Pentru a ajuta procesul ascensionării, propum cititorilor ca în fiecare DUMINICĂ, ora 22,30, timp de 10 minute, să facem următoarea invocație: Cu credință, umilință și iubire, cer Matricei-Dumnezeu să retragă de pe Pământ toate ființele care, prin alegerile, acțiunile și gândurile lor, se opun ASCENSIUNII planetei și umanității în dimensiuni superioare. Eu sunt pregătit(ă) și vreau să ascensionez. Eu sunt sănătos(-oasă) și plin(ă) de iubire ; eu sunt nemuritor (-are). Amin.


Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 16 iulie 2011

SATURN, planeta giganţilor(19)


(Din cartea SATURN, dictată de Domnul, prin channeling, lui Jakob Lorber)
(continuare)
Ceremonialul de Duminică. Botezul noului născut.
Religia saturnienilor are foarte puţine ceremonii exterioare, fiind, în schimb, foarte interiorizată şi profund spirituală. Ceremoniile se referă,  după cum am putut constata până acum, la evenimente legate de căsătorie, moarte sau înfiinţarea unui nou aşezământ. In toate situaţiile, ceremonia începe şi se încheie cu invocarea graţiei Divine.
Jakob Lorber
Numărul sacru al saturnienilor este 7, la care se adaugă toate numerele divizibile cu 7 (14, 21 etc). Din acest motiv, fiecare perioadă de 7 zile este celebrată ca o sărbătoare (în cea de a 7-a zi). Ca şi în religia creştină, în a şaptea zi au loc slujbe. In acea zi, familia merge la templu, bărbaţii ocupând latura dreaptă şi femeile, pe cea stângă. Patriarhul începe să se roage până la răsăritul soarelui, după care, cei prezenţi părăsesc templul şi se bucură de noua zi care începe. Când soarele este deja sus pe cer, familia se întoarce în templu pentru a mulţumi Marelui Spirit pentru frumoasa zi pe care le-a oferit-o.
Dacă o femeie îşi botează un nou născut în această zi, copilul va fi dus la marginea sanctuarului interior al templului familial unde patriarhul îşi plasează mâinile pe copil şi rosteşte : ,, Am venit în această lume ca un oaspete slab, cu puterile legate, conf. voinţei Marelui Spirit, care este sfânt şi mai presus de toate şi care controlează prin puterea Lui toate celelalte puteri, ale cărui cuvinte sunt ferme şi ale cărui promisiuni sunt respectate totdeauna. El este singura fiinţă perfectă şi Domnul suprem al acestei planete şi al creaţiei infinite. 
El este una cu voinţa Lui, care este sfântă, mai presus de orice sfinţenie. Aşa va trebui să traieşti pe acest pământ până la sfarşitul zilelor, în acord perfect cu voinţa Celui prin care ai intrat în aceasta lume, pentru a o părăsi atunci când va veni vremea ca bărbat/femeie, cu toata demnitatea şi măreţia unei virtuţi perfecte. De aceea, te binecuvantez aici, în acest sanctuar, în numele Marelui Spitit care te-a creat şi te-a binecuvântat pe tine, pe părinţii tăi şi pe mine. Fie ca această binecuvântare să te ajute să creşti şi să o multiplici prin respectarea strictă a voinţei supreme, acum şi în vecii vecilor. Rămâi întotdeauna la fel de mic cum eşti acum în faţa Marelui Spirit, în faţa noastră, a părinţilor şi fraţilor tai, şi chiar în faţa propriului tău Sine, acum şi în vecii vecilor !Amin !’’ 
Apoi, patriarhul sufla asupra copilului, după care îl dă părinţilor care, la rândul lor, il binecuvântează.
