(Din
cartea SATURN, dictată de
Domnul, prin channeling, lui Jakob Lorber)
(continuare)
Ceremonialul de Duminică.
Botezul noului născut.
Religia saturnienilor are
foarte puţine ceremonii exterioare, fiind, în schimb, foarte interiorizată şi
profund spirituală. Ceremoniile se referă,
după cum am putut constata până acum, la evenimente legate de căsătorie,
moarte sau înfiinţarea unui nou aşezământ. In toate situaţiile, ceremonia începe
şi se încheie cu invocarea graţiei Divine.
 |
| Jakob Lorber |
Numărul sacru al saturnienilor
este 7, la care se adaugă toate numerele divizibile cu 7 (14, 21 etc). Din
acest motiv, fiecare perioadă de 7 zile este celebrată ca o sărbătoare (în cea
de a 7-a zi). Ca şi în religia creştină, în a şaptea zi au loc slujbe. In acea
zi, familia merge la templu, bărbaţii ocupând latura dreaptă şi femeile, pe cea
stângă. Patriarhul începe să se roage până la răsăritul soarelui, după care,
cei prezenţi părăsesc templul şi se bucură de noua zi care începe. Când soarele
este deja sus pe cer, familia se întoarce în templu pentru a mulţumi Marelui
Spirit pentru frumoasa zi pe care le-a oferit-o.
Dacă
o femeie îşi botează un nou născut în această zi, copilul va fi dus la marginea
sanctuarului interior al templului familial unde patriarhul îşi plasează mâinile
pe copil şi rosteşte : ,, Am venit în această lume ca un oaspete slab, cu
puterile legate, conf. voinţei Marelui Spirit, care este sfânt şi mai presus de
toate şi care controlează prin puterea Lui toate celelalte puteri, ale cărui cuvinte
sunt ferme şi ale cărui promisiuni sunt respectate totdeauna. El este singura
fiinţă perfectă şi Domnul suprem al acestei planete şi al creaţiei infinite.
El
este una cu voinţa Lui, care este sfântă, mai presus de orice sfinţenie. Aşa va
trebui să traieşti pe acest pământ până la sfarşitul zilelor, în acord perfect
cu voinţa Celui prin care ai intrat în aceasta lume, pentru a o părăsi atunci când
va veni vremea ca bărbat/femeie, cu toata demnitatea şi măreţia unei virtuţi
perfecte. De aceea, te binecuvantez aici, în acest sanctuar, în numele Marelui
Spitit care te-a creat şi te-a binecuvântat pe tine, pe părinţii tăi şi pe
mine. Fie ca această binecuvântare să te ajute să creşti şi să o multiplici
prin respectarea strictă a voinţei supreme, acum şi în vecii vecilor. Rămâi întotdeauna
la fel de mic cum eşti acum în faţa Marelui Spirit, în faţa noastră, a părinţilor
şi fraţilor tai, şi chiar în faţa propriului tău Sine, acum şi în vecii
vecilor !Amin !’’
Apoi, patriarhul sufla asupra
copilului, după care îl dă părinţilor care, la rândul lor, il binecuvântează.
Cu
sau fară acest eveniment (botez), în continuare, credincioşii servesc o masă de
dimineaţă chiar în interiorul templului. După masă, patriarhul urcă în amvon şi
se adresează asistenţei (în zona muntoasă adunandu-se cca 100 de persoane iar
la şes, câteva mii). Niciodată nu va fi o criză de subiecte care să fie
discutate, aceasta cu atat mai mult cu cât, de fiecare dată, patriarhul va fi
asistat de un spirit trimis special pentru aceasta. In general subiectele
tratează problemele curente ale colectivităţii şi se indică soluţiile pentru
rezolvarea lor, probleme de astronomie şi astrologie în care se explică naşterea
planetei şi a universului, legătura aştrilor cu fiinţa umană, rolul şi
structura inelelor şi a lunilor care înconjoară Saturnul, viaţa în univers,
istorii din trecutul îndepărtat al planetei sau a altor aştri din univers etc.
Nu o dată se povesteşte şi despre acea mică planetă numită Pământ, de care este
legată marea iubire a Marelui Spirit, pe care pământenii îl numesc Tată, dar faţă
de care sunt atât de nerecunoscători.
Astfel
se explică de ce saturnienii sunt atât de avansaţi spiritual şi atât de
respectuoşi faţă de Dumnezeu. Nici o limbă vorbită în univers nu este complet
necunoscuta saturnianului căci multe spirite ale fiinţelor care au trăit cândva
pe o planetă vin în contact cu saturnienii, aceasta fiind o altă modalitate
prin care ei învaţă multe despre planetele de origine a spiritelor şi despre
limbile vorbite acolo.
Comunicarea cu îngerii şi cu
Domnul Însuşi
După
predica de duminică, participantii îi mulţumesc Marelui Spirit pentru cunoaşterea
pe care le-a oferit-o prin intermediul patriarhului lor, asistat de Spirit.
Inafara templului, saturnienii vor face comentarii asupra celor aflate la slujbă,
în timp ce se plimbă prin imprejurimi.
Dar
cel mai remarcabil este spiritul lor de observaţie şi analiză, atunci când
efectuiază asemenea plimbări. Promenada se încheie cam pe la orele prânzului când
enoriaşii revin în curtea exterioară a templului unde, după rugăciune, servesc
dejunul. Se întâmplă deseori că după masa de prânz, în plimbarea pe care o fac,
să li se alăture şi anumiţi îngeri pentru a discuta diverse aspecte legate de
legătura lor cu Dumnezeu. Sunt situaţii în care Insuşi Dumnezeu li se înfăţişează
sub chipul unui înger, fără ca cineva să sesizeze acest fapt. Abia la plecare, înainte
de a deveni invizibil, Domnul îşi declină identitatea. Discuţiile se prelungesc
până la apusul soarelui când cei prezenţi reintră în templu pentru a cânta
imnuri de slavă Marelui Spirit.
După
cuvantul de închidere rostit de patriarh, lumea pleacă acasă împăcată pentru
ceea ce a aflat în această zi şi pentru dovezile de aprobare şi iubire pe care
le-a primit din partea Domnului.
Aspectul spiritual al religiei saturnienilor.
După ce ne-am ocupat de partea
ceremonială a religiei acestor oameni, să vorbim acum despre partea spirituală
a acesteia, deşi am arătat cum saturnienii discută cu îngerii sau cu Domnul
Insuşi. Se poate însă şi mai mult căci
orice aspect spiritual conţine în sine un nucleu încă şi mai spiritual.
Cum
îl cunosc aceste fiinţe umane pe Marele Spirit ? Mai întai, ele primesc o
serie de instrucţiuni exterioare exprimate în cuvintele patriarhului lor
referitoare la natura lui Dumnezeu. Ele sunt ghidate apoi către cunoaşterea
voinţei Marelui Spirit, urmată de aplicarea practică a acestei voinţe. Practica
activă a vointei recunoscute a lui Dumnezeu reprezintă eliberarea propriu-zisa
a fiinţei spirituale de materia care o înconjoară. La fel ca şi noi,
saturnienii trebuie să treacă şi ei prin ceea ce s-ar putea numi renaşterea
spirituală. Fără această renaştere nici-o fiinţă umană nu va înţelege mare
lucru din chestiunile spirituale legate de relaţia fiinţei cu Creatorul său.
Pentru ca cineva să renască întru spirit nu este suficient ca el să poată vedea
spiritele. Si pe Pământ se întâmplă la fel : cei care au clarvedere, cei
care văd spiritele, cei care dispun de însuşiri numite de noi paranormale, nu
sunt neapărat renăscuţi întru spirit.
Renaşterea spirituală are loc atunci când spiritul se elibereaza de închisoarea
materiei, devenind perfect focalizat, complet în afara oricarei sensibilităţi a
materiei, ca o unitate desăvârşita, capabilă sa îşi trezească noi îsuşuri
spirituale prin care să perceapă lumea de care aparţine.
După
ce omul a ajuns la acest nivel, în fiinţa sa desăvârşită începe să se manifeste
o activitate nouă, percepând altfel natura înconjurătoare. Gândurile lui devin
forme pe care el le poate vedea. Voinţă sa devine instantaneu realitate.
Cuvintele lui devin forme perfect integrate cu gândirea şi voinţa sa. El este,
practic, în afara timpului şi spaţiului, căci într-o existentă spirituală liberă
poţi auzi, vedea, percepe, simţi, gândi, acţiona şi vorbi dincolo de timp şi
spaţiu. Pentru un asemenea om nu mai există decât prezentul continuu, în care
trecutul etern şi viitorul infinit se întâlnesc şi se salută cu prietenie. El
poate vedea orice, la orice distanţă, la fel de clar cum îşi poate vedea gândurile.
Toţi saturnienii aspiră
să atingă această stare desăvârşită de dezvoltare spirituală, dar ei nu o vor
putea atinge decât atunci când vor integra armonios în sine toate condiţiile
vieţii. Cine ajunge să integreze aceste condiţii devine liber în sine, iar
energia sa vitală renaşte într-o stare de unitate, nemaidepinzând de natura sa
senzorială. Aceasta este cea de a doua naştere, cunoscută şi sub numele
de ‘’renaştere întru spirit’’.
La
saturnieni, dincolo de aspectele ceremoniale, se ascunde adevaratul serviciu
religios, cel al spiritului, care este permanent, spre deosebire de ceremoniile
propriu-zise, care se desfăşoară sccesiv, la anumite intevale de timp.
Pentru a înţelege mai bine cele două aspecte, se dă exemplul unui tânăr
cu inclinaţii muzicale deosebite. Faza iniţială constă în prezentarea lui în faţa
unui examinator care-i apreciază inclinaţiile şi-i recomandă o şcoală reputată,
unde să devină student şi unde va beneficia de îndrumarea unor profesori buni. Profesorii
îi vor indica programa de studiu care să-i pună în valoare calităţile şi să-i şlefuiască
personalitatea. Dacă va urma cu stricteţe
indicaţiile şi va exersa suficient de mult, studentul nostru va putea deveni, în
timp, un virtuos ; dacă nu va depune efortul necesar, va rămâne, probabil,
un absolvent de duzină, pierdut în anonimat.
Totdeauna
rezultatele sunt reflectarea unui act de voinţă. Poţi să ai talent cu carul,
dacă nu depui efort în a te perfecţiona, nu vei progresa suficient pentru a
atinge culmile maestriei.
Si creşterea spiritulă este condiţionată
de efortul şi abnegaţia depuse. Nimic nu se obţine fară voinţă şi efort
continuu, motivat de dorinţa de a ascensiona. Oricine continuă să persevereze
pe cale va ajunge la destinaţie. Calea nu va disparea din amintirea lui nici
după ce ajunge la destinaţie. In schimb, până când îşi va atinge scopul, el nu
va cunoaşte niciodată pe deplin toate ocolişurile pe care le face calea.
După
cum s-a înţeles din ceea ce s-a prezentat, principalul scop al saturnienilor
este acela de a ajunge pe cale la însuşi Marele Spirit şi de a deveni una cu
voinţa Lui. După ce au atins acest tel, ca urmare a eforturilor continue, se
poate spune că ei îşi încetează cultul devoţional ; impulsul interior de a ajunge la Dumnezeu
dispare şi este înlocuit de aspiraţia de nezdruncinat de a rămâne de-a pururi
una cu Acesta.
Notă : Cartea a apărut la
ed. Vydia, în anul 2003.
Pentru conformitate,
(C.M.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu