de Flori Corban, la 22 mai. 2016
La mijlocul secolului al IX-lea, cercetatorii pretindeau ca pot spune cu siguranta sexul unei persoane doar uitandu-se la creierul acesteia separat de corp.
Dar un nou studiu arata ca un creier omenesc nu se potriveste asa usor in categoriile de „masculin” sau „feminin”. Intr-adevar, toate creierele noastre par a avea in comun o serie de forme; unele care sunt mai comune pentru barbati, altele mai comune pentru femei si altele care se potrivesc pentru ambele sexe. Descoperirile facute ar putea schimba felul in care oamenii de stiinta studiaza categoria de gen si chiar felul in care societatea defineste genul.
„Nimeni nu a avut o metoda de a cuantifica acest lucru pana acum” spune Lise Eliot, neurolog la Chicago Medical School din Illinois, care nu a fost implicata in studiu. „Tot ceea ce au facut aici este nou”
De indata ce oamenii de stiinta au putut imagina creierul, au si inceput sa vaneze diferentele de sex. S-au descoperit cateva deosebiri modeste: in medie, de exemplu, barbatii tind sa aibe amigdalele mai mari, acestea fiind o regiune care este asociata cu emotiile. Astfel de diferente sunt mici si sunt puternic influentate de mediul inconjurator, dar ele au fost totusi folosite pentru a zugravi un tablou binar al creierului uman, „chiar daca informatiile sugereaza mai multe aspecte care coincid decat deosebiri intre barbati si femei”, spune Eliot.
In noul studiu, cercetatorii condusi de Daphna Joel, un neurolog comportamental de la Universitatea Tel Aviv din Israel, au incercat sa fie cat se poate de cuprinzatori. Folosind seturi de imagini MRI ale creierului, ei au masurat volumul materiei cenusii ( tesutul noduros intunecat care contine miezul celulelor nervoase) si al materiei albe ( manunchiurile de fibre nervoase care transmit semnale in sistemul nervos) in creierele a mai mult de 1400 indivizi. Au studiat si informatiile provenite de la muschi, care arata cum cai ale materiei albe se extind prin creier, legand diferite regiuni ale acestuia.
Echipa de cercetatori a gasit cateva deosebiri structurale intre femei si barbati. Hipocampul stang, de exemplu, o arie a creierului asociata cu memoria, a fost de obicei mai mare la barbati decat la femei. In fiecare regiune, totusi, s-a putut vedea o semnificativa zona comuna si femeilor si barbatilor; unele femei aveau un hipocamp mai mare sau mai asemanator cu al barbatilor, de exemplu, in timp ce hipocampul unor barbati era mai mic decat cel al unei femei obisnuite.
Pentru a se putea adapta la aceasta zona de intersectie, cercetatorii au creat un continuum de „feminitate” si „masculinitate” pentru intregul creier. Zona masculina continea trasaturi mai tipice pentru barbati, in timp ce zona feminina continea versiunea acelorasi structuri, dar mai des intalnite la femei. Apoi, echipa a punctat regiune cu regiune pentru a descoperi unde gasesc acel continuum barbat/femeie.
Cele mai multe dintre creiere s-au dovedit a fi un mozaic de structuri masculine si feminine, a raportat online echipa pentru Academia Nationala de Stiinte. Functie de aria pe care au cercetat-o, intre 23% si 53% dintre creiere contineau un amestec de regiuni care puteau fi incadrate la capatul masculin sau la cel feminin al spectrului. Foarte putine dintre ele – intre 0% si 8% - contineau toate structurile strict masculine sau feminine. Nu exista un tip de creier specific feminin sau masculin”, spune Joel.
Dar atunci cum se poate explica faptul ca barbatii si femeile par a se comporta diferit? Si aceasta idee e posibil sa fie doar un mit, spune Joel. Echipa sa a analizat doua seturi de date care evaluau comportamente stereotipice cu un grad inalt de apartenenta la un anume sex, cum ar fi jucatul de jocuri video, crearea de albume sau felul in care se face baie. Indivizii s-au dovedit la fel de variati in comportament si pentru aceste masuratori: doar 0.1% din subiecti au aratat comportamente specifice doar femeilor sau doar barbatilor.
„Nu are sens sa vorbim despre natura masculina si cea feminina”, spune Joel. „Nu exista o singura persoana care sa aibe toate caracteristicile masculine si alta care sa le aibe doar pe cele feminine. Sau, daca ea exista intr-adevar, este o raritate”
Aceste descoperiri au implicatii largi, spune Joel. De exemplu, sustine ea, cercetatorii care studiaza creierul e posibil sa nu mai fie nevoiti sa compare barbatii cu femeile cand isi analizeaza informatiile. Sau, spune ea, extrema varietate a creierelor umane submineaza justificarile pentru educatia uni-sex, bazata pe diferentele innascute dintre femei si barbati, si poate chiar definitiile noastre pentru gen ca si categorie sociala.
Aceasta cercetare „contribuie decisiv la conversatie”, spune Margaret McCarthy, un neurofarmacolog la University of Maryland School of Medicine din Baltimore, care studiaza interferentele legate de gen in bolile mentale si neurologice. Dar ea nu este de acord ca apartenenta la un anume sex sa nu mai fie o variabila de luat in considerare cand se studiaza creierul. Ea foloseste rozatoarele pentru a evalua, de exemplu, de ce masculii sunt de cinci ori mai inclinati sa dezvolte autism, sau de ce femelele sunt de doua ori mai inclinate sa sufere de depresie.
„Prin studiul comparativ al creierului masculin si al celui feminin, avem o unealta minunata de a explora interferentele biologice ale acelor diferente”, spune ea. „ Faptul ca [Joel] sugereaza sa abandonam titulatura de masculin si feminin este, cred eu, prea mult.
http://www.sanatatesistaredebine.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu