Sine al meu Superior, cu iubire îți cer ca începând din acest moment să mă îndrumi în tot ceea ce fac sau intenționez, pentru a cunoaște cele mai corecte soluții în problemele cu care mă voi confrunta în viitor. Îți cer aceasta pentru binele meu cel mai înalt, pentru evoluția ființei mele în Lumină și înafara oricărei interferențe malefice. Vreau să îmi ridic frecvența de vibrației la nivelul cel mai potrivit pentru evoluția spirituală a ființei mele în Lumină. Așa să fie!” (în sprijinul celor interesați)

Totalul afișărilor de pagină

joi, 31 mai 2018

Aliații Umanității (XIV)


de Marshall Vian Summers
Traducere Const.Mihăilescu.
(continuare)


În continuare, datorită faptului că lumea voastră are tradiții spirituale bogate care au stimulat Cunoașterea individuală, cooperarea și înțelegerea umană, realitatea Cunoașterii au fost deja stabilite.
Încă odată, în alte lumi în care Cunoașterea nu a fost niciodată stabilită, posibilitatea stabilirii ei la punctul de cotitură al emergenței în Mai Marea Comunitate nu reprezintă aproape nicio speranță de succes. Cunoașterea este destul de puternică în destui oameni aici, încât ei ar putea să învețe despre realitatea vieții în Mai Marea Comunitate și să cuprindă ce se întâplă în mijlocul lor în acest moment. Acesta este motivul pentru care suntem încrezători în înțelepciunea umană. Avem încredere în faptul că oamenii se pot ridica deasupra egoismulelor lor, preocupării de sine și protejării de sine pentru a vedea viața într-un mod mai amplu și pentru a simți o responsabilitate mai mare în interesul propriei lor specii. 
Poate credința noastră este nefondată, dar avem încredere că Cei Nevăzuți ne-au sfătuit în mod înțelept în privința acestui lucru. În consecință, ne-am pus singuri în pericol fiind în proximitatea lumii voastre și fiind martori la evenimentele de dincolo de granițele voastre, care au un impact direct asupra viitorului și destinului vostru.
Umanitatea promite foarte mult. Aveți o conștiență crescândă a problemelor din lumea voastră – lipsa de cooperare dintre națiuni, degradarea mediului vostru natural, resursele voastre în diminuare ș.a.m.d. 
Dacă aceste probleme erau necunoscute de oamenii voștri, dacă aceste realități ar fi fost ținute ascunse de oamenii voștri și oamenii nu ar fi avut nicio idee despre existența acestor lucruri, atunci nu am mai fi la fel de încrezători. Însă, umanitatea are potențialul și promisiunea de a contracara orice intervenție în lumea voastră.
  Intrebare: Are Intervenția de gând să devină o invazie militară?
  Răspuns: Așa cum am spus, lumea voastră este prea valoroasă pentru a incita la o invazie militară. Niciunul dintre cei care vă vizitează nu vrea să distrugă infrastructura sau resursele naturale, care, speră ei, vor deveni cândva ale lor.
De aceea vizitatorii nu caută să distrugă umanitatea, dar doresc să o angajeze în serviciul civilizațiilor lor. 
Nu vă amenință nicio invazie militară ci o acaparare în care singuri să vă dați acordul. Ei folosesc puterea persuasiunii și inducerii în eroare a unei lumi care abea acum se trezește la civilizație. Această convingere va fi clădită pe propria voastră slăbiciune, pe propriul vostru egoism, pe ignoranța voastră față de viața din Mai Marea Comunitate și pe optimismul vostru orb în privința viitorului vostru și a semnificației vieții de dincolo de granițele voastre.
Pentru a-i contracara, noi vă oferim educația și trezirea la realitate, devoalarea, oferindu-vă cunoașterea celor care au trecut prin asemenea situații. 
Sigur, există riscul ca voi să nu credeți ceea ce vă spunem, dar asta deja este treaba și responsabilitatea pe care v-o asumați față de întreaga civilizație umană prezentă și viitoate. Și, deși nu putem fi siguri pe reacția voastră, putem garanta că, până la urmă, strădania noastră nu va fi în zadar.
  Întrebare: Puteți să influențați omenirea la fel de puternic precum vizitatorii, dar în bine?
  Răspuns: Intenția noastră nu este să influențăm indivizi. Intenția noastră este doar să prezentăm problema și realitatea în veți intra. Cei Nevăzuți furnizează metodele actuale de pregătire, căci acestea vin de la Dumnezeu. În acest sens, Cei Nevăzuți influențează indivizii în bine.
Dar există constrângeri. Așa cum am spus, este auto-convingerea voastră cea care trebuie întărită. Este puterea voastră cea care trebuie mărită. Este cooperarea voastră în rândul familiei umane cea care trebuie sprijinită. Există limite în privința ajutorului pe care o putem furniza. Grupul nostru este mic. Noi nu pășim printre voi pentru a sta de vorbă față în față. Așadar, munca de convingere trebuie dusă de voi, de la unul la altul, „din gură în gură”. Nicio putere străină nu vă poate „forța mâna”. Important este să vă comporteți cu responsabilitate față de voi și față de rasa umană.Trebuie să deveniți maturi și responsabili căci, în această chestiune, nu este loc de manifestări infantile. Cooperarea voastră unii față de alții este necesară.
Aveți acum o mare cauză de apărat, motiv suficient pentru a vă dovedi unitatea ca rasă și ca civilizație. Toate popoarele voastre vor avea de pierdut dacă una singură va accționa nesăbuit, cu credulitate, lăsându-se să cadă sub controlul extraterestru, pentru ceea ce, la început, va părea un avantaj.
(nota C.M.: în una dintre regresiile de hipnoză, accesibilă pe youtube, se afirmă că există deja un pact între China și Reptilieni prin care aceștia au obținut permisiunea de a se înfiltra pe planetă în schimbul oferirii unor tehnologii chinezilor. Ca să nu mai vorbim de SUA care are mai de mult în derulare un asemenea pact)
Libertatea umană trebuie să fie totală. Cooperarea trebuie să aibă loc în întreaga voastră lume. Căci toată lumea este în aceeași situație acum. Vizitatorii nu favorizează un grup în detrimentul altuia, o rasă în detrimentul alteia. Ei caută doar calea minimei rezistențe pentru a-și întemeia prezența și dominația lumii voastre.
  Intrebare: Cât de extinsă este infiltrarea lor în umanitate?
  Răspuns: Vizitatorii au o prezență semnificativă în rândul celor mai avansate națiuni din lumea voastră, în mod specific în Europa, Rusia, Japonia și America.
Acestea sunt considerate cele mai puternice națiuni, având cea mai mare putere și influență economică, politică și religioasă. Acolo se vor concentra vizitatorii.
Însă, ei răpesc sau pun sub control oameni din întreaga lume, pentru a-și realiza Programul de Pacificare. 
Așadar, prezența vizitatorilor este la nivel general, dar ei se concentrează pe cei pe care speră să-i convingă să le devină aliați. Aceștia pot fi guvernanți, „înalte fețe bisericești”, indivizi cu mare putere economică, financiară ori magnați ai mijloacelor de comunicare.
  Intrebare: Cât timp mai avem la dispoziție?
  Răspuns: Cât timp aveți la dispoziție? Ceva timp mai aveți dar nu vă putem spune cât, căci depinde de mai mulți factori. Dar noi venim cu un mesaj urgent de atenționare. 
Vă sunăm „clopoțelul” asupra unei probleme reale care nu poate fi nici neglijată nici evitată. 
 Din perspectiva noastră, este cea mai importantă provocare cu care se confruntă umanitatea. Este imperios necesar să devină prioritatea voastră numărul unu, mai ales că deja sunteți în întârziere, în ceea ce privește conștientizarea la nivel global. Această întârziere a apărut din mai multe motive, dincolo de posibilitatea noastră de control. 
Vă alertăm să faceți aceasta urgent și cu mare răspundere, pentru voi și pentru generațiile viitoare. Treziți-vă și acționați! A nu te implica, a spune că pe tine nu te privește este o dovadă de iresponsabilitate, chiar de inconștiență. Voi puneți bazele sociețății umane viitoare ACUM. Rezultatul este nesigur și totuși, există încă speranță pentru succesul vostru.
  Întrebare: Cum ne putem concentra pe această Intervenție, dată fiind imensitatea celorlalte probleme globale care au loc chiar acum pe planetă?
  Răspuns: În primul rând că nu există acum nicio altă problemă în lumea voastră mai de importantă ca aceasta.
Din perspectiva noastră, orice ați rezolva pe cont propriu nu va avea aproape nicio semnificație în viitor, dacă libertatea voastră va fi pierdută. Ce ați putea spera să obțineți? Ce ați putea spera să realizați sau să asigurați dacă nu sunteți liberi în Mai Marea Comunitate? Toate realizările voastre ar fi date noilor voștri guvernatori ; toată bogăția voastră le-ar fi conferită lor. Și, deși vizitatorii voștri nu sunt cruzi, ei sunt în totalitate devotați planului lor. Voi veți fi prețuiți doar în măsura în care puteți fi folositori cauzei lor.
Din acest motiv credem că nu există vreo altă problemă cu care umanitatea se confruntă care să fie mai importantă ca aceasta.
  Intrebare: Cine din civilizația umană va conștientiza pericolul și va răspunde adecvat acestei alarmante situații ?
  Răspuns: Privind cine poate răspunde, există mulți oameni în lume astăzi care au o cunoaștere inerentă a Mai Marii Comunități și care sunt sensibili la aceasta. Există mulți alții care deși au fost luați de vizitatori nu li s-au predat lor și nu s-au lăsat convinși.
Și există mulți alții care sunt îngrijorați în legătură cu viitorul umanității și care sunt alertați cu privire la pericolele cu care umanitatea se confruntă, în cadrul propriei voastre lumi.
Oameni din toate aceste trei categorii ar putea fi printre primii care să răspundă la realitatea Mai Marii Comunități și la pregătirea pentru accesul în această Comunitate. Ei ar putea veni din orice domeniu al vieții, din orice națiune, din orice mediu religios sau din orice grup economic. Ei sunt la propriu pretutindeni în lume. De ei și de răspunsul lor depind marile Puteri Spirituale care protejează și supraveghează bunăstarea umană.
  Intrebare: Ați menționat faptul că sunt răpiți indivizi în întreaga lume. Cum se pot oamenii proteja pe ei sau pe alții de la a fi răpiți?
  Răspuns: Cu cât deveniți mai puternici prin Cunoaștere și mai conștienți de prezența vizitatorilor, cu atât deveniți un subiect mai puțin dezirabil pentru studiul și manipularea lor.
Cu cât folosind mai mult întâlnirile voastre cu ei obțineți o înțelegere profundă asupra lor, cu atât deveniți un pericol mai mare pentru ei.
Așa cum am spus, ei caută calea minimei rezistențe. Ei vor indivizi care sunt docili și se predau ușor (carieriști, avizi după bogății materiale, poziție recunoscută în societate etc). Îi vor pe aceia care nu le cauzează probleme ori îngrijorare, indivizi ușor de „cumpărat”.
Pe măsură ce deveniți mai puternici prin Cunoaștere, veți fi dincolo de controlul lor pentru că atunci ei nu vă mai pot capta mintea și inima.
Cu timpul, veți avea abilitatea percepției de a vedea în mințile lor, ceea ce ei nu doresc, desigur.
Cu cât deveniți un pericol mai mare pentru ei, cu atât vor începe să vă ocolească. Vizitatorii nu caută și nu vor să fie dezvăluiți (descoperiți, identificați) și nici nu doresc să intre în conflict cu oamenii. Ei sunt mult prea încrezători că pot să-și realizeze obiectivele fără o rezistență serioasă din partea familiei umane.
Dar, odată ce o astfel de rezistență este constituită, odată ce puterea Cunoașterii se trezește în individ, atunci vizitatorii se vor confrunta cu un obstacol mult mai important iar intervenția lor aici poate fi contracarată și mai dificil de realizat.
Dar și puterea lor de convingere asupra elitelor politice, religioase, economice scade. Așadar, răspunsul și angajamentul individual față de adevăr este esențialul aici.
Deveniți conștienți de prezența vizitatorilor! 
Nu cedați la încercărișle lor de a vă convinge că prezența lor aici este de o natură spirituală sau că ei deține marele secret al salvării umanității! 
Rezistați persuasiunii! 
Redobândiți-vă propria voastră autoritate lăuntrică, marele dar pe care Creatorul vi l-a dat!
Deveniți o forță de luat în seamă, de cei care vor să vă încalce drepturile fundamentale ori liberul arbitru! Aceasta este Putere Spirituală manifestată.

Este Voința Creatorului ca umanitatea să se regăsească în Mai Marea Comunitate, unită în sine și liberă de orice intervenție și dominație străină. 
Este Voința Creatorului ca voi să vă pregătiți pentru un viitor diferit de trecutul vostru. Suntem aici în serviciul și la indicația Creatorului, iar prezența și cuvintele noastre servesc acestui scop.
  Intrebare: Dacă vizitatorii întâmpină rezistență din partea omenirii, ei își vor spori corespunzător numărul pe Pământ sau vor înțelege că trebuie să plece?
  Răspuns: Numărul lor nu este mare. În cazul în care vor întâlni rezistență considerabilă, vor fi nevoiți să se retragă și să regândeacă planurile de cucerire acceptată. Dar, acum ei sunt total convinși că voi sunteți o pradă ușor de cucerit, și că nu vor întâmpina obstacole serioase. 
Depinde de voi, de voința și de numărul vostru. Dacă faceți front comun, ei nu au, cu siguranță, nicio șansă și se vor retrage, ca ulterior chiar să renunțe.
Avem încredere că familia umană poate opune destulă rezistență și destul consens pentru a compensa aceste influențe. Pe acest fapt ne bazăm speranța și eforturile.
  Întrebare: Care sunt cele mai importante întrebări pe care trebuie să ni le punem referitor la această problemă de infiltrare extraterestră?
  Răspuns: Poate cele mai importante întrebări pe care trebuie să vi le puneți sunt: 
”Oare noi oamenii suntem singuri în univers sau în propria noastră lume? 
Suntem vizitați în prezent? 
Este această vizită benefică pentru noi? 
Trebuie să ne pregătim?” 
Acestea sunt întrebări fundamentale și trebuie să fie puse.
Există însă multe alte întrebări la care nu se poate răspunde acum, căci nu cunoașteți mai nimic despre viața în Mai Marea Comunitate, și nici nu sunteți convinși că aveți abilitatea de a contracara aceste influențe.
Multe lipsesc din educația umană, care este în primul rând concentrată pe trecut. Umanitatea iese dintr-o stare lungă de relativă izolare.
Educația sa, valorile sale și instituțiile sale au fost întemeiate plecând de la acestă stare de izolare.
Însă izolarea voastră s-a terminat acum, pentru totdeauna. Mereu s-au așteptat aceste vremuri. Era inevitabil ca asemenea situație să se întâmple, căci totul trebuie să se încadreze, până la urmă, în procesul evoluției. 
Așadar, educația voastră și valorile voastre intră într-un context nou, la care trebuie să se adapteze. Și adaptarea trebuie să se întâmple repede din cauza specificului Intervenției în lumea de astăzi.
Vor fi multe întrebări la care nu veți putea răspunde imediat, ci după o perioadă de îmbogățite a cunoașterii. 
E inevitabil.
(va continua)

http://alliesofhumanity.org


miercuri, 30 mai 2018

Informații foarte importante pentru utilizatorii Facebook și Google (I)


Pentru că am lucrat timp de 14 ani în domeniul marketingului online, pentru că știu foarte bine despre ce vorbesc și pentru că am vizitat chiar sediile Google și Facebook din Silicon Valley, consider că este de datoria mea să explic ce stă în spatele acestor companii și în ce fel vor să ne construiască viitorul.
Pentru început, cred că este foarte bine să știți următoarele:
1. Regina Dugan (cel de-al 19-lea Director al DARPA – Agenția Departamentului american de Apărare care se ocupă cu dezvoltarea de tehnologie militară avansată) a plecat în anul 2012 la… Google. Acolo, Regina Dugan s-a ocupat de Departamentul de… tehnologie avansată.
2. După patru ani, fosta directoare DARPA Regina Dugan a plecat de la Google. Unde s-a dus mai departe? … La Facebook! Pentru a se ocupa de… tehnologie avansată.
3. Exact în perioada în care fosta directoare DARPA a lucrat la Google, Google a achiziționat Boston Dynamics – cel mai important producător de roboți militari. Până să fie cumpărată de Google, compania Boston Dynamics producea roboți militari avansați cu finanțare direct de la… DARPA.
4. Unul dintre proiectele în care Google investește masiv este explicat chiar de către directorul departamentului său de Dezvoltare Tehnologică, Ray Kurzweil: „Până în 2030, vom avea deja tehnologia necesară pentru a introduce în corpul omenesc milioane de nanoboți (mini-roboți, de dimensiune moleculară). Prin intermediul nanoboților vom conecta creierul la internet, vom conecta neocortexul la Cloud!”...
…Cu alte cuvinte, Google investește masiv pentru a dezvolta ceea ce adepții sectei tehnologice transhumaniste de la Silicon Valley numesc „Omul 2.0”. Pentru conducerea Google, omul viitorului este… omul-cyborg.
5. Unul dintre domeniile în care DARPA investește cel mai mult este Realitatea Virtuală. Unul dintre domeniile în care și Facebook (unde a plecat fosta directoare DARPA când a părăsit Google) investește foarte mult este… Realitatea Virtuală. În 2014, Facebook a cumpărat Oculus VR – compania lider în industria Realității Virtuale – cu DOUĂ MILIARDE de dolari… Vă dau, pentru moment, un singur citat din Mark Zuckerberg: „Dezvolt Realitatea Virtuală pentru că realitatea reală nu mi se pare satisfăcătoare. Realitatea Virtuală este mai bună decât lumea reală, cea din urmă fiind limitată!”…
P.S. Sunt multe lucruri aproape inimaginabile pe care este bine să le cunoașteți. Însă abia actualul scandal Facebook a reușit să producă scurtcircuitul care îi face dintr-odată, pe foarte mulți, cu adevărat receptivi…
Un fragment din documentare:
• Dezvăluirile lui Christopher Wylie, data scientist al Cambridge Analytica: „Dacă vrei în mod fundamental să schimbi o societate, în primul rând trebuie să o spargi, să o fracturezi. Şi abia după ce o fracturezi, o poţi remodela”. Şi controla.
O serie de investigaţii jurnalistice demarate încă de anul trecut în Marea Britanie şi Statele Unite au demascat practicile SCL şi afiliatei sale, Cambridge Analytica, pe ambele continente jurnaliştii scoţând la iveală practici şi legături extrem de controversate ale companiei londoneze.
În luna martie, The Guardian, dar şi presa americană l-au adus la lumină pe Christopher Wylie, data scientist al Cambridge Analytica, care a povestit recent cum funcţiona maşinăria SCL/Cambridge Analytica, descriind în fapt aşa numitele „măsuri active” ale toolkit-ului rus.
Mai mult, Christopher Wylie a recunoscut că maşinăria londoneză de „psy ops” a extras datele personale a peste 50 de milioane de oameni din platforma Facebook iar pentru asta a folosit aplicaţii create de Alexander Kogan, un tânăr psiholog al universităţii Cambridge, născut în Republica Moldova, şcolit la Moscova, în timp compania londoneză având contacte şi cu firma rusă Lukoil.
În urma dezvăluirilor în cascadă despre practicile SCL/Cambridge Analytica, compania londoneză a fost dată în judecată, Facebook a suspendat activităţile SCL/Cambridge Analytica de pe platforma sa şi a demarat un audit. Acţiunile Facebook au scăzut dramatic cu peste 50 de miliarde dolari/zi pe bursa americană.
Băncile europene pun investiţiile în Facebook în carantină, iar SCL/ Cambrige Analytica a anunţat că l-a suspendat din poziţia de CEO pe Alexander Nix iar investigaţii de amploare se anunţă în Marea Britanie, Statele Unite şi Uniunea Europeană. Unele anchete au fost deja demarate de Congresul SUA, de către comisiile de supraveghere a informaţiilor, de către Parlamentul Britanic, procurorul special, Robert Mueller şi FBI, iar altele sunt în fază incipientă în Marea Britanie, Biroul Comisariatului Britanic al Informaţiilor anunţând că anchetează atât SCL/Cambridge Analytica cât şi Facebook şi intenţionează să percheziţioneze serverele companiei britanice. Iar cofondatorul WhatsApp, Brian Acton, fondator şi al Signal, face apel către toţi utilizatorii de social media: „It is time. #deletefacebook”.
Christopher Wylie, data scientist al Cambridge Analytica, a povestit pentru The Guardian cum funcţiona cu adevărat „maşinăria de psy ops”:
„Da, a fost un experiment grosolan şi lipsit de etică. Pentru că te joci cu o ţară întreagă, cu mecanismele psihologice ale unui întreg stat, fără consimţământ şi fără ştiinţă. Şi nu doar că te joci cu mecanismele psihologice ale unei întregi naţiuni dar te joci cu mecanismele psihologice ale unei întregi naţiuni în contextul unui proces democratic.
Cambridge Analytica este o maşină de propagandă full service, de control al informaţiei. Alexander Nix a realizat că avem nevoie de un Cambridge site. Aşa că a aranjat un birou fals în Cambridge şi când Steve Bannon, fostul strateg al preşedintelui SUA, Donald Trump, apărea, aduceam nişte oameni de la biroul din Londra, îi puneam în aşa-zisul birou din Cambridge şi îi dădeam impresia lui Steve Bannon că aveam o mulţime de operaţiuni bazate pe cercetările Universităţii Cambridge. Şi a fost ideea lui Steve să numim compania Cambridge Analytica ca să fie legată cu Universitatea. Da, i-am făcut într-un fel psy ops şi lui Steve Bannon. Era o ţintă de audienţă pe o singură persoană. Şi i-am schimbat percepţia în legătură cu cine suntem noi, ce facem şi în ce situaţie se află. Şi după aceea, am mers să schimbăm şi percepţiile realităţii americanilor. (…)
Dacă vrei să schimbi politica, întâi trebuie să schimbi cultura şi cunoştinţele oamenilor. Pentru că politica este generată de percepţiile oamenilor. Şi ceea ce am spus eu a fost că dacă vrei să schimbi cunoştinţele oamenilor trebuie mai întâi să înţelegi care sunt pilonii care generează aceste cunoştinţe. Oamenii sunt aceşti piloni. Deci dacă vrei să schimbi politica, mai întâi trebuie să schimbi oamenii în scopul de a le modifica percepţiile şi cunoştinţele.
Dacă vrei să lupţi într-o bătălie, dacă vrei să câştigi un război, ai nevoie de arme pentru a câştiga. Aveam nevoie de armele cunoştinţelor şi percepţiilor. Şi noi le puteam construi. Bineînţeles, aveam nevoie de bani pentru a construi tot. Aşa că au mers la Robert Mercer, miliardarul din New York, care devenise bogat prin folosirea acestor algoritmi. Alexander Nix se dădea mare că lucrează pentru Pentagon, Ministerul Apărării, MI6, că suntem excepţionali, să aveţi încredere când investiţi în noi. Esenţial este că noi am combinat microtarghetareaoamenilor, care exista deja în politică, cu un nou concept adus din psihologie, aşa că nu am ţintit oamenii ca simpli votanţi, ci oamenii ca personalităţi. Şi ca să putem face asta am strâns multe date despre oameni, ca să putem construi profiluri psihologice pentru fiecare alegător din fiecare locaţie/regiune. Iar în acest caz, de pe tot teritoriul SUA.
Cambridge Anaytica a obţinut 15 milioane de dolari, aveam un miliardar care ne stătea în ceafă şi cerea arma: de ce nu o am, ţi-am dat banii, unde este arma mea de război psihologic. Trebuia să strâng datele şi am mers la nişte specialişti şi i-am întrebat ce părere au. Cum faci asta cu o ţară întreagă? Ceea ce Kogan de la Universitatea Cambridge ne-a oferit a fost mult mai ieftin, mult mai rapid şi la o calitate la care nu ne aşteptam.
Aveau aplicaţii speciale pe Facebook care nu doar că strângeau datele, informaţiile personale ale celor care foloseau aplicaţia sau şi-o instalau, dar colectau informaţiile întregii reţele de prieteni ale celor care dădeau click pe aplicaţie. Dacă doar tu foloseai aplicaţia de pe Facebook, noi nu îţi ştiam doar informaţiile tale, ci şi ale tuturor prietenilor tăi. Am avut nevoie ca aplicaţia să fie atinsă de câteva sute de mii de persoane ca să ne extindem pe toată reţeaua de socializare şi ulterior toţi utilizatorii americani ai Facebook. Oamenii nu ştiau nimic. Dacă eşti prieten cu cineva pe Facebook care folosea aplicaţia, habar n-aveai că ţi-am extras toate datele. Şi când vorbesc de date, mă refer la absolut tot ce este pe un profil Facebook al unei persoane. Statusuri/postări, comentarii, like-uri, mesaje private tot.
Ţinta noastră a fost să strângem toate aceste date şi să realizăm acest experiment. Am strâns datele a 50-60 milioane de oameni în 2, maximum 3 luni.
Când Alexander Nix a spus Parlamentului britanic faptul că nu a obţinut niciodată datele prin Facebook, în mod fundamental nu a spus adevărul. Am cheltuit milioane de dolari pentru colectarea datelor de la zeci de milioane de oameni şi conturi şi aceste conturi au fost baza algoritmului care a devenit fundaţia întregii afaceri Cambridge Analytica. Compania însăşi a fost fondată pe folosirea informaţiilor Facebook. Ţi-am colectat datele şi le-am folosit pentru a te ţinti într-un mod pe care nu-l ştii, nu-l vezi şi pe care nu-l vei înţelege. După ce strângeam datele tale ştiam la ce mesaje vei reacţiona, fie că e vorba de reclame, teme de discuţie, de tonalitate. Aşadar, ştiam la ce reacţionezi şi cum vei folosi, cum vei consuma această reacţie. Şi de câte ori trebuie să fii atins cu aceste mesaje ca să-ţi schimbi percepţia vizavi de cum gândeşti în legătură cu un lucru.
Pe lângă data scientists, psihologi, strategi, aveam şi o întreagă echipă de creaţie, designeri, videografi, fotografi. Ei creau apoi acel conţinut, conţinutul era trimis ulterior echipei care făcea targhetarea, care îl injecta în internet. Ei creau site-uri cu un anumit conţinut la care reacţionai, creau bloguri, tot ceea ce credeam noi că te va face pe tine să fii receptiv, să reacţionezi, să îţi schimbi părerea.
Noi am creat conţinut pe internet şi apoi îi ajutam pe cei pe care i-am ţintit să găsească acest conţinut. Şi vedeau, şi găseau, şi dădeau click, şi apoi intrau toţi în gaura iepurelui până începeau să gândească altfel.
În loc să facem asta în public şi să spunem ce credem şi să sperăm că oamenii ascultă, prin această metodă am şoptit în fiecare ureche a fiecărui alegător. Şi i-am şoptit ceva unui alegător, altceva altui alegător, în funcţie de problemele şi percepţiile pe care le aveau până când le-am schimbat.
Cred că prin acest experiment riscăm să fragmentăm societăţile până la punctul de a nu mai avea înţelegeri, percepţii comune. Dacă nu ne mai putem înţelege, cum mai pot fi societăţile funcţionale? Dacă vrei în mod fundamental să schimbi o societate, în primul rând trebuie să o spargi, să o fracturezi. Şi abia după ce o fracturezi, poţi remodela bucăţile într-o nouă viziune a ta, într-o nouă societate. Aceasta a fost arma pe care Steve Bannon a vrut să o construiască şi pe care a folosit-o ca să lupte în războiul său împotriva actualei civilizaţii. După ce am făcut asta, trec prin viaţă cu o doză înaltă de scepticism în legătură cu ceea ce văd, ce aud, cu cine vorbesc.”
• Şi cutremurul. Televiziunea britanică Channel 4 News: Cambridge Analytica/SCL: Sex, secrete şi spioni. Propagandă, „psy ops”, acţiuni murdare şi ilegale de compromitere
• „Driver-ii [motoarele, motivațiile] fundamentali ai fiinţei umane sunt speranţele şi fricile. N-are sens să lupţi într-o campanie pe fapte pentru că totul este despre emoţie. Lucrurile nu trebuie să fie adevărate, atât timp cât sunt crezute. În ţări est europene am făcut treabă foarte bună.”
Jurnaliştii televiziunii britanice Channel 4 News au început difuzarea unor anchete devastatoare (anchetă 1Channel 4 News,  anchetă 2Channel 4 News ) despre practicile murdare şi ilegale pe care le foloseşte compania londoneză Cambridge Analytica/SCL Group.
Jurnaliştii, care s-au prezentat potenţiali clienţi, i-au înregistrat timp de 4 luni pe şefii SCL/Cambridge Analytica dar şi pe „digital guru”, Alexander Nix, atunci când povesteau cum acţionează companiile lor în campanii electorale, în campania preşedintelui SUA, Donald Trump, dar şi în alte situaţii. „În bătălia pentru putere, democraţia are noi frontiere. Războiul social media, războiul online, îţi culege datele personale şi îţi speculează speranţele şi temerile doar ca să atingă scopuri politice”, susţin jurnaliştii, arătând că SCL/Cambridge Analytica a operat până acum sub radar în alegerile din Nigeria, Kenya, Cehia, India şi Argentina şi a ieşit de sub radar atunci când s-a implicat activ în campania preşedintelui SUA, Donald Trump.
Operează prin demolarea opozanţilor clienţilor lor prin maşinaţiuni murdare. Sex, secrete şi spioni. Tactici old style îmbinate cu maşinăriile viitorului, microtarghetarea şi influenţarea oamenilor”.
Dacă strângi date personale despre oameni şi le faci profilul, asta oferă mai mult insight pe care îl poţi folosi pentru a fragmenta populaţia, le oferi mesaje despre probleme care îi preocupă pe tonul şi în mesajul la care ştii că reacţionează. Am folosit asta în America, în Africa, în Mexic, Malaezia şi acum mergem în Brazilia, China, Australia. Avem relaţii şi parteneriate cu specialişti din organizaţii care se ocupă cu strângerea de informaţii. Ştii care îţi sunt opozanţii, ştii secretele lor, ştii tacticile lor. Driver-ii fundamentali ai fiinţei umane sunt speranţele şi fricile. Şi multe nu sunt conştiente, sunt nespuse. Nu ştii de ce ţi-e frică până când nu vezi ceva care generează reacţia asta în tine. Şi treaba noastră este să excavăm în aceste lucruri mai adânc decât oricine, să înţelegem care sunt acele frici adânci, temeri, preocupări. N-are sens să lupţi într-o campanie electorală pe fapte, pentru că de fapt totul este despre emoţie. Trebuie să se petreacă fără ca cineva să poată spune: aceea este propagandă! Pentru că dacă cineva spune asta, apoi întrebarea următoare este: cine este în spate? Deci trebuie să fie foarte subtilă”, explică şefii SCL/Cambridge Analytica în filmarea prezentată de Channel News 4.

Sunt multe organizaţii de intelligence care operează foarte discret, să găsească informaţii. Ştiu oameni care au lucrat pentru MI5, MI6, acum lucrează pentru companii private. Ei vor găsi toate scheletele din dulap în linişte şi discret şi îşi dau un raport (…) Operăm sub nume şi identităţi diferite”, spun tot ei.
Nu suntem doar cei mai mari şi mai importanţi consultanţi politici din lume dar avem cel mai sigur track record. Folosim diferite vehicule de comunicare, suntem mereu în umbră. Folosim şi organizaţii proxy, care se numesc societate civilă, activişti şi îi hrănim pe ei, ei fac toată treaba (…) De exemplu, probe instante de corupţie… le punem pe internet. Un dezvoltator bogat apare, va oferi o sumă mare, mare de bani unui candidat să-i finanţeze campania în schimbul unei bucăţi de pământ, de exemplu, noi filmăm totul, acoperim dezvoltatorul, omul nostru şi după aceea postăm totul pe internet. Trimitem câteva fete prin jurul candidatului sau casei candidatului, avem o istorie a lucrurilor acestea. Putem aduce ucrainence, sunt foarte frumoase şi lucrează foarte bine. Vă dau exemple de ce se poate face, de ce s-a făcut. Trebuie să-ţi spun că toate aceste lucruri nu trebuie să fie adevărate, atât timp cât sunt crezute.”
Putem aranja documente false, site-uri false ataşate unor universităţi, putem fi turişti, sunt atâtea opţiuni. Am avut atâtea opţiuni. Am mai folosit şi organizaţii diferite în proiectele noastre de succes. În ţări est europene, au făcut treabă foarte, foarte bună. Nimeni nici măcar nu ştie că au fost acolo. Au lucrat ca fantomele, au intrat, nu a ştiut nimeni, au făcut treaba, au ieşit, nu a ştiut nimeni şi au produs materiale foarte bune, avem experienţă în a face lucrurile acestea. Când folosim alte companii, le subcontractăm, folosim nişte companii britanice, nişte companii israeliene, sunt foarte eficienţi în intelligence, în culegere de informaţie.”
În Statele Unite ale Americii dar şi în Marea Britanie, practicile SCL/Cambridge Analytica intră sub incidenţa mai multor legi, printre care US Foreign Corrupt Practices Act şi UK Bribery Act.

(va urma)
yogaesoteric
29 mai 2018

marți, 29 mai 2018

Mesajul Civilizației Cetaceelor de pe Sirius B.


15 mai 2018; prin Galaxygirl.
Traducere Const. Mihăilescu.


Salutări prietenii umani. Suntem Cetaceii din Sirius B și frați cu cetaceele cunoscute în propria voastră lume de pe Gaia.Toți suntem înlănțuiți împreună, toți aparținem Maicii tuturor lucrurilor, în formă de balene.Voi, prieteni umani, nu sunteți decât o expresie a Mamei, în forma voastră umană. Mama noastră, a tuturor este viața. Ea respiră înăuntrul vostru, tot așa cum respiră înăuntrul nostru, chiar dacă noi trăim în mediu lichid, înotăm, ne distrăm și ne jucăm cu cei tineri.
Vedem cum umanitatea începe să se apropie de înțelegerea acestor lucruri.
Omenirea voastră trebuie să reînvețe arta și plăcerea de a se juca, de a se distra, de a se relaxa, părăsind încrâncenarea și stresul, atât de dăunătoare și neindicate. Vechile și originalele concepte asupra necesității de a te relaxa, de a te juca au fost uitate de voi, distorsionate ori eliminate din viața voastră. Și aceasta reprezintă o mare pierdere căci sufletul vostru nu se mai simte liber și capabil să colinde lumile universului.
Dragilor, viața trebuia să se bucure și să co-creeze alături de Mama tuturor lucrurilor și creaturilor, în deplină pace, bucurie și armonie.
Oare nu v-ar plăcea, dragi prieteni umani, să puteți înota alături de noi?

Ascultați și simțiți bulele spumoase care se preling cu bucurie pe corpul vostru, jucați-vă și săriți peste ele. Suntem disponibili și bucuroși să vă întovărășim prin ape, să ne antrenăm împreună, căci făcând aceasta, treptat, începeți să vă reamintiți minunatul joc al vieții și să vă recăpătați minunatele energii care fac posibile comunicările pe care le aveați cu noi cândva.
Regatele naturale, regnurile animale – se ridică acum împreună cu umanitatea iar abilitățile noastre și ale voastre de comunicare se întăresc și se diversifica făcând posibilă o adevărată și trainică legătură între viețuitoarele planetei dar și cu ființele multor lumi ale universului.
Putem face împreună un univers cu adevărat fericit, plin de iubire și de înțelegere. 
Comunicarea telepatică între viețuitoare din regnuri diferite va deveni o banalitate, un mod de viață cotidian și subînțeles, căci telepatia este normalitatea nu comunicările stereotipe, mecanizate, ori lipsa de comunicare. Folosind acest mijloc universal de comunicare, telepatia, oamenii, balenele, delfinii și mulți alții vor intra în cercul de comuniune telepatică, ajutându-se reciproc, înțelegându-și necesitățile chiar dacă se vor afla la distanțe incredibil de mari. Noi suntem întotdeauna dispuși la un asemenea mod de viață, și gata să-i ascultăm și să-i înțelegem și pe alții, chiar dacă nu aparțin rasei noastre. Poate că putem oferi o perspectivă diferită care, pentru noi, a fost mai ușor abordabilă. Unii au învațat să îmbrățișeze și să se bucure de liniștea adâncurilor.
Energiile lumii de la suprafață sunt acum deosebit de distructive, dar în adâncuri domnește pacea și neinterferarea.
Vă invităm să plonjați acum în maiadâncul apelor liniștite, dincolo de zbaterea și învolburarea valurilor care se prăvălesc peste stânci. Puteți auzi și vedea cum, din când în când, jeturile respirației noastre sunt proiectate peste valuri, semnalând că viața continuă cu vigoare și cu tenacitate. 
Vă puteți imagina că luați forma masivă a balenelor, bine izolate de răceala apelor oceanelor. Vă puteți simți adevărate cetăți plutitoare inexpugnabile, în care viața cântă și dansează.
Creație înseamnă mai ales ceea ce vă puteți imagina.
Cântați cântecul de balenă pe care vi-l amintesc valurile, amintindu-vă de reconectarea cu noi. Ne puteți auzi cântând? Noi cântăm și înotăm în jurul vostru acum, prietenii noștri umani îmaginați în formă de balenă; vă înconjurăm și comunicăm cu voi, oferindu-vă camaraderia noastră.
Rămâneți în această stare imaginată atâta timp cât vă place într-un vortex de profundă comuniune și prietenie. Când sunteți pregătiți, reveniți la suprafață, la lumina strălucitoare a razelor de soare, acolo unde apa este mai caldă și mai clară. Și lăsați-vă îmbrățișați de fiorul vieții, amintindu-vă că în adâncuri, noi, ca și voi, ne continuăm viața bucurându-ne de nesfârșita întindere a apelor.
Puterea voastră se manifestă cel mai bine în lumină; acolo voi deveniți invincibili și nemărginiți. Noi, balenele, cu știința noastră veche vă vedem și vă apreciem amintirea. Dați-ne posibilitatea de a vă fi de folos, de a vă servi în vremurile care urmează, pentru ca voi să depășiți zona de umbră și de haos prin care treceți.
Amintiți-vă profunzimea apelor prin care v-ați imaginat că înotați alături de noi. Meditați pe această temă. Vă veți găsi calea proprie. Urmați-vă inima și mângâiați-vă.
Reveniți pe plaja realităților voastre, în forma voastră umană invigorați și plini de viață. Pășiți pe nisipul moale și catifelat. Totul este energie, totul este conectat și interconectat. Voi, prietenii noștri umani, sunteți strâns legați de noi. Noi suntem unul. Cu toții suntem expresii ale Surselor din marile dansuri cosmice ale unicității.
Suntem balenele apelor de pe Sirius B și oferim energiile noastre de sprijin prietenilor noștri umani aflați pe Pământ.

http://sananda.website/the-cetaceans-of-sirius-b-via-galaxygirl-may-15th-2018/



Actualizare Ben Fulford (23.04.2018) – O masivă ofensivă satanică se întrevede și începe contraatacul


Elita adoratoare a lui Satan, care a deturnat puterea în Occident, luptându-se pentru viața lor, au organizat o masivă contraofensivă în Siria și împotriva președintelui american Donald Trump. Această ofensivă a ieșit acum la iveală și efectele se întorc împotriva inițiatorilor, deoarece minciunile lor despre Siria și multe alte aspecte sunt expuse. Și, deși nu s-a spus niciun cuvânt despre momentul în care cele 25.500 de acuzații vor fi făcute publice și vor începe demersurile de aplicare a legii, surse din Pentagon și alte surse spun că acțiunea de a-i înlătura permanent pe sataniști de la puterea mondială se intensifică.
Pe acest front, cel mai mare eveniment de săptămâna trecută (16-22.04 – n.n.) a fost moartea satanistei de top Barbara Bush, care probabil a fost fiica fondatorului Bisericii Satanei, Alistair Crowley (această informație a fost scrisă și de Peter Moon și Preston Nikols în seria de cărți Proiectul Montauk, n.b.). 
Ea a fost considerată de mulți ca fiind conducătorul închinătorilor Satanei în SUA, după ce soțul ei, George Bush Sr. a devenit senil, spun surse din CIA și alte surse. Barbara, fără îndoială, nu a dorit să trăiască să-și vadă soțul și fiii acuzați de crime în masă și crime de război în legătură cu 11 septembrie, Irak, Fukushima etc. Cu toate acestea, în această lume a știrilor false și a graficii pe calculator, există o mulțime de semne de întrebare cu privire la momentul în care a venit acest anunț al morții ei și rapoartele de știri care apar în legătură cu aceasta.
De asemenea, experți din Serviciul Secret de Informații canadian afirmă că fotografia intens publicată a foștilor președinți care au participat la înmormântarea Barbarei Bush este în mod clar un „fals de proastă calitate făcut în Photoshop”. Fotografia este acum în mod sistematic eliminată de pe site-urile de știri corporative, dar poate fi văzută mai jos.
Pentru cei care încă mai au impresia că „dacă vezi, atunci crezi” când vine vorba de filme și fotografii digitale, vă rugăm să aruncați o privire la prezentarea publică din 13 aprilie, unde dr. Supasorn Suwajanakorn, inginer de calculatoare angajat de Divizia Brain Google, a prezentat filme false pe care le-a făcut cu fostul președinte Barack Obama vorbind. 
Deci, este posibil ca întregul ritual de înmormântare al Barbarei Bush să fie un fals și „acest fapt miroase a înșelăciune pusă la cale de Statul Profund”, spune o importantă sursă CIA. Surse din Pentagonului afirmă că Donald Trump a refuzat să asiste la înmormântarea Barbarei Bush din cauza informațiilor pe care le-a primit, după ce fostul vicepreședinte al lui Bush, Dick Cheney, „a ciripit” și a dat declarații împotriva foștilor șefi, în schimbul iertării.
De asemenea, ar putea fi doar o coincidență, însă o explozie puternică și un incendiu au avut loc în apropierea casei lui Bush în Houston, Texas, în jurul orei la care au fost prezentate imagini de la funerarii. 
Surse din Societatea Dragonul Alb spun că știrile funerare false sunt fabricate de cabală pentru a masca înfrângerile majore pe care le suportă în timp ce sataniștii de top sunt vânați în întreaga lume. Este probabil ca niciuna dintre familiile Bush care au ucis în masă să nu mai existe pentru prea mult timp, dacă mai sunt de fapt încă în viață, afirmă surse WDS din Texas.
O altă moarte importantă care a avut loc săptămâna trecută (16-22.04, n.n.) a fost cea a lui Matthew Mellon, moștenitor al băncilor Mellon și membru al uneia dintre familiile care dețin Consiliul Rezervei Federale. Mellonii au avut o pauză serioasă în relațiile cu ceilalți proprietari ai Fed, Rockefellerii (Clintonii), dar nu este clar în acest moment dacă aceasta a fost legată de moartea prematură a lui Matthew la vârsta de 54 de ani.
În ceea ce poate fi și o evoluție înrudită, filiala franceză a familiei Rothschild a anunțat că Alexandre de Rothschild, în vârstă de 37 de ani, a preluat locul tatălui său, criminalul căutat în vârstă de 75 de ani, David de Rothschild. 
Illuminati Gnostici totuși nu par a tolera continuarea controlului exercitat de Rothschild și l-au informat pe Ben că „l-au contactat pe agentul Nebojsa pentru a-i cere să acționeze împotriva lor la Zurich, Elveția”. Acesta poate fi motivul pentru care președintele francez Emmanuel Macron, sclavul Rothschild, vizitează săptămâna aceasta (23-29.04, n.n.) Statele Unite pentru a cere protecție, promițând o schimbare a regimului Rothschild.
Gnosticii au, probabil, un motiv întemeiat pentru a nu-i crede pe Rothschildzi. Eric Fioril, președintele Consiliului de tranziție francez, declară că Macron însuși este implicat în crime financiare și de altă natură. Consiliul are dovezi că regimul Macron încearcă să înceapă un război civil în Franța, folosind fabricile producătoare de arme deținute de stat pentru a ,,sifona” arme către așa-numiții „teroriști islamici” din Franța. „Sursele noastre ne informează că unii dintre principalii noștri producători de armament de asalt primesc comenzi de la Israel și / sau Arabia Saudită și / sau clienți din Golf. Factura merge acolo, dar puștile, rachetele și muniția sunt livrate grupurilor jihadiste din Franța din zone suburbane instabile”, notează el. Acest aspect provoacă tot felul de probleme și a împins Franța pe „marginea prăpastiei unui război civil”, spune el.
Implicația acestor informații secrete, continuă el, este că aceasta reprezintă „mai mult decât o neglijență gravă” din partea guvernului. Prin urmare, continuă el, pălăriile albe din Serviciile Secrete și Jandarmeria franceză nu pot să fie orbi la această activitate. Fioril mai notează că „din cauza supravegherii electronice generalizate în țara noastră, putem dezmembra cu ușurință astfel de grupuri jihadiste puternic înarmate în mai puțin de 10 zile dacă lăsăm pălăriile noastre albe din IC (echivalentul NSA sau Computer Intelligence americane) și forțele noastre de securitate să lucreze în deplină cooperare. Guvernul comite o trădare, iar armata are un motiv legitim să aresteze guvernul nostru ilegitim”, concluzionează el.
Ceea ce pălăriile albe franceze au dat peste cap a fost, bineînțeles, complotul satanic al Lojii francmasonice P2 de a forța un război între Islam și Creștinism, pentru a crea apoi o unică religie mondială controlată de ei. În orice caz, încercarea sataniștilor de a folosi pretextul unui atac fals cu gaz (al șaselea astfel de fals descoperit) pentru a ataca Siria și pentru a porni cel de-al Treilea Război Mondial (Armageddon) este larg expusă ca o crimă de război bazată pe fraudă. Chiar și mass-media de stat din Germania informează acum despre acest fapt. 
În interiorul SUA, surse din Pentagon spun că „guvernatorul de stânga din California, Jerry Brown, a fost forțat să trimită 400 de trupe ale Gărzii Naționale la frontiera mexicană, deoarece Trump închide cercurile pedofile ale Hollywoodului și operațiunile de trafic de persoane la Portul Long Beach”. În plus, procurorul special Robert Mueller va finaliza în curând vânătoarea de vrăjitoare când o va acuza pe Hillary Clinton. Aceasta poate fi o referire la faptul că, odată ce Barbara Bush a plecat din lumea asta, Hillary este acum cea mai înaltă în rang vrăjitoare satanistă.
Potrivit sursei, „După multe luni în spatele scenei, fostul primar al New York-ului, Rudolph Giuliani, se alătură în cele din urmă echipei juridice a lui Trump care, împreună cu Mueller, este gata să vizeze autorii operațiunii 9/11, cum ar fi gașca Bush și Israel. Cu un tratat de pace care încheie oficial războiul coreean, Israelul poate fi forțat, prin dezvăluirea rolului pe care l-a avut în 9/11 și 3/11 [Fukushima], să facă pace cu Siria returnând Înălțimile Golan”, concluzionează sursele.
Un acord de pace în Coreea ar expune, de asemenea, mulți criminali de nivel înalt din interiorul armatei americane din Japonia, potrivit surselor de informații militare japoneze. Într-o notă scrisă de mână, trimisă acestui scriitor (Ben Fulford, n.n.), sursele afirmă că armata americană din Japonia este acum împărțită între oamenii care operează baza aeriană Yokota și cei aflați la Camp Zama, ambele în apropierea orașului Tokyo. Oamenii din Yokota sprijină regimul lui Shinzo Abe și acoperirea în continuare a crimelor în masă de la Fukushima, în timp ce cei din Camp Zama sprijină schimbarea regimului și expunerea adevărului cu privire la Fukushima, spun sursele. Sperăm că amiralul Philip Scot Davidson, comandantul forțelor din Pacific, va înlătura criminalii de război odată ce își asumă oficial comanda.
În altă ordine de idei, săptămâna trecută (16-22.04, n.n.) Turcia a cerut în mod oficial ca Federal Reserve Board să-i returneze toate plasamentele în aur. Această cerere este probabil legată de negocieri secrete privind cel mai bun operativ CIA din Turcia, Andrew C. Brunson. Oficial, Brunson este pastor evanghelic al Bisericii Învierii din Izmir, o mică biserică protestantă cu aproximativ 25 de congregați, spun surse CIA. A fost arestat în operațiunea de curățare care a avut loc după încercarea de lovitură de stat din 2016, în urma căreia au fost întemnițați zeci de mii de militari turci, funcționari publici, educatori, academicieni, dizidenți și jurnaliști.
Nu mai puțin de 66 de senatori din SUA amenință cu adoptarea de „măsuri” împotriva Turciei dacă Brunson nu este eliberat. „De ce atât de mulți senatori vin în ajutorul unui predicator smerit și amenință Turcia cu «măsuri» dacă el este doar un prelat?”, se întreabă oficialul CIA, observând că turcii încearcă să-l schimbe pentru agentul stabilit în SUA, Fethullah Gülen. Gülen în mod cert știe prea multe despre sataniștii care vor fi judecați, așa că Brunson „probabil că va fi aruncat sub autobus”, concluzionează sursa. 
Într-o altă evoluție, săptămâna trecută (16-22.04, n.n.), o scurgere către presă din partea unui reprezentant al guvernului SUA a dezvăluit detalii despre tehnologia energetică utilizată pentru a face persoanele vizate să audă voci, să simtă durere etc (folosirea armelor energetice asupra unor ținte umane, n.b.).

Citiți și: 
 yogaesoteric
28 mai 2018

luni, 28 mai 2018

Povestea stranie dar reală a lui Olaf Jansen în apele libere de la Polul Nord (I)


Există un mister profund care înconjoară Polul Nord şi care, timp de secole, a interesat deopotrivă savanţii și oamenii simpli. Norvegianul Olaf Jansen a făcut unele revelaţii ieşite din comun, şocante. El şi-a dezvăluit experienţele uluitoare şi a înmărmurit lumea. Există un interes enorm pentru studierea Polului Nord, unde s-au angrenat mai multe naţiuni care încearcă să rezolve misterul care înfierbântă imaginaţia multora.
Marinarul explorator norvegian şi-a sărbătorit a 95-a aniversare în SUA şi ultimii şase ani ai vieţii sale şi i-a petrecut într-un modest bungalow, în afara drumului de la Glandale şi la o scurtă distanţă de cartierul oamenilor de afaceri din Los Angeles (California). Şi-a petrecut 12 ani într-un stat din Middle Est. Dar, înainte de asta, a fost pescar pe coasta norvegiană, în regiunea insulelor Lofoden, de unde a efectuat călătorii către Nord până la Spitzberg şi chiar până la Pământul lui Franz Josef.
Polul Nord fascinează continuu şi lasă loc de nenumărate speculaţii. Este locul central al gravitaţiei Terrei, leagănul mareelor, unde acele magnetice o iau razna, unde aurorele boreale iluminează noaptea polară şi unde spiritele curajoase se aventurează pentru a explora necunoscutul în zone periculoase.
Olaf Jansen
Doctorul Orville Livingston a declarat „posibilitatea unui Pământ în interiorul planetei a fost adusă mai întâi cunoştinţei mele când am descoperit o geodă pe malurile Marilor Lacuri. Geoda este o piatră sferică aparent solidă dar chiar atunci când este despicată se observa că ea este scobită şi acoperită în interior cu cristale. Pământul nu este decât o geodă puţin mai mare şi principiul care a procedat la crearea geodei, golirea în interior, indubitabil a modelat de asemenea Terra.”
Olaf Jansen pretinde că la Polul Nord există o mare liberă, acolo unde se află deschiderea nordului, şi că lărgimea acesteia poate fi de aproximativ 1.400 de mile în diametru. Exploratorul Nansen a scris în cartea sa: „Niciodată nu am plutit într-un mod atât de splendid. Către nord, cu fermitate în direcţia nordului, cu un vânt bun, pe cât de bine valul şi pânza ne fac să putem înainta, o mare liberă, milă după milă, perioadă de observare după perioadă de observare, aceste regiuni necunoscute, mereu mai clare şi mai libere de gheaţă. Aproape că se putea zice: «cât timp va dura asta?». Ochiul fixat întotdeauna spre direcţia nordului ca şi cum se măsoară un punct. El priveşte viitorul. Dar exista întotdeauna acelaşi cer întunecat înainte şi care semnifică prezența mării libere.”
La 10 mai 1884, în revista Norwood din Anglia s-a scris: „Nu admitem că există gheaţă până la pol – în interiorul marii bariere de gheaţă, o nouă lume se impune exploratorului, climatul este dulce ca cel din Anglia şi, apoi, înmiresmat ca în insulele greceşti”.
Vechi scrieri hinduse, japoneze şi chinezeşti cât şi hieroglifele raselor stinse de pe continentul nord-american, toate vorbesc de tradiţia adoratorilor Soarelui care veneau din Pământul Interior. Este un fapt notabil ca pe măsură ce ne apropiem de Ecuator, statura rasei umane este mai puţin mare. Dar patagonienii din America de Sud sunt probabil singurii aborigeni din centrul Terrei care au ieşit prin deschiderea obişnuit desemnată prin Polul Sud şi sunt numiţi rasa gigantică.
Olaf Jansen declară că, la început, lumea a fost făcută de Marele Creator al Universului, pentru ca omul să poată ajunge pe suprafaţa „interioară” care a fost locuită dintotdeauna de poporul „ales”. El a navigat dincolo de Alaska şi de coasta siberiană, unde a găsit cimitire conţinând oase de fildeş în cantităţi atât de mari încât sugera că zona reprezenta un vechi loc de înmormântare. Olaf Jansen crede că aceste resturi provin de la marile vieţuitoare animale care abundă pe câmpuri şi păduri şi în numeroasele fluvii din Lumea Interioară. Resturile de animale au fost aduse de curenţii oceanici, sau au fost purtate de banchize şi s-au acumulat precum copacii plutitori pe coasta siberiană. Asta ar dura de o eternitate, în timp formându-se aceste cimitire misterioase.
Cu privire la acest subiect, William F. Warren, în cartea sa, spune: „Stâncile arctice ne vorbesc de o Atlantidă pierdută mai minunată decât cea a lui Natan. Straturile de fosile din fildeş din Siberia depăşesc tot ceea ce există de acest fel în lume.”
Povestea extraordinară a lui Olaf Jansen
Iată dezvăluirile făcute de acest navigator norvegian cu privire la explorarea arctică. Cartea sa biografică este amintită în toate scrierile ulterioare despre lumea din interiorul Pământului.
„Numele meu este Olaf Jansen. Sunt un norvegian, deşi sunt născut în orăşelul rusesc de marinari Uleaborg, pe coasta orientală a Golfului Bothnia, braţul de nord al Mării Baltice. Părinţii mei se aflau la pescuit în Golful Bothnia şi locuiau în orăşelul rusesc Uleaborg în momentul naşterii mele, la 27 octombrie 1811. Mama mea, Jens Jansen, s-a născut la Rodwig pe coasta scandinavă, în apropiere de insulele Lofoden, dar după căsătorie s-a mutat în casa sa la Stockholm, pentru că mama mea şi familia sa acolo locuiau. Când am avut şapte ani, am început să-l însoţesc pe tatăl meu la pescuit de-a lungul coastei scandinave. Foarte tânăr, mi-am arătat aptitudinile pentru cărţi, şi la vârsta de nouă ani am fost dat la o şcoală particulară la Stockholm, unde am stat până la vârsta de 14 ani, apoi mi-am urmat tatăl regulat în toate croazierele sale de pescuit. Tatăl meu măsura 1,90 m şi cântărea peste 95 kg, un scandinav tipic având o viaţă dintre cele mai aspre şi capabil de cea mai mare rezistenţă, după cunoştinţa mea, mai mult decât oricare om. El poseda dulceaţa unei femei în cele mai mici lucruri ale vieţii şi în acelaşi timp hotărârea şi voinţa sa erau indescriptibile. Voinţa sa nu admitea nicio înfrângere.
Aveam 19 ani când am întreprins ceea ce s-a adeverit a fi ultima noastră călătorie ca pescari şi care a dus la povestea stranie care trebuia revelata lumii, dar nu înainte de a ajunge la capătul călătoriei mele pământene.
Nu am permis ca faptele pe care le cunosc să fie publicate cât trăiesc de teamă să nu suport umilire, închisoare şi suferinţă. Mai întâi, am fost pus în lanţuri de căpitanul navei baleniere care m-a salvat, pentru simplul motiv că i-am vorbit de minunatele descoperiri făcute de tatăl meu şi de mine. Dar eram departe de a ajunge la sfârşitul torturilor mele.
După patru ani şi opt luni de absenţă am ajuns la Stockholm, pentru a constata că mama mea murise anul precedent şi că proprietatea fusese lăsată de părinţii mei familiei mamei mele, însă ei mi-au restituit-o imediat. Totul ar fi putut să continue bine astfel, dacă aş fi eliminat din memoria mea povestea aventurii noastre şi moartea înspăimântătoare a tatălui meu.
În fine, într-o zi am povestit istoria în detaliu unchiului meu, Gustav Osterlind, un bărbat având o avere considerabilă şi pe care l-am grăbit să organizeze o expediţie pentru mine, în scopul de a realiza o altă călătorie către pământul straniu. Mai întâi am crezut că el va favoriza proiectul meu. Părea interesat şi m-a invitat să mă prezint în fața anumitor funcţionari şi să le explic, cum am făcut pentru el, povestea călătoriilor noastre şi a descoperirilor noastre. Imaginaţi-vă decepţia şi oroarea mea când, în concluzia poveştii mele, unele hârtii au fost semnate de unchiul meu şi, fără avertisment, am fost arestat şi m-am găsit repede sub efectul unei îngrozitoare încarcerări într-un azil de nebuni, unde am rămas timp de 28 de ani, ani lungi, plictisitori şi plini de suferinţe!
Nu am încetat niciodată să afirm că aveam un spirit sfânt şi să protestez împotriva nedreptăţii închiderii mele. În fine, la 17 octombrie 1862, am fost eliberat. Unchiul meu era mort şi prietenii din tinereţea mea erau acum străini. Într-adevăr, eram un bărbat de peste 50 de ani, despre care se cunoştea un singur aspect, că ar fi nebun, și care nu avea niciun prieten.
Am fost lăsat să mă descurc, însă instinctiv m-am îndreptat spre port unde erau ancorate numeroase bărci de pescari, şi într-o săptămână m-am îmbarcat pe un vas de pescuit numit Yan Hansen, care a început o lungă croazieră de pescuit în insulele Lofoden. În acest moment, precedenţii ani în care am călătorit atât de mult mi-au fost de un foarte mare ajutor, în special pentru a-mi afirma utilitatea. Nu a fost numai începutul altor călătorii, ci printr-o cumpătare economică, am fost în câţiva ani capabil de a avea propriul meu vas de pescuit. Timp de 27 de ani, apoi, am parcurs marea ca pescar, lucrând timp de 5 ani pentru alţii şi 22 de ani pentru mine.
În toţi aceşti ani, am studiat cu sârguinţă un maxim de cărţi, la fel de dur ca un muncitor în meseria mea, dar am avut o mare grijă de a nu menţiona nimănui povestea privind descoperirile făcute de tata şi de mine însumi. Chiar în această ultimă zi, mi-e teamă de a şti că cineva a putut vedea sau cunoaşte lucrurile pe care le scriu, şi notele şi hărţile pe care le păstrez lângă mine. Când zilele mele pe Terra vor fi terminate, voi lăsa hărţi şi note care vor lumina şi, sper, vor fi utile Omenirii.
Amintirea lungii mele izolări alături de maniaci şi toate angoasele oribile şi suferinţele suportate sunt prea vii pentru a da o altă şansă unei arestări. În 1889, mi-am vândut bărcile de pescuit şi am constatat că am acumulat o avere suficientă pentru a mă întreţine tot restul vieţii. Apoi am venit în America. Timp de doisprezece ani, am locuit în Illinois, în apropiere de Batavia, unde mi-am adus majoritatea cărţilor din prezenta mea bibliotecă, și am adus multe volume alese din Stockholm. Mai târziu, am venit la Los Angeles, ajungând aici la 4 martie 1901. Am cumpărat această casă umilă şi aici, în intimitatea propriului meu domiciliu, înconjurat de cărţile mele, am început să fac hărţi şi desene ale noilor țări pe care le-am descoperit şi, de asemenea, să scriu povestea în detaliu a timpului în care eu şi tatăl meu am părăsit Stockholmul până la evenimentul tragic care ne-a despărţit în Oceanul Antarctic.
Îmi amintesc bine că am părăsit Stockholmul în vasul nostru de pescuit în a treia zi din aprilie 1829 şi am navigat la sud, lăsând insula Gothland la stânga şi insula Oeland la dreapta. Câteva zile mai târziu am atins Punctul Sandhommar şi am trecut strâmtoarea care separa Danemarca de coastă scandinavă. Am făcut escală în oraşul Christiansand, unde m-am odihnit două zile şi apoi am plecat de-a lungul coastei scandinave către vest, îndreptându-ne către insulele Lofoden. Tatăl meu avea un spirit vesel, datorită beneficiilor excelente pe care le-a obţinut după ultimul nostru pescuit, comercializând captura la Stockholm, în loc să o vândă în unul din oraşele marinăreşti situate de-a lungul coastei scandinave. A fost în mod special fericit de vânzarea a câţiva colţi de fildeş pe care i-a găsit pe coasta de vest a Pământului lui Franz Joseph în timpul uneia dintre croazierele sale în nord din anul precedent şi şi-a exprimat speranţa că de data asta vom putea din nou să fim destul de norocoşi de a ne încărca micuţul nostru vas de pescuit cu fildeş, în loc de moruni, heringi, scrumbii şi somoni.
Am făcut escală la Hammerfest, care este la 71°40´ latitudine N, pentru a ne odihni câteva zile. Am rămas acolo o săptămână şi ne-am făcut provizii suplimentare, cu mai multe butoaie de apă potabilă şi imediat am navigat către Spitzberg. În primele zile, am avut o mare liberă și vânt favorabil, iar apoi am întâlnit multă gheaţă şi multe iceberguri. Probabil că o navă mare nu ar fi putut găsi, ca vasul nostru mic, drumul prin labirintul de iceberguri care se strâng în canale abia deschise. Aceşti munţi de iceberguri se prezentau într-o succesiune infinită de palate de cristal, de catedrale masive şi de lanţuri de munţi fantastici, siniştri şi părând ca nişte santinele, imobile asemeni unor faleze impozante din rocă solidificată, înălţându-se silenţioase ca un Sfinx, şi rezistând valurilor agitate ale mării mişcătoare.
După ce am scăpat de numeroase accidente, am ajuns la Spitzberg, la 23 iunie, şi am aruncat ancora la Baie Wijade pentru scurt timp, unde ne-am strâns mâna pentru pescuitul nostru. Atunci am ridicat ancora şi am traversat strâmtoarea Hinlopen şi am navigat de-a lungul coastei Pământului de Nord-Est. Un vânt puternic ne-a abordat venind dinspre sud-vest şi tatăl meu a spus că era mai bine să profităm și să atingem Pământul lui Franz Josef, unde, cu un an înainte, accidental, găsise mormanele de fildeş care i-au adus un preţ atât de bun la Stockholm. Niciodată, înainte sau după, nu am văzut atât de multe păsări de mare; erau atât de numeroase încât ascundeau stâncile țărmului şi întunecau cerul.
Timp de mai multe zile am navigat de-a lungul coastei stâncoase a Pământului lui Franz Josef. În fine, un vânt favorabil ne-a împins către coasta de Vest şi, după ce am navigat cu pânza 24 de ore, am ajuns la un magnific braţ al mării. Abia puteam să credem că acolo era îndepărtatul Pământ al Nordului. Locul era verde, cu o vegetaţie dezvoltată şi, deşi zona nu avea decât unul sau doi acri, aerul era cald şi liniştit. Acest punct a fost locul unde influenţa Golf Stream-ului s-a simţit cel mai profund.
Pe coasta de Est, erau numeroase iceberguri, deşi ne aflam aici într-o apă liberă. Departe către Vest, în acest timp, se vedeau blocuri de gheaţă şi mereu mai departe, către vest, apăreau în formă de lanţuri de coline joase de gheaţă. În faţa noastră şi direct la nord se întindea o mare liberă. Tatăl meu era un adept arzător al lui Odin şi Thor şi-mi zicea frecvent ca zeii au venit de departe de acolo, de la „Vântul Nordului”.
Tatăl meu îmi explica că, potrivit unei tradiţii, există mai departe către nord un pământ mai frumos decât tot ce s-a cunoscut vreodată de oricare muritor şi care este locuit de poporul „ales”. Tânăra mea imaginaţie a fost stimulată de ardoarea, de felul şi fervoarea religioasă a tatălui meu şi am exclamat: „De ce nu navigăm spre acest pământ minunat? Cerul este senin, vântul favorabil şi marea deschisă.”
Chiar şi acum pot să văd expresia de agreabilă surpriză a chipului său, când s-a întors către mine şi m-a întrebat: „Fiul meu, doreşti să mergi şi să explorezi cu mine dincolo, unde niciun om nu s-a aventurat niciodată?”. I-am răspuns afirmativ. „Foarte bine”, a răspuns el. „Fie ca Ondin să ne protejeze!” Şi, ridicând rapid pânzele, a aruncat un ochi pe busola noastră, a întors prova drept în direcţia nordului şi traversând pe o cale liberă, a început călătoria noastră.
Soarele era sus la orizont, cum putea fi încă în tot acest început al verii. Într-adevăr, aveam aproape patru luni pentru a naviga înainte de a sosi din nou noaptea polară. Vasul nostru mic de pescuit a ţâşnit înainte ca şi cum ar fi dorit cu ardoare să se lanseze în aventură, asemeni nouă. După 36 de ore nu mai puteam vedea extremitatea punctului nordic al țărmului Pământului lui Franz Josef. Un curent puternic se îndrepta către nord prin nord-est şi părea să ne transporte. Departe la dreapta şi la stânga noastră se etalau iceberguri, dar vasul nostru mic a trebuit să meargă de-a lungul strâmtorilor înguste şi culoarelor atât de fine în anumite locuri, încât dacă ambarcaţiunea noastră nu ar fi fost de dimensiune redusă, n-am mai fi putut ieşi niciodată.
În a treia zi am ajuns la o insulă. Ţărmurile sale erau scăldate de o mare liberă. Acolo tatăl meu a decis să facem tabăra şi să plecăm în explorare timp de o zi. Pe acest nou pământ nu am găsit niciun fel de adăpost, dar acolo am găsit o mare acumulare de lemne aruncate de mare, pe ţărmul nordic. Unele trunchiuri de copaci erau de 40 de picioare lungime (aproape 12 metri) şi două picioare în diametru (60 cm).
După ce am explorat timp de o zi litoralul acestei insule, am ridicat ancora şi ne-am îndreptat prova către nord în direcţia mării libere. Îmi amintesc că nici tatăl meu, nici eu însumi nu am mâncat nimic timp de aproape 30 de ore. Poate asta s-a datorat stării de intensă excitație provocată de călătoria noastră stranie în cele mai îndepărtate ape din nord, unde, potrivit tatălui meu, nimeni nu se aventurase înainte. Puterea noastră de sugestie ne-a calmat apetiturile fizice.
În locul unui frig intens după cum ne așteptam, era într-adevăr din ce în ce mai agreabil și mai cald decât în regiunea Hammerfest de pe coasta de Nord a Norvegiei, cu şase săptămâni înainte. Amândoi am admis că ne era foarte foame şi imediat am pregătit o masă substanţială graţie cămării noastre garnisite bine. După ce ne-am săturat, i-am spus tatălui meu că simţeam ca voi adormi şi că mă voi duce să mă culc. „Foarte bine”, mi-a răspuns el „voi rămâne de pază”. Nu pot determina cât timp am dormit; ştiu numai că am fost trezit brutal de zdruncinătura groaznică a vasului. Am fost surprins atunci să descopăr că tatăl meu dormea profund. Am urcat pentru a-l trezi şi imediat era în picioare. Dacă n-ar fi apucat repede bastingajul, ar fi fost cu siguranţă în valurile clocotitoare.
O furtună de zăpadă feroce făcea ravagii. Vântul bătea direct din spate, împingându-ne vasul cu o viteză enormă şi ameninţând în fiecare moment să ne răstoarne. Nu era timp de pierdut, pânzele trebuiau strânse imediat. Vasul nostru se răsucea în convulsii. Câteva iceberguri ne loveau de-o parte şi de alta şi din fericire s-a deschis un canal îndreptându-ne direct spre nord. Dar va fi pentru mult timp? În faţa noastră, încingând orizontul de la stânga la dreapta, deasupra apei se etala o negură uneori neagră ca noaptea egipteană şi uneori albă ca un nor înalt de vapori, care se pierdea în sus confundându-se cu fulgii mari albi de zăpadă care cădeau. Nu era niciun mijloc de a determina dacă ascundea un iceberg sau vreun alt obstacol ascuns către care se îndrepta micuţul nostru vas şi ne-am precipitat într-o groapă lichidă, sau era pur şi simplu manifestarea unei cețe arctice.
Prin ce miracol am scăpat de la o totală distrugere, n-aş putea să spun. Îmi amintesc că micuţa noastră ambarcaţiune a scârţâit şi a gemut, ca şi cum încheieturile sale se sfărâmau. S-a balansat şi s-a clătinat înainte şi înapoi ca şi cum ar fi fost zgâlţâită de un curent submarin feroce rotitor sau de un vortex. Din fericire, busola noastră fusese fixată cu şuruburi lungi ce o traversau. Majoritatea proviziilor noastre au fost aruncate în acest timp de pe locul mărfurilor şi dacă n-am fi luat precauţia chiar de la început de a ne lega ferm de catargul vasului, am fi fost măturaţi în valurile dezlănţuite.
Deasupra tumultului asurzitor al valurilor care făceau ravagii, am auzit vocea tatălui meu zicându-mi: „Fii curajos, fiul meu”, apoi a urlat „Odin este zeul apelor, însoţitorul curajoşilor şi el este cu noi. Nu-ţi fie frică.” Mi se părea că nu mai exista niciun mijloc de a scăpa de o moarte oribilă. Micuţul vas tăia apa, zăpada cădea atât de abundent încât ne orbea literalmente şi valurile ne hărţuiau cu spuma lor albă cu o furie neobosită. Nu puteam spune în ce moment ne-am putea precipita spre un anume bloc de gheaţă aflat în derivă. Tălăzuirea enormă ne ridica chiar până pe culmile valurilor colosale, apoi ne grăbeam în profunzimile lor scobite ca şi cum vasul nostru de pescuit era o cochilie fragilă. Valuri gigantice de o albeaţă inimaginabilă se ridicau ca nişte ziduri adevărate, ale unei împrejmuiri în faţă şi în spate.
Această probă înspăimântător de exasperantă, prin nenumăratele sale orori în formă de suspans şi temeri angoasante indescriptibile, a durat mult mai mult de trei ore şi în tot acest timp a fost o fugă înainte cu mare viteză. Atunci deodată, ca şi cum ar fi cedat eforturilor sale frenetice, vântul a început să-şi diminueze furia şi a dispărut progresiv. În fine, s-a făcut un calm perfect. Ceaţa a dispărut de asemenea şi ea şi în faţa noastră se întindea un culoar fără gheaţă poate de 10 sau 12 mile lărgime cu câteva iceberguri departe la dreapta noastră şi un arhipelag mai mic la stânga noastră.
Mi-am observat atent tatăl şi m-am decis să rămân tăcut pentru moment, până ce el va lua cuvântul; şi-a dezlegat coarda din jurul taliei, şi fără a spune un cuvânt, a început să facă să lucreze pompele, care din fericire nu au fost stricate, golind vasul de apa care se acumulase în timpul furtunii teribile. A desfăcut apoi pânzele vasului la fel de calm precum şi-a aruncat năvodul şi imediat am remarcat că eram gata pentru a primi vânt favorabil de îndată ce se stârnea. Curajul şi constanța sa erau într-adevăr remarcabile.
După inspecţie am constatat că o treime din proviziile noastre erau încă disponibile, dar neliniştea noastră a fost foarte puternică când am descoperit că butoaiele noastre de apă căzuseră peste bord în timpul plonjonurilor violente ale vasului nostru. Două dintre butoaiele noastre erau în cala principală, dar amândouă erau goale. Aveam o provizie suficientă de alimente, însă apă dulce deloc. Atunci am realizat caracterul înspăimântător de dramatic al situaţiei. Pentru moment am fost încercat de o sete devoratoare. „Este într-adevăr foarte alarmant”, a remarcat tatăl meu. „Între timp, să ne uscăm hainele ude, căci tremurăm până la os. Ai încredere în zeul Odin, fiul meu. Nu dispera.” Soarele strălucea prin raze destul de înclinate, ca şi cum eram la o latitudine mai la sud, în loc de a fi într-o regiune foarte la nord. Se balansa, ici şi colo, orbita sa nu era niciodată vizibilă şi urca din ce în ce mai sus în fiecare zi, frecvent acoperit de negură, părând să privească întotdeauna fix, traversând pătura de nori ca un ochi neliniştit al destinului, paznic al misteriosului Nord şi observând gelos năzbâtiile oamenilor. Departe la dreapta noastră razele ornau prismele de iceberg, fiind magnifice. Reflexiile lor emiteau străfulgerări de granat, de diamant, de safir. O panoramă de culori şi de forme nenumărate, în timp ce aici jos, puteam să vedem colorarea verzuie a mării şi cerul cu tentă purpurie.
Dincolo de vântul de nord
Am încercat să uit de setea mea şi m-am străduit să aduc din cală câteva provizii şi un recipient gol. Aplecându-mă peste rampa laterală, am umplut recipientul cu apă în scopul de a-mi spăla mâinile şi fața. Spre stupefacţia mea, atunci când buzele au intrat în contact cu apa, am simțit că aceasta nu era sărată. Descoperirea m-a făcut să sar. „Tată!” am zis eu. „Apa, apa este dulce!” „Ce spui tu acolo, Olaf?” a urlat tatăl meu, aruncând rapid o privire în jur. „Te înşeli cu siguranţă. Nu există niciun pământ în împrejurimi. Trezeşte-te.” „Dar gustă asta!” i-am strigat. Şi astfel am făcut descoperirea că apa era într-adevăr dulce, fără cel mai mic gust sărat, nici chiar o vagă savoare sărată. Imediat ne-am umplut ultimele două butoaie şi tatăl meu a declarat că era o favoare celestă venind de la zeii Odin şi Thor. Debordam de bucurie, dar foamea ne-a adus repede la realitate. Acum, că găsisem apa dulce în mare, la ce mai trebuia să ne aşteptăm, la această latitudine stranie unde niciun vas nu a navigat înaintea noastră niciodată şi unde nu am auzit niciodată zgomotul vreunui avion? Abia ne-am potolit foamea, când o briză a început să ne umfle pânzele inerte şi, aruncând o privire la busolă, am constatat că extremitatea de nord a acului lovea dur sticla aplecându-se.
Ca răspuns la surpriza mea, tatăl meu mi-a spus: „Am auzit vorbindu-se de asta înainte; este ceea ce se numeşte creşterea punctului nordic al acului”. Am scos busola de pe soclu şi am întors-o în unghi drept în raport cu suprafaţa mării înainte ca punctele acului să se blocheze de sticlă şi lăsând gravitaţia să acţioneze liber. Şi ea s-a mişcat cu dificultate şi a părut la fel de instabilă ca un bărbat beat, dar în fine s-a angajat într-o direcţie. Înainte de asta ne-am gândit că vântul ne purta spre nord-nord-vest, însă, cu acul liber, am descoperit că navigam uşor spre nord-nord-est. N-am urmat niciodată direcţia de nord plin. Marea era foarte calmă, abia având valuri fine şi vântul era viu şi exaltant. Razele soarelui ne loveau şi ne învăluiau cu o căldură dulce. Şi astfel timpul s-a scurs, zi după zi şi am scris în cartea noastră de bord că am navigat 11 zile de la furtuna suportată într-o mare înaltă. Deşi ne-am folosit proviziile cu o economie strictă, ele au început să se epuizeze. Între timp, unul dintre butoaiele noastre de apă s-a epuizat şi tatăl meu mi-a spus: „Îl vom umple din nou”. Dar, am constatat cu nelinişte că apa era acum la fel de sărată ca în regiunea insulelor Lofoden de pe coasta Norvegiei. Asta a necesitat din partea noastră să avem o vigilență extremă în ceea ce privește butoiul rămas. Uneori aveam o dorință profundă de a dormi, aceasta fiind efectul experienţei pasionante a navigaţiei cu pânze în ape necunoscute, sau una din consecinţele excitaţiei teribile datorată aventurii noastre în furtuna care a trecut, sau chiar era datorată dorinţei mele de hrană? Nu puteam să spun.
Mă întindeam frecvent pe buncărul micului nostru vas şi observam foarte sus bolta albastră a cerului; şi, în pofida soarelui care strălucea departe la est, vedeam întotdeauna o singură stea deasupra mea. Timp de mai multe zile, când scrutam cerul, această stea era întotdeauna acolo, direct deasupra noastră.
Atât cât îmi amintesc, era 1 august. Soarele sus pe cer era atât de strălucitor încât nu mai puteam să văd steaua singuratică care mi-a atras atenţia cu câteva zile mai devreme. În una din aceste zile, tatăl meu m-a făcut să chicotesc atrăgându-mi atenţia asupra unui nou spectacol care se prezenta departe în faţa noastră, aproape de linia orizontului. „Este un soare artificial”, a urlat tatăl meu. „Am citit deja despre asta undeva; fenomenul este numit o reflexie sau un miraj. Va dispărea curând.”
Dar acest soare roşu pal nu a dispărut așa cum ne-am imaginat, persistând timp de mai multe ore; şi cu toate că ignoram cum putea să emită razele sale de lumină, exista mereu un moment în care, măturând orizontul cu privirea, puteam zări strălucirea acestui pretins fals soare, care apărea pentru o perioadă de cel puţin 12-24 de ore. Norii şi negura puteau să-i ascundă din timp în timp amplasamentul, însă niciodată în întregime. Progresiv, pe măsură ce noi înaintam, a părut să se ridice mai mult deasupra orizontului, pe cerul de un mov pal. Abia puteam să mai spunem că fenomenul aparţinea Soarelui nostru, când, nemascat de nori sau de cețele oceanice, a luat coloratura unui roşu neguros, o aparență dogoritoare și apoi a trecut la o lumină albă ca un nor luminos, reflectând o lucire venind de aiurea. În fine ne-am pus de acord, discutând că, oricare ar fi motivul fenomenului, acest soare dogoritor şi lucios nu era o reflexie a Soarelui nostru, ci o planetă în felul ei, o realitate distinctă. Într-o zi, imediat după asta, m-am simţit extrem de somnolent şi am căzut într-un somn regenerant. Dar am fost trezit la scurt timp de tatăl meu care îmi scutura viguros umărul strigând: „Olaf, trezeşte-te; se vede pământ în faţă!” Am sărit în picioare şi, ah, o bucurie inefabilă! Acolo, departe, şi în acelaşi timp în direcţia pe care o urmam, pământurile ieşeau cu îndrăzneală din mare. Urma țărmului se întindea foarte departe la dreapta noastră, la fel de departe pe cât putea să vadă ochiul şi de-a lungul întregii plaje de nisip valurile explodau într-o spumă agitată care se retrăgea sau avansa din nou, murmurând, venind din profunzimi, sonorităţi repetitive şi tunătoare. Râpele erau acoperite de arbori şi de vegetaţie. Nu pot exprima sentimentul de mare fericire pe care l-am trăit în timpul acestei descoperiri. Tatăl meu a rămas în picioare, imobil, cu mâna pe bară, privind drept înainte, îndreptând efuziunile inimii sale într-o rugăciune de recunoştinţă pentru grația revărsată de zeii Odin şi Thor. Între timp, o plasă recuperată din stocul din arimaj a fost aruncată şi am prins câțiva peşti care s-au adăugat proviziilor noastre care se împuţinaseră.
Busola pe care o fixasem din nou la locul său, temându-ne de o nouă furtună, indica clar direcţia nordului şi se deplasa pe pivotul său, ca şi cum am fi fost la Stockholm. „Ridicarea acului” încetase. Ce putea să însemne asta? Numeroasele noastre zile de navigaţie cu barca cu pânze ne făcuseră cu siguranţă să depăşim Polul Nord. Şi în acest timp acul continua să se îndrepte spre nord. Perplexitatea noastră a crescut vertiginos, căci sigur ar fi trebuit să fim acum în direcţia sudului. Am navigat timp de trei zile de-a lungul țărmului şi am ajuns la intrarea unui fiord sau a unui râu de mărime imensă. Acesta semăna mai degrabă cu un golf de mari dimensiuni şi acolo ne-am manevrat ambarcaţiunea, urmând uşor direcţia nord-est. Ajutaţi de un vânt puternic ce a suflat timp de 12 - 24 de ore, am continuat să înaintăm în interior pe această cale, care s-a adeverit apoi a fi un râu puternic şi pe care, am aflat ulterior, locuitorii îl numeau Hiddekal.

(va urma)

Citiți și: 
yogaesoteric
25 mai 2018