De la îngeri.

(25 aug.2017; channeler Ann Albers)

Traducere Const. Mihăilescu.

Dragi prieteni, reafirmăm cu această ocazie iubirea pe care v-o purtăm.

Există standarde de perfecțiune pe planeta voastră, care au afectat umanitatea de la începutul timpului.

Sunteți ființă de succes atunci când viața voastră contribuie, într-un fel sau altul, la evoluția materială, dar mai ales spirituală a societății în care trăiți.Vă simțiți bine și împliniți atunci când în fața colecțivității reușiți să vă formați o imagine „fără riduri”, când sunteți recunoscuți și iubiți de ceilalți, mai puțin atunci când sunteți blamați și abandonați.

Numai condiția voastră umană vă asigură sau vă strică starea naturală de bucurie și vă face să vă simțiți ceva mai aproape ori mai departe de perfecțiunea divină.

Totuși, în ochii noștri voi sunteți perfecți, așa cum sunteți. 

Când ați venit pe Pământ, încă din faza de nou-născut, voi știați că sunteți perfecți. Pe atunci vă iubeați în primul rând pe voi înșivă. Făceați tot ce simțeați nevoia să faceți, plângeați ori râdeați fără programare, fără acceptul celor de lângă voi.

Erați ființa liberă care se exprima cu dezinvoltură chiar și atunci când „nu se cădea”. Nu țineați cont dacă sub voi era ori nu scutecul.

Că „dădea bine ori nu” în societate, asta nu era preocuparea și atitudinea voastră; lumea era așa cum era iar voi n-aveați inhibiții, chiar și atunci când aveați chef să faceți pipi pe ea !  Pe atunci nu vă îngrijorați dacă ceea ce făceați era "corect din punct de vedere social".

Și nimeni nu vă găsea vreo vină. ”E copil !”. De aia erați și fascinanți. Vrem să spunem că la acea vârstă trăiați autentic.

Și apoi, așa cum spuneți voi, viața v-a format, (v-a re-format) așa cum a vrut societatea. V-a băgat în tipare: dacă erați prea „scurt, a tras de voi”, dacă erați „prea lung, v-a înghesuit ori v-a scurtat”. Că voi erați sau nu mulțumiți, asta nu conta.

Ați început să vă dați cu părere după ce intraserăți în matricea societății în care veniserăți. Da, dar era prea târziu. Ați devenit condiționați de ceilalți.

Ați început să vă simțiți vinovați atunci când sinele vostru autentic nu mai corespundea cu ceea ce voiau alții de la voi sau așa cum vă doreați să fiți. 
Ați fost instruiți să vă conformați, să vă supuneți, dacă vreți „să reușiți”.

Adânc, în interiorul vostru arde însă focul iubirii divine (iubirea de sine). Fie că acest foc arde mocnit, fie că, din când în când, erupe, el este acolo să vă amintească de cine sunteți voi cu adevărat.

O floare de trandafir nu se simte vinovată pentru că a crescut și s-a înălțat printre spini. 
Râul care sculptează malurile nu se simte responsabil pentru „opera ” sa. Omul îl încorsetează în betoane, îi redă forma care să corespundă intereselor lui nu ale râului, nu ține cont de ceea ce ar vrea râul, de cum s-ar simți el mai bine într-o albie lărgită ori adâncă. 
Dar când îi vin ajutoare din amonte ori din nori, râul poate da pe-afară, poate lua case și acareturi, într-o euforie a reglării de conturi pe care a așteptat-o cine știe cât de multă vreme. Și câte n-ar avea el să vă reproșeze: că l-ați băgat în cămașa de forță a betoanelor, că-l umpleți cu dejecții, că-l poluați cu tot felul de unsori care, stând la suprafață, îi sufocă viețuitoarele de care el are grijă, că-i umpleți malurile și apa cu gunoie etc. 

Soarele nu-și asumă altă responsabilitate decât să dea lumină și căldură. Când se află în tăriile cerului, e exuberant, e strălucitor și dă căldură și lumină puternică. Atunci el se simte tatăl ocrotitor, cel care dă și apără viața. Dacă legile mișcării îi programează o traiectorie joasă, lumina și căldura vor fi mai puține iar porția zilnică dată pământului va fi mai mică.

Dacă în calea lui se adună nori, nu soarele este responsabil că strălucirea lui nu mai ajunge la voi întreagă. El își face datoria și-și respectă promisiunea, numai că interpușii, „ intermediarii ” deturnează părți mai mari ori mai mici din darul pe care Soarele îl trimite Pământului. Vrând-nevrând, natura și voi vă adaptați situației asupra căreia nu puteți interveni. Ori, ați putea dar nu conștientizați !?

Ce ar trebui să faceți voi pentru a avea căldură și lumină de la soare după dorință? Să lucrați asupra „norilor”. Dacă o veți face disparat, dezorganizat, nesincronizat, efectul va fi neobservabil, poate nul. Dacă vreți putere, uniți-vă voințele! Toate lumile avansate au făcut-o înaintea voastră. Voi, ce faceți, mai așteptați?

Acesta este tot ce vi s-a cerut vreodată.
Nu-ți cere scuze, dragule, pentru că încă nu știi cine ești tu cu adevărat. Dar nu te împăca cu necunoașterea ta.

Nu vă preocupați de cum apăreți în ochii lumii, dacă sunteți ori nu un "succes" în ochii ei. Mai degrabă lucrați să descoperiți „aspectul” vostru interior și să vă puneți de acord cu el.  Nu vă schimbați doar pentru a vă potrivi așteptărilor celorlalți. Nu vă auto-flagelați, nu vă recunoașteți vinovății care nu există, de dragul de a fi pe placul altora. Nu vă lăsați jefuiți de bucuria voastră naturală, libertatea.
Considerați-vă suficient de buni pentru a putea merge pe calea pe care inima și sufletul vostru o cer. Dacă, chiar în această clipă, gândiți frumos despre voi sau despre alții, înseamnă că ați obținut deja un câștig. Când iubești și te iubești, nu trăiești în zadar.

În ochii noștri ești perfect. În ochii noștri nu poți eșua.
Dumnezeu să te binecuvanteze! 
Te iubim așa cum ar trebui s-o faci și tu.

Îngerii

http://sananda.website