Cu sau fară acest eveniment (botez), în continuare, credincioşii servesc o masă de dimineaţă chiar în interiorul templului. După masă, patriarhul urcă în amvon şi se adresează asistenţei (în zona muntoasă adunandu-se cca 100 de persoane iar la şes, câteva mii). Niciodată nu va fi o criză de subiecte care să fie discutate, aceasta cu atat mai mult cu cât, de fiecare dată, patriarhul va fi asistat de un spirit trimis special pentru aceasta. In general subiectele tratează problemele curente ale colectivităţii şi se indică soluţiile pentru rezolvarea lor, probleme de astronomie şi astrologie în care se explică naşterea planetei şi a universului, legătura aştrilor cu fiinţa umană, rolul şi structura inelelor şi a lunilor care înconjoară Saturnul, viaţa în univers, istorii din trecutul îndepărtat al planetei sau a altor aştri din univers etc. Nu o dată se povesteşte şi despre acea mică planetă numită Pământ, de care este legată marea iubire a Marelui Spirit, pe care pământenii îl numesc Tată, dar faţă de care sunt atât de nerecunoscători.
Astfel se explică de ce saturnienii sunt atât de avansaţi spiritual şi atât de respectuoşi faţă de Dumnezeu. Nici o limbă vorbită în univers nu este complet necunoscuta saturnianului căci multe spirite ale fiinţelor care au trăit cândva pe o planetă vin în contact cu saturnienii, aceasta fiind o altă modalitate prin care ei învaţă multe despre planetele de origine a spiritelor şi despre limbile vorbite acolo.
Comunicarea cu îngerii şi cu Domnul Însuşi
După predica de duminică, participantii îi mulţumesc Marelui Spirit pentru cunoaşterea pe care le-a oferit-o prin intermediul patriarhului lor, asistat de Spirit. Inafara templului, saturnienii vor face comentarii asupra celor aflate la slujbă, în timp ce se plimbă prin imprejurimi.  
Dar cel mai remarcabil este spiritul lor de observaţie şi analiză, atunci când efectuiază asemenea plimbări. Promenada se încheie cam pe la orele prânzului când enoriaşii revin în curtea exterioară a templului unde, după rugăciune, servesc dejunul. Se întâmplă deseori că după masa de prânz, în plimbarea pe care o fac, să li se alăture şi anumiţi îngeri pentru a discuta diverse aspecte legate de legătura lor cu Dumnezeu. Sunt situaţii în care Insuşi Dumnezeu li se înfăţişează sub chipul unui înger, fără ca cineva să sesizeze acest fapt. Abia la plecare, înainte de a deveni invizibil, Domnul îşi declină identitatea. Discuţiile se prelungesc până la apusul soarelui când cei prezenţi reintră în templu pentru a cânta imnuri de slavă Marelui Spirit.
După cuvantul de închidere rostit de patriarh, lumea pleacă acasă împăcată pentru ceea ce a aflat în această zi şi pentru dovezile de aprobare şi iubire pe care le-a primit din partea Domnului.
Aspectul spiritual al religiei saturnienilor.
După ce ne-am ocupat de partea ceremonială a religiei acestor oameni, să vorbim acum despre partea spirituală a acesteia, deşi am arătat cum saturnienii discută cu îngerii sau cu Domnul Insuşi. Se poate însă şi mai mult căci orice aspect spiritual conţine în sine un nucleu încă şi mai spiritual. 
Cum îl cunosc aceste fiinţe umane pe Marele Spirit ? Mai întai, ele primesc o serie de instrucţiuni exterioare exprimate în cuvintele patriarhului lor referitoare la natura lui Dumnezeu. Ele sunt ghidate apoi către cunoaşterea voinţei Marelui Spirit, urmată de aplicarea practică a acestei voinţe. Practica activă a vointei recunoscute a lui Dumnezeu reprezintă eliberarea propriu-zisa a fiinţei spirituale de materia care o înconjoară. La fel ca şi noi, saturnienii trebuie să treacă şi ei prin ceea ce s-ar putea numi renaşterea spirituală. Fără această renaştere nici-o fiinţă umană nu va înţelege mare lucru din chestiunile spirituale legate de relaţia fiinţei cu Creatorul său. Pentru ca cineva să renască întru spirit nu este suficient ca el să poată vedea spiritele. Si pe Pământ se întâmplă la fel : cei care au clarvedere, cei care văd spiritele, cei care dispun de însuşiri numite de noi paranormale, nu sunt neapărat renăscuţi întru spirit.
Renaşterea spirituală are loc atunci când spiritul se elibereaza de închisoarea materiei, devenind perfect focalizat, complet în afara oricarei sensibilităţi a materiei, ca o unitate desăvârşita, capabilă sa îşi trezească noi îsuşuri spirituale prin care să perceapă lumea de care aparţine.
După ce omul a ajuns la acest nivel, în fiinţa sa desăvârşită începe să se manifeste o activitate nouă, percepând altfel natura înconjurătoare. Gândurile lui devin forme pe care el le poate vedea. Voinţă sa devine instantaneu realitate. Cuvintele lui devin forme perfect integrate cu gândirea şi voinţa sa. El este, practic, în afara timpului şi spaţiului, căci într-o existentă spirituală liberă poţi auzi, vedea, percepe, simţi, gândi, acţiona şi vorbi dincolo de timp şi spaţiu. Pentru un asemenea om nu mai există decât prezentul continuu, în care trecutul etern şi viitorul infinit se întâlnesc şi se salută cu prietenie. El poate vedea orice, la orice distanţă, la fel de clar cum îşi poate vedea gândurile. 
Toţi saturnienii aspiră să atingă această stare desăvârşită de dezvoltare spirituală, dar ei nu o vor putea atinge decât atunci când vor integra armonios în sine toate condiţiile vieţii. Cine ajunge să integreze aceste condiţii devine liber în sine, iar energia sa vitală renaşte într-o stare de unitate, nemaidepinzând de natura sa senzorială. Aceasta este cea de a doua naştere, cunoscută şi sub numele de ‘’renaştere întru spirit’’. 
La saturnieni, dincolo de aspectele ceremoniale, se ascunde adevaratul serviciu religios, cel al spiritului, care este permanent, spre deosebire de ceremoniile propriu-zise, care se desfăşoară sccesiv, la anumite intevale de timp. 
Pentru a înţelege mai bine cele două aspecte, se dă exemplul unui tânăr cu inclinaţii muzicale deosebite. Faza iniţială constă în prezentarea lui în faţa unui examinator care-i apreciază inclinaţiile şi-i recomandă o şcoală reputată, unde să devină student şi unde va beneficia de îndrumarea unor profesori buni. Profesorii îi vor indica programa de studiu care să-i pună în valoare calităţile şi să-i şlefuiască personalitatea. Dacă va urma cu stricteţe indicaţiile şi va exersa suficient de mult, studentul nostru va putea deveni, în timp, un virtuos ; dacă nu va depune efortul necesar, va rămâne, probabil, un absolvent de duzină, pierdut în anonimat.
Totdeauna rezultatele sunt reflectarea unui act de voinţă. Poţi să ai talent cu carul, dacă nu depui efort în a te perfecţiona, nu vei progresa suficient pentru a atinge culmile maestriei.
Si creşterea spiritulă este condiţionată de efortul şi abnegaţia depuse. Nimic nu se obţine fară voinţă şi efort continuu, motivat de dorinţa de a ascensiona. Oricine continuă să persevereze pe cale va ajunge la destinaţie. Calea nu va disparea din amintirea lui nici după ce ajunge la destinaţie. In schimb, până când îşi va atinge scopul, el nu va cunoaşte niciodată pe deplin toate ocolişurile pe care le face calea.
După cum s-a înţeles din ceea ce s-a prezentat, principalul scop al saturnienilor este acela de a ajunge pe cale la însuşi Marele Spirit şi de a deveni una cu voinţa Lui. După ce au atins acest tel, ca urmare a eforturilor continue, se poate spune că ei îşi încetează cultul devoţional ;  impulsul interior de a ajunge la Dumnezeu dispare şi este înlocuit de aspiraţia de nezdruncinat de a rămâne de-a pururi una cu Acesta.
Notă : Cartea a apărut la ed. Vydia, în anul 2003.
Pentru conformitate, 
(C.M.)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu