Pentru a ajuta procesul ascensionării, propum cititorilor ca în fiecare DUMINICĂ, ora 22,30, timp de 10 minute, să facem următoarea invocație: Cu credință, umilință și iubire, cer Matricei-Dumnezeu să retragă de pe Pământ toate ființele care, prin alegerile, acțiunile și gândurile lor, se opun ASCENSIUNII planetei și umanității în dimensiuni superioare. Eu sunt pregătit(ă) și vreau să ascensionez. Eu sunt sănătos(-oasă) și plin(ă) de iubire ; eu sunt nemuritor (-are). Amin.


Totalul afișărilor de pagină

marți, 2 septembrie 2014

CLINICA EXTRATEREŞTRILOR (8)


Autor Adrian Dvir
(reluarea art. din 20 oct.2010)

(continuare)

ASISTENŢII MEDICULUI-ŞEF X3: NATAN ŞI SHAMIYA
În perioada tratamentului meu la Chaya, am observat în partea din spate sălii, două creaturi care se ocupau de 

probleme tehnice ale echipamentului medical. Chaya mi-a spus că, sunt asistenţii doctorului X3 ; semănau cumva cu fiinţele ET din filme. Toată discuţia s-a purtat cu X3, Gideon şi Maya. Nu am angajat o discuţie cu cele două entităţi. Se părea că ei nu doreau să iasă în evidenţă fapt pentru care nu le distigeam decât conturul.

Prin luna martie 1997, câteva entităţi ET au venit acasă la mine pentru un consult medical. M-am aşezat la calculator pentru a stabili legătura cu ei. S-au identificat ca asistenţi ai dr.X3. I-am întrebat cum se numesc. Primul s-a prezentat sub numele de Natan iar a doua, Shamiya. Un alien din spatele meu a observat râzând că, în sfârşit, şi-au luat nume pământean.
La următoarea întâlnire, de data aceasta la Chaya, m-am decis să-i abordez.
Adrian: De pe ce planetă sunteţi voi?
Natan: Planeta noastră se numeşte Million 4. Este cam un sfert dinTerra. Soarele este foarte slab. Pe planetă nu există apă lichidă ci doar gheaţă. Temperatura este foarte scăzută. In mare parte, planeta nu este locuită. Există doar căteva forme de viaţă pe ea.
Alimentele necesare sunt aduse de pe alte planete, cele autohtone fiind obţinute cu tehnologii avansate.
Adrian: Aceasta este planeta pe care specia voastră s-a născut şi s-a dezvoltat?
Natan: Nu. Noi am emigrat pe această planetă cu câteva secole înainte, deoarece planeta noastră s-a pierdut şi neamul nostru s-a împrăştiat pe cîteva planete mai apropiate. În prezent suntem refugiaţi.
Adrian: Cum aţi ajuns în echipa medicală al dr. X3?
Natan: În urma publicării unui anunţ. Era o ofertă pentru cadre medicale şi tehnice şi am decis să mă înscriu.
Adrian: Aveţi soţie şi copii?
Natan: Este o informaţie particulară.
Shamiya a râs la ceea ce a spus Natan. Se pare că atinsesem un punct sensibil. Ei se născuseră mai degrabă prin procedee genetice de laborator. De fapt, ei nu sunt concepuţi natural, în familie, ci sunt produse de eprubetă.

Pe data de 13 iulie, am aflat de la Chaya că Natan şi Shamiya se reîntorseseră acasă, fiind înlocuiţi de alţi doi asistenţi proveniţi de pe aceeaşi planetă. Ea a afirmat că acele ‘’creaturi formate în eprubetă ’’, nu şi-au ales nume omeneşti, numele lor original pronunţându-se cu gura larg deschisă. Apoi, a simţit că a insultat pe unul dintre ei pentru că acela a întrebat-o dacă are probleme cu faptul că ei sunt concepuţi în laborator. Chaya şi-a cerut scuze spunând că nu a avut intenţia de a-l insulta, la care el a negat că s-ar fi simţit insultat. A mai aflat că noii veniţi erau doar pentru o scurtă perioadă. La scurt timp, Natan şi Shamiya au revenit.

O observaţie: în timp ce restul echipei medicale se afla pe nava spaţială, Natan şi Shamiya au rămas în urmă pentru a supraveghea echipamentul. Când i-am întrebat de ce nu s-au alăturat celor de pe navă, Natan mi-a răspuns că ei nu au avut permisiunea. Am mai aflat, de asemenea, că ei nu erau autorizaţi să aibă acces liber la Centrul de Comandă şi Comunicări Telepatice; puteau comunica doar cu membri grupului medical cu care lucrau, şi numai pe subiecte privind activitatea pe care o desfăşurau, nu şi despre probleme personale.

O CEAŢĂ SUB FORMĂ DE SPIRALĂ
În decembrie 1997, am întâlnit un fenomen straniu. Aşa cum obişnuiam, am încercat, în timpul unui tratament, să ”văd” cine se află prezent. Ochiul „minţii” mele era înconjurat de o ceaţă spiralată, de forma unui mic ciclon. Avea diametrul de câţiva metri iar înalţimea de un metru şi jumătate. Ceaţa nu se răsucea, părea statică. În interiorul ei am observat umbre care se mişcau; erau ale unor fiinţe care se ocupau de tratamentul medical în curs. După prima apariţie, m-am obişnuit cu acest mod de a vedea. Dacă doream să văd ceva anume, mintea mea îmi punea la dispozitie imaginea dorită, cu figurile care se mişcau în interiorul ceţii. În timpul tratamentului, m-am ridicat şi am părăsit sala. Am avut impresia că cineva alerga după mine. Am „văzut” o mică făptură înconjurată de acel ciclon de ceaţă. Întinzându-şi braţele, creatura părea că-mi cere să revin în sala de tratament. 
Am telefonat lui Chaya şi i-am povestit ceea ce „văzusem”.  
A încercat si ea să „vadă” şi a izbutit să aibă imaginea acelor
Creaturi.
În centrul „tornadei” se afla o creatură de culoare roz, foarte delicată, cu înalţimea de cca 80 cm. Se putea percepe şi un fel de bâzâit. Alien i-a explicat Chayei că spirala de ceaţă era un câmp energetic ce servea două scopuri: ca strat protector şi ca mijloc de comunicaţie. Creaturile veniseră de câteva săptămâni şi erau de pe planeta Marte. La fel ca şi alte creaturi din echipa medicală, nici acestea nu erau constiutuite din aceeaşi materie ca noi. Existenţa lor pe Marte nu poate fi reperată cu mijloacele de observaţie pământene. Asta ar explica îngrijorarea nedivulgată a cercetătorilor umani, care doar public susţin că nu ar exista viaţă pe această planetă.
                                      * * *
În ziua următoare am plecat să tratez pe cineva spitalizat. În timp ce-mi conduceam maşina spre spital, am „observat” un avion de formă rotundă care zbura pe deasupra maşinii mele. În interiorul navei zburătoare se aflau cinci mici creaturi. Creaturile au stabilit legătura cu mine şi s-au justificat că doresc să ajungă şi ei tot la spitalul spre care mă îndreptam eu. Dorinţa mea de a „vedea” interiorul avionului, au primit-o cu plăcere. Era un habitaclu destul de restrâns. Încăperea era de formă rotundă, nu mai mare de cât o sufragerie „standard”. În centrul pardoselii era o proieminenţă spre exterior, unde am presupus că se afla motorul. O lumină difuză şi calmă se răspândea în interiorul avionului, ai cărui pereţi aveau culoarea ivoar.
                                  * * *
M-am oprit la o benzinărie, intenţionând să-i întreb pe cei din avion dacă nava lor avea nevoie de combustibil, pentru a zbura. Am primit imediat răspunsul că nu. Pe întreaga durată de folosinţă, avionul nu mai trebuia alimentat, de cât iniţial. Vehiculele lor funcţionau pe alt principiu decât ale noastre, dar n-au reuşit să-mi explice mai mult. Deşi comunicarea nu era verbală, ci prin gânduri, totul se înţelegea perfect. Eram curios să le cunosc fizionomia şi imediat unul dintre ei şi-a dezvelit parţial faţa. Nu era o faţă umană. Era mică şi rotundă, cu o tentă de culoare oranj, şi un cap roşu, fără păr. Ochii erau rotunzi, cu pete brun-oranj în interiorul pupilelor. Am înţeles că ceea ce vedeam era o faţa „gândită”.

Principala diferenţă dintre imaginaţie şi imaginea telepatică este că atunci când îţi imaginezi, poţi avea orice, în timp ce imaginea telepatică este unică şi bine definită. Faptul că am văzut doar o parte a feţei unei creaturi era o certitudine că utilizam o transmisie telepatică (dacă ar fi fost imaginaţie, imaginea s-ar fi putut extinde la toată faţa şi aş fi putut să o modific).
Ajuns la spital, m-am grăbit să ajung la pacient, mergând pe coridoare şi utilizând ascensorul.

Am avut impresia că sunt urmat în de aproape de un Being, pe care l-am chestionat telepatic. Mi-a răsuns că stătea aproape de mine pentru ca numai aşa putea să vadă împrejurilile fizice, ajutându-se de ochii mei.

Pentru conformitate,
(C.M.)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu