W9- Planeta Cyndriel - Aldebaran; comunicări extraterestre (I)

Publicat 21 noiembrie 2021
Traducere Const. Mihăilescu

(prima parte)

Anéeka: Cyndriel este o planetă de clasa M. Are o temperatură medie plăcută spre vârf. Acolo este foarte cald, comparabil cu Gobi sau Sahara de pe Pământ. Are zone muntoase, stâncoase asemănătoare munților Colorado.
Planeta este aproape în totalitate un deșert, totuși cu multă apă în subsol, apa ajungând și la suprafață (oaze: n.m.). Există mai multe lacuri mari. În deșert trăiesc o mulțime de animale sălbatice. Se găsesc, de asemenea, multe plante exotice. Este o planetă plină de viață.
Gravitația este de 0,7 g. Baza la sol, 1,0 g. Concentrația oxigenului în atmosfera planetei este de 80%, adică destul de mare. Pentru un pământean, această atmosferă ar fi toxică dar nu și pentru viețuitoarele de pe Temmer, căci și acolo concentrația de oxigen este mult mai mare decât cea de pe Pământ (care este de 16%). Cyndriel este considerată o planetă super locuibilă, oferind condiții asemănătoare celor de pe planetele Temmer și Erra, unde este mai ușor să trăiești decât pe Pământ. Aceste planete sunt mult mai favorabile vieții decât Pământul. 

O altă planetă locuibilă este Alfrata, asemănătoare cu planeta Venus (care este favorabilă susținerii vieții, contrar credinței pământenilor că ar fi formată din gaze fierbinți).
Cyndriel se află în apropierea gigantului inelat portocaliu Aldebaran, care are o nebuloasă. Aldebaran face parte din Hyade. Se află la 64,5 ani lumină de Pământ, în timp ce Pleiadele sunt la 440, (valoare medie).
Asta când sunt observate în două planuri, dar dacă sunt văzute tridimensional, atunci cele mai apropiate ar fi două stele din Orion. Într-o imagine derulată în 3 minute puteți observa cum arată lucrurile dintr-o navă spațială.

Revenind la Cyndriel, inelele stelei Aldebaran nu sunt ca cele ale lui Saturn.
Cele ale lui Saturn sunt prea mari în raport cu planeta. În acest caz, inelele sunt mai apropiate și sunt făcute din roci metalice.

Nebuloasa din jurul Aldebaran este în mare parte gaz alb și praf care dau culoarea de reflexie roșu-portocaliu a stelei. Spre deosebire de nebuloasa Pleiadelor, nebuloasa Aldebaran învăluie aproape exclusiv steaua mare, făcând-o să pară și mai mare. Ceața însă nu este uniformă, ca în cazul nebuloasei M45, și este văzută ca niște fluxuri sau vene, de o densitate mai mare. Conferă o imagine de vis întregului Aldebaran, și Pleiadelor, desigur.
Sistemul solar Aldebaran are 3 planete mici cu sol asemănător Pământului (de tip M) dintre care doar una este locuită și anume Cyndriel. Apoi, are două super planete gigantice, una de dimensiunea lui Jupiter și una de dimensiunea lui Neptun, aflate pe orbite îndepărtate. Doar Cyndriel, planeta numărul 3, este aptă să fie locuită. Celelalte două sunt practic nelocuibile din cauza radiațiilor puternice. Din acest punct de vedere seamănă cu Mercur, care nu oferă privitorului decât pietre.
În schimb, cele două super planete gigantice, sunt locuite, de animale de tipul celor aflate pe Jupiter, Saturn, Uranus ori Neptun. Nu au o suprafață (scoarță) solidă, doar gaz care, progresiv, devine din ce în ce mai dens (cu cât te apropii de nucleu).
Recapitulând, SISTEMUL Aldebaran e format de 5 planete mari și nenumărați planetoizi mici precum și asteroizi, care îl orbitează, formând o centură exterioară largă, departe de soarele sistemului, asemănător benzii Kuiper pentru Pământ. Cât despre nume, nu le am acum. Toată atenția mea în ceea ce privește Aldebaran-ul am concentrat-o pe prezentarea planetei Cyndriel și Marelui lui Soare.
În ceea ce privește vedeta Aldebarán, aceasta nu este foarte ocupată. Este o stea foarte puternică care emite puternice radiații, ceea ce o face dificil de abordat, în comparație cu un soare galben. Eliberează prea multă energie care ar supra-radia periculos navele care s-ar încumeta să treacă prea aproape de el.. Este pur și simplu prea mare și neabordabil, pentru a i se folosi cumva puternica radiație.
Aldebaran se află într-un loc strategic, dar cu Hyadele acolo, acei sori galbeni sunt folosiți ca sistem de tranzit, evitându-se puternica și periculoasa stea Aldebaran. 
Gigantul are însă o stea însoțitoare mult mai mică, Aldebaran B. Cele două formează un sistem mai mult sau mai puțin binar. Aldebaran B este o pitică roșie mică, diferența dintre o pitică roșie și un gigant portocaliu fiind abisală. Aldebaran poate fi considerat, totuși, un sistem binar.

În ceea ce privește planeta Cyndriel, Taygeta are acolo de mult timp o mare colonie. Zona este foarte specială pentru că este foarte mistică. În sine, Cyndriel este un tărâm exotic chiar și pentru mintea taygeteană.  Mulți vizitatori raportează că au  trăit acolo evenimente și întâmplări paranormale. Mulți taygetani sunt tentați să meargă acolo pentru a avea experiențe ezoterice inedite. 

Întregul sistem Aldebaran, în sine, este neobișnuit, excentric și cu accente ori manifestări hipnotice. 
Acolo noțiunea de timp este puternic modificată, creând diferențe uriașe în ceea ce privește percepția trecerii timpului pe suprafață față de orbită. E un fenomen rar și neobișnuit, care n-a fost încă explicat. Totul pare a avea legătură și cu nebuloasa care înconjoară acel sistem, unui ipotetic vizitator oferindu-i-se experiențe și trăiri terifiante.
De pe suprafața lui Cyndriel, și cu atât mai mult de pe orbită, Aldebaran este intimidant din cauza dimensiunilor și inelelor sale. Ai senzația că vei fi ars de acel soare aflat atât de aproape, deși nebuloasa filtrează și ponderează mediul astfel încât atmosfera pe Cyndriel nu are temperaturi imposibile chiar și în apropiere de Aldebaran.

La orizont, răsăritul și apusul de acolo este dominat de un soare cu o strălucire portocalie moale și inelele sale „cromate” și proeminente strălucind argintiu. Privitorul are într-adevăr parte de o imagine deosebită și neîntâlnită în alte locuri. Nu există cuvinte pentru a exprimace simți când ești acolo. S-a spus că seamănă cu „Tatoonie”, planeta lui Luke Skywalker din Războiul Stelelor, dar este mult mai mult decât atât. Pur și simplu nu există comparație.
Cyndriel este un vis, un tărâm metafizic și excentric. Îți umple simțurile. E la granița cu bizarul, cu psihedelicul. Serios, nu exagerez. Tot ceea ce este acolo pare ireal, imposibil. Am fost acolo în luna martie 2016, chiar înainte de a ajunge aici. Călătoream cu nava spațială Ventra din echipajul căreia făceam parte în calitate de cadet.
Pentru mine, impactul a fost foarte puternic pentru că era prima oară când vizitam un sistem solar exo, din afara Taygetei. Minunat, dat terifiant și înfricoșător!!  Îmi era frică și nu înțelegeam nimic, nimic nu-mi era familiar.
Iar acel soare era, cu adevărat, de nedescris, te lăsa fără grai. Mingea aceea portocalie, în ceața nebuloasei și înconjurată de acele inele argintii domina totul. Nu este ca un soare văzut de pe Pământ sau pe Taygeta. La amiază, 90% din cerul lui Cyndriel e acoperit de Aldebaran care ai credința că te va face scrum; parcă și ai senzația că ai început să arzi și nu înțelegi de ce din tine nu ies încă flăcări.
Acolo nu există noapte, doar că, pentru un interval de timp, se întunecă puțin iar pe cer stelele se estompează. Imaginea devine cumva neclară sau acoperită de nebuloasa care este luminată tot timpul. 

Pe Cyndriel nu ai ce face cu un telescop.
De asemenea, timpul de acolo este greu de calculat; senzația mea a fost că am stat acolo circa o săptămână și chiar am fost uşurată când nava a sărit în hiperspațiu. Privește imaginea de mai jos și fă diferența de mărime dintre soarele vostru Sol 13 cel al Sistemului Aldebaran. Soarele de acolo domină totul.

DINAMICĂ BIOLOGICĂ ȘI POPULAȚIA NATIVĂ.
Anéeka: După cum spuneam, tot ce este pe Cyndriel îți este necunoscut. Totul este imens. Îți dă senzația de ești foarte mic și neînsemnat. Totul este amenințător și necunoscut. Parcă totul te amenință pe Cyndriel, totul ai impresia că este periculos. Fiecare plantă și fiecare animal pare că se pregătește să-ți facă ceva, să te atace. Culorile sunt exagerate, cu mult roșu, galben și portocaliu. Pe Taygeta, cât și pe Pământ aceste culori sunt de avertizare că purtătorul e plin de venin, e periculos. Acolo plantele sunt ciudate, unele transparente, dar nuanțele sunt tot roșii, în loc de verde. Dominată, la plante, este culoarea roșie. 
Pietrele și munții sunt uriași, abrupți și fără pante, amenințători de parcă acum te vei dezechilibra și vei cădea în hău. Aici și pietrele laterale (ca în această imagine) domină peisajul și te țin cu sufletul la gură.

Acel sentiment de inutilitate, de a fi în pericol constant, de a nu te putea ascunde de nimic, te copleșește deși, în realitate, tot ce este pe Cyndriel este benign, este prietenos, nimic nu te doare. Doar propria ta minte, ignoranța ta, vede pericolul în orice. Nimic acolo nu te poate răni mai mult decât logica intrată în panică..

De asemenea, timpul de acolo este complet modificat, existând o diferență uriașă în percepția trecerii timpului când ești la sol, comparativ cu senzația pe care o ai când ești pe orbită. Senzația asupra treceri timpului, impresiile asupra peisajelor, plantelor și obiectelor de pe planetă, sunt normale și obișnuite, atunci când ești în navă și survolezi planeta, dar complet diferite când ești la sol. Când te afli pe suprafața planetei, parcă totul este gata să te atace iar timpul trece diferit..

TOPOGRAFIA ȘI CLIMA PE CYNDRIEL.
Față de ceea ce am văzut, nu știu dacă toată planeta este așa, singura observație este că densitatea plantelor este diferită de la zonă la zonă. Ca generalitate însă, aproape toată suprafața este accidentată, cu puține câmpii, se întâlnesc multe stânci înalte, cu forme curioase, din cauza eroziunii vântului.
Întreaga planetă este totuși un deșert, din cauza acțiunii directe a radiațiilor. De asemenea, mai tot timpul bate vântul, se formează furtuni de nisip și vârtejuri. De aceea, cea mai mare parte a infrastructurii planetei (orașe, suprastructură, facilități) se află sub suprafață.
Temperatura medie este plăcută, între 25 și 35 de grade Celsius. Există zone mai calde și zone mai reci. De exemplu, pot exista zone cu îngheț, unde temperaturile pot fi cuprinse între -5o gr. C și - 80 gr.C.

După, cum spuneam, Cyndriel surprinde pentru că deși acolo totul pare foarte ostil, de fapt, totul este prietenos, binevoitor. Deși pare că totul vrea să te omoare sau să te rănească, acolo nimic nu-ți face rău, nimic nu-ți provoacă durere. Chiar și plantele spinoase sau țepoase sunt foarte moi, aproape că și se topesc în palmă.
Deși, Cyndriel, ca bază sau colonie, este un loc, să zicem, folosind termeni umani, terifiant, lumea vrea să-l viziteze. De asemenea, e căutat pentru experiențele mistice pe care le oferă. Faptul că nu există noapte îl afectează atât de mult încât flora și fauna sunt strict autohtone. Adică puține lucruri (faună, vegetație, aspect) se regăsesc pe alte planete, căci condițiile existențiale de pe Cyndriel sunt particularizate. După cum spuneam, pe Cyndriel există doar soare sau umbră, niciodată întuneric și asta face ca organismele să fie speciale pentru acel loc, adaptate să nu aibă noapte.
Organismele de acolo se caracterizează prin aceea că au nevoie de mult mai puțină expunere la radiația solară decât pe Pământ, pe Erra sau pe Temmer. Acest lucru face ca procesele de fotosinteză să fie mai lente, deoarece planta mai mult se protejează de radiații decât să caute le, așa cum fac plantele de pe Pământ. Acest lucru dă culoarea lor distinctivă, roșie sau galben-portocalie, plantelor de acolo, în contrast cu verdele de pe Erra, Temmer sau Pământ.
Animalele sunt, de asemenea, adaptate la mult soare, au armură sau piele foarte groasă sau solzoasă, mai ales pe spate.. Și plantivorele (erbivorele;n.m.) abundă acolo pentru că plantele sunt deosebit de hrănitoare. De exemplu, peste tot sunt șopârle mici cu solzi pe spate și care sunt plantivore, mănâncă tuberculi și semințe.
Animalele sau plantele care se află pe alte planete îndepărtate nu se regăsesc aici.. De exemplu, pe Erra există iepuri la fel ca pe Pământ, dar pe Cyndriel nu există nimic asemănător, ceea ce-l face atât de exotic. În același timp, din moment ce nu oferă asemenea condiții prietenoase, Cyndriel este o planetă tentantă pentru a fi vizitată.

REGNUL VEGETAL
La plante predomină roșul. Este fotosinteză roșie. Este amuzant deoarece, în sine, roșul și verdele sunt culori legate, de aceea persoanele daltoniste nu le pot distinge, este doar fotosinteză. Doar că vegetația s-a adaptat la roșu datorită influenței lui Aldebaran, ceea ce face ca fotosinteza să se bazeze pe roșu nu pe verde, deoarece se supune unor frecvențe specifice, lungimii de undă celei mai eficiente desfășurării proceselor celulare.
Plantele de acolo sunt foarte țepoase, de parcă ar fi cactuși, cu frunze suculente lungi precum cuțitele, dar transparente și cu o nuanță roșiatică, prin canalele lor de sevă transparente curgând o sevă de culoare roșie, sângerie.
De altfel, pe Cyndriel un procent uriaș de plante sunt transparente sau semi-transparente, precum frunzele de aloe, dar în roșu, parcă fără pieliță și cu interiorul transparent. La plante, această formă este dominantă pe Cyndriel (vezi imaginea, unde lipsește însă transparența)..

Mi s-a spus că plantele sunt așa pentru a se apăra de radiația excesivă a lui Aldebaran, forma transparentă înlesnind trecerea razelor și radiațiilor, planta reținând foarte puțin din ele. De fapt este o adaptare la anumite lungimi de undă ale radiației Aldebaran.
Radiația este transformată de planete, căci plantele nu sunt inerte la agenții exteriori. O fac cu propriul lor câmp electromagnetic, magnetosferă.

Intrând în lucruri mai ciudate de pe Cyndriel, există un fel de cactus cu frunze lungi, cum ar fi o plantă de maguey, așa cum este cunoscută în Mexic, ca nume, nu știu dacă există altul pentru aceeași plantă, care crește dintr-un miez. Arată așa dar în culori roșii și portocalii cu vârfuri violete, dar cu fața în sus și în jos în mod egal și parcă tinde să plutească în aer la nu mai mult de 3-4 metri.
Asta din cauza unor proprietăți antigravitaționale pe care le are. Nu am răspunsul cu privire la cum sau de ce, dar au tendința de a se grupa și se regăsesc mai ales în zonele vântoase. Plantele aruncă spori în lacuri, unde cresc plutind (precum nufărul; n.m.). Pe măsură ce se maturizează, părăsesc apa. Plutirea se datorează formei și compoziției rădăcinilor. Despre cu este să plutești ne-ar putea spune mai multe Yazhi Swaruu. Este unul dintre cele mai ciudate lucruri pe care le-am văzut vreodată.
(va continua)

https://swaruu.org/transcripts/cyndriel-aldebaran-sin-video