Pentru a ajuta procesul ascensionării, propum cititorilor ca în fiecare DUMINICĂ, ora 22,30, timp de 10 minute, să facem următoarea invocație: Cu credință, umilință și iubire, cer Matricei-Dumnezeu să retragă de pe Pământ toate ființele care, prin alegerile, acțiunile și gândurile lor, se opun ASCENSIUNII planetei și umanității în dimensiuni superioare. Eu sunt pregătit(ă) și vreau să ascensionez. Eu sunt sănătos(-oasă) și plin(ă) de iubire ; eu sunt nemuritor (-are). Amin.


Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 15 februarie 2014

Conştiinţa – de la atom la fiinţa umană.



Traducere şi adaptare de Ioana Plăviţu


O viziune revoluţionară asupra conştiinţei şi posibilităţilor ei nelimitate, prezentate de omul de ştiinţă american Itzhak Bentov
 
Itzhak Bentov s-a născut în Cehoslovacia în 1923. În timpul celui de-al doilea război mondial, a reuşit să emigreze în Israel, de unde a plecat în 1954, pentru a se stabili în SUA.
Personaj interesant, ieşit din comun, Ben (cum i se spunea) a fost în acelaşi timp un geniu ştiinţific şi un mistic. Intuitiv, autodidact, el a făcut numeroase invenţii, cea mai celebră fiind cateterul cardiac.

Bentov
El a urmărit să înţeleagă, cu mijloace ştiinţifice, alcătuirea universului şi posibilităţile de evoluţie spirituală ale omului. Practica intensă a meditaţiei i-a permis să realizeze o punte de legătură între cunoaşterea ştiinţifică şi percepţia intuitivă a lumii imateriale. El a conceput astfel modelul holografic al cosmosului, pe care el l-a prezentat în cartea sa „Stalking the wild pedulum – On the Mechanics of Conciousness” (Potrivirea pendulului sălbatic).
Itzhak Bentov a murit într-un accident aviatic pe 25 mai 1979 la Chicago.

Definim, în contextul de faţă, conştiinţa ca fiind capacitatea unui sistem de a răspunde la stimulii exteriori. Să presupunem mai întâi că stimulăm un atom, bombardându-l cu o radiaţie electromagnetică. Unul sau mai mulţi electroni vor absorbi energie şi vor trece pe un nivel energetic superior, mai îndepărtat de nucleu. Când stimularea încetează, electronii revin pe nivelul energetic iniţial, emiţând fotoni de o anumită energie şi frecvenţă specifice procesului. Aplicând diverşi stimuli, vom provoca diferite răspunsuri ale sistemului.
Să considerăm în continuare sisteme din ce în ce mai complexe: un virus, o bacterie;  acestea vor avea răspunsuri din ce în ce mai variate şi mai numeroase. Pe măsură ce sistemul evoluează, ajungând la mamifere şi la om, numărul de răspunsuri posibile va creşte rapid. Definim acest număr ca fiind „cantitatea de conştiinţă”. Aceasta ar putea părea, conform opiniei unanim acceptate, o definiţie complet arbitrară. La început, vom fi mai reticenţi în a considera o piatră sau un atom drept obiecte vii, căci noi asociem conştiinţa cu viaţa. Totuşi, această viziune corespunde unei limitări umane. O piatră, de exemplu ar putea avea dificultăţi în a concepe conştiinţa conform înţelegerii noastre.
În limbajul nostru, expresia „fiinţă vie” a fost restrânsă, în mod arbitrar, la acele forme de existenţă care se pot reproduce. Aceasta, pentru că noi ne proiectăm propriul comportament asupra altor sisteme atunci când spunem că, de la atom şi până la sistemele complexe nu există „viaţă”. Şi apoi, dintr-o dată, când acestea din urmă ating un anumit stadiu de organizare, „viaţa” apare, pentru că regăsim la acel nivel propriul nostru mod de a fi.
Iată deci prima premisă majoră: conştiinţa este prezentă în materie. Altfel spus, întreaga materie conţine conştiinţă (sau viaţă), într-un grad mai scăzut sau mai ridicat. Noi, fiinţele umane, suntem astfel concepute încât să putem interacţiona cu orice sistem având o conştiinţă.
Am afirmat că atomii au conştiinţă pentru că pot răspunde la stimuli. Dar întreaga realitate fizică este constituită din atomi, sub formă de sisteme mai mici sau mai mari. În consecinţă, putem spune că o masă dată de substanţă este înzestrată într-un anumit grad cu conştiinţă. Această proporţie variază în cantitate şi calitate în funcţie de nivelul de evoluţie. 


Aspectele cantitativ şi calitativ ale conştiinţei 
Între numărul de răspunsuri la stimuli sau „cantitatea de conştiinţă” şi nivelul acestei capacităţi sau „calitatea conştiinţei” există o certă relaţie. Vom exprima indicele calitativ al conştiinţei prin gama de frecvenţe a răspunsurilor. Cu cât aspectul calitativ este mai elevat, cu atât este mai mare gama de frecvenţe a răspunsurilor sistemului. Spre exemplu, ştim că urechea noastră e sensibilă la stimuli cu frecvenţe cuprinse între 30 şi 20.000 Hz, aproximativ. Tot astfel vederea noastră este limitată la banda de frecvenţe pe care ochiul o poate detecta. La fel se petrec lucrurile cu toate simţurile noastre.
Indicele de calitate a conştiinţei defineşte gradul de rafinament şi gama răspunsurilor ei la stimuli. Am putea să-i asimilăm cu nivelul de inteligenţă al răspunsului.

Relaţia dintre cele două aspecte, cantitativ şi calitativ, ale conştiinţei, poate fi ilustrată în graficul alăturat. Pe axa orizontală se reprezintă valoarea cantitativă a conştiinţei, iar pe axa verticală, calitatea sa. Vom considera atomul drept unitate fundamentală de conştiinţă şi vom defini o scală arbitrară de numere pentru diversele categorii de fiinţe. Astfel, vom nota răspunsul în frecvenţe al unui atom cu f1, al unui virus cu f2, al unei plante cu f3, al unui câine cu f4, şi al unui om cu f5. Vom atribui fiinţelor umane celor mai elevate nivelul f6. Intervalul cuprins între f5  şi f6 reprezintă răspunsurile sistemului nervos uman la toţi stimulii provenind de la simţuri, ajutate sau nu de unele instrumente prin care se pot extinde capacităţile naturale.
Deci, intervalul de frecvenţe cuprins între f5 şi f6 exprimă răspunsul sistemului nervos uman la toţi eventualii stimuli.

Realitatea fizică ne este transmisă prin toate datele posibile ce ne parvin prin reţeaua senzorială. Aceasta codifică informaţia cu ajutorul unei secvenţe binare activitate-repaus (de genul codului binar 0-1 din sistemul informaţional). Pornind de la aceasta, creierul construieşte realitatea noastră. Pe grafic observăm şi alte game de frecvenţe, unele deasupra celor specific umane (de exemplu f7 şi f8), iar altele dedesubt, ce corespund unor realităţi pentru lumile ce ocupă aceste niveluri.
Înţelegem astfel că în natură există un spectru de realităţi asociate fiecărei categorii de fiinţe ce manifestă un anumit nivel de conştiinţă. Această scală de valori nu are un spectru discret, ci unul continuu, de bandă. Astfel, de exemplu, nivelului conştiinţei umane nu-i corespunde o singură valoare, ci un interval de valori (o fâşie sau o bandă).
Să privim acum diagrama ca pe un întreg. Observăm că relaţia între cantitatea de conştiinţă şi calitatea acesteia este reprezentată printr-o curbă ce devine tangentă la asimptota pe care o numim „absolut”. La nivelurile inferioare, pentru salturile de la o realitate inferioară, la una superioară, de exemplu de la  f2 la f3, creşterea cantităţii de conştiinţă este relativ mică. Pe măsură ce ne înălţăm pe scara frecvenţelor ce indică rafinarea conştiinţei, saltul de la una la cealaltă (de exemplu, de la  f10  la  f11) va fi caracterizat de o creştere cantitativă mai mare. Aceasta va tinde la infinit atunci când curba devine tangentă la „absolut”. Din această perspectivă, putem spune că „absolutul” cuprinde întreaga conştiinţă din univers.
Să considerăm săgeata evoluţiei, în partea dreaptă a graficului, care urcă spre absolut. Aceasta implică faptul că toată materia din univers, începând cu atomul, îşi înalţă conştiinţa din nivel în nivel, până atinge în final valoarea maximă. De altfel, aceasta înseamnă că elementele se combină şi devin tot mai complexe, formând sisteme nervoase specializate. Acestea se dovedesc capabile de a interacţiona cu natura într-un mod din ce în ce mai diversificat. Altfel spus, indicele de calitate a conştiinţei creşte.

Curba de schimb energetic           
Să ne orientăm acum atenţia către curbele în formă de clopot din apropierea axei verticale (în stânga graficului). Acestea sunt aşa-numitele „curbe de schimb energetic”. Cu cât sunt mai apropiate de începutul scalei, cu atât ele sunt mai mici; ele cresc în înălţime o dată cu rafinarea conştiinţei. Pe măsură ce progresăm pe scara evoluţiei, interacţiunea noastră cu mediul devine tot mai intensă. La cele mai înalte nivele, ajungem chiar să controlăm mediul ambiant (natura).
Ne-am putea întreba: prin ce anume diferă realitatea noastră de alte realităţi? Răspunsul este că sistemul nervos, care ne interpretează realitatea, interacţionează puternic cu frecvenţele cuprinse în intervalul (f5, f6). Noi suntem, deci, acordaţi pentru un maximum de schimb energetic cu mediul nostru actual şi rezonăm cu acesta. Aceasta este semnificaţia curbei în formă de clopot. Vârful ei se găseşte la jumătatea plajei noastre de realitate, dar capetele ei se prelungesc atât către realitatea imediat superioară, cât şi spre cea situată chiar sub a noastră, şi care corespunde animalelor şi plantelor. Aceasta este aria posibilităţilor noaste obişnuite de interacţiune şi percepţie. Conştient sau nu, noi interferăm cu celelalte niveluri.

  Ştim din experienţă că, dacă vom încerca să trecem cu degetul prin suprafaţa mesei, vom întâmpina rezistenţă. Sau, dacă vom conduce o maşină cu 90 km/h şi ne vom ciocni de stâlpul unui pod, vom realiza că s-a produs o puternică interacţiune între noi şi acesta. Pe de altă parte, dacă visăm că noi conducem acelaşi vehicul şi că întâlnim acelaşi obstacol la aceeaşi viteză, rezultatul nu va mai fi la fel de catastrofal ca în realitatea fizică. Ne vom trezi uşor tulburaţi, spunând: „Din fericire, n-a fost decât un vis!”

Scara evoluţiei
Pornind de aici, se poate presupune că deasupra realităţii fizice se află o realitate de natură onirică. Curba noastră de schimb energetic ajunge la aceasta şi chiar o depăşeşte. Curba corespunzătoare nivelului adiacent, pe care îl vom numi nivel astral (conform terminologiei esoterice existente) este superioară curbei noastre. Ea coboară, intersectează realitatea noastră şi pe cele inferioare ei, atingând stadiul mineral. În mod evident, entităţile astrale pot afecta la modul substanţial realitatea noastră. De remarcat faptul că maximul curbei astrale de schimb energetic este mai înalt decât cel al curbei fizice. Aceasta arată că fiinţele astrale pot interacţiona cu mediul lor şi cu natura în general mult mai profund decât noi. Să observăm în continuare că, la nivelul f7, care urmează astralului, curba de schimb energetic este şi mai înaltă, deci interacţiunea cu mediul şi controlul asupra acestuia sunt mai intense. Vom numi acest nivel – mental – conform literaturii esoterice. Deasupra acestuia va fi nivelul cauzal (sau intuitiv), care este caracterizat de o şi mai mare interdependenţă a energiilor şi o mai mare creştere „cantitativă” a conştiinţei.
Urcând şi mai mult pe scara evoluţiei, vom ajunge la nivelurile spirituale. Acestea ating domeniul absolutului. Remarcăm aici curba de schimb energetic foarte înaltă a celui mai elevat nivel. Aceasta indică un control total asupra Naturii.
Să rezumăm cele prezentate până aici: se pare că avem de-a face cu un spectru continuu de realităţi, datorită faptului că şi în materie există conştiinţă. În mod evident piatra va avea mai puţină conştiinţă decât o plantă sau decât un câine. Rezultă pentru minerale un control mai slab asupra mediului lor, răspunsuri mai rare şi o liberă voinţă mai restrânsă – dacă putem vorbi de aşa ceva în cazul unei pietre. Să nu uităm însă că şi noi, oamenii, beneficiem de o asemenea putere limitată. Pe măsură ce urcăm treptele succesive ale scării evoluţiei, voinţa noastră liberă creşte, iar capacitatea de a controla şi de a ne crea propriul mediu înconjurător se amplifică.
Curba de schimb energetic nu coboară niciodată până la zero, deoarece între toate nivelurile se manifestă întotdeauna o anumită interacţiune.
a) Realitatea minerală
Vom începe prezentarea realităţilor relative cu cea mai joasă din grafic şi ne vom înălţa gradat către absolut. Dacă vom încerca să ne identificăm cu manifestarea conştiinţei într-o piatră şi să pătrundem în realitatea ei, vom simţi că aceasta are o percepţie vagă a căldurii şi frigului, a luminii şi a întunericului. La acest nivel al manifestării, există o cale de comunicare cu celelalte minerale, dar mărginită la recunoaşterea destul de imprecisă a prezenţei altor lucruri. Evident, în aceste condiţii „viaţa socială” va fi foarte limitată. Este interesant că, la acest stadiu de existenţă, nu se observă o creştere a mineralelor, ci doar o eroziune a lor, în timp.
Curba de schimb energetic pătrunde în domeniul plantelor şi nu coboară niciodată până la zero, ceea ce semnifică interacţiunea constantă cu alte niveluri.

b) Realitatea vegetală
Această realitate se diferenţiază de cea minerală prin faptul că, la acest nivel, există un mecanism de creştere şi de reproducere a plantelor. Ceea ce noi numim „viaţă” în general porneşte de la această etapă. „Cantitatea” de conştiinţă se dovedeşte a fi superioară, la fel ca şi răspunsul la stimuli. Are loc adaptarea la condiţiile naturale, lupta pentru supravieţuire şi o percepţie mai clară a ciclului zi-noapte. În lumea plantelor se manifestă o impetuoasă „viaţă socială” şi chiar sexuală – aceasta din urmă, graţie intervenţiei discrete a unui al treilea factor (fluture, albină sau vânt care transportă polenul)…
Sunt foarte cunoscute experienţele ce au demonstrat că plantele răspund emoţiilor umane (iubire, teamă etc.), lucrarea „Viaţa secretă a plantelor” a lui Peter Tompkins şi Christopher Bird fiind cea mai bună sursă de informaţie în acest sens.
Realitatea vegetală face un salt important după cea minerală, dar ea rămâne relativ statică deoarece aptitudinea planetei de a se mişca se limitează la creştere. Curba de schimb energetic a vegetalelor intersectează frecvenţa de bază a gamei umane şi continuă dincolo de aceasta.
c) Realitatea animală
La acest stadiu, emoţiile iau amploare şi apare libertatea de mişcare în trei dimensiuni, precum şi comunicarea între specii. Animalele domestice pot comunica chiar şi cu oamenii. Se formează o conştiinţă de grup ce ia forma unui instinct gregar. Unele animale dau dovadă  de inventivitate şi chiar folosesc într-un mod gregar anumite instrumente. Şi aceasta, fără a  vorbi de marsuini care, prin complexitatea şi dimensiunile creierului, ar putea rivaliza cu însăşi specia umană.
Examinând graficul, observăm cum curba de schimb energetic a realităţii animale depăşeşte nivelul uman şi explorează gama vegetală. Aceasta înseamnă că animalele pot să comunice atât cu plantele cât şi cu oamenii. Respectiva curbă nu ajunge nici în acest caz la zero, căci există, pentru fiinţele ce corespund unei realităţi, o sensibilitate minimă constantă faţă de entităţile de pe alte niveluri. Aceasta datorită rolului de numitor comun al conştiinţei în întreaga creaţie. Graţie acestei punţi de legătură care este conştiinţa, fiecare element stabileşte un raport permanent cu Întregul.
d) Realitatea umană
Noi, cu toţii, aparţinem acestei realităţi. Dar majoritatea oamenilor uită că ne putem deschide conştiinţa pentru a învăţa să interacţionăm cu toate nivelurile realităţii figurate în grafic. Acesta este adevăratul înţeles al expresiei „expansiune a conştiinţei”. Altfel spus, sistemul nervos cerebrospinal se poate organiza astfel încât să ne permită intrarea în rezonanţă cu fiecare dintre aceste realităţi, de la cea minerală până la cele mai elevate niveluri, cele spirituale.
În acest domeniu, trebuie specificat că drogurile nu favorizează o astfel de deschidere a conştiinţei; ele mai degrabă alterează capacitatea normală de răspuns şi tind să o direcţioneze către anumite niveluri particulare, fie deasupra, fie sub gama umană.
„Călătoriile” neplăcute indică proiecţia conştiinţei într-o realitate subumană. De obicei, ele sunt trăite ca nişte veritabile coşmaruri.
Uneori, conştiinţa poate fi proiectată, cu ajutorul stupefiantelor, pe nivelurile superioare nivelului nostru. Atunci are loc o „călătorie” fantastică. Totuşi, aceste experienţe sunt în mod necesar caracterizate de distorsiuni, căci drogurile împiedică funcţionarea normală a creierului. De asemenea, controlul asupra nivelurilor la care accede subiectul unor astfel de experienţe este foarte slab, uneori inexistent. Folosirea sistematică a drogurilor distruge capacitatea sistemului nervos de a evalua în mod normal în direcţia nivelurilor superioare, indicate pe grafic de săgeata evoluţiei. Această incapacitate rezultă din dezechilibrul biologic provocat de o asemenea dependenţă. Pentru a putea interacţiona cu un anume nivel de conştiinţă sau realitate, spiritul trebuie să rămână treaz şi sigur pe sine.


SURSA:  yogaesoteric
(pentru conf. C.M.)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu