Arhanghelul Metatron – via Victoria Cochrane.

19 iunie 2017.

Traducere Const. Mihăilescu.

Imaginați-vă, dacă puteți, un potir la fel ca acela din care a băut Iisus înainte de a fi răstignit. Suficient de mare pentru a putea încăpea lejer în el toată apa lumii voastre, fără a se vărsa nici măcar o picătură. Considerați că această imensă cantitate de apă ar reprezenta emoția lumii iar potirul, pântecele mamei animată de o iubire necondiționată. 

Anatomic, pântecele fiecărei mame a ființelor este locul și spațiul care infuzează fătul cu iubirea sa necondiționată până în momentul nașterii. Emoțiile imprimate noului născut până în momentul nașterii nu pot fi separate de corp ori de actul nașterii în sine. Ele vor rămâne ca amintire mult timp după ce copilul a crescut și a plecat de acasă. De fapt, corpul uman are imprimată emoția în interiorul celulelor sale, iar aceasta cuprinde o gamă largă de stări care vor influența în mod detrimnant starea de sănătate mentală, psihică și fizică a persoanei și se pot menține întreaga viață, afectând comportamentul și starea purtătorului. Aceste influențe, de multe ori negative, pot fi extirpate dacă, la modul conștient, ființa le depistează, le interpretează, le recunoaște și și le asumă, adică le amprentează (le dă identitate), după care le eliberează. Acest proces este unul care conduce la vindecare. 
Vi s-a spus de multe ori că totul în Univers este una cu Creatorul și, prin urmare, esența sa are o legătură intrinsecă cu iubirea. Aceasta, deoarece întreaga creație a fost născută printr-un sublim act de nesârșită și necondiționată iubire. Pe cale de consecință, fiecare pântec însămânțat, reproduce mărețul act de creație impregnat cu necondiționatul sentiment al iubirii.

Deși pare neverosimil, este adevărat că pântecele tuturor femeilor pământene sunt interconectate energetic, ca o consecință a apartanenței lor la singura sursă („pântec”) al creației universale. Ceea ce se plămădește în ele se distribuie pe întreaga paletă a creației. Fiecare creatură rămâne conectată energetic cu pântecul din care a ieșit, chiar dacă fătul și-a încheiat existența înainte de a se naște. Potirul eteric din care s-a adăpat embrionul va reprezenta mereu punctul de plecare a boțului care urmează a plonja în viață. Acolo a găsit iubirea necondiționată, setea de viață, bucuriile dar și durerile ce vor urma. Prin reglementări dincolo de înțelegerea voastră, dar și prin manifestarea liberului arbitru, numărul nașterilor reușite este mult mai mic decât cel al fecundărilor valabile.

Dar conexiunea universală prin uter nu este singura legătură pe care oamenii o au cu Sursa Creației. Toți oamenii sunt creați cu minte, trup și suflet și, prin ele, se reînnoiesc permanent percepțiile voastre despre voi înșivă ca ființe legate cu Pământul, cu Dumnezeu și unul cu celălalt. 
Pentru unii dintre voi, reînnoirea este ușoară deoarece puteți să vă amintiți de dragostea pe care mama voastră a simțit-o înainte de a vă naște și de a vă elibera după naștere în realitatea creată de voi și aprobată de Creator. Cel puțin inițial, fiecare dintre voi se simte protejat de mama sa dar și de o sursă mai înaltă, mai greu de definit, sursă căreia-i atribuiți diferite nume, toate însemnând, de fapt, aceeași putere, aceeași SURSĂ.

Mulți dintre voi ați simțit rar sau deloc dragostea mamei. De obicei, asta are influență asupra comportamentului vostru față de proprii copii. În asemenea cazuri, poate fi extrem de dificil să simțiți vreodată iubire adevărată pentru copiii voștri, ca să nu mai vorbim de propria persoană sau de partenerul de viață. Asta se datorează faptului că nu v-ați adăpat, la nivel de făt, din potirul iubirii materne.

Conceptul de conexiune universală este unul dificil și complex, dar impactul său este mult mai mare atunci când este amplificat de o intenție iubitoare sau răutăcioasă. Vibrația gândurilor și sentimentelor față de o altă ființă umană poate fi ușoară, superficială, dacă este neintenționată, dar dacă intenția este concentrată (focalizată) și menținută suficient, rezultatul va fi crearea unei forme mai mult sau mai puțin observabilă și concretă. Dăruită cu încredere, acea formă va deveni treptat din ce în ce mai materială și mai greu de înlăturat (dizolvat) ulterior. (nota C.M.: un asemenea exemplu de materializare prin concentrarea intenției găsiți în cartea „Cu mistici și magicieni în Tibet” de Alexandra David-Neel, carte apărută în ed. Europolis’90, în 1992).           

Consecințele vieții creată prin intenție iubitoare și apoi cultivată cu intenție la fel de iubitoare, vor avea un impact major asupra tuturor persoanelor din acea familie și se vor răsfrânge pozitiv asupra lumii.

Vibrațiile iubirii necondiționate menținute în pântecele mamei vor fi, de asemenea, regăsite și în Universal Womb. Generațiile următoare rezultate din asemenea familii (în care s-a cultivat încă din timpul sarcinii iubirea față de viitorul născut), vor întări coeziunea în familie, atitudinea de deschidere și iubire față de progenituri.

La polul opus, cei născuți în familii cu mame care i-au conceput ca urmare a unor acte de violență, sau fără dorința de a-i avea, vor duce o viață dificilă, încărcată de ură, egoisme ori violență. 

Accesul la cunoașterea universală a modului prin care se degajă dragostea pentru un copil nu va fi disponibil imediat pentru că terenul de manifestare al unor asemenea sentimente și atitudini se va pregăti mai târziu sau poate deloc.

Asemenea ființe, rezultate din indiferență sau neiubire, trebuie învățate în timp să simtă sentimente de iubire, să iubească pe alții și pe ei înșiși. Va fi o muncă de suplinire a „învățăturilor”care, în mod normal, ar fi trebuit amprentate din faza de făt.

 Lipsa iubirii încă din faza de făt crează pentru viitoarea ființă dureri și suferința de a se simți neiubită, abandonată și respinsă. Aceste emoții vor trebui, de asemenea, extrase, vindecate și eliberate și din Universal Womb.

Orice terapie de vindecare, având ca obiectiv înlăturarea suferințelor create de neiubirea cu care a fost tratat încă din faza de făt, trebuie făcută cu raportarea la Dumnezeu. Religia și societatea (conștiința colectivă) au un rol foarte important în acest proces al vindecării. 

În unele cazuri, o persoană născută pe Pământ, dar al cărui suflet vine din alte lumi, poate resimți unele influențe din viețile avute pe acele lumi, influențe care pot interfera distonant cu realitățile întâlnite pe Pământ, și aceasta poate duce la inadaptări, la comportamente de neînțeles pentru famile și societate (nota C.M.: este și cazul copilului „David”, din cartea „Inuaki, reptilianul din mine”, de Aryana Havah).

Toți oamenii trebuie să se simtă iubiți, conectați și să aibă un sentiment de apartenență, pentru a se simți demni în familie și în societatea lor.

Când aceste sentimente lipsesc, individul se poate pierde, nu se simte capabil să-și creeze baza unei existențe solide, este nesigur și poate începe să-și caute dragostea și conexiuni în altă parte și în moduri neconforme cu normele sociale și chiar divine.

Comportamentul uman este întotdeauna determinat de nevoi și, dacă nevoile de bază nu sunt satisfăcute, instinctul de supraviețuire poate împinge persoana în cauză să-și îndeplinească aceste nevoi în orice fel poate.

Copilăria este temelia pe care se construiește maturitatea ființei, dragilor.

Dacă un copil nu este iubit încă din starea de embrion și de făt, carențele în dezvoltarea sa viitoare vor apărea încă din această fază. În asemenea situații, mai bine nu dai naștere unei ființe care se va chinui întreaga viață. 

Trebuie însă spus că aceste greșeli pot fi remediate pe parcurs, prin multă iubire, multă grijă, multă răbdare. Când un astfel de copil greșește, amintiți-vă că, în mare parte, aceasta vi se datorează!

Deci, nu uitați că dragostea este remediul oricărei anomalii. Vindecarea stă numai în IUBIRE. 
Eu sunt lord Metatron

http://sananda.website