Eter - Inserarea obiectelor în matrice - Athena Swaruu
Autor Gosia, de la Agenția Cosmică,.
Publicat 06 iulie 2022
Traducere Const. Mihăilescu
Swaruu X (Athena) : După cum s-a explicat anterior, nu există o lume materială și o lume spirituală, ca tărâmuri separate; totul depinde de percepție deoarece, ca adevăr universal, există o singură SURSĂ ORIGINALĂ (PRIMORDIALĂ).
Ceea ce înțelegem a fi lume materială este doar energie potențială într-un câmp, ETERUL, de percepție fie personală fie colectivă, acorduri interpretate în mintea observatorului, care generează iluzia de a trăi în ceva extern, care nu face parte din observator; adică iluzia lumii exterioare. Fiindcă totul este generat din conștiința observatorului.
Din acest punct de vedere, atașamentele față de ideile care considerăm ca ne definesc ca ceea ce suntem, ceea ce ne definește „eu-ul”, este conceptul de a fi cineva anume, deosebit de altcineva.
Dar ce este acel câmp complet și unic pe care îl numim Eter, din care iese totul, și care este înțeles ca Sursa însăși?
A explica acest lucru depășește orice capacitate de determinare și analiză științifică, deoarece chiar și cu cea mai înaltă tehnologie se poate măsura doar ceva, o parte sau o frântură dintr-un întreg mult mai extins, și care se întinde la infinit. Prin urmare, termenul este de neînțeles pentru orice ființă, care are ideea de identitate separată de orice altceva. Este dincolo de posibilitatea oricărei ființe cu un concept de sine de a avea un „eu” sau un „Ego”.
„Ego-ul” e înțeles aici ca similitudine pentru „eu” sub definițiile cuvântului „Ego”, folosit de Sophia Swaruu (Yazhi). Adică, ea nu vede Eul ca parte negativă a „Eului”, spre deosebire de Carl Gustav Jung care spunea că Eul este ceea ce rămâne după distrugerea „Eului”.
Pentru Sophia și pentru mine, cuvântul „Ego” are rădăcina în latină ego, care înseamnă „eu”; doar atât, fără nicio conotație pozitivă, negativă sau degradantă sau degenerativă.
Revin la Eter. Este definit, folosind cele mai bune capacități de înțelegere pe care le avem ca: un câmp de energie potențială, vibrațională, de foarte înaltă frecvență care se supune dinamicii fluxului; fluxului sau vectorilor fluxului de energie congruente cu ceea ce este definit în dinamica fluidelor. Cu alte cuvinte, are calități lichide.
În
Biblie este utilizat termenul de „apele cerurilor”, cu
înțelegerea că această realitate era, cumva, cunoscută.
Am
învățat foarte puțin despre modul în care eterul însuși
funcționează ca substanță, deoarece, practic, în momentul în
care îl asimilăm cu o substanță, îi dăm o calitate în afara
„restului”. Adică, „eterul”, ca definiție, este un anume
lucru și nu un altul. Orice am afirma că este eter, orice,
îl va defini deoarece...totul este eter. Dar, nu o vom putea face,
din cauza vastității pe care o reprezintă și a resurselor noastre
limitate (eu vorbesc din punctul de vedere al civilizațiilor
interstelare avansate).
Dar, din punctul de vedere pe care îl
împărtășesc, al științei practice, aplicate în materia
cunoașterii civilizațiilor interstelare avansate, s-ar putea afirma
că: „eterul” nu este nicăieri, deși totul este „eter”.
Fiindcă
se poate înțelege că cel puțin o parte din ceea ce poate fi
măsurat din „Eter” nu poate fi regăsit printre lucruri și
nici nu este undeva, deși totul este „Eter” și funcționează
ca un fluid pe care mulți îl numesc Solvent Universal, o substanță
care, în teorie, dizolvă tot ce există. În înțelegerea ca
substanță fizică în sine, eterul ar putea fi asimilat cel mai
mult cu apa.
Se știe că „Eterul” se manifestă și
respectă cel mai mult ceea ce pe Pământ se numește dinamica
fluidelor. Adică, „eterul” se comportă ca apa în multe dintre
aspectele sale observabile: curge și se amestecă amalgamând
moleculele sale și se mișcă în fluxuri complexe, în funcție de
stimulul pe care îl primește.
„Eterul” are un flux sau
o direcție de curgere a energiei sale potențiale și înțelegem
acest flux ca gravitație.
Deja din puncte de vedere mai filozofice, dar la marginea a ceea ce
este viabil pentru știința non-umană, eterul se consideră a fi
conștiință pură, fiind de neatins, imposibil de măsurat, cu atât
mai puțin de înțeles.
Deci, văzând și observând
„Eterul”, observând tot ceea ce există din punctul de vedere al
unei ființe cu mintea în densități înalte, din
lipsa unor cuvinte și nume mai bune și din înțelegerea empirică
a unei ființe cu acea capacitate de înțelegere,
„Eterul” poate fi rezumat ca fiind o supă de idei proprii, o
secvență logică de progresie a experiențelor mentale date de
însăși conștiința care o compune,
precum progresia
ideilor, ca în secvența gândurilor pe care le are o conștiință
care definește fluxul sau direcția fluxului de energie potențială
în interiorul „Eterului”, fără separare. Fluxul din
câmpul de energie potențială „Eter” este fluxul sau progresia
ideilor acelei super-conștiințe din interiorul acestuia, iar acel
flux este ceea ce înțelegem noi a fi gravitație.
Mă alătur
acestui punct de vedere, care a fost explicat într-o parte
anterioară a Stellar Navigation III.
Computerul de bord vede
super-conștiința ca pe o energie, nu ca poziție pe o hartă,
deoarece ideea sau conceptul unei poziții, ceva de genul „aici”,
deci nu „acolo”, este relativă, când se interpretează
experiența câmpului „eteric” și nu definește Eterul însuși.
Adică, este un punct de vedere relativ la un set limitat de
concepte, pe care ceva sau cineva, cu un concept de sine sau Ego, le-a
generat ca idee. Altfel spus, distanțele reprezintă doar o idee
bazată pe punctul de vedere relativ și limitat la cineva ca
ființă-Ego cu ideea de a fi o anume cineva, nu
altcineva.
Principiul
non-localizării spune că nu există locuri în „Eter”, nu
există distanțe, precum punctele pe o hartă. Fiindcă
acestea sunt generate doar dintr-un set de idei pe care cineva le
deține și care se va referi doar la acea entitate, și nu se aplică
în mod egal altor entități, care dețin un set diferit de idei.
Emiterea și avansarea ideilor, gândirea logică, care
modelează o serie de secvențe experiențiale sau idei într-un câmp
generat de o ființă cu conștiință, este Timpul. Și, întrucât
fiecare ființă cu conștiință, va avea propriile sale idei și
propria sa viteză de gândire, Timpul poate fi doar relativ la acea
ființă și nu se aplică nici unei alte ființe; excepție cazurile
în care există acorduri pe care le împărtășesc reciproc.
Distanțele sunt, de asemenea, relative la
interpretarea unei ființe cu conștiință și a semenilor ei cu
acorduri similare de percepție. Aceasta deoarece distanțele pot fi
măsurate și înțelese doar în raport cu Timpul, prin relația de
viteză și deplasare, în cadrul acestor distanțe. Distanțele rămân
doar un concept întreținut de o minte cu conștiință.
Deci
nu numai că există conceptul că totul se întâmplă ACUM și că
Timpul nu există, fiind că este doar o percepție și nu ceva în
afara observatorului, ci și că totul este aici, totul este
acum.
Ceea ce generează avansarea Timpului este fluxul de
idei care, la rândul lui, generează o experiență. Ceea ce
generează distanțele este doar Timpul aplicat unei idei sau unui
set de idei care se interpretează sau se autointerpretează ca
distanțe.
Acest lucru ne face să definim conceptul de
„interdimensional”, așa cum pretind mulți oameni, din punctul
de vedere că „extratereștrii nu există și ceea ce se vede sunt
interdimensionalii”. Din nou, folosind obiceiul uman neadecvat de a
gândi că dacă este una, nu poate fi și alta, pierzând noțiunea de
incluziune, din acel punct de vedere,
este adevărat, extratereștrii sunt interdimensionali.
Acesta ar
putea fi susținut din același punct de vedere al „extratereștrilor”
înșiși, deoarece, așa cum tocmai am explicat mai sus, știința
non-umană în