Autor Adrian Dvir
(reluarea art. din 20 oct.2010)
(continuare)
ASISTENŢII MEDICULUI-ŞEF X3: NATAN ŞI SHAMIYA
În perioada tratamentului meu la Chaya, am
observat în partea din spate sălii, două creaturi care se ocupau de
probleme
tehnice ale echipamentului medical. Chaya mi-a spus că, sunt asistenţii
doctorului X3 ; semănau cumva cu fiinţele ET din filme. Toată discuţia s-a
purtat cu X3, Gideon şi Maya. Nu am angajat o discuţie cu cele două entităţi.
Se părea că ei nu doreau să iasă în evidenţă fapt pentru care nu le distigeam
decât conturul.
Prin luna martie 1997, câteva entităţi ET au
venit acasă la mine pentru un consult medical. M-am aşezat la calculator pentru
a stabili legătura cu ei. S-au identificat ca asistenţi ai dr.X3. I-am întrebat
cum se numesc. Primul s-a prezentat sub numele de Natan iar a doua, Shamiya. Un
alien din spatele meu a observat râzând că, în sfârşit, şi-au luat nume
pământean.
La următoarea întâlnire, de data aceasta la
Chaya, m-am decis să-i abordez.
Adrian: De pe ce planetă sunteţi voi?
Natan: Planeta noastră se numeşte Million 4. Este cam un
sfert dinTerra. Soarele este foarte slab. Pe planetă nu există apă lichidă ci
doar gheaţă. Temperatura este foarte scăzută. In mare parte, planeta nu este
locuită. Există doar căteva forme de viaţă pe ea.
Alimentele necesare sunt aduse de pe alte
planete, cele autohtone fiind obţinute cu tehnologii avansate.
Adrian: Aceasta este planeta pe care specia voastră
s-a născut şi s-a dezvoltat?
Natan: Nu. Noi am emigrat pe această planetă cu
câteva secole înainte, deoarece planeta noastră s-a pierdut şi neamul nostru
s-a împrăştiat pe cîteva planete mai apropiate. În prezent suntem refugiaţi.
Adrian: Cum aţi ajuns în echipa medicală al dr. X3?
Natan: În urma publicării unui anunţ. Era o ofertă
pentru cadre medicale şi tehnice şi am decis să mă înscriu.
Adrian: Aveţi soţie şi copii?
Natan: Este o informaţie particulară.
Shamiya a râs la ceea ce a spus Natan. Se pare
că atinsesem un punct sensibil. Ei se născuseră mai degrabă prin procedee genetice de laborator. De
fapt, ei nu sunt concepuţi natural, în familie, ci sunt produse de eprubetă.
Pe data de 13 iulie, am aflat de la Chaya că
Natan şi Shamiya se reîntorseseră acasă, fiind înlocuiţi de alţi doi asistenţi
proveniţi de pe aceeaşi planetă. Ea a afirmat că acele ‘’creaturi formate în
eprubetă ’’, nu şi-au ales nume omeneşti, numele lor original pronunţându-se cu
gura larg deschisă. Apoi, a simţit că a insultat pe unul dintre ei pentru că
acela a întrebat-o dacă are probleme cu faptul că ei sunt concepuţi în
laborator. Chaya şi-a cerut scuze spunând că nu a avut intenţia de a-l insulta,
la care el a negat că s-ar fi simţit insultat. A mai aflat că noii veniţi erau
doar pentru o scurtă perioadă. La scurt timp, Natan şi Shamiya au revenit.
O observaţie: în timp ce restul echipei
medicale se afla pe nava spaţială, Natan şi Shamiya au rămas în urmă pentru a
supraveghea echipamentul. Când i-am întrebat de ce nu s-au alăturat celor de pe
navă, Natan mi-a răspuns că ei nu au avut permisiunea. Am mai aflat, de
asemenea, că ei nu erau autorizaţi să aibă acces liber la Centrul de Comandă şi
Comunicări Telepatice; puteau comunica doar cu membri grupului medical cu care
lucrau, şi numai pe subiecte privind activitatea pe care o desfăşurau, nu şi
despre probleme personale.
O CEAŢĂ SUB FORMĂ DE SPIRALĂ
În decembrie 1997, am întâlnit un fenomen
straniu. Aşa cum obişnuiam, am încercat, în timpul unui tratament, să ”văd”
cine se află prezent. Ochiul „minţii” mele era înconjurat de o ceaţă spiralată,
de forma unui mic ciclon. Avea diametrul de câţiva metri iar înalţimea de un
metru şi jumătate. Ceaţa nu se răsucea, părea statică. În interiorul ei am
observat umbre care se mişcau; erau ale unor fiinţe care se ocupau de
tratamentul medical în curs. După prima apariţie, m-am obişnuit cu acest mod de
a vedea. Dacă doream să văd ceva anume, mintea mea îmi punea la dispozitie
imaginea dorită, cu figurile care se mişcau în interiorul ceţii. În timpul
tratamentului, m-am ridicat şi am părăsit sala. Am avut impresia că cineva
alerga după mine. Am „văzut” o mică făptură înconjurată de acel ciclon de
ceaţă. Întinzându-şi braţele, creatura părea că-mi cere să revin în sala de
tratament.
Am telefonat lui Chaya şi i-am povestit ceea ce „văzusem”.
A încercat si ea să „vadă” şi a izbutit să aibă imaginea acelor
A încercat si ea să „vadă” şi a izbutit să aibă imaginea acelor
Creaturi.
În centrul „tornadei” se afla o creatură de
culoare roz, foarte delicată, cu înalţimea de cca 80 cm. Se putea percepe şi un
fel de bâzâit. Alien i-a explicat Chayei că spirala de ceaţă era un câmp
energetic ce servea două scopuri: ca strat protector şi ca mijloc de
comunicaţie. Creaturile
veniseră de câteva săptămâni şi erau de pe planeta Marte. La fel ca şi
alte creaturi din echipa medicală, nici acestea nu erau constiutuite din
aceeaşi materie ca noi. Existenţa lor pe Marte nu poate fi reperată cu
mijloacele de observaţie pământene. Asta ar explica îngrijorarea nedivulgată a
cercetătorilor umani, care doar public susţin că nu ar exista viaţă pe această
planetă.
* * *
În ziua următoare am plecat să tratez pe
cineva spitalizat. În timp ce-mi conduceam maşina spre spital, am „observat” un
avion de formă rotundă care zbura pe deasupra maşinii mele. În interiorul navei
zburătoare se aflau cinci mici creaturi. Creaturile au stabilit legătura cu
mine şi s-au justificat că doresc să ajungă şi ei tot la spitalul spre care mă
îndreptam eu. Dorinţa mea de a „vedea” interiorul avionului, au primit-o cu
plăcere. Era un habitaclu destul de restrâns. Încăperea era de formă rotundă,
nu mai mare de cât o sufragerie „standard”. În centrul pardoselii era o proieminenţă
spre exterior, unde am presupus că se afla motorul. O lumină difuză şi calmă se
răspândea în interiorul avionului, ai cărui pereţi aveau culoarea ivoar.
* * *
M-am oprit la o benzinărie, intenţionând să-i
întreb pe cei din avion dacă nava lor avea nevoie de combustibil, pentru a
zbura. Am primit imediat răspunsul că nu. Pe întreaga durată de folosinţă,
avionul nu mai trebuia alimentat, de cât iniţial. Vehiculele lor funcţionau pe
alt principiu decât ale noastre, dar n-au reuşit să-mi explice mai mult. Deşi
comunicarea nu era verbală, ci prin gânduri, totul se înţelegea
perfect. Eram curios să le cunosc fizionomia şi imediat unul dintre ei
şi-a dezvelit parţial faţa. Nu era o faţă umană. Era mică şi rotundă, cu o
tentă de culoare oranj, şi un cap roşu, fără păr. Ochii erau rotunzi, cu pete
brun-oranj în interiorul pupilelor. Am înţeles că ceea ce vedeam era o faţa
„gândită”.
Principala diferenţă dintre imaginaţie şi
imaginea telepatică este că atunci când îţi imaginezi, poţi avea orice, în timp
ce imaginea telepatică este unică şi bine definită. Faptul că am văzut doar o
parte a feţei unei creaturi era o certitudine că utilizam o transmisie
telepatică (dacă ar fi fost imaginaţie, imaginea s-ar fi putut extinde la toată
faţa şi aş fi putut să o modific).
Ajuns la spital, m-am grăbit să ajung la
pacient, mergând pe coridoare şi utilizând ascensorul.
Am avut impresia că sunt urmat în de aproape
de un Being, pe care l-am chestionat telepatic. Mi-a răsuns că stătea aproape
de mine pentru ca numai aşa putea să vadă împrejurilile fizice, ajutându-se de
ochii mei.
Pentru conformitate,
(C.M.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu