalele de acolo sunt vegetariene, și nu se mănâncă reciproc. Ele trăiesc alături, în totală armonie, fără teamă și fără nici o agresiune față de oameni sau între ele. Telos-ul este într-adevăr locul unde leul și mielul conviețuiesc unul lângă altul, fără teamă. 

Guvernul Telosului.
În Telos, există două forme de guvernare. Regele și regina din Telos, Ra și Rana Mu, maeștrii înălțați, care sunt, de asemenea, flăcări gemene, formează un aspect al guvernului din Telos. Ei sunt conducătorii finali ai Telos-ului.
A doua formă de guvernare este formată din Consiliul local, numit Consiliul de Lumină Lemurian din Telos, constând din 12 maeștri ascensionați (6 bărbați și 6 femei). Cel de al 13-lea membru este șeful, Marele Preot din Telos. În prezent, acesta este Adama, care oficiază lucrările Consiliului să ia decizia finală dacă votul este la paritate.

Membrii Consiliului sunt selectați în funcție de nivelul de realizare spirituală pe care l-au atins, calitățile interioare, maturitate și nivelul de expertiză.

Atunci când un membru al Consiliului decide să se mute la un alt tip de activitate, postul vacant este făcut cunoscut poporului și cei care doresc să-l ocupe pot candida. Toate cererile sunt atent studiate de către Consiliu, de către membrii preoțimii și de regele și regina din Telos. Regele și regina au ultimul cuvânt în privința alegerii în Consiliu.

Noua  Lemurie
Lemuria (civilizația lemuriană care s-a salvat) există încă în interiorul planetei, în a patra și, parțial, în a cincea frecvență dimensională, ceea ce face ca oamenii de la suprafață (trăitori în 3D) să nu-i poată vedea pe cei din interior, când aceștia ies pentru scurt timp la suprafață, (n.m.: decât dacă cei din interior își diminuiază suficient vibrația pentru o scurtă perioadă de timp, astfel încât să poată intra în câmpul observational al celor de la suprafață).

Treptat, vălul dintre dimensiuni devine mai subțire (nota C.M.: ceea ce revine la a apropia vibrația celor două lumi), astfel că Lemuria, în noua ei Splendoare și Glorie, va putea fi văzută de lumea de deasupra.
Pe măsură ce civilizația de la suprafață își ridică nivelul de conștiință, se curăță de toate sistemele vechii credințe eronate, distorsionate și contradictorii, față de adevăratele valori, oamenii vor înțelege că singura soluție pentru a trăi în consonanță cu creația și cu Creatorul este să se deschidă total IUBIRII NECONDIȚOINATE, unica forță din univers care asigură evoluția și fericirea pe planetă.

O nouă lume este pe cale să se nască. Noua Lemurie, paradisul pierdut, va reveni treptat în manifestare pe această minunată planetă care are tot ce-i trebuie pentru a fi fericită, dar care a fost atât de chinuită și pusă în pericol de nesăbuința unor ființe (oamenii) insuficient evoluate. 

Înainte de cataclism, Lemuria ajunsese la nivelul de dezvoltare al dimensiunii 4D, în care căzuse treptat. Niciodată ea nu a fost complet distrusă dar retrogradarea ei în dimensiunea inferioară 3D a continuat.

În ultimii zeci de ani, civilizația umană, ajunsă pe marginea prăpastiei, aproape de anihilarea și disoluția planetei și sistemului planetar, a început să se trezească și să-și amintească de trecutul ei îndepărtat și glorios, când era parte integrantă și recunoscută a civilizației superioare universale. Ajutată masiv de prietenii și rudele ei din univers, umanitatea revine la calea normală de dezvoltare, tinzând spre nivelul de conștiință al dimensiunii 5D.

Numai de ea depinde când și dacă acest minunat și măreț obiectiv va fi atins.

http://telos-usa.com/lemuria-telos/