Comunicare cu spiritele naturii.

(iunie 2014; channeler Suzanne Lie)
Traducere Const. Mihăilescu.

„ Lanterna”:  

În urma căderii de la înălțime, Jason și Sandy s-au ales cu multe vânătăi și se aflau într-o stare avansată de epuizare. Nu se știe cum, pe un teren foarte accidentat, au reușit să ajungă până la micile lor corturi, unde s-au băgat în sacii de dormit, așa murdari cum se aflau. Au adormit imediat. Cel puțin așa au considerat ei. De fapt, în noaptea aceea, ei au fost teleportați pe o navă spațială unde au fost supuși unui intens tratament de recuperare, într-un spațiu al navei pe care-l puteți numi Camera de Restaurare. Acolo li s-au vindecat leziunile si au fost revitalizați.

Suzanne

Dimineața când s-au trezit în corturi, la răsărit de soare, mai exista încă o ceață destul de deasă dar, spre surprinderea lor, starea de sănătate li se îmbunătățise radical, rănile importante fiind aproape vindecate. Își aminteau că în seara care trecuse, când au ajuns la corturi, se aflau într-o stare extrem de gravă. Acum, dimineața, aproape că nu mai aveau nimic.

„Ieșind din corturi, am făcut niște cafea fierbinte și ceva mâncare caldă, de tabără. Au servit micul dejun în tăcere, profound preocupați de ceea ce ni se întâmplase în noaptea trecută, de fapt chiar de la producerea accidentului. ” 

Persista încă o ceată atât de deasă încât abia dacă se zăreau între ei, deși se aflau la mică distanță unul față de altul, suficientă pentru a putea avea o conversație. Intrigați, cei doi au încercat să-și amintească ceea ce se părea că au visat în noaptea care trecuse. Jason și Sandy a început să-și compare visele, dându-și seama că avuseseră un „vis” comun și anume acela că au fost transportați, nu se știe cum, pe o navă spațială.

"Îmi puteam aminti că mă aflam într-o cameră, unde, probabil, am dormit toată noaptea, a declarat Sandy. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, în acest timp am fost supuși unor terapii de vindecare. Da, sigur am fost tratați medical, cumva."

"Da," a confirmat Jason: "cred că am fost într-o cameră de reanimare și tratament. Nu e de mirare că ne simțim mult mai bine decât aseară. Mi-era teamă că am fost într-adevăr răniți foarte serios, dar sigur am trecut printr-o stare de șoc, din momernt ce, cu toate rănile și loviturile pe care le aveam, nu am simțit dureri atroce, așa cum era de așteptat. Oare, am fost, cu adevărat, duși pe o navă? "

„Lanterna”: "Da", i-am răspuns. "Noi nu înțelegem cum voi ați putut continua să străbateți drumul accidentat și în pantă, neajutați de nimeni, pentru a ajunge la corturi."

"Cum se face că nu-mi amintesc prea mult?", a întrebat Sandy.

Este comun faptul că oamenii care sunt răniți și duși la sala de reanimare, nu-și amintesc aprope nimic. De asemenea, este foarte probabil ca să se fi produs o reanimare a corpurilor voastre de lumină care a produs o rapidă vindecare a corpului fizic. Acesta a fost unul din multiplele cazuri în care vindecarea corpului fizic se produce rapid prin terapia asupra corpului de lumină."

"Lumina noastra ne poate vindeca?", au întrebat cei doi.

"Este mai mult ca sigur că corpurile voastre de lumină nu au suferit importante leziuni, ceea ce a permis, celor care v-au salvat, să acționeze cu bune rezultate asupra corpului energetic,efectul transmițându-se trupului material. Printr-un efect de rezonanță în plan energetic, s-au putut efectua manevre care au readus echilibrul și vindecarea în partea ființei existentă în 3D. Dar, așa cum a spus Sandy înainte, „nava” voastră de pe Pământ este înconjurată de corpul vostru de lumină (aura) asupra căruia cei din alte lumi știu cum să acționeze.”

"Cum vă simțiți acum?" 

„Confuz", a spus Sandy și Jason a fost de acord.

"Cum se face că ei nu au îndepărtat murdăria de pe corpurile noastre, atunci când am fost în Cameră de Reanumare?", a întrebat Jason.

„ Ați putea fi surprinși, dacă v-ași spune că a existat între voi și elementalii planetei o legătură spirituală îndelungată iar proba materială (noroiul) ei au vrut s-o mențină până la deplina și sigura voastră salvare!?”

„ Poate că asta ar explica, măcar parțial, ciudatele vise pe care le-am avut noaptea trecută", a spus Sandy. „Am păstrat din vis imaginea unor pitici (gnomi) care mă înconjurau. Îi percepeam ca fiind foarte preocupați de o anume activitate (salvarea noastră ?! ) Mă simțeam ca în timpul copilăriei când, în multe din visele mele, vizitam Țara Faerie."

„ Am avut vise similare", a spus Jason. „ M-am văzut copil când adoram să mă joc în noroi din care „costruiam” mici case. Uneori, satele astea rămâneau și se uscau la soare, singura mea problemă fiind cum să-mi fac câinele să nu mi le distrugă. Mi-amintesc că, în copilărie, am mai trăit sentimentul acesta pe care mi l-a oferit ceața deasă de acum, care a pus stăpânire pe noi câteva ore bune. Fără a avea o explicație anume, am iubit și iubesc această ceață”.

"Pot să mai adaug că în multele plimbări pe care le făceam în copilărie, pe vreme cu ceață,  câinele meu mereu găsea calea înapoi spre casă. A trecut mult timp decând nu mi-am mai amintit de copilărie. Am făcut-o acum, cu plăcere și emoție. În copilărie vorbeam copacilor, animalelor, norilor etc. căci aveam convingerea fermă că ele mă ascultau și erau ființe vii, ca și mine”.

"Este interesant modul în care vorbim despre copilăria noastră. Crezi că se datorează faptului că am vorbit cu pământul și elementalii eterici? ", a întrebat Sandy.

"Poate că am făcut asta când eram copii și am uitat. Îmi amintesc, de asemenea, că vorbeam păsărilor, păpușilor, plantelor și chiar gândacilor. Știam că totul și toate trăiau ca și mine și aveau înțelegerea lor. Mai târziu, după ce am mai crescut, am început să cred că acest comportament era ridicol, și am renunțat. Acum știu că cel care avea dreptate era copilul din mine. "

„Lanterna”: Chiar mai sus, dincolo pe deal este un lac minunat. Aveți posibilitatea să vă splați și să vă curățați hainele. Nu uitați însă că și acolo aveți ocazia să comunicați cu elementalii aerului, apei și ai ceții”

SANDY:

Am putut auzi mesajul jovial al „Lanternei” că el ne-a făcut pregătirea pentru următoarea provocare. Din fericire, traseul nu a fost prea abrupt, așa ne-am putut deplasa suficient de ușor. Aș putea spune că Jason a fost un pic îngrijorat și l-am simțit foarte protector cu mine. Din mesajul anterior al „Lanternei” am înțeles că eu suferism mai multe vătămări decât crezusem inițial. Oricum, am fost binecuvântați să avem prieteni galactici care să ne sară în ajutor.

Când eram pe punctual de plecare, Jason a venit și m-a îmbrățișat prelung: "Poate că ceea ce s-a întâmplat noaptea trecută a fost din vina mea. Îmi pare rău. Ne-am fi putut răni foarte grav! "

"Poate, dar suntem vindecați acum.”, i-am răspuns.

„ Am de gând să încerc să primesc mai multă Lumină în ființa mea. De altfel, am o senzație de căldură în interior, foarte diferită de tot ceea ce am experimentat până acum "

"Am aceeași senzație și eu" mi-a declarat imeditat Jason.

L-am asigurat pe Jason că nu a fost vina lui că am căzut. "Suntem împreună în tot ceea ce facem în această drumeție", i-am spus și l-am îmbrățișat.

"Acum, haide să depășim această ceață și să ajungem la lac”.

***

Scurta călătorie până lac nu a fos însă deloc ușoară. Partea ușoară a trecut repede după care a trebuit să pășim cu foarte mare atenție, amintindu-ne de cele ce ne spuseseră în vis elementalii. Am fost realmente fericiți la gândul că prietenii noștri, gnomii, ne supravegheau și ne atenționau, prin starea de crescută intuiție pe care o aveam. Atunci, am fost convinși că acești minunați prieteni au fost cei care ne-au salvat și ne-au condus până la corturi, în noaptea accidentului.

Mi-am amintit de momentul în care mi-am pierdut echilibrul și de starea de perplexitate asupra a ceea ce mi se întâmpla.

Apoi, s-a întâmplat ceva ce nu am putut înțelege. Era ca și cum o mână invizibilă m-a tras înapoi în starea de echilibru.

După ce m-am echilibrat și mi-am recăpătat concentrarea, am auzit râsul „Lanternei” care ne spunea: "Amintiți-vă că voi extistați cu mult dincolo de sinele vostru fizic."

Jason a spus încet, "despre ce vorbește?"

"Îți voi spune mai târziu. Amintește-mi asta, căci memoria mea 3D este foarte fluctuantă. "

De data asta am auzit râsul lui Jason care a spus: "Da, crezi că a mea este mai brează?"

Ca și cum râsul nostru ar fi eliminat greutatea parcurgerii drumului, amândoi ne-am întors privirea moment în care am văzut un deal cu pante line care conduceau spre un mirific lac. Jason și eu literalmente am luat-o la fugă spre acel deal, scăpând pe jos bagajele șI nu ne-am mai oprit decât în apele limpezi ale lacului. În depărtare, am auzit râsul reconfortant al „Lanternei”. Când corpul meu a simțit plăcerea atingerii apei, un sentiment de descătușare și ușurare ne-a cuprins trupurile. Atunci am avut sentimentul clar că am fost primițI cu bucurie în casa prietenilor noștri nevăzuți, elementalii. M-am scufundat și am deschis ochii în apă pentru a vedea, eventual, niște pești. Nu am văzut pești, în schimb, minunate ființe, cu o fizionomie diafană, se deplasau prin apă cu o ușuirință și naturalețe de invidiat. În interiorul meu am auzit clar: " om drag, bună ziua! Noi suntem ondinele. Suntem elementalii apei și trăim în cea de a cincea dimensiune”. Am fost atât de fascinat, de hipnotizat, încât prezența lor minunată m-a făcut să uit cât de departe de mal mă aflam și cât de adânc înotasem. Când am revenit la suprafață, eram complet dezorientat și nici pe Jason nu l-am mai zărit. Sunt un bun înotător, așa că nu m-am speriat dar nu m-am putut orienta unde era punctul în care sărisem în apă. "Urmază-ne!" am auzit niște voci șoptite. M-am scufundat pentru a observa ființele care mă ghidau. „ Aș putea avea încredere în ei?” mi-a trecut prin minte. Am decis să înot pe spate și să privesc cerul. Nori alburii se preumblau pe cer și atunci mi-am amintit că există nu numai spirite ale apei și pământului dar și ale văzduhului.

Deodată, am auzit: "Bună ziua, ființă umană! Noi suntem Sylphs. Suntem elementalii aerului și trăim în cea de a cincea dimensiune. Vrem să știi că poți avea încredere în prietenii noștri Ondine, elementalii apelor. Acum noi vom despărți norii pe care-i vezi pe cer, deasupra ta și vom forma o cale pe care te rugăm să o urmezi pentru a ajunge la mal, acolo unde dorești”.

Și, credeți sau nu, miracolul s-a produs: norii s-au despărțit lăsând o cale deschisă către mal. Am realizat că este mult de înotat până acolo și mă întrebam dacă nu este chiar peste posibilitățile mele. "Nu-ți face griji," am auzit vocea ondinelor și a spiritelor aerului. Percepeam acele voci în inimă. „Te ajutăm să ajungi la prietenul tău” 

De această dată am avut o încredere deplină și am urmat calea indicată de spărtura dintre nori. Interesant și inedit era că atunci când înotam cu fața la apă vedeam deplasarea grupului de ondine iar când înotam pe spate mă puteam orienta după „calea norilor”. În ceea ce privește energia de care aveam nevoie să înot pe acea distanță destul de lungă, am simțit că aceste minunate ființe mi-o transmiteau, odată cu curajul și optimismul că sunt în siguranță și mă deplasez fără riscuri.

Eram atât de absorbit de ceea ce mi se întâmpla că nici nu am auzit sau observat că o barcă, în care se afla Jason, se apropia de mine. La un moment dat m-am auzit strigat de prietenul meu. Când am văzut barca, am fost atât de încântat că am luat o înghițitură de apă și, involuntar, m-am scufundat. Instantaneu, prietenul a fost orientat de grupul de ondine spre locul în care mă aflam. Doar în câteva secunde Jason a ajuns la mine și m-a tras la suprafață., Într-un fel am observat și o materializare a ”Lanternei” care a dat o mână de ajutor pentru a fi tras la bordul bărcii. Cum pe ”Lanternă” îl văzusem cum se apropia de mine pe o mică bărcuță, l-am întrebat: " De unde ai făcut rost de barcă?” La care el mi-a răspuns, zâmbind ștrengărește:„ Simplu, am materializat-o”

***

Mai târziu, în acea seară, când am făcut un foc de tabără, în timp ce sorbeam o cafea, Jason a spus: "Am că crezut elementalii plecaseră dar ei s-au întors și ne-au ajutat."

Puzderia de stele își reflecta lumina în apele lacului și atunci am AM ȘTIUT CĂ NU SUNTEM SINGURI și că suntem una cu Mama noastră Gaia, pentru totdeauna.

NOTĂ DE LA SUE:

Unul dintre lucrurile cele mai minunate pentru mine a fost să înot în lacuri de munte, mai ales după o plimbare lungă pe traseu. Din fericire, nu am avut problemele pe care Sandy și Jason le-au întâlnit, dar m-am bucurat de reflexia stelelor în apa lacului. Imaginea a fost una mirifică, de neuitat, și, parcă, era un răspuns la gândurile care mă frământau. Nu voi uita niciodată acea viziune. Pentru mine Natura este o ființă vie. Sper că este același lucru pentru voi.

SURSA: http://suzanneliephd.blogspot.nl