Chemtrails, extratereştri şi tehnologie E.T. – cucerirea voalată a planetei Pământ? (I)

Ne-am pierdut planeta noastră albastră, Pământ, în favoarea unei facţiuni neevoluate, tiranice, de extratereştri? Conexiunea între:
- primele rapoarte asupra sistemelor de propulsie de tip extraterestru care folosesc toruri de formă tubulară, o nouă posibilă sursă portabilă de energie de fuziune pentru toroidul Tokamak, realizat de compania aerospațială Lockheed Martin Skunkworks, și
- aspectele îngrijorătoare despre geo-manipulare prin chemtrails, care ne slăbesc sistemul imunitar, şi prin radiaţiile electromagnetice folosite de încălzitoarele de ionosferă HAARP,
va deveni evidentă după ce citiţi acest articol.

Timothy Good a scris una dintre cele mai bune cărţi referitoare la problema extratereştrilor (E.T.), în 2013, intitulată EARTH, An Alien Enterprise, the Shocking Truth Behind the Greatest Cover-up in Human History (Pământul, o antrepriză extraterestră, adevărul şocant din spatele celei mai mari camuflări din istoria omenirii). În capitolul intitulat Transferul de tehnologie, Good descrie un incident de la Lockheed Martin Skunkworks, lângă Palmdale (California, SUA), care a avut loc în 1988. „În interiorul Marelui Hangar erau nave spaţiale exotice – a căror prezență acolo era ținută strict secretă – incluzând trei farfurii zburătoare pe deplin funcţionale, care erau numite Vehicule Extraterestre Reproduse (Alien Reproduction Vehicles – ARV). Una dintre nave fusese văzută în 1973 și de către un comandat de echipaj la baza aeriană Edwards, care a descris propulsia ARV astfel: «în interiorul acestei camere mari de vid... din interiorul bobinei secundare din bobina Tesla… există vapori de mercur care conduc electricitatea».”

Putem concluziona că nava găsită la hangarul Lockheed Martin a fost refăcută pentru a fi ARV, care să fie utilizat de oameni. Timothy Good face dezvăluiri și despre centre localizate la baza munţilor Tehachapi (California), ale companiilor Lockheed Martin, Boeing, McDonald Douglas şi Nothrop Grumman. Unii oameni care au un simţ al observaţiei bine dezvoltat au sesizat şi au fost uimiţi de faptul că tehnologia planetei noastre a avansat exponenţial după bomba atomică şi Roswell, cu alte cuvinte după ce afectarea gravă produsă de radiaţiile nucleare a trimis un mesaj în spaţiu atenţionând alte forme de viaţă că populaţia planetei Pământ devine periculoasă.

Timothy Good oferă informaţii privind Lockheed Martin şi Northrop, două companii aerospațiale care ar fi construit centrale subterane în interiorul munţilor Tehachapi. Se pare că fondurile proveneau din bugetul american „la negru”, şi erau oferite pentru producerea de „maşini zburătoare high-tech”, cu ajutorul planurilor provenite de la extratereştrii numiţi „cenuşii”. Timothy Good descrie sistemele de propulsie ale navelor extraterestre ca interacţionând cu câmpurile magnetice existente în tot spaţiul şi în jurul corpurilor cereşti. Foarte interesant este acest fragment: „Încărcături electrice enorme erau generate în toruri cu formă tubulară care existau în interiorul navei. Torurile erau superconductori, fără rezistenţă la curentul electric. Magneţi prezenţi în interiorul tuburilor converteau curentul în jeturi de plasmă… Apariţia câmpurilor magnetice în jurul navelor, când sistemele de propulsie intrau în funcţiune, le făceau uneori să strălucească.”

Până acum avem o presupusă dovadă că Lockheed Martin Skunkworks posedă o navă extraterestră, pe care o foloseşte pentru a construi versiuni pământene, pentru ARV-uri şi pentru a înţelege torurile cu plasmă supraconductibile implicate în sistemele de propulsie. Este oare doar o pură coincidenţă faptul că Lockheed Martin a anunţat recent dezvoltarea unui dispozitiv cu formă de tor care produce cantităţi nelimitate de energie folosind plasmă?

 
Tokamak – un dispozitiv de tip tor, având formă de gogoaşă

Un articol din octombrie 2014, din revista Technology Review, descrie faptul că anunţul făcut de Lockheed Martin, care „a dezvoltat în secret un design promiţător pentru un reactor compact de fuziune nucleară”, a stârnit mult scepticism în privința fezabilității proiectului.

Tom McGuire este conducătorul de proiect de la Lockheed, care urmăreşte să construiască reactorul la uzina Skunkworks a companiei, din Palmdale, California. În articol se spune că, după ce s-au făcut 200 de lansări cu plasmă, nicio informaţie nu a fost pusă la dispoziţia publicului. Totuși, McGuire spune despre plasmă: „Separe că face ceea ce trebuie să facă”. El a adăugat că împreună cu partenerii de cercetare de la Lockheed ar putea dezvolta un prototip complet în cinci ani şi o aplicaţie comercială în zece ani. Compania vorbeşte chiar despre modul în care reactoarele de fuziune ar putea într-o zi să propulseze vapoare şi avioane.

McGuire a mai afirmat: „Compania a venit cu un design compact, numit reactor de fuziune beta înaltă, bazat pe principiile aşa-numitei «detenții prin oglindă magnetică». Prin această abordare se încearcă să se reţină plasma formată din particule reflectate de la câmpuri magnetice de densitate mare la câmpuri de densitate joasă… Provocarea constă în izolarea plasmei de hidrogen în condiţii în care nucleii de hidrogen fuzionează toţi la niveluri la care descarcă o cantitate suficientă de energie”.

Revenind la tehnologia extratereștrilor cenuşii și la nava lor, Timothy Good afirma: „Se spunea că pentru propulsie este necesară plasma: într-adevăr, a fost descris ca un «vehicul magneto-hidrodinamic cu propulsie plasmatică»… Un tor supraconductor de plasmă fierbinte încercuieşte circumferinţa orizontală a interiorului şi exteriorului navei, generând un câmp puternic de propulsie care interacţionează cu câmpul magnetic terestru, propulsând nava”.

Nu este nevoie să fim genii ca să facem legătura între dezvăluirea făcută de Timothy Good referitoare la propulsia plasmatică extraterestră şi anunţul companiei Lockheed Martin referitor la apariţia iminentă a unei noi tehnologii – reactoarele de fuziune cu plasmă. Întrucât costul prevăzut pentru eforturile de cercetare doar pentru unul singur dintre aceste reactoare Tokamak este de 50 de miliarde de dolari, presupunem că aici nu mai poate fi vorba de scepticism. Probabil cartelul petrolului se va metamorfoza în cartelul Torului cu Plasmă al Tokamak.

Următoarea piesă din puzzle implică volumul original al clarvăzătorului Ingo Swann –Penetration: The Question of Extraterrestrial and Human Telepathy (Penetrarea: problema telepatiei extraterestre şi umane), în care Swann povesteşte despre implicarea sa în activitatea unei agenţii guvernamentale foarte secrete care i-a cerut să „vadă” de la distanţă partea întunecată (nevăzută) a Lunii. Swann a făcut ce i s-a cerut şi a văzut suprafeţe extinse cu clădiri, drumuri şi umanoizi care săpau. Swann a spus foarte clar că guvernul SUA este foarte intimidat de aceşti extratereştri. El l-a întrebat pe agentul guvernamental: „Ei vă au cumva la mână, nu-i aşa? Acesta este motivul pentru care vă reorientaţi către percepţiile psihice… Ei NU sunt prietenoşi, nu-i aşa?”

Swann a descris, de asemenea, întâlnirea sa cu un extraterestru viu într-un supermarket din Los Angeles şi confirmă că o civilizaţie extraterestră a fost infiltrată pe Pământ în trupuri umanoide. Prietenii lui Swann l-au avertizat: „Știi, există foarte mulţi dintre EI (pe Pământ), şi mulţi sunt bio-androizi… şi au realizat că oamenii cu capacități psihice superioare de pe această planetă sunt singurii lor inamici”.

Din aceste mărturii ale clarvăzătorului Ingo Swann desprindem ideea că există facţiuni în guvernul „secret” al SUA care sunt şantajate într-un anumit mod. De-a lungul anilor s-a aflat că există proiecte guvernamentale secrete care se grăbesc să dezvolte sisteme de armament care să apere Pământul împotriva invaziei extratereştrilor. Întrebarea este: ce să credem din tot ceea ce aflăm?

Să ne întoarcem la ce se cunoaşte – geo-ingineria. Rapoarte credibile arată că guvernele de pe planetă sunt supuse geo-ingineriei de 60 de ani încoace. Deci, avem o tehnologie care se corelează cu datele când au început să crească numărul de apariţii a OZN-urilor pe cerul planetei. Să fie aceasta doar o altă coincidenţă?

Sclavie genetică şi genocid

În 1999, un alt clarvăzător, Courtney Brown, a scris în cartea sa Cosmic Explorers: Scientific Remote Viewing, Extraterrestrials and a Message for Mankind(Exploratori cosmici: clarvedere ştiinţifică, extratereştri şi un mesaj pentru omenire): „Există un război în spaţiu şi dincolo de el. Abia acum a ajuns acest război la frontierele spaţiului nostru. Miza nu este trezirea unei umanităţi prostite care doreşte să îşi ţină capul îngropat în nisip, ci viitorul copiilor de pe această planetă care să fie liber de frică, de întemniţare şi de o posibilă sclavie genetică, sau chiar de genocid. Intrăm într-un nou stadiu dintr-o lungă bătălie în care trebuie să luptăm pentru supravieţuirea speciei noastre. Trăim acum timpuri care cer curaj înainte de toate. Dacă norocul îi ajută pe cei îndrăzneți, așa trebuie să fie și destinul nostru.”

De ce menţionează Courtney Brown sclavia genetică şi chiar genocidul? Dovezile care arată că geo-ingineria implică împrăștierea de particule toxice (chemtrails), care conţin aluminiu (cunoscut ca şi cauză a demenţei şi bolii Alzheimer), bariu (otrăvitor), stronţiu (substanţă radioactivă) şi alte nano particule ne indică faptul că acest proces se petrece – un genocid din aer, eugenie sau chiar omicid. Ce fac aceste corporaţii cu fondurile din impozitele populaţiei? Salvează planeta sau o ucid – şi pe noi împreună cu ea?

O sursă importantă de cunoaştere despre geo-inginerie este site-ul lui Dane Wigington –GeoEngineeringWatch.org. Într-o postare din octombrie 2014, intitulată Ingineria climei, propunere periculoasă sau realitate mortală?, Dane Wigington spune: „Aproape de casă, nu neglijaţi uscăciunea care se agravează, decimând partea de vest a SUA. Este oare o altă coincidenţă că Monsanto (compania care este cel mai mare producător de seminţe modificate genetic) a introdus noul său porumb rezistent la secetă şi aluminiu în mijlocul acestui dezastru în desfăşurare? Piaţa de derivate climatice negociază stocuri care nu sunt altceva decât pariuri asupra locaţiilor unde urmează să apară catastrofe climatice, pe cine vor afecta aceste evenimente, ce culturi vor fi afectate etc. Ar putea fi vorba de o manipulare complexă a dezastrelor meteorologice realizată de corporații/industrie/armată pentru ca apoi să facă profituri masive din răul făcut? Toate informaţiile indică emergența unui nou tip de piaţă de investiţii: capitalismul dezastrelor.”

„Cine sunt jucătorii care par a fi implicaţi? Raytheon Corporation este puternic implicată în patentele de modificare a vremii. Se crede că Raytheon realizează toate modelele de vreme pentru Asociaţia Naţională pentru Atmosferă şi Oceane (The National Oceanic and Atmospheric Association) şi pentru Serviciul Naţional de Meteorologie (National Weather Service).”

„Un alt jucător în această ruletă a viitorului planetei noastre este corporaţia Lockheed Martin, care a investit bani grei în afacerea cu modificarea vremii şi pare să realizeze toate modelările climatice pentru Administraţia Federală a Aviaţiei (Federal Aviation Administration) americană. Oare este lupul paznic la oi? Prezic ei vremea cu adevărat, sau ne dau «agenda timpului probabil» (aşa cum îl fac ei)? Dacă așa se petrece, vor dori ei să dezvăluie aceasta?”

Să revenim la Lockheed Martin. Dane nu vorbeşte niciodată despre extratereştri – el merge înainte după propria direcție. Dar Susan Ferguson, care susține că este o vizionară care a experimentat şase luni de observare a colonizării acestei planete din perspectiva familiei colonizatoare, Anunnaki, completează perspectiva. Pentru Susan Ferguson, nivelul ascuns al piramidei puterii este întotdeauna format de aceste entităţi din afara lumii noastre şi de tehnologiile lor avansate.

Războaiele climatice

Îl cităm iarăși pe curajosul Dane Wigington, din articolul său Rothschilds and the Geoengineering Empire (Familia Rothschild şi imperiul geo-ingineriei), din 13 noiembrie 2012: „De ce ar fi familia Rothschild atât de interesată de deţinerea celei mai mari şi mai recunoscute organizaţii de modelare a vremii? De ce ar dori E.L. Rothschild LLC să aibă pachetul majoritar de acțiuni la cel mai mare furnizor din lume de grafică şi servicii de date despre vreme pentru televiziune, web şi telefoane mobile? Deoarece când eşti implicat în programe de geo-inginerie pentru modificarea vremii trebuie, de asemenea, să controlezi «buletinul meteo» pentru a-ţi acoperi urmele.”

„Gradul şi amplitudinea pulverizării globale de substanțe în aer pot fi cu greu înţelese. Rețeaua masivă de structuri care susțin SAG (stratospheric aerosol geoengineering – geo-ingineria stratosferei cu aerosoli) şi SRM (managementul radiației solare) este năucitoare. Și mai dificil de înţeles este cum de toate acestea se petrec la vedere şi aproape nimeni nu pare să realizeze conexiunile necesare.”

„Compania Raytheon, care are contracte în domeniul apărării SUA, face toate modelările buletinelor meteo pentru Serviciul Naţional de Meteorologie şi Asociaţia Naţională pentru Atmosferă şi Oceane. Lockheed Martin face toate modelările pentru Administraţia Federală a Aviaţiei. De când aceşti contractori particulari ai apărării sunt cei care deţin patentele şi programele de modificări climatice, buletinele meteo sunt mai mult sau mai puţin «timpul probabil scris în agenda de lucru». Acum, de când Rothschild a achiziţionat cea mai importantă organizaţie privată care se ocupă de modelarea pe computer, «modelarea» controlului vremii pare completă. Acest control al buletinelor meteo şi al «graficii» generează o condiţionare vizuală constantă pentru populaţie, care va accepta mai uşor pulverizarea constantă în aerul atmosferic şi manipularea vremii ca fiind normale… Se pare că elitele globale au «acoperit toate punctele»”.

Lockheed Martin, cu trecutul său colorat legat de propulsia navelor, vine ca un colaborator la geo-inginerie prin contractul cu compania Atmospheric and Environmental Research (AER).

(va urma)

Citiți și: 
Tehnologia extraterestră şi secretele guvernamentale (I)

 yogaesoteric, 21 februarie 2016

Relatări pline de sinceritate, autentice ale cosmonauţilor ruşi referitoare la OZN-uri şi la alte fenomene neobişnuite

Cosmonauții sovietici (sau ruși, după căderea URSS-ului) au observat, atunci când se aflau în spațiul cosmic, fenomene interesante, neobișnuite și adeseori inexplicabile, referitoare la OZN-uri și nu numai. Câțiva dintre aceștia chiar au îndrăznit să vorbească despre experiențele lor, deși astfel de acțiuni nu erau încurajate de conducătorii programului spațial rus. Un cosmonaut este antrenat și pregătit în cadrul unui program spațial pentru a conduce, a pilota sau a deservi ca și membru în echipajul unei navete spațiale. Cosmonauții sunt, putem spune, niște profesioniști, experți în domeniul atât de vast al călătoriilor extraatmosferice. Este greu de crezut faptul că aceștia, și nu ne referim aici la unul sau două cazuri, ci poate la zeci sau chiar sute de cazuri, s-ar fi putut înșela cu privire la anumite fenomene misterioase care nu au putut fi explicate de știința actuală. Astfel, riscându-și practic carierele, cosmonauții ruși au vorbit despre fenomene neobișnuite la care au fost martori în spațiul cosmic, cum ar fi, printre altele, obiecte zburătoare neidentificate, anomalii ale norilor, muzică și sunete misterioase, ființe angelice, șoapte inspiratoare care i-au îndemnat să se întoarcă pe Pământ sau mirosuri inexplicabile apărute de nicăieri.

Cosmonautul Vladimir Liakiov a povestit odată despre un fenomen foarte neobișnuit pe care l-a observat în timp ce se afla într-una din misiunile Soiuz și privea în jos, spre Pământ. Două valuri gigantice s-au ridicat atunci din Oceanul Indian și s-au ciocnit unul cu celălalt. Masa de apă ce a rezultat în urma acestei ciocniri, deși părea la un moment dat să fie precum un munte uriaș, a dispărut apoi instantaneu. (Informația a fost publicată în celebra revistă sovietică Tehnika Molodioji numărul 3, 1980). De asemenea, cosmonautul Vladimir Kovalionok a raportat un val de 100 km lățime în Marea Timor, lângă Australia (revista NLO 10-11,1996).

Cosmonautul și omul de știință Ievgeni Krunov a mărturisit plin de bun-simț, într-un articol publicat în revista Tehnika Molodioji, numărul 3 din 1979, că existența OZN-urilor nu mai poate fi negată, mii de oameni fiind martori ai apariției lor. Acesta afirma în plus că performanțele uluitoare ale acestor obiecte zburătoare neidentificate depășesc cu mult imaginația oamenilor. La vremea respectivă, ce a precedat binecunoscuta perestroika, Krunov a evitat să vorbească liber, însă un an mai târziu el a fost cât se poate de sincer și deschis în declarații. Totuși, cosmonautul Alexei Gubarev a mers un pic mai departe, recunoscând public că, într-adevăr, el este convins de existența extratereștrilor. Destul de interesantă este informația comunicată tot de Gubarev, în care afirma că americanii au la dispoziția lor date care confirmă convingerile sale (Tehnika Molodioji numărul 1 din 1980).

Cosmonautul Valeri Rojdestvenski, care, de altfel, declara că nu crede că în apropierea Pământului ar exista civilizații extraterestre, a dezvăluit că are cunoștință despre anumite informații secrete, la care persoanele ce sunt integrate în programul spațial sovietic și în armată, dar care nu se află în cercul puterii, nu au acces. Într-un articol din Tehnika Molodioji (numărul 10 din 1980), Rojdestvenski declara, oarecum ironic, că „el nu crede că” vreun omuleț verde chiar a ciocănit în hubloul unei navete spațiale rusești Soiuz.

Cercetătorii ruși au reușit să adune mai multe informații despre cosmonauți și despre experiențele lor în legătură cu anumite fenomene neobișnuite. Într-un articol publicat după căderea Uniunii Sovietice într-un ziar din Leningrad, se vorbește despre următoarele evenimente:

În 1976, cosmonautul Valeri Kubasov i-a declarat unui reporter că atât el, cât și alți colegi de ai săi, au numeroase dovezi privind existența OZN-urilor. Acesta a fost anul faimosului incident cu OZN-ul de la Teheran.

În data de 15 august 1978, cosmonautul Vladimir Kovalionok, aflându-se la bordul stației spațiale Saliut 6, a observat un obiect zburător neidentificat care s-a apropiat și apoi s-a îndepărtat de stația spațială, repetând aceste mișcări de mai multe ori.

Cosmonauții Valeri Riumin și Leonid Popov, în timp ce se aflau la bordul lui Saliut 6 în 14-15 iunie 1980, au observat un grup de puncte albe, luminoase, care pluteau undeva deasupra Moscovei, și apoi au zburat în spațiu exact pe deasupra stației lor spațiale; ei au raportat acest eveniment la Centrul de control.

O apariție interesantă a avut loc în data de 2 septembrie 1978, când cosmonauții sovietici Vladimir Kovalionok și Alexander Ivanchenko au observat umbra stației spațiale Saliut 6 proiectată pe stratul de nori. Umbra avea o interesantă culoare roșu-portocalie. Ceea ce este și mai uimitor, este că umbra își modifica mărimea. Cu câteva zile înainte, în data de 25 august, ambii cosmonauți au observat nori verzi irizați, mov, roșiatici, albaștri și violet. Alți cosmonauți sovietici – Vitali Sevastianov și Piotr Klimuk – au raportat prezența unor nori argintii. Sevastianov a fost uimit de culoarea albă a unora dintre aceștia, ce semăna cu culoarea perlelor, rece, lucioasă. Acești nori, ce luau adesea forma aripilor unei lebede, erau când foarte lucioși sau strălucitori la margini, când transparenți sau chiar închiși la culoare. Spectacolul mirific care li s-a dezvăluit în fața ochilor i-a uimit peste măsură pe cosmonauți, originea acestuia rămânând însă în continuare un mister.

Distinsul astronom rus Vitold Tseraschi i-a observat pentru prima dată în anul 1885. Acești nori sunt alcătuiți din particule difuze și se află la o altitudine de 70-90 kilometri, aproape de limita superioară a atmosferei Pământului. Oamenii de știință nu au putut explica nici până acum modul de formare a lor.

Colonelul Iuri Nazarov, fost comandant al Centrului de Control al Misiunii Sovietice, i-a convocat în data de 29 august 1978 pe cosmonauții Kovalionok, Ivanchenko, pe cosmonautul proaspăt alăturat acestei misiuni, Valeri Bikovski, și pe cosmonautul est german Sigmund Jahn, în urma raportului lor privind apariția unui obiect neidentificat sferic, foarte mare, care zburase în jurul stației spațiale Saliut 6. După ce cosmonauții au revenit pe Pământ, renumitul cercetător sovietic în domeniul OZN, Vladimir Ajaja (ale cărui articole și preocupări nu erau tolerate de Partid), l-a abordat pe Bikovski pentru anumite lămuriri, dar acesta din urmă s-a limitat să declare că au observat ceva... inexplicabil. Se crede că obiectul neidentificat menționat mai sus, care se afla la o distanță de aproximativ 200 de metri de stația Saliut, avea dimensiuni considerabile.

Printre stația spațială și nava Progress au trecut, la un moment dat, 14 obiecte neidentificate.

Cosmonautul Gheorghi Grechko a raportat că a văzut o ființă ce zbura pe deasupra Mongoliei. Grechko și Iuri Romanenko au raportat, de asemenea, la Centru că în timp ce stația lor spațială zbura pe deasupra Insulelor Falkland, ei au observat unele litere uriașe „plutind” pe cer. Fotografia pe care au făcut-o a fost trimisă pe Pământ prin cosmonauții Vladimir Djanibekov și Oleg Makarov, care vizitau stația spațială (Ghenadi Lisov, revista NLO din noiembrie 1999).

Cosmonautul Vladislav Volkov și-a amintit de sunetele inexplicabile pe care le-a auzit în spațiu prin casca sa Intercom: sunete de câine lătrând și, mai târziu, de copil plângând. Cosmonautul se afla pe orbită în jurul Pământului, la bordul stației Soiuz 7, în octombrie 1969, și totuși a auzit aceste sunete ciudate. Până la moartea sa, el nu a fost capabil să-și explice sursa acestor sunete pe care le-a auzit tocmai în spațiu. Volkov a murit în capsula Soiuz 11, care s-a depresurizat în timp ce reintra în atmosfera Pământului, în data de 30 iunie 1971 (revistaNLO).

Aflându-se în spațiu, cosmonauții Iuri Gagarin și Alexei Leonov au auzit muzică, despre care Volkov spunea că nu provine de pe Pământ. Dar declarațiile lor au fost ignorate și nimeni nu s-a obosit să găsească vreo explicație (revista NLO).

Cosmonautul Iuri Malișev a mărturisit că atunci când vine vorba de OZN-uri, probabil nimeni din lume nu poate dezvălui ce anume sunt ele, din cauza presiunilor uriașe ale armatei și ale serviciilor secrete. Este imposibil să se ascundă aceste fenomene, deoarece ele au fost observate de mii și zeci de mii de oameni de pe întreg Pământul. Totuși, natura fizică a OZN-urilor rămâne necunoscută – declara Iuri Malișev într-un articol apărut în numărul 11, din anul 1981, al revistei Tehnika Molodioji.

La începutul anului 1981, cosmonautul Vladimir Akionov era în mod evident foarte precaut în declarații. Totuși, el a spus că, aflându-se în spațiu, cosmonauții observă adesea fenomene luminoase care încă sunt greu de explicat. Etapa contemporană de cercetare a acestor fenomene, mărturisește el, este similară cu momentul apariției științelor precum zoologia și botanica, în care naturaliștii descriau într-un mod simplu specii necunoscute de plante și animale (revista Tehnika Molodioji, numărul 1 din 1981).

În data de 12 iulie 1982, cosmonauții sovietici Gheorghi Beregovoi și Valentin Lebedev au observat un obiect zburător neobișnuit, în formă de picătură alungită, pe unul dintre monitoarele de pe Saliut 7. El a trecut printre stația spațială și naveta Progress 14, la o distanță de aproximativ 200 de metri de prima, fiind comparabil ca mărime cu navetele spațiale pământene. Aceste aspecte au fost raportate de cosmonauți către Centrul de control aflat la sol. Precedentele informații provin din cărțile lui Gherman Kolcin, fost colonel în armata sovietică, și cercetător în domeniul OZN (autor al unor articole publicate în NLO, sub titlul: Fapte și documente 2011) .

Kolcin povestește că a discutat cu cosmonautul Piotr Klimuk, care a confirmat și el, de asemenea, existența OZN-urilor (Fenomenul OZN – Perspectiva Rusiei, St. Petersburg 1994 ).

Un articol interesant a fost publicat în anul 1980 în revista Sputnik, despre percepțiile și experiențele astronauților legate de OZN-uri. Acest articol conține relatări făcute de 10 astronauți sovietici și americani; doar unul dintre cei zece refuza posibilitatea ca OZN-urile să poată intra și ieși din galaxia noastră.

Ievgheni Krunov a declarat, de fapt, că nu este posibil să negăm prezența OZN-urilor în galaxia noastră. Ievgheni argumenta că mii de oameni au observat aceste OZN-uri, și chiar dacă admitem că ele ar fi simple iluzii optice, câteva dintre caracteristicile lor – de exemplu, modificarea bruscă a direcției de zbor, în unghi de 90 grade, ne dau mult de gândit. Astronautul Ghenadi Strekalov a menționat că a văzut asemenea fenomene de mai multe ori, dar ezita să clasifice aceste evenimente drept manifestări ale unor OZN-uri. Totuși, el a mărturisit că anumiți colegi ai săi au văzut de multe ori farfurii zburătoare, fără să ofere, însă, alte detalii despre aceste întâlniri. El a descris un fenomen pe care l-a observat în data de 28 septembrie 1980, în timp ce își făcea tura de zi pe stația spațială Mir: o sferă zbura deasupra Pământului la o altitudine de 20-30 km, în zona Newfoundland. Atmosfera era clară și vizibilitatea era perfectă, astfel că el a putut observa cum sfera cu pricina își schimba culoarea, fiind foarte frumoasă. Ea a rămas vizibilă pentru aproximativ 10 secunde, și apoi a dispărut aproape instantaneu. Strekalov și-a amintit că nava (sfera) avea forma unui ovoid perfect. El a declarat că a raportat evenimentul Centrului de Control al Misiunii, dar acesta nu a fost clasificat drept OZN, și astfel el a învățat o lecție prețioasă – aceea că trebuie să fie precaut în relația cu superiorii.

Astronautul Ghenadi Manakov era pe aceeași stație spațială cu Strekalov, și a văzut și el același fenomen (revista Raboceaia Tribuna din 16 octombrie 1990).

Întâlnirea cu îngerii a astronauților ruși de pe stația spațială Saliut 7 care a avut loc în anul 1984

Un eveniment extraordinar a avut loc în anul 1984 la bordul stației spațiale Saliut 7. Din perspectiva ideologiei dominante la acea dată, incidentul a fost chiar jenant pentru regimul sovietic și a fost trecut cu vederea multă vreme, autoritățile fiind foarte „discrete”. Populara revistă rusă NLO a dezbătut pe larg acest eveniment. Echipajul stației spațiale Saliut 7 era format la acea dată din 6 membri: Leonid Kizim, Oleg Atkov, Vladimir Soloviov, Svetlana Savitskaia, Igor Volk și Vladimir Djanibekov. Incidentul s-a produs în cea de-a 155-a zi a misiunii spațiale. Echipajul era ocupat cu exercițiile, testele, observațiile științifice și experimentele medicale ce făceau parte din programul pentru acea zi. Toți erau astronauți experimentați. La un moment dat avea să se petreacă ceva ce depășea cu mult experiența, cunoașterea și nivelul lor de înțelegere. În fața stației spațiale Saliut 7 a apărut, de nicăieri, un imens nor de gaz, de origine necunoscută, având culoarea portocalie. Astronauții au raportat imediat cele petrecute la Centrul de control aflat pe Pământ. Norul portocaliu s-a transformat treptat, luând forma a 7 îngeri de o frumusețe dumnezeiască. Îngerii aveau o înfățișare foarte asemănătoare cu cea a oamenilor, fiind însă, cu toate acestea, diferiți: aveau aripi imense și aure orbitoare.

În timp ce specialiștii de la Centru analizau aceste informații uluitoare, Saliut 7 a pătruns în nor. Echipajul a devenit conștient de faptul că norul portocaliu a intrat în nava lor, învăluindu-i și îmbrățișându-i pe cosmonauți, care au rămas atât de uluiți și aproape orbiți de această strălucire divină, încât niciunul dintre ei nu mai era conștient de prezența celorlalți colegi. Totuși, vederea așa-zis normală le-a revenit foarte repede. Astronauții s-au repezit să privească prin hublourile navetei.

Ceea ce au observat i-a lăsat fără grai – ei puteau distinge foarte clar 7 forme gigantice înăuntrul norului portocaliu. Credința lor în ideologia marxist-leninistă s-a evaporat instantaneu. Niciunul dintre ei, au mărturisit mai târziu, nu s-a îndoit o clipă de cele văzute. Îngerii i-au privit pe membrii echipajului rusesc cu atâta dragoste și blândețe, încât aceștia au relatat ulterior că stările pe care le-au trăit depășeau cu mult capacitatea ființei umane de minunare. Câțiva membri ai echipajului au remarcat că, în timp ce trăiau aceste stări de bucurie și extaz, zece minute au trecut aproape instantaneu. În timp ce secundele se scurgeau, îngerii au dispărut treptat, împreună cu norul lor portocaliu.

Imediat a fost formată la sol o echipă de medici pentru a studia și monitoriza starea de sănătate a membrilor echipajului. Cosmonauții au fost sfătuiți să-și întrerupă experimentele programate pentru acea zi și să-și analizeze starea de sănătate psihică și mentală. Testele medicale au indicat că starea lor de sănătate era foarte bună.

Evenimentul a avut loc înainte de perioada „perestroika”. Pentru a preveni evenimente ulterioare nedorite (având ca punct de plecare întâlnirea astronauților cu îngerii), membrii din Politburo (cea mai înaltă autoritate guvernamentală, ce avea rol legislativ și executiv) s-au asigurat că acest raport rămâne secret. Astfel, membrii echipajului Saliut 7 au fost avertizați în mod sever să păstreze secretul legat de acest eveniment, „pentru că îngerii nu există” în interiorul sau în exteriorul Uniunii Sovietice. Bineînțeles, raportul ce a fost redactat ulterior de membrii echipajului a fost clasat Top Secret.

„Șoapta” care a fost auzită în spațiu

Încă există episoade ale misiunilor spațiale sovietice despre care nu se discută mai nimic în Rusia. Printre acestea, se află relatări ale așa numitei șoapte spațiale, care au apărut în presa rusă. Autoarea a cel puțin un articol de acest fel este jurnalista Maria Vetrova. În acest articol din revista Pros-Extra, numărul 135 din 1997, ea ne spune despre un fost cosmonaut, pe care îl numește „Cosmonautul X”, care i-a revelat anumite informații, cu condiția de a rămâne însă anonim. El și-a amintit că anumiți astronauți sovietici au auzit povestindu-se în cercurile secrete despre „Șoaptă”, dar nu au împărtășit informații categorice, și nu au transmis nimic doctorilor la revenirea pe Pământ. Aceștia se temeau că, mai târziu, vor fi eliminați din programul spațial. Cosmonautul X credea că zvonurile despre Șoapta spațială sunt legende născocite de primii cosmonauți sovietici, cu scopul de a speria novicii. Dar se înșela foarte mult.

Cosmonautul X și un coleg de-al său se aflau la bordul unei stații spațiale sovietice, zburând pe deasupra Pământului, în emisfera sudică, atunci când, la un moment dat, Șoapta și-a făcut simțită prezența. El a simțit instantaneu o anumită prezență puternică și misterioasă care se afla foarte aproape, în spatele său. Astronautul mărturisea că nu a avut niciun dubiu că era observat de o ființă invizibilă.

O secundă mai târziu, colegul său, inginerul de zbor, care se uita prin hubloul navetei, s-a întors brusc și l-a privit. Ca o paranteză, cei doi sunt oameni raționali, chiar departe de a avea convingeri religioase definite, dar erau foarte buni prieteni încă de dinainte să intre în programul spațial și în pregătirea aferentă de la Orașul Stelelor. Acesta este motivul pentru care nu le-a fost frică să discute, față în față, impresiile acumulate după încheierea acestui episod. Ei au primit fiecare mesaje diferite, dar reacția inițială la manifestarea Șoaptei a fost identică: amândoi au rămas muți pentru moment și foarte uluiți. După spusele astronautului X, Șoapta a venit din profunzimile conștiinței sale.

Aceasta i-a spus: „Ai ajuns aici prea devreme, și ai făcut-o într-un mod inadecvat. Crede-mă, căci sunt strămoșul tău din partea mamei. Îți aduci aminte că ea ți-a spus pe vremea când erai un copilaș, despre străbunicul tău care a găsit o anumită fabrică în munții Ural? Fiule, nu ar trebui să fii aici. Întoarce-te pe Pământ. Nu încălca legile Creatorului tău… Fiule, chiar trebuie să te întorci, întoarce-te, întoarce-te…”

Șoapta i-a comunicat astronautului o foarte intimă poveste despre mama sa și despre străbunicul său, spre a-i dovedi faptul că îi cunoaște familia din interior. Astronauții s-au întors pe Pământ două zile mai târziu. Ulterior, Șoapta a venit la ei încă o dată. Mesajele erau identice în esență cu cele primite în spațiul cosmic și amândoi au simțit foarte clar, la fel ca prima dată, prezența extraterestră în imediata lor apropiere. Cosmonautul X și colegul său au urmărit timp de mai multe ore să înțeleagă cât mai clar natura experienței lor. Fiind atei și totodată amatori de literatură science fiction, ei au ajuns repede la concluzia că o civilizație extraterestră, folosindu-se de o anumită tehnologie avansată, intenționa să descurajeze rasa umană să continue să exploreze spațiul cosmic. Pentru a-i convinge pe cosmonauți că experiența lor nu este una halucinatorie, civilizația extraterestră respectivă le-a prezentat anumite dovezi indubitabile pe care numai ei le cunoșteau. Jurnalista se întreabă retoric de cât timp suntem oare observați de aceste ființe nepământene? Mai mult ca sigur de mai multe zeci de mii de ani, de vreme ce aceștia cunosc atât de bine omul și civilizația umană. Cosmonautul X nu exclude ipoteza ca membrii unor astfel de civilizații extraterestre să locuiască chiar pe planeta Pământ, poate chiar în unele baze subterane, fiind ascunși astfel privirilor noastre.

Dacă totuși Șoapta nu a fost de origine extraterestră, atunci ce era ea? Poate fi luată în calcul ipoteza „vizitei” rudelor decedate? Orice ar fi fost, experiența pe care cei doi astronauți au trăit-o le-a zguduit din temelii ateismul, convingerile comuniste și viziunea lor limitată despre lume. Pentru ei, aceasta a fost o dovadă clară că există viață după moarte și că această conștiință (care este diferită de trup) continuă să existe în alte forme în lumile subtile ale Macrocosmosului. Trebuie să existe o ierarhie în cadrul acestor etape ale evoluției, s-au gândit astronauții, iar în vârful și chiar în inima acestei ierarhii trebuie să se afle Creatorul (DUMNEZEU), așa cum Șoapta l-a informat pe cosmonautul X. Cosmonauții s-au confruntat cu o dilemă: să raporteze la Bază acest eveniment sau nu. Dacă ar fi raportat, carierele lor s-ar fi putut încheia imediat. Riscau să fie luați drept oameni ușor de impresionat, cu psihicul prea instabil pentru viitoare misiuni în spațiu.

Simțul datoriei le-a dictat însă ambilor cosmonauți că trebuie să facă un raport, dar ei nu au ascultat de această voce interioară. Alți astronauți au păstrat o oarecare tăcere în ceea ce privește existența Șoaptei; cel puțin ei nu au raportat nimic superiorilor lor. Totuși, anumiți cosmonauți care au auzit Șoapta au ales să facă un raport despre cele petrecute în spațiu. Ca rezultat, echipe medicale speciale au fost introduse în programul de pregătire; un personal medical foarte bine antrenat, ca și unii hipnotizori au început să sondeze psihicul astronauților, iar programul de antrenament a fost modificat.

Cosmonautul X, care s-a retras de atunci, nu știe cum este acum tratat fenomenul Șoaptei de către Centru, sau la ce concluzii au ajuns oamenii de știință ruși, dar a mărturisit că perspectiva sa de ansamblu asupra vieții s-a transformat foarte mult în bine, îmbrățișând aspecte cu mult mai vaste. Spațiul cosmic este literalmente plin de ființe extraterestre și este cu mult mai complicat, mai vast decât am crede noi în mod simplist că este. Cunoașterea noastră actuală nu ne permite să înțelegem esența majorității proceselor ce au loc în Univers, și nici a celor din trupul și din ființa noastră subtilă. Capacitățile noastre sunt încă limitate. Pentru cei care au auzit Șoapta, un fapt este cert, și anume că viitorul există și este nesfârșit sau, mai bine spus, este un etern prezent, exact așa cum spațiul și timpul sunt nesfârșite din perspectiva omului.

Despre OZN-uri, cu astronautul rus Victor Afanasiev

Astronautul sovietic Victor Afanasiev, colonel în cadrul Centrului, a apărut în anul 2003 la o emisiune a unui program britanic de televiziune ce a fost retransmisă în Rusia de REN TV, în anul 2004. Titlul emisiunii a fost Zemlia pod pritselom (revista NLO –OZN-uri interesate de Pământ). Emisiunea includea un interviu realizat de US Sightings TV. Data emisiunii nu este cunoscută, dar moderatorul a menționat că o echipă de investigații Sightings a fost invitată în Orașul Stelelor, echivalentul rusesc al centrului spațial de la Cape Canaveral (USA). Jurnaliștii au vorbit mai întâi cu Victor Afanasiev, care le-a spus doar că a avut o întâlnire cu un OZN și că ceva sau cineva de origine extraterestră tocmai vizitase Pământul, acest fapt fiind pentru el o dovadă clară că nu suntem singuri în Univers.

Apoi, moderatorul de la Sightings a menționat că în aprilie 1979, astronautul Victor Afanasiev a decolat de la centrul de lansare de la Baikonur, la bordul misiunii Saliut 6, și că, ulterior, s-a petrecut ceva neobișnuit. Afanasiev a afirmat că un obiect neidentificat s-a întors către nava sa și a urmărit Saliut 6 pe o distanță de aproximativ o jumătate din orbita Pământului.

El a declarat: „Îl observam în timp ce se afla pe partea luminată a Pământului, dar în momentul în care am intrat în partea întunecată, el a dispărut complet, aproape instantaneu. Era o structură similară cu cea realizată de oameni pe Pământ, lungă de aproximativ 40 metri și prevăzută cu o cocă interioară. Obiectul era îngust într-o anumită porțiune a sa și mai larg în alta. În interior, Afanasiev a remarcat un fel de camere sau cabine. Unele părți ale acestei navete aveau niște aripi mici. Acest obiect neidentificat a rămas un timp foarte aproape de noi, astfel încât am putut să-l fotografiem. Astfel, am calculat că avea între 23 și 28 de metri anvergură”.

Prezentatorul de la Sightings a menționat că Afanasiev, pe lângă faptul că a fotografiat obiectul neidentificat, a transmis încontinuu către centrul de dirijare a misiunii informații privind dimensiunile, forma și poziția acestuia. Atunci când astronautul s-a întors pe Pământ, el a fost supus unui interogatoriu, iar camera și filmele i-au fost confiscate. Fotografiile și dialogul său cu centrul de comandă de pe Pământ nu au fost niciodată date publicității. De abia acum, după căderea Uniunii Sovietice, Afanasiev a simțit că își poate spune povestea, a menționat prezentatorul. Cosmonautul a mai afirmat că nu a reușit să identifice obiectul care i-a urmărit.

Ceilalți membri ai echipajului nu au ieșit în față să vorbească despre evenimentele relatate de Afanasiev. Aceasta este, într-un fel, o poveste complicată ce necesită o anumită clarificare. O versiune a acestui eveniment a fost publicată pe anumite site-uri din vest, cu mențiunea că Afanasiev a văzut obiectul neidentificat în data de aprilie 1979. Dar acest fapt este imposibil: la acea dată, Afanasiev era încă pilot al Forțelor Aeriene Sovietice. El a intrat în programul spațial abia în anul 1985.

Aceste afirmații se bazează pe emisiunea canalului REN TV, în care au fost incluse documentarul britanic și segmentul Sightings. În acesta din urmă, astronautul nu ne spune nimic despre data evenimentului sau despre numele navetei sale sau al stației spațiale.

Ne îndoim că Victor Afanasiev, un astronaut de renume și un om de știință, și-ar induce în mod deliberat în eroare interlocutorii. Practic, informațiile transmise de el sunt de o mare valoare, și anume că nu suntem singuri în Univers, așa cum ar vrea să credem elita mondială care conduce din umbră planeta.

Cel mai probabil el a observat OZN-ul în perioada 1990-1991 sau 1994-1999, în niciun caz în 1979. Afanasiev a fost în spațiu 175 de zile în timpul primului său zbor, din 12 decembrie 1990 până în 26 mai 1991, având funcția de comandant al misiunii spațiale sovietice Soiuz TM 2 și al misiunii Mir 8, care includea și cosmonauți japonezi și britanici. Din câte se știe, echipajul acestei misiuni nu a raportat niciun OZN. Totuși, dacă Afanasiev a observat OZN-ul în timpul acestei misiuni, aceasta s-a produs cel mai probabil la începutul lui decembrie, la sosire, sau în martie, la plecare. Afanasiev a fost, de asemenea, comandantul misiunii Soiuz TM 18 și al misiunii Mir 15 în perioada 8 ianuarie 1994 - 9 iulie 1994. Afanasiev a mai participat la o misiune spațială de 188 zile din 20 februarie până în 28 august 1999, la bordul navei de transport Soiuz TM 29 și al stației orbitale Mir. Soiuz 29 a andocat la bordul stației Mir, în data de 22 februarie, astfel că, dacă a observat vreun OZN, aceasta s-a petrecut fie la început, în februarie, fie la plecare, în august.

Victor Afanasiev a urmat, între anii 1976 și 1980, cursurile Institutului Aviatic din Moscova, la filiala sa din Akhtubinsk, specializându-se în domeniul ingineriei aerospațiale. Din anul 1977 până în anul 1988, el a fost pilot de teste la centrul de testare al aparatelor de zbor, „Valeri Chalov“. Intră în programul spațial sovietic și urmează, între anii 1985-1987, cursurile de pregătire la centrul spațial Yuri Gagarin. Tot atunci el participă ca pilot la testele navetei spațiale rusești, Buran, care s-a dovedit a fi în cele din urmă un eșec. Între anii 1990 și 1999, el a petrecut aproximativ 555 de zile în spațiu.

Evenimentul OZN care s-a petrecut la Akhtubinsk, în anul 1985

În anul 1959, în stepele semideșertice de la nord de orașul Astrahan fost construit un oraș pe nume Akhtubinsk, care a devenit „patria” celui mai mare centru de testare a aparatelor de zbor din Rusia. La nord de Akhtubinsk se află un alt oraș, pe nume Groshevo, în apropierea căruia armata deține o altă zonă de testare a aparatelor de zbor. În anii de cercetare a evenimentelor OZN în spațiul sovietic, ufologii ruși au întâlnit un mare număr de cazuri provenind din această zonă. Victor Afanasiev este unul dintre cei care au observat OZN-uri în timpul stagiului petrecut aici.

În noiembrie 2005, colonelul în retragere Alexander Acimenkov era unul dintre moderatorii conferinței anuale Russian UFO (OZN-urile în Rusia), despre care, în decembrie 2005, ufologul Michael Gershtein a postat online un raport. Acimenkov, fost pilot de testare al aparatelor de zbor rusești, a ținut o foarte detaliată prelegere în legătură cu întâlnirile sale cu OZN-uri, ce au coincis, mai ales, cu perioada de testare, de către armata sovietică, a unor arme noi în zona asiatică a URSS.

Acimenkov afirmă că OZN-urile vizitau des această bază de testare și zburau atât de jos, încât piloții aveau impresia că extratereștrii le cunoșteau orarul de zbor mai bine decât superiorii lor din armata sovietică. El și-a amintit de un eveniment legat de un OZN, care s-a petrecut în ianuarie 1985, în timp ce el și colegul său de zbor, Victor Afanasiev, pilotau un avion MIG-23, testându-i armamentul nou de la bord. La un moment dat, centrul de comandă a indicat ca o țintă aeriană să fie doborâtă, iar piloții erau gata să execute acest ordin, când s-a produs o defecțiune a obiectului țintă, acesta prăbuşindu-se la sol.

În timp ce survolau zona, ofițerul de serviciu de la centrul de comandă le-a comunicat că deasupra avionului lor se afla, la o distanță de aproximativ 600 de metri, un obiect neidentificat. În partea de est a cerului, ei au remarcat un fel de lună gigantică, ce putea fi obiectul cu pricina. Câteva clipe mai târziu, ofițerul de serviciu i-a înștiințat că obiectul apărea, pe radar, foarte aproape de ei, și că începuse să urce. Fără să aibă contact vizual cu misteriosul obiect, piloții au început să urce și ei, în speranța că vor putea să afle mai multe. Operatorul radar a raportat că obiectul și-a modificat brusc traiectoria de zbor, dispărând în cele din urmă de pe radar. Întrucât nu mai aveau combustibil decât pentru a se reîntoarce la bază și, mai ales, pentru că nu vedeau ce trebuiau să urmărească, Acimenkov și Afanasiev au oprit urmărirea și au revenit la bază.

Mirosul specific al spațiului cosmic

Nu cu mult timp în urmă, Victor Afanasiev a menționat ceva foarte curios și interesant în același timp: spațiul cosmic are propriul său miros. El și colegii săi au perceput un miros specific ce pătrundea în navă. Mirosul era persistent și nu părea să provină de la bord. Chiar întors acasă, pe când rememora evenimentul respectiv, cosmonautului i-a fost foarte ușor să perceapă din nou acel miros. „Costumele spațiale aveau un alt miros și nu puteau fi ele sursa. Nu există miros comparabil pe Pământ”, a mai spus Afanasiev.

În loc de încheiere, nu ne rămâne decât să ne exprimăm uimirea care ne cuprinde în fața misterelor de nepătruns ale Universului și la gândul, tot mai ușor de acceptat de către oamenii din întreaga lume, că numeroase civilizații extraterestre benefice, aflate în apropierea planetei noastre albastre, sau mai departe, în imensitatea spațiului, așteaptă cu răbdare și iubire fraternă momentul când vom putea să-i întâlnim.

Articol preluat din Programul Taberei yoghine de vacanţă Herculane 2015, publicat de Editura Shambala, tiparit de Ganesha Publishing House.

Citiţi şi:
Strategia secretului referitoare la OZN-urile ce au fost observate în cadrul programului spaţial Gemini (1)Existenţa OZN-urilor este un fenomen real şi din ce în ce mai actualTehnologia extraterestră şi secretele guvernamentale (I)

yogaesoteric
19 februarie 2016

29 ianuarie 2016 - Mike Quinsey.

Traducere C0nst. Mihăilescu.

Există toate motivele să credem că în scurt timp veți deveni conștienți de începutul unei serii întregi de modificări care vor cuprinde, în cele din urmă, întreaga lume.

Acele modificări care au fost întârziate de ceva timp, sunt gata să se producă, căci s-a atins timpul lor de maturare. Ele vă vor fi date treptat, în anumite doze, suportabile pentru ființa umană. Se are în vedere faptul că marea majoritate a oamenilor nu au idee sau, oricum, în mică măsură, de ce urmează să intre în viața lor și a omenirii voastre, în general.

La apariția acestor modificării, oamenii vor simți un soi de tulburări, de neliniște, de disconfort, dar, odată ce vor vedea că schimbările sunt în interesul lor, nu numai că vor accepta situația dar vor fi dornici să acorde tot sprijinul necesar. 
În ceea ce-i privește pe malefici, în mod natural și de înțeles, ei își vor manifesta opoziția deși, în sinea lor, înțeleg că au pierdut definitiv „partida”.
 Cu toate acestea, celor care vor înțelege și vor regreta acțiunile pe care le-au inițiat în detrimentul altora, al societății umane, li se va oferi șansa reabilitării și revenirii la normalitate, la bune intenții și la iubire. Cine însă va persista în fapte reprobabile, nu va putea să spere la un tratament care să-i ofere o șansă. 
Calendarul Ascensiunii este setat și toate evenimentele programate pentru deconectarea de trecut, de dualitate, nu mai pot fi important modificate. 
Se lucrează „în linie dreaptă” acum, aceasta însemnând că foarte repede și operativ fiecare dintre voi, cei veniți în această viață, veți fi integrați astfel încât să conștientizați sarcina pentru care ați venit și sunteți acum pe planetă. Contribuția marii majorități dintre voi va fi legată de demararea acelor activități care vor pune în operă crearea Noii Ere pe Noul Pământ. 

Cei care constată că în viața lor au apărut anumite sincope, anumite întreruperi ori amânări, trebuie să interpreteze aceasta ca pe o regăsire în ființa lor a influenței vechii lumi, și să înțeleagă că trebuie să se străduiască mai mult pentru eliberarea ei, dat fiind că accesul în Noua Lume nu va fi posibil fără eliminarea acestui „bagaj” stânjenitor. 
Partea favorabilă a ceea ce înseamnă aceste manifestări constă în faptul că ele dovedesc că acea ființă este înscrisă determinant pe calea ascensionării și că înaintarea sa spre noua dimensiune depinde numai de atitudinea și faptele sale.

Contextul este favorabil și pentru că întunecații nu mai au posibilitatea să se interfereze în viața voastră, dacă, nu cumva, le invocați voi prezența sau influența. 

Una dintre cele mai importante îndatoriri a celor care ascensionează este să răspândească, prin mijloacele care le stau la dispoziție (prioritar, pe internet), informații reale și utile oamenilor care le caută și au nevoie de ele. Partea care se opune popularizării în masă a informațiilor încearcă mereu să ascundă unele tipuri de informații, în general cele încurajatoare și care demonstrează progresele forțelor Luminii. Cu toate acestea, mereu vor exista „portițe” prin care se vor scurge informațiile, și acestea trebuie descoperite și valorificate.

Din păcate, uneori, aceste căutări temerare, pot pune în pericol chiar viața agentului de investigare, însă aceasta se întâmplă doar acelor ființe care au prevăzut în programul lor de viață asemenea tip de eveniment. Oricum, în asemenea cazuri, ființa este deja pregătită, la nivel de suflet, iar sacrificiul pe care-l acceptă va fi un important bonus pentru evoluția sa viitoare.Toate sufletele ființelor implicate în asemenea evenimente cunosc cu mult înainte ceea ce va urma să se întâmple și pregătesc corespunzător ființa, mai ales în ceea ce privește lichidarea încărcăturilor karmice, și aceasta va ușura și accelera mult traseul evolutiv al ființei. Din motive evidente, aceste suflete nu sunt purtătoare de memorie, la nivelul conștientizării din planul fizic.

În cursul vieții actuale, multe ființe nu conștientizează necesitatea abandonării procesului karmic, astfel că, de-a lungul desfășurării și consumării experiențelor vieții, foarte mulți continuă să producă și să acumuleze karmă; numai că în prezent, în funcție de nivelul de evoluție al fiecărui individ, se va manifesta mai repede ca altă dată Legea Compensației (a Cauzei și Efectului), ceea ce înseamnă că marea majoritate a karmei „proaspăt” formată se va compensa în foarte scurt timp sau, oricum, în decursul actualei existențe. Aceasta va face ca sufletul să treacă mai liber spre dimensiunea superioară vizată.

Pe de altă parte, nu toată karma creată și acumulată rezultă în urma faptelor reprobabile, a greșelilor, ci există și karmă „a faptelor bune”, pentru care acea ființă va fi recompensată. Numai că și acest tip de karmă „obligă” sufletul să revină într-o nouă viață pentru a primi „recompensele” (n.m.: deși, oricum, și aceasta va însemna o tot întârziere, chiar dacă, după aceea câștigul spiritual adăugat va accelera evoluția). Procesul evoluției și involuției nu este ușor de înțeles, pentru o ființă a cărei existență are loc în dualitate.

În cele din urma, veți afla întregul adevăr al vieții, atunci când va avea loc „procesul de revizuire”, când sufletul se va contopi cu Sinele Superior. Acele momente vor fi cu adevărat revelatoare, căci ființa va deveni o Ființă de Lumină.

Este posibil, de asemenea, ca în anumite etape ale evoluției, sufletul să beneficieze de prezența a ceea ce s-ar putea numi „paznici” care se vor afla mereu în proximitatea voastră pentru a opri energiile de interferență nedorite, sau atacuri psihice asupra acelei ființe.  

Fiecare suflet are repartizat un ghid care are sarcina de a se asigura că planul de viață cu care a venit ființa se îndeplinește, și de a semnala orice deviere de la el, atât prin alarmări intuitive cât și prin precipitarea unor evenimente care să „trezească” ființa. Aceste „întâmplări” nu sunt, cum foarte mulți dintre voi cred,......întâmplătoare. 

Fiecărui eveniment important din viață i se pregătește „terenul” cel mai favorabil pentru a avea eficiență maximă. Mintea însă (eu-ul uman) poate să decidă altfel și să ignore indicațiile sufletului și inimii, suportând urmările firești.

În plus, fiecare ființă umană, aflată într-o situație dificilă, poate invoca prezența sau ajutorul Arhanghelului Mihail.

Ajutorul solicitat va fi acordat mai ales dacă viața este pusă în pericol, sau dacă o nedreptate flagrantă este pe cale de a se săvârși.

De ce, totuși, există suficient de multe situații în care acel ajutor invocat nu „vine”?

Sunt câteva motivații:

 -) evenimentul care urmează face parte dintr-o obligație karmică;

 -) solicitarea este în contradicție cu Legile Divine;  

 -) se impune o „lecție de viață”;

 -) evenimentul face parte din programul de viață; 

 -) evenimentul face parte din procesul de „resorbție” a „sufletului rădăcină” (căruia-i aparține și acest suflet) care, în urma decăderii la stadiul de „suflet pierdut”, urmează să fie supus disoluției. (Nota C.M.: în asemenea situație, întreaga descendență a „arborelui genealogic” a sufletului rădăcină, devenit „suflet pierdut”, va fi resorbită, indiferent de faptele și comportamentul fiecărui component al descendenței).

-) o alegere expresă a sufletului, din motivații justificate, dar care nu sunt comunicate ființei, la nivelul său de înțelegere.

Unul dintre ultimele evenimente care urmează a avea loc, va fi  cel în care ființe aparținând unor civilizații din Federația Galactică vor descinde pe Pământ.

S-a vorbit adesea despre acest eveniment mult așteptat, atât de civilizația umană cât și de cei care vă vor „vizita”. 
Este indubitabil că evenimentul va ocaziona o dezlănțuire de festivități și manifestații de bucurie de care civilizația umană n-a mai avut parte în trecut. 
Ce sau cine întârzie producerea acestui eveniment? Crearea acelui câmp energetic favorabil, care să asigure o desfășurare general acceptată și dorită, și imposibilitatea apariției unor manifestări care să greveze asupra soartei umanității voastre. Cu alte cuvinte, este necesară atât lipsa unor forțe ostile cât și o dorință generalizată (care să includă și voința guvernelor pământene) ca evenimentul să se producă. Până atunci, o măsură de recunoaștere publică a existenței vieții și civilizațiilor universului, se impune.

Mult-așteptata Epoca de Aur va fi cu adevărat edificată și viața va deveni o mare sursă de bucurie și satisfacție. 

Durata de viață va crește foarte mult, vor deveni obișnuite călătoriile interplanetare, la costuri modice și extrem de rapide, comunicarea telepatică va lua locul celei actuale, bolile de orice fel vor fi eradicate, teleportarea va deveni o obișnuință, îndestularea va fi atributul fiecărei ființe etc. Vise? Doar la nivelul judecății omului actual, legat încă de dimensiunea 3D. Dor nu aveți naivitatea de a crede că Dumnezeu a început și s-a oprit în procesul creației după ce v-a creat pe voi!?

Cei care dețin înțelegerea asupra schimbărilor care urmează sunt invitați să-i ajute și pe cei care încă nu s-au „trezit”.

La un moment dat viteza cu care se vor derula evenimentele va fi copleșitoare pentru mulți dintre cei care acum, nu se hotărăsc să acționeze în planul cunoașterii și acceptării realităților.

Oamenii vor avea nevoie de timp pentru a înțelege ce se întâmplă și să se asigure că, în cele din urmă, totul va fi în avantajul lor. Declikul se va produce atunci când schimbările vor începe să-și arate roadele.

Deși în anul care a trecut viteza de derulare a evenimentelor a fost foarte mare, așteptați-vă ca în acest an nivelul să fie mult depășit. Aceasta va fi urmarea firească a creșterii frecvenței de vibrație în sistemul vostru planetar.

Constatarea va fi un semn sigur că totul se derulează pe „repede înainte” și că accelerația va crește încă și mai mult.

Mama Pământ începe să-și facă modificările asupra propriului corp fizic, și aceasta se va realiza prin producerea unor situații meteorologice extreme, localizate în cu totul alte zone decât vă așteptați.

Însă, nu vă faceți griji: nu va fi sfârșitul lumii; totul este menit să ducă la apariția Noului Pământ, cu nivelul de purificare, geologia, cu fauna și flora care să-i confere calitățile și virtuțile prevăzute în Planul Divin.
(Acest mesaj l-am primit de la  Sinele meu Superior.

Vă las cu dragostea și binecuvântările mele, care să vă canalizeze spre finalizare,

Mike Quinsey.)

Website: Tree of the Golden Light.

Comunicare cu Federația Luminii

(24 ianuarie 2016; channeler Blossom Goodchild)

Traducere Const. Mihăilescu

Blossom: Nu pot să cred că am intrat deja în altă săptămână. A mers atât de repede! Poate că de la ultima canalizare am sărit într-un portal și am apărut o săptămână mai târziu! Ar fi în concordanță perfectă cu ceea ce am spus că vom discuta în această săptămână. Bună dimineața!

F.L.: Bună dimineața și ție, dragă Blossom. Putem simți că ești plasată energetic într-un spațiu benefic și acest lucru ne face plăcere.
Să ne apucăm de treabă, ... cum s-ar spune în lumea ta.

Pentru a recapitula ... Am sugerat că energia poate fi manipulată pentru a "trece prin" dintr-un spațiu / loc în altul. Acest lucru poate fi realizat la un nivel personal (adică privind translatarea unei singure persoane) sau,... de forma unul tunel, cu aplicații mult mai "generale".
Blossom: Deci, este vorba, de fapt, de un tunel?
F.L.: Acesta este modul în care poate fi perceput, în timpul deplasării participanților.. și totuși, acesta este doar un spațiu.
Blossom: Voi spuneți că folosind o anumită energie poate fi creat și activat un astfel de mijloc rapid de translocare ?

F.L.: „Tunelul” este compus din particule de energie astfel activate încât să se poată atinge viteza luminii, și chiar să o depășească, creându-se, pentru aceste particule, un suigeneris vid, adică o cale care să nu opună niciun fel de rezistență la înaintare. Lipsa totală a rezistenței la înaintare facilitează aceste viteze incredibile, fără să fie nevoie de puteri energetice importante. Aceasta ar fi o modalitate de a explica în "termeni de nespecialist", încercând să fim cât mai convingători.

Energia poate fi programată să se propage pe un anumit traseu, adică unul care unește punctul de plecare cu cel de destinație....

Blossom: Îndrăznesc să întreb totuși cum se poate face asta?
F.L.: Cu riscul de a face să-ți „explodeze mintea”...îți spunem că un asemenea portal energetic nu ține cont de compoziția materială a mediului prin care trebuie să fie creat. Oriunde, este posibil să se creeze acest „tunel” fără ca materia să fie dislocată. Cu toate astea, voi nu l-ați putea localiza dat fiind faptul că simțurile voastre nu sunt adecvate unei asemenea observări. Deci, „tunelul” poate fi oriunde dar, din punctul vostru de vedere, să nu existe nicăieri.
Blossom: Vă rog, luați în considerare că am ajuns cu „sufletul la gură”, la explicațiile pe care mi le dați, dar din care nu înțeleg mare lucru. Deci, nu este vorba de niște trasee care să fie încadrate în anumite coordonate geografice?
F.L.: Nu așa cum înțeleg oamenii să caroieze un peisaj geografic. O destinație programată există ... când vine vorba de translocarea unui individ.

„Turnarea” de energie și trecerea prin ceva ... se realizează total prin "programare intenționată”.
Celălalt "stil" ... pentru că este într-adevăr o "marca și model diferit", se face prin aport și componență computerizată, care măsoară distanțe în timp real și apoi calculează și distanța de estimare a călătoriei ... ca și cum ar avea loc prin "aer".
Blossom: Cum se poate face așa ceva, de pe pământ?
F.L.: Bazându-se pe inteligența extraordinară a calculatorului. Au fost multe proceduri și tehnologii „pământene” încercate și aplicate; toate au fost lacunare, au avut multe defecte de proiectare și de realizare, deși au costat foarte mulți bani și au necesitat foarte mult timp. „Găurile de vierme” realizate de oamenii voștri cei mai  calificați sunt departe de a fi perfecte. De altfel, din acest motiv, ele prezintă și unele pericole, în sensul că imperfecțiunile se pot solda cu „rătăcirea” subiecților.

Dar să trecem la vortexurile "auto-create” corecte; asta pentru că simțim că aceste informații sunt mai utile și mai demne de a fi luate în considerare. 

Blossom: Sunt numai urechi, crede-mă!
F.L.: Din nou, nu este nimic altceva decât energie. Totul este energie, dar nu orice fel de energie, ci cea care are calitățile IUBIRII. Vă este greu să faceți legătura între aceste două noțiuni dar este bine să aveți permanent în minte că IUBIREA este o înaltă formă de energie, cea mai înaltă formă de energie din câte există în întreaga Creație.

Blossom: Asta știu ... un trebuie să-mi mai amintești.
F.L.: Prin urmare, draga Blossom ... este nevoie ca tu să te concentrezi pe un nivel diferit, unul mai profund și mai înalt, pentru ca explicațiile noastre să „prindă” ...
Blossom: Vai! Vai! O să încerc! O să încerc!!
F.L.: Ceea ce crezi cu adevărat, crează realitatea ta. Gândul tău creează realitatea. Deci, ar trebui să-ți poți impune voința de a fi în altă parte, dacă chiar vrei să se întâmple. Și asta nu peste o zi, peste un an, ci acum, într-o clipă. „Deplasarea ”este asigurată de o gândire puternic concentrată. În acest „sortiment” de gândire, destinația, locul unde vrei să ajungi, contează cel mai mult; altfel te poți rătăci sau nu mai poți pleca.

Dar, nu numai să te gândești la asta, ci să te și imaginezi acolo unde vrei să ajungi, să simți energia locului vizat.

Vi se pare imposibil, știu, dar nu este deloc așa. Trebuie să perseverezi mereu și mereu, să repeți până la saturație acel exercițiu.(Nota C.M.: cred că mulți dintre dv. ați văzut la tv. cum un englez excentric, prin realizări „imposibile”, a ajuns ca de la cca doi metri să arunce un ac cu care a străpuns un geam gros de 4 mm de la o fereastră, acul, după ce a penetrat sticla, a înțepat și a spart un balon umflat plasat dincolo de geam, dovadă indubitabilă a acestei reușite incredibile.  Cum a reușit? Prin mii și mii de aruncări în care a urmărit să obțină atât precizie cât, mai ales, o mare accelerare a minusculului obiect. Iată o dovadă că nimic nu-i este imposibil ființei umane, dacă se concentrează asupra unui obiectiv și crede în reușita lui. Desigur, acestea sunt excepții, dar ele dovedesc că se poate.)

Când, prin practică și repetare, deprinzi ușurința de a intra în acea stare, atunci ești la un pas de realizare.

Este sigur că aceste rezultate nu se pot obține peste noapte, după un efort, o angajare efemeră și lipsită de determinare și cursivitate.

Noi vă asigurăm că se poate, că ceea ce vi se pare imposibil poate deveni realitate.

Dar nu vrem să dăm speranțe nimănui care nu se angajează cu toată ființa lui în această întreprindere.

Noi spunem zâmbind că nu poți fugi înainte de a învăța să mergi. Sau, în alți termeni, ... nu te poți transporta acolo unde nu ți-ai trimis mai înainte gândul și imaginația.

Blossom: Vai, ce-mi place asta! Nu voi întrerupe fluxul energetic, mă voi concentra la greu..
F.L.: Prin urmare, tu ești conștientă de faptul că se poate călători cu mintea, și acest lucru devine adevărat în același mod. Totuși, ... și aici este un mare „totuși”, ar trebui să știți care este adevărul adevărat din întregul spațiu al cunoașterii, acela al aflării a cine sunteți voi cu adevărat.. care parte a fizicului vostru poate ajunge în acel loc împreună cu tine; asta este cheia de bază, aceasta este fundamental. Pentru că, dacă nu reușești să înțelegi și să accepți la nivelul fiecărei celule, al fiecărui atom de energie care te compune, procesul transferării tale într-un loc, în totalitatea ființei care ești, atunci nu vei reuși „deplasarea” și ai putea avea ceea ce nu ți-ai dorit: unele dereglări și daune la nivel mental, al corpului fizic sau al psihicului.

Blossom: Vrei să spui că o asemenea încercare ar putea fi periculoasă?

F.L.: Aceasta este o întrebare șocantă. Vă sugerăm să studiați chestiunea și să realizați singuri dacă există riscuri sau nu, înainte de a încerca o asemenea performanță. Nu este o avertizare descurajantă ci un îndemn de a trata problema cu inteligență și responsabilitate. Cei care au fost prea dornici de rezultate facile, neglijându-și inadmisibil pregătirea, ar avea ce să vă povestească.
Blossom : Eh ... poate fi sfârșitul? Adică, o asemenea încercare, fără suficientă pregătire prealabilă, se poate solda cu decesul corpului fizic?
F.L.: Da.
Blossom: Bine, hai, să depășim momentul! Să ne întoarcem la simplitatea Ființei iubitoare?
F.L.: Ai întrebat, ți-am răspuns.
Blossom : N-am intuit răspunsul.
F.L.: Așa cum am afirmat anterior... și cu cel mai mare respect pentru umanitatea voastră ... acest lucru poate fi realizat cu ușurință de ființele (sufletele) suficient de avansate, de rafinate. Aici, pe planeta voastră este prea mare densitatea și acesta este un factor determinant în realizarea transportului unor ființe prin procedeele discutate, mai cu seamă dacă ne referim la „translocația” individuală. În alte lumi, pe alte planete, condițiile sunt mai favorabile, din acest punct de vedere (densități mai mici). În alte părți există câmpuri energetice „ușoare”, corpurile fizice având densități mai mici decât a omului de pe Pământ. Și acolo este mult mai ușoară „translocația”.

(Atunci când am lecturat ceea ce scrisesem, m-am întrebat cam ce o fi pe alte planete. Un hipopotam de la ei poate fi mai ușor decât mine? Am reluat subiectul peste câteva zile)

F.L.: Deocamdată, cel mai bine ar fi să vă concentrați asupra călătoriilor prin intermediul minții, lăsând corpul fizic „acasă”. Ăsta ar fi un bun punct de plecare.

Blossom: În cazul ăsta, cum ar trebui ne pregătim pentru a călători cât mai veridic cu mintea?
F.L. Începeți prin a efectua respirații foarte profunde, simțind vibrația fiecărei respirații, și cum această vibrație vă transferă în altă parte, printr-un proces pe care vi-l puteți imagina ca fiind „o evaporare” a ființei voastre. Literalmente, vizualizați cum corpul vostru se evaporă ...voi simțind că vă metamorfozați în LUMINĂ.

Pentru început, lăsați ca lumina aceasta care deveniți să planeze deasupra locului unde „erați”.

Exersați această manevră o perioadă (de ordinul zilelor, chiar săptămânilor sau lunilor), până când vă simțiți bine calibrat în această stare. Practicați aceasta până când ajungeți să vă fie foarte ușor să vă „transformați în lumină”, atât de ușor încât un singur gând să vă „evaporeze” pe loc.

 Pasul următor ar fi să încercați să vă manevrați corpul de lumină, mai întâi în spațiul interior locuinței, încercând efectiv să vedeți diverse obiecte din spațiu.

Apoi, „ieșiți” afară, în vecinătatea domiciliului și încercați să identificați diferitele obiective (casa vecinilor, un stâlp unde se aprinde seara un bec, o mașină care trece, un pom etc). După ce ați căpătat deprinderea necesară, puteți să încercați a vă deplasa la distanțe din ce în ce mai mari, la anumite obiective sau la diverse cunoștințe. Vă puteți imagina, ajunși în această fază, cât de interesante vor deveni aceste călătorii și cum îi puteți surprinde pe cei vizitați, când le veți putea relata activități pe care le efectuau în timpul vizitei inopinate pe care le-ați făcut-o.
Blossom Dar cum știm care este energia unui loc unde ne deplasăm imaginația? Cum știm vibrația acelui loc?

F.L Nu trebuie să începeți cu asta. În primele etape, ceea ce contează trebuie să fie concentrarea pe „evaporarea” voastră, elementul care vă ridică vibrația fiind respirația profundă. Gândiți-vă numai cum energia acumulată prin respirație crește și vă ridică frecvența de vibrație. Încercați să evitați să judecați că sunteți în acest proces sau la rezultatele pe care le obțineți.
Blossom: Poftim?
F.L Încercați să dați drumul, să vă eliberați de preocuparea că faceți ceea ce faceți. Încercând să nu vă gândiți la ceea ce faceți în acele momente, și cât de ciudat este să vă aflați în acea ipostază,  în „golul” creat ... poate apărea concentrarea pe a fi în altă parte. După o PRACTICĂ considerabilă... veți începe să înțelegeți mai bine ceea ce vrem să vă sugerăm acum, și să vă apară indicii că este posibil să vă reușească. 

Inițial, este posibil să vă apară doar flesh-uri de imagini disparate, care, în timp, vor începe „să se lege”.

În sfârșit, am vrea să mai menționăm că rezultatele apar mai repede și că eficiența muncii voastre va da rezultate așteptate, dacă veți gândi și vă veți propune ca toată această practică a „călătoriilor” să o puneți în slujba binelui general al omenirii, mai degrabă decât ca un câștig personal și egoist. 

Blossom: Ce ați avut azi? Parcă ați devenit mult mai umani! ... cu tot respectul.
F.L.: Nu este așa, Blossom. Noi am spune că tu ai devenit mult mai non-umană, în timpul acestei comunicări ... că pur și simplu gândurile noastre au fost mult mai corect filtrate de tine.. într-o manieră de mare ușurință și plăcere.
Nu lua prea mult în considerare unele aprecieri pe care le-am făcut asupra ființelor umane, căci fiecare se află acolo unde și-a ales iar drumul vostru nu se oprește aici. Prin tot ceea ce am spus, ne-am adresat unor prieteni pe care-i iubim și pentru al căror interes ne află aici. Nu uitați că imaginația și gândirea (credința) crează realitatea. Tot ceea ce gândești există undeva în imensitatea creației.

Vă iubim!.

http://youtu.be/MYeqbshjgmA,                                                            http://www.youtube.com/user/isjaabmo