SATURN, planeta giganţilor(16)

(Din cartea SATURN, dictată de Domnul, prin channeling, lui Jakob Lorber)

(continuare)

Oamenii de pe Saturn

Până acum am prezentat deja câteva date importante despre saturnieni.

Plecând de la originea omului pe Saturn, trebuie să spunem că, la fel ca şi pe Pământ, toate fiinţele umane saturniene sunt descendentele unui singur cuplu. Istoria saturnienilor este mai veche cu mai bine de un milion de ani decât istoria pământenilor. De-a lungul vieţii, un cuplu de saturnieni rareori are mai mult de patru copii. De aceea este firesc să spunem că planeta este mult mai puţin populată decât Pământul. Comunităţile săteşti, specifice Pământului, sunt o raritate pe Saturn. Ipotetic vorbind, dacă un pământean ar vrea să călătorească pe drumul cel mai scurt dintre doua aşezăminte (localităţi) saturniene vecine i-ar trebui cel puţin 10 – 12 zile de mers continuu. La şes, locuinţele sunt, ca şi pe la noi, mai apropiate decât la munte. O aşezare umană saturniană cuprinde, de regulă, 1000 - 5000 de suflete care formează o singură familie (în sensul de neam).

Casa preferată a saturnianului este, am mai spus-o, arborele - soare (gliuba). Pe ramurile groase şi orizontale ale acestui arbore îşi construiesc oamenii locuinţele. In felul acesta, un singur arbore reprezintă echivalentul unei localităţi, căci el este suficient de mare, de ramificat şi de întins încât să cuprindă un neam întreg. Să nu vă imaginaţi că aceasta ar însemna că vecinii trăiesc într-un spaţiu aglomerat. Pentru a preveni întrebări privind comoditatea de a locui pe aceste crengi, ni se spune că ramurile orizontale ale copacului sunt atat de late şi de groase încat pe una singură ar putea încapea cea mai mare gospodărie pământeană, cu curte, garaj, anexe şi alte acareturi. Dacă ar încapea şi o livada? Nu ar fi necesară căci multele crengi secundare ale pomului sunt pline de fructe.

Presupunând că un om ar cădea din copac, nu i s-ar putea întampla nimic rău căci, aşa cum am mai spus cu altă ocazie, forţa de gravitaţie a planetei, este mult diminuată faţă de cea a Pământului, în special, din cauza influenţei primului inel.

Dar aceşti copaci nu reprezintă unica locuinţă a saturnienilor, deşi este de departe cea mai preferată. In perioada mai răcoroasă, de umbră, locuitorii trăiesc în alte tipuri de case, construite în special din lemn tăiat din arbori şi finisat. Mai au si case pe care le utilizează drept magazii pentru păstrarea alimentelor. Atunci cand folosesc focul în gospodarie acesta nu se face niciodată în locuinţele din copaci.

Casele saturnienilor au forma de stea cu 8,16 sau 32 de colţuri şi sunt fără acoperiş. In centu se găseşte o cameră circulară în care se păstrează hrana. Interesant este că zidul casei este mai scund decât înalţimea unui saturnian adult, pentru a da posibilitatea proprietarului să privească afară, fără sa iasă din casă.

Câteva cuvinte despre casele din arbori, numite de ei locuinţele vii. Forma lor este complet circulară, cu o intrare orientată spre Est. Podeaua interioară a caselor este complet uniformizată. Pe ea sunt sădite seminţe de iarbă, din care creşte un gazon scurt dar bogat, asemănător cu mocheta. Iarba aceasta este foarte rezistentă; dacă este călcată îşi revene imediat ce ai ridicat piciorul.

In centrul casei se află o vatră destul de mare şi acoperită cu iarbă. Diametrul acestei vetre este de cca 180 metri iar înălţimea de la sol ajunge cam la jumatatea coapselor unui bărbat saturnian.Vatra este utilizată ca loc de servirea mesei (adică, nu este o vatră unde să se facă focul). La cca 65 m de această vatră/masă, se afla un trunchi de piramidă cu baza de aprox.trei ori mai mare decât diametrul vetrei. Spaţul din vârful piramidei este suficient de mare pentru ca un bărbat să stea confortabil. Piramida are înălţimea de un stat de om şi este acoperită cu iarbă. Ea serveşe drept amvon pentru patriarhul familiei. In fiecare zi, la apusul soarelui, cel mai bătrân membru al familiei se urcă pe aceasta platforma, în timp ce familia se adună la baza piramidei pentru a asculta care este voinţa Marelui Spirit pentru noaptea şi ziua care urmează. In partea de vest a locuinţei există un perete circular acoperit cu iarbă. Este mai larg dar mai puţin înalt decât amvonul. Este prevăzut cu numeroase curburi care reprezintă separeuri servind ca loc de odihnă pentru membri familiei. Bărbaţii dorm totdeauna cu faţa către răsărit iar femeile, către apus (n.m. consider ca traducerea este inexactă, corect fiind că nu faţa este orientată către est sau vest ci capul). Când dorm, poziţia nu este complet orizontală ci la un unghi de înclinare de 30 de grade. In aceste locuinţe comune de familie, zona din jurul arborelui (cu funcţie de localitate) are o suprafaţă suficient de mare ca să necesite o deplasare de mai multe zile pentru a ajunge la urmatorul arbore locuit. In această extinsă zonă se găsesc şi acele imprejmuiri unde îşi ţin saturnienii animalele şi acareturile, despre care am mai vorbit.

La marginea proprietăţilor de familie există păduri întinse de arbori-pâlnie, iar la şes, în special în partea de nord a marilor lacuri, păduri de arbori-piramidă care se întind pe suprafetepatrate.

Modul de organizare a gospodăriilor saturnienilor.

Cine este capul unei aşa numeroase familii saturniene ? Cel mai vârstnic membru al sau. El îndeplineşte şi funcţia de mare preot al familiei. După moartea lui, locul i-l va lua fratele urmator ca vârstă, s.a.m.d., până la ultimul frate. In continuare, ar urma primul fiu al primului patriarh.etc. Regula este că cele două funcţii (şeful familiei şi patriarhul) vor fi cumulate de cea mai în vârstă persoană de sex masculin.

Când familia devine prea numeroasă (cam dupa a 5-a generaţie) se produce o separaţie: fratele cel mare preia responsabilitaţile familiei, iar urmatorii doi fraţi mai tineri îşi iau familiile şi bunurile, la care se adaugă şi o zestre din partea fratelui mai vârstnic, şi se mută într-un copac (gliuba) nelocuit. După ce găsesc un asemenea copac, ei îşi rostesc rugăciunile de recunoştinţă, iar cel mai vârstnic dintre ei invocă binecuvantarea Marelui Spirit pentru susţinerea noului domiciliu. După rostirea rugăciunii, fratele devenit cap de familie, face câtiva paşi mai încolo şi începe să se roage singur. El roagă Marele Spirirt să-i dăruiasca un Spirit de Lumină, la fel cum a avut şi tatăl său, pentru a cunoaşte totdeauna voinţa Marelui Spirit. Când Siritul de Lumină apare, patriarhul îl roagă să binecuvânteze acel copac pentru a deveni locuinţa noii familii iar pe el să-l conducă în locul pe care-l va ocupa în viitor ca patriarh. Spiritul îl va conduce pe noul patriarh exact în locul în care i-a apărut prima oara, după care Spiritul dispare, nu înainte însă de a-i transfera noului patriarh energiile necesare acestei noi calităţi. Abia acum noul patriarh va reveni la locul unde şi-a lăsat familia, care, în tot acest timp a stat aplecată la pământ, în rugaciune de mulţumire Marelui Spirit. După ce-şi rostesc rugăciunea de mulţumire pentru noua locuinţă şi noul patriarh, membrilor familiei li se repartizează ramurile copacului pe care îşi vor ridica locuinţele. Sub îndrumarea patriarhului, în zilele următoare, vor începe şi lucrările de organizare şi construire a gospodăriei (de la sol). Asemenea evenimente se întampla destul de rar şi, din această cauză, înfiinţarea unei noi gospodării este un prilej de mari satisfacţii si bună-dispoziţie.

In general, lucrarile de amenajare nu durează mai mult de o zi saturniană (30 de zile pământene). Acţiunea de constructie şi instalare este mult ajutată de horud, leul saturnian şi de maimuta fur. In această perioadă se construiesc şi se amenajaza : casa, grajdurile, grădinile, bazinul colector de apă (în jurul unui arbore al ploii), canalizarea de aducţiune a apelor de la un izvor de munte, pentru iazul central, canalizare executată din cochilii de melci sau tigve ale arborelui-pâlnie. Uneori, este cazul răririi unei plantaţii de arbori pentru amplasamentul unora dintre aceste obiective sau înfiinţarea unei zone de grădinărit, lucrarile de defrişare fiind executate în special de horud. După încheierea lucrărilor, patriarhul familiei binecuvântează proprietatea, iar membrii familiei încep să semene soiurile de pomi fructiferi doriţi. Când toate lucrările au fost încheiate, familia intonează o rugaciune colectivă adresată Marelui Spirit, rugându-l să-şi reverse binecuvântarea asupra noii gospodării şi culturilor înfiinţate.

Abia după încheierea tuturor acestor lucrări, se demarează ultima şi cea mai importantă acţiune, şi anume plantarea templului în care vor oferi Marelui Spirit ofrande. Lucrarea aceasta este executată exclusiv de către patriarh şi de primii doi fii ai săi. Acţiunea începe în locul în care a apărut prima oară mesagerul divin, cu invocarea acestuia, de către patriarh, implorând să i se indice locul în care va trebui să înalţe templul. In cazul în care Spiritul de Lumină nu apare, înseamnnă că locul ales este chiar acela. Dacă Spiritul apare, el îi va indica patriarhului locul ales pentru templu. Chiar la semnul indicat, patriarhul va construi amvonul templului. 

După acest ceremonial, patriarhul va da fiilor seminţele sfinţite de Spiritul de Lumina, seminţe care vor fi îngropate pe traseul care va delimita templul. Numai altarul va fi plantat de însuşi patriarhul, restul va cădea în sarcina fiilor acestuia.

Pentru altar este utilizată sămânţa arborelui bruda (arborele-rază), pentru restul folosindu-se sămanţa arborelui-oglindă (ubra). Templul va avea forma eliptică şi va fi înconjurat de arbori-zid, din cea mai nobilă specie (scoarţa acestui arbore nobil are culoarea unei suprapuneri de curcubeie şi un puternic luciu metalic).

Totul se finalizează cu un mare festin familial, binevenit, dacă menţionăm că pe perioada de înfiinţare a templului, membrii familiei ţin post total (post negru) de hrană şi lichide. Masa se încheie cu o rugăciune colectivă în care cei prezenţi se vor concentra intens asupra creşterii arborilor abia însămânţaţi, implorând, simultan, ajutorul Marelui Spirit. In urma cestei concentrări colective, credeţi sau nu, plantele cresc imediat, astfel că în dimineaţa urmatoare, templul este ridicat, ceea ce pentru noi, pământenii, pare imposibil sau, cel mult, o glumă proastă. Evident, urmează o extazianta sărbatorire care poate dura câteva zile bune, familia înţelegând că este binecuvântată de Dumnezeu şi că tot ceea ce au întreprins este pe placul Domnului. Se mai poate spune şi că această creştere rapidă a templului este un fel de act de împroprietărie a familiei şi, din acel moment, nimeni nu va cuteza să conteste proprietatea daruită de Marele Spirit acelei familii.

Notă : Cartea a apărut la ed. Vydia, în anul 2003.

Pentru conformitate, 

(C.M.)