Conştiinţa – de la fizic la metafizic

traducere şi adaptare de Ioana Plăviţu

O viziune revoluţionară asupra conştiinţei şi posibilităţilor ei nelimitate, prezentate de omul de ştiinţă american Itzhak Bentov 

Universul în care existăm se compune dintr-un spectru continuu de realităţi. În general, recunoaştem doar una dintre acestea, cea pe care o numim realitate fizică. Realităţile astrale, mentale şi cauzale sunt însă tot la fel de palpabile pentru cei care ajung să le experimenteze direct.

Pentru a interacţiona cu celelalte planuri ale manifestării, la fel de reale ca şi planul fizic, trebuie să ne antrenăm folosind anumite tehnici speciale. Reuşita noastră în a face aceste planuri să interfereze depinde de expansionarea corpurilor noastre capabile să răspundă evantaiului de vibraţii ale fiecărei realităţi. Corpurile noastre superioare se centrează în cea mai mare a timpului în jurul corpului fizic, dar se pot deplasa şi pot fi active independent de el. După tranziţia numită „moarte”, ele părăsesc vehiculul material şi îşi continuă existenţa pe nivelurile următoare. 

Realităţile astrale 
Toate gamele inferioare pe care le-am menţionat până acum se manifestă la nivel astral. Este vorba de o vastă realitate care are rolul de punte între toate nivelurile lumii fizice: cel mineral, cel vegetal, cel animal şi cel uman, cu sau fără corp material. În timpul stării noastre de veghe, noi nu intervenim de obicei în acest domeniu, dar anumite persoane se pot proiecta pe nivelul astral la voinţă şi pot face descrieri ale acestuia.

De ce natura ne obligă să operăm în acest registru în timpul somnului? Ştim că săgeata evoluţiei indică direcţia de la fizic la astral. Conform diagramei, vedem că materia va parcurge toate aceste stadii sub presiune evolutivă. În timpul somnului, creaţia ne oferă deci o „avanpremieră” a experienţelor viitoare, exact ca într-o sală de cinema. Procedând astfel, ea ne învaţă gradat despre viitoarele noastre etape, pentru a atenua şocul unei transformări brutale către care, în final, noi evoluăm în timpul unei călătorii mai lungi pe care o numim moarte. În figura 1 este redat un detaliu al diagramei prezentate în articolul anterior. Este o schemă foarte simplificată, care nu ţine cont de fiinţele care evoluează mai repede decât media, adică cei care abordează practicile spirituale. Ea se referă la odiseea unui suflet pe cale de a transcende cel puţin trei niveluri de conştiinţă, şi anume: fizicul, astralul şi mentalul. Fiecare spiră a elicei reprezintă mai multe cicluri „naştere – moarte”.
Spre exemplu, să considerăm existenţa unei persoane născute în partea inferioară a realităţii fizice umane. „Inferior” nu se referă aici la un statut economic mai scăzut, ci la o persoană dispunând de un sistem nervos mai puţin dezvoltat din perspectiva evoluţiei spirituale, mai puţin capabil de a interacţiona cu frecvenţele superioare – altfel spus, un materialist convins. Când un astfel de om moare, el se manifestă în partea de jos corespunzătoare planului astral. Este aşa-zisul „cartier sărac” al acestei regiuni, cel mai apropiat de planul fizic prin răspunsul său în recvenţe. De aceea, interpretarea celor două zone este naturală. Fenomenele psihice cum ar fi poltergeistul, fantomele, loviturile (în planşeta oui-ja), fenomenele de posesiune etc., aparţin toate acestei categorii generale inferioare. Aceasta este semnificaţia triunghiului haşurat ce rezultă prin intersecţia celor două curbe de schimb energetic succesive (vezi figura 1).

Elicea ascendentă leagă cele două niveluri, uman şi astral. Ea porneşte de pe o treaptă inferioară a evoluţiei umane. Entitatea „defunctă” trăieşte o perioadă în această regiune joasă a astralului. Apoi, după ce a progresat suficient pentru o viaţă viitoare, ea va renaşte pe un nivel de conştiinţă mai elevat.
Din această perspectivă, moartea nu este definitivă aşa cum cred majoritatea oamenilor, şi aici va fi necesar să abordăm controversata problemă a reîncarnării.

Conştiinţa umană se va întrupa, sperăm, pe un nivel superior la fiecare pas de elice. Odată ce ea va fi acumulat întreaga evoluţie, ea va pătrunde în regiunea adiacentă şi nu va mai reveni la existenţa fizică. Deci, ea nu va mai avea nevoie de un vehicul corespondent, dar va continua să trăiască în lumile astrale, care vor deveni, în ceea ce o priveşte, la fel de reale şi la fel de concrete precum este pentru noi planul fizic. Şi este firesc să fie aşa, deoarece schimbul său energetic cu mediul prezintă un maxim în această realitate. O caracteristică greu de acceptat a acesteia din urmă este posibilitatea de a controla fenomenele temporale. Timpul devine flexibil şi subiectiv. Realităţile astrale pot fi plasate (simbolic) în zona dintre universul temporal şi cel spaţial.

Celor care au probleme în asimilarea noţiunilor prezentate, le sugerăm să verifice ei înşişi, elevându-şi nivelul de conştiinţă, pentru a deveni capabili să experimenteze ritmurile astrale. Este relativ uşor să realizăm aceasta, dar necesită timp. Există mai multe tehnici de meditaţie care ne facilitează accesul la nivelul astral. Totodată, este necesar să fim prudenţi şi să nu ne proiectăm în astral fără protecţie. Aşa cum am mai menţionat, configuraţia de mijloc dintre fizic şi astral este populată de creaturi inferioare care vor ataca turistul „astral”. În concluzie, protecţia unui hid spiritual experimentat rămâne absolut necesară, înainte de a ne aventura în necunoscut. 

Realitatea mentală 
O dată ce fiinţa umană şi-a rezolvat problemele emoţionale, fluxul evolutiv o va conduce către nivelurile mentale. În figura 2 se observă că după „moartea” astrală, fiecare dintre noi este propulsat pe elice către realitatea mentală. Între aceste două planuri au loc multiple schimburi energetice. Ele nu sunt exclusive, iar entităţile din astralul superior pot vizita regiunile mentale. Şi acolo realitatea e concretă pentru cei care o trăiesc. 

Însă marea diferenţă dintre realităţile materiale şi imateriale constă în capacitatea fiecăruia de a-şi crea instantaneu mediul ambiant prin puterea gândului sau a voinţei. De fapt, aceasta se produce şi în planul fizic dar necesită mai mult timp, o gândire şi o acţiune mai intense pentru a surveni o modificare în mediul nostru înconjurător. La acest nivel, fiinţa umană a depăşit motivaţiile emoţionale, moştenire provenind de la regnul animal. În acest stadiu, predomină raţiunea echilibrată şi căutarea unei cunoaşteri practice şi teoretice. Singura emoţie resimţită la acest nivel este iubirea pură, necondiţionată.

Realitatea cauzală 
După sute şi mii de cicluri de viaţă, este posibil să ne răgăsim pe nivelul cauzal. Iar dacă anterior, pe nivelurile mentale, accentul se punea pe căutarea cunoaşterii, la acest nivel se tinde către regăsirea Sursei, către o reîntoarcere la Sine. De aceea, această realitate mai este numită şi intuitivă. Aici înţelegerea nu mai este un proces liniar. Înainte, noi trebuia să ne instruim asupra unui subiect legând unele de altele elementele informative pe care le primeam. Pe nivel cauzal, cunoaşterea survine global, înscrisă în spirit într-o fracţiune de secundă. Uneori ia aspectul unei simple diagrame, alteori ea apare sub formă simbolică. După impregnare, raţiunea analizează informaţia conform procedurii normale, discursive dacă este necesar să traducă această percepţie directă în cunoaşterea umană obişnuită, în planul fizic.

Entităţile din această regiune nu au nevoie să interpreteze o asememnea cunoaştere sub forma deductivă care ne este familiară. Ele beneficiază de o înţelegere totală, directă a conţinutului semantic al acestor simboluri.

Articol preluat din Revista Misterelor nr. 39

SURSA:  yogaesoteric
(pentru conf. C.M.)