Publicat 07 noiembrie 2023
Traducere Const. Mihăilescu
Gosia:
Cum arată reactoarele Zero
Point?
Swaruu
X (Athena): Un
reactor Zero Point poate arăta diferit, în funcție de specie,
cultură, mărime și de modelul ambarcațiunii, dar aici mă voi
referi doar la două tipuri care sunt folosite în cea mai mare parte
în așa-numitul „timp modern” de cultura taygetană, ele fiind
diferite doar în mărime și putere. Cele mai mari, folosite pe
navele spațiale foarte mari și grele, ar fi o variantă, iar cea de
a doua ar fi cele folosite la ambarcațiunile mici și agile, cum ar
fi cele de vânătoare.
În interiorul unei nave de dimensiuni
mari sau mici, odată ce ai ajuns în sala ce comandă și control a
reactorului, tot ce poți vedea este un perete drept și neted, de
culoare metalizată, cu panouri dreptunghiulare mari, fără mânere.
Pe unele nave, tot ce poți vedea sunt doi pereți netezi, în unghi
de 90°, de culoarea oțelului, construiți din panouri detașabile.
Toate aceste panouri pot fi îndepărtate.
La
o navă de luptă clasa a II-a, tip „Suzy”, camera de control, de
unde puteți vedea acest perete, este mică, pătrată, albă,
netezită la colțuri și nu mai mare de 8 metri pătrați. Pereții
sunt plați, dar toate colțurile, așa cum am mai spus, sunt
rotunjite și toate albe, inclusiv tavanul, iar lumina vine de la un
inel mare plasat pe tavan.
Intrarea principală se află pe
peretele opus reactorului unde există o ușă glisantă,
dreptunghiulară mare, cu margini rotunjite, jumătatea superioară a
acestor uși fiind transparentă. Podeaua este de culoare gri închis,
în centru aflându-se două panouri dreptunghiulare, albe cu
suprafața de control înclinată la un unghi ușor. Când este în
poziția „oprit”, suprafața de control pare a fi din sticlă
neagră iar când e în funcțiune, pe acea suprafață apare un
tablou de comandă cu butoane, semnalizări, forme de aparate
indicatoare, toate sub formă de holograme 3D.
Ecranele
de afișare și control sunt deci de tip holografic și apar în fața
operatorului, prezentând toate datele necesare.. Acest
ecran-hologramă 3D poate fi modificat ca dimensiuni, iar comenzile
se dau fie prin manipulare manuală, fie telepatic (comandă prin
gând), caz în care se folosește o interfață de inteligență
AI.
Reactorul în sine, așa cum se vede după îndepărtarea
panourilor de acces descrise mai sus, sau înainte de a fi instalat
pe navă, arată ca o sferă mare de metal. Dimensiunea variază în
funcție de nava pentru care va fi montat. Este vizibilă și o rețea
de tuburi de formă ovală atent ordonate, care acoperă întreaga
suprafață și care iese din fiecare panou sau subsecțiune a
suprafeței sferei și se îndreaptă în jos, spre podea, la capăt
existând conectori și adaptoare pentru a-l putea cupla la camera
reactorului navei. Printre aceste tuburi, există un fascicul de
cabluri supraconductoare.
Ambele (sfera în sine și tubulatura ei
ovală) sunt de culoarea oțelului, iar cablurile sunt negre cu
conectori de culoarea bronzului. Tubul este plasat în jurul sferei,
astfel dispus încât să amintească de circuitele în stare solidă.
Când spun tuburi de formă ovală, mă refer la secțiune (nu
circulară).
Iată o imagine foarte apropiată, dar de culoarea
oțelului, nu verde.
....................................................
Voi
descrie acum cum arată un reactor Zero Point, nu și principiul de
funcționare, căci a fost descris în detaliu anterior; aici voi
face doar câteva mențiuni.
Rețeaua de tuburi ovale, care
învăluie întreaga sferă a reactorului și care nu are un singur
scop, este formată dintr-un mănunchi de conducte, cu funcții
multiple, pe interiorul tubulaturii trecând firele metalice
conductoare și diferite țevi pentru mai multe scopuri. Unele
asigură protecție cablurilor supe-conductoare, care alimentează
generatoarele de frecvență electromagnetică pentru manipularea
gravitației artificiale care controlează miezul reactorului. Altele
sunt cablurile electrice folosite pentru transportul energiei
generată de miezul reactorului „colectorii de curent electric”
(nota C.M.:
probabil se referă la bateriile de acumulatoare).
Alte cabluri electrice preiau energie electrică de la celulele
termoelectrice plasate pe suprafața interioară a sferei, sau de la
acumulatori (un fel de condensatori încărcați electric).
Printre
celulele termoelectrice din interiorul peretelui interior al sferei
reactorului există, de asemenea, un mănunchi de tuburi dispuse ca
un radiator de căldură sferic care acoperă întreaga suprafață
interioară. În radiator se află lichidul de răcire a reactorului,
care trebuie menținut în anumite limite de temperatură. Preluând
excesul de căldură, lichidul devine fierbinte, căldura din el este
preluată de niște unități hidrotermice care o transformă în
electricitate .
Peste acest radiator special, folosit la
generatoarele gravitaționale, sunt instalate modulatoare de
frecvență electromagnetice, între ele existând și panouri
termoelectrice.
Miezul reactorului este o sferă toroidală cu 12
trepte, formată din sute de mii de obiecte de cuarț sintetic în
formă de Merkabah, precum granulele de nisip, care plutesc într-un
câmp gravitațional controlat de computer, care le determină să se
miște pe 12 direcții toroidale. Un toroid are în interiorul lui un
alt toroid care, la rându-i încorporează un alt toroid s.a.m.d.,
fiecare formându-se pe celălalt și creându-se astfel, 12 nivele.
La vederea arată ca o sferă semi-transparentă, strălucitoare care
se mișcă, plutind în centrul sferei reactorului.
Imaginile de
mai jos ajută (sper!) la înțelegerea celor spuse mai înainte;
este reprezentat un GIF.
...........................................................
Aceasta
este cea mai apropiată imagine pe care o putem da pentru a descrie
cum arată interiorul unui reactor Zero Point complet, cu radiatorul
de lichid de răcire, unitățile de răcire, colectoare
termoelectrice de formă pătrată și generatoarele gravitaționale,
în fundal, și sfera miezului toroidal al reactorului, în prim
plan.
Acesta este GIF-ul:
.................... 
Puterea
de ieșire a oricărui reactor Zero Point, bazat pe toroizi de
cristal Merkabah, numit și Reactor Crystal Core Zero Point (o
traducere aproximativă: reactor de punct zero cu inimă de cristal;
n. m)
alimentează generatoarele de gravitație electromagnetică care
sunt, la rândul lor, controlate de AI-ul navei. Pe scurt: producerea
și controlul forței gravitaționale artificiale se bazează pe
varierea distanțelor între cristale și a densității cuarțului
artificial Merkabah, precum și a vitezei de rotație a întregului
toroid. De asemenea, se mai modică convenabil viteza și viteza
relativă de rotație între fiecare dintre cele 12 niveluri care
alcătuiesc toroidul.(Nu vă bateți capul cu asta!) Important
de reținut: atunci când sfera toroidală este mai mare, densitatea
e mai mică; prin urmare, va produce o acțiune mai mică de
spark-gap pe fațetele cristalelor Merkabah, reducând astfel
potențialul de ieșire (nota
C.M.: este vorba de principiul piezoelectricității: aplicând
șocuri mecanice pe fețele unui cristal, se obține electricitate
- care
produce și scântei.
Amplitudinea
semnalului electric generat de cristal este direct proporțională cu
forța de apăsare, iar frecvența depinde de numărul impactărilor
în unitatea de timp asupra fețelor cristalului).
Cristalele
de cuarț sintetic în formă de Merkabah sunt realizate cu precizie
matematică ca dimensiuni și proporții. Sunt fabricate din cristal
chimic pur. Deși obținute artificial, proprietățile
piezoelectrice ale acestor cristale sunt remarcabile. Calculele
folosite pentru obținerea cuarțului Merkabah se bazează pe
matematica în bază 12 (nota
C.M.: matematica pământeană este în bază 10).
Arată
ca un mic reactor Zero Point. Imagine: reactor de fuziune mic (cred
că e o glumă; n.m.)
După cum a mai spus,
dimensiunea unui reactor Zero Point depinde de scopul pentru care e
folosit. La o navă spațială mare, precum cele din clasă Toleka,
reactoarele (patru la număr) au diametrul de aproape 10 metri. La
ambarcațiunile mai mici, cum ar fi Suzy, clasa II, reactoarele sunt
mult mai mici și au diametrul cuprins între 3 și 3,5 m (fără a
lua în considerare tubulatura și auxiliarele).
Dar există
și reactoare Crystal Core Zero Point mult mai mari, la polul opus
existând și mini- reactoare Zero Point, care funcționează pe
același principiu, dar care pot fi ținute în palma. Ele sunt
folosite pentru a alimenta mici drone, echipamente electronice cu rază
lungă de acțiune, necesare călătoriilor în spațiu ori pentru a
alimenta arme precum puștile cu plasmă ACR avansate și ACP-uri mai
mici, ambele capabile de o rată mare de foc, fără a fi nevoie să
se reîncarce. Adică cu aceste arme, trăgătorul nu va rămâne
niciodată fără „muniție”. Mă rog, există multe alte
utilizări ale reactoarelor de punct zero, în toate domeniile.
(Ca
notă suplimentară: pe planetele Temmer și Erra, la rețelele
electrice fără fir planetare, astfel de reactoare mici nu sunt
necesare pentru funcționarea dispozitivelor de zi cu zi, acestea
fiind alimentate prin tehnologia de transmisie wireless a
electricității, similară cu cea descoperită de Tesla pe Pământ,
înainte de a fi fost ascunsă publicului de către Thomas Edison,
deoarece ar fi fost imposibil să fie prevăzută cu un contor care
să fie periodic citit pentru facturare).
Despre forma și
culoarea cristalelor interioare de cuarț merkaba, care alcătuiesc
miezul reactorului, acestea au aproximativ dimensiunea unui grăunte
de nisip fin sau de sare.
Singura
diferență e că în imagine, sunt obiecte Merkabah cu trei fețe,
iar cele din reactoarele Zero Point sunt obiecte Merkabah cu patru
fețe, în forma a două piramide cu aceiași bază și vârfurile la
180 de grade.
...................................................
(va
continua)
https://swaruu.org/transcripts/interstellar-life-4-extraterrestrial-engineering-reactors-plasma-engines-taygeta-pleiades
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu