Sine al meu Superior, cu iubire îți cer ca începând din acest moment să mă îndrumi în tot ceea ce fac sau intenționez, pentru a cunoaște cele mai corecte soluții în problemele cu care mă voi confrunta în viitor. Îți cer aceasta pentru binele meu cel mai înalt, pentru evoluția ființei mele în Lumină și în afara oricărei interferențe malefice. Vreau să îmi ridic frecvența de vibrației la nivelul cel mai potrivit pentru evoluția spirituală a ființei mele în Lumină. Așa să fie!” (în sprijinul celor interesați)

Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 26 ianuarie 2011

SATURN, planeta giganţilor(6)


Jakob Lorber (1800-1864)
(Din cartea SATURN, dictată de Domnul, prin channeling, lui Jakob Lorber)                         
Vom continua să prezentăm aspecte legate de bogata vegetaţie care creşte pe planeta Saturn, mai ales că până acum am vorbit numai despre ținutul Herrifa, cea mai mare dintre cele 77 de insule, cele mai mari care compun uscatul planetei.
Ca generalitate, întreaga vegetaţie a lui Saturn poate fi împărţită în trei categorii: vegetaţie care se regăseşte şi pe Pământ, chiar dacă există şi anumite deosebiri, vegetaţie care nu poate fi asimilata celei pământene şi vegetaţie care nu se regăsaşte în nici un al tărâm din universul nostru, ea fiind proprie lui Saturn. Principalele două deosebiri dintre vegetaţia planetei noastre şi cea saturniană o constituie diferenţa de mărime şi de culoare.
Tot ceea ce creşte pe Saturn este de zeci sau sute, uneori, mii de ori mai mare decât vegetaţia de pe la noi. Apoi, în timp ce pe Pământ culoarea predominantă este verdele, pe Saturn este albastrul. Corespunzator, şi fructele care se găsesc pe cele două planete sunt deosebite nu numai ca aromă ci şi ca volum, cele de pe Saturn fiind adevaraţi giganţi.
Totul este consecinaţa atât a marimii planetei cât şi a diferenţei de durată în timp (reamintesc ca un an saturnian este echivalentul a 30 de ani pământeni). Calităţile vindecătoare ale unor plante saturniene au o putere ieştită din comun, esenţele aromatice si eterice propagându-se la distanţe enorme în întreg universul. Astfel, socul, ienuperul şi plantele cu spini de pe Pământ primesc o mare parte din virtuţile lor vindecătoare şi de la plantele de pe Saturn.
O plantă deosebită, la care vom face referire, poarta numele de hellatharinaga, care în traducere înseamnă ,,tufişul de aur cu o mie de frunze’’. Tufişul acesta creşte direct pe stâncile golaşe şi ajunge la o înalţime de 6-8 metri.În jurul tulpiniii se încolăcesc cca o mie de frunze de culoare roşie, de formă ovoidală pronunţată, lungimea fiind de cca doi metri şi lăţimea de un metru. Marginile frunzelor sunt zimţate, zimţii fiind adânci de cca 23 cm. Zimţii au culoarea albastru închis, cu decolorare treptata înspre vârful frunzei. Vârful frunzei se termină cu un mănunchi de ţepi, la fel de roşii ca şi frunza. Partea superioară a frunzei seamănă cu fierul încins, culoare care este observabilă de la distantă. Partea inferioară a frunzei este acoperită cu perişori lungi de cca 11 cm. de culoarea curcubeului. Tulpina plantei seamănă cu aurul şlefuit. 
În ceea ce priveşte florile, acestea par a fi nişte sfere roşii-aurii cu circumferinţa de cca un metru, de ele ffimd prinse două terminaţii semănând perfect cu braţele umane, cu deosebirea că în locul celor cinci degete se găsesc câte zece ţepi ca nişte raze, de culoarea aurului. Fiecare braţ seamănă cu o mână umană terminată cu un soare din care emana zece raze. În centrul florii cresc două stamine, dintre care, una este de grosimea unui braţ uman iar cealalta nu depăşeşte 2,5 cm în diametru. Stamina subţire are rol feminin şi e de culoare albă în timp ce stamina masculină, cea groasa, are culoarea roz. Ambele filamente depăşesc cu un metru caliciul şi atârnă în jos, fără a atinge însa solul. La capatul staminei feminine exista o pâlnie inversată către care se apleacă stamina masculuină care este prevazută cu un orificiu prin care se prelinge spre pâlnia feminină, din când în când, câte o picătură de lichid extrem de parfumat. Aţi inteles, desigur, este vorba de procesul de polenizare în urma căruia vor aparea seminţele.
 Culoarea florilor este albă, dar marginile petalelor sunt roşii-rubiniu. Când este înflorită, planta emană un puternic parfum, deosebit de parfumurile cunoscute pe Pământ.În afara frumuseţii şi parfumului său, planta are proprietăţi deosebite, tămăduitoare, pe care şi le pune în valoare prin emanaţiile în aerul înconjurator ceea ce îi determină pe localnici să o protejeze lăsând-o să se dezvolte în voie, fără pericolul de a fi culeasă. Numai când planta îmbătrâneşte, ei o taie şi-i recoltează seminţele (extrem de mici, semănând mai degraba cu un praf amorf), pe care le răspândesc prin crăpăturile stâncilor, în vederea creşterii altor plante. 
O legitimă întrebare privitoare la această plantă se poate referi la modul cum aceasta reuşeşte să se înmulţească pe stânci. Iata răspunsul: pe rădăcinile acestei plante cresc nişte fibre subţiri, ca nişte mustăţi, care se înfiltrează în porii stâncii fixând foarte bine rădăcina pe stâncă. Rădăcinile extrag din piatră un fel de ulei care se obţine prin acţiunea rădăcinilor care emit mici impulsuri electrice, neobservabile, procesul conducând la dizolvarea pietrei şi metamorfozarea particulelor elementare în acest ulei eteric, pe care-l absorb şi il purifică aceste rădăcini.
Merită acum să vorbim despre plantele metalice, cunoscute sub denumirea de kibri. Cu ajutorul acestor plante, saturnienii obţin toate metalele de care au nevoie. Şi pe Pământ există anumite plante care conţin într-un anumit procent matale, dar acestea sunt adevarate fabrici de obţinut metale în cantităţi industriale.
Pentru un pământean ar putea fi de neînţeles cum o plantă ar avea rădăcinile, tulpina și frunzele constituite din metal pur. Pe cale artificială s-ar putea obţine ceva care să amintească de această substantă metalică, dacă am lua o bucata de zinc si am dizolva-o în plumb. Structura care ar aparea ar semana cu un copac saturnian, numit arborele de plumb. Pe Saturn, fără cercetare ştiinţifică şi fără experimente de laborator, natura produce diferite combinaţii metalice, aşa cum le-a conceput Creatorul.
În ce priveşte iarba de pe această planetă, trebuie spus că ea este mult mai bogată şi mai înaltă, iar culoarea ei este albastru, aproape violet. Dar există diferite soiuri de plante care pot avea frunze de diverse nuanţe de albastru dar şi verde. Şi flora spontana este de o bogăţie greu de imaginat de catre un pământean. O specie de flori de câmp, numită briden, îşi schimbă forma de zece ori într-un an. Această schimbare de formă are loc la fiecare încheiere de ciclu a celei mai îndepartate luni saturniene, Titan ; din acest motiv i s-a dat denumirea de briden, care înseamnă ,,florile lunii’’.
Între vegetaţia saturniană se remarcă unele specii de muşchi alpin, numit tirbi.Muşchiul acesta se găseşte în zonele muntoase, pe stânci, la altitudini unde vegetaţia este mai săracă. Culoarea muşchiului este aurie şi creşte la cca 75 cm de solul stâncos. Pare un covor făcut din aur şi degajă un parfum puternic, foarte plăcut. Reamintesc aici particularitatea că munţii lui Saturn sunt acoperiţi cu vegetatie până la vârf dând impresia unor enorme căpiţe de fân ridicate în mijlocul pajiştilor.Din loc în loc, pot fi întalnite formaţiuni stâncoase, dar care nu au forme atât de acidentate ca cele de pe Pământ.
În sfârşit, vom mai vorbi la acest capitol referitor la plante, despre încă o plantă deosebită şi extrem de utilă locuitorilor acestui ţinut. Ne referim la planta-navă, pe numele ei saturnian, chaiaba. Aparţine familiei plantelor târâtoare, precum viţa de vie sau dovleacul de pe la noi. Din loc în loc, acest enorm vrej, îşi formează rădăcini pe care le înfige în sol, de unde işi extrage substanţele hrănitoare. Când iese din sol, planta arată ca un fir de iarbă, aducând oarecum cu stuful.Tulpina creşte până la o înalţime de 30-40 de metri ca un spic auriu, fără frunze. La vârful spicului apare un boboc albastru, care se deschide treptat într-o floare ciudată, cu petalele semănând cu zece steaguri albe şi roşii, ataşate de un ţăruş. Steagurile se desfăşoară de pe nişte paie de culoare alb-galbuie, cu înalţimea de 4 metri, la maturitate având dimensiunea de 8-10 metri. Particularitatea acestor frunze-fructe este durata lor de păstrare, fără să se ofilească.Tulpina plantei are diametrul cuprins între 75 si 225 cm. şi, deşi este în fapt un tub, are duritatea metalului. 
La jumătatea perioadei de maturizare, planta îşi formează la bază nişte mlădiţe care se împrăştie peste tot în sol. Din aceste mlădiţe cresc tulpini înalte, cu frunze late. Aceste tulpini au culoarea verde-albastruie, formă cilindrica şi sunt goale prin interior şi înălţimea, de până la 6 metri. Frunzele sunt lungi de cca 10 metri şi late de 6 m. Culoarea lor este roşie şi se aseămănă cu trandafirul. Frunzele sunt bordurate cu benzi de culoarea curcubeului. Partea interioară a frunzelor este de culoare albastru închis şi acoperită cu perişori de 27 cm coloraţi în indigo deschis. Codiţele frunzelor sunt auriu-verzui, sunt elastice şi au diametrul de până la 150 cm. la bază. Florile par a fi nişte mari clopote, cu diametrul intre 8-10 m.la gură şi 2-3m la bază. Culoarea este un galben deschis iar protuberanţele, ce cresc pe interior sub forma de pieptene, au culoarea roşu aprins. Din centrul clopotului creşte o coloană albă şi mai înaltă decât marginile clopotului având rolul de organ reproducător masculin, stamina, iar protuberanţele de pe marginea petalelor au rolul de pistil. 
După polenizare, floarea începe să se ofilească şi cade de pe pedicul fără a-şi schimba forma. Localnicii o culeg şi, din cauza moliciunii ei, o folosesc drept pernă, după îndepărtarea protuberanţelor pe care le utilizează drept cuie, căci sunt foarte dure. In ce priveste fructele, să spunem de la început că seamănă foarte bine cu o barcă. Dupa caderea florilor, care seamănă cu cele de dovleac, în locul lor încep să se dezvolte fructele. Un fruct seamănă cu un ou mare, alcătuit dintr-un fel de tablă metalică, tăiat la vârf; în interiorul lui există un alt ou, la fel, tăiat la vârf, fără ca pereţii celor două ouă să se atingă între ei. 

La maturitate, aceste fructe au o lungime de 60-8o metri şi sunt late de 30 – 40 metri. Spaţiul dintre cei doi pereţi este de cca 3 metri iar pereţii au la maturitatea fructului o grosime de pana la 2,75 metri şi duritatea metalului. Când fructul s-a copt, cade la sol, pe creanga de unde s-a desprins rămânând seminţele. Altfel spus, când ajunge la sol, fructul este gol si foarte uşor. Pe marginea acestei carcase - fruct se află un fel de pavăză, de bordură, lată de 4 metri şi care aduce cu înotătoarea peştilor.Acest fruct este utilizat ca ambarcaţiune pentru deplasarea pe apă.                                                              
Tot ca mijloace de navigaţie, saturnienii utilizează  şi frunzele acestei plante transformate în bărci uşoare prin lipirea marginilor la cele doua capete ale frunzei cu seva unei plante care creşte spontan sau cultivată.
Intr-o asemenea barcă (foarte rezistenta la loviturile valurilor) încap până la 20 de saturnieni. Uneori, asemenea bărci sunt unite pentru a forma un vas plutitor de mari dimensiuni pe care, uneori, se construiesc clădiri, creindu-se adevarate oraşe plutitoare. Planta-nava creşte din abundentă pe malul râurilor sau delimiteaza plajele oceanelor. In fiecare an saturnian, planta produce fructe de două ori, de la una singură obţinându-se 400 -500 de fructe.
Notă : Cartea a apărut la ed. Vydia în anul 2003.
Pentru conformitate, 
(C.M.)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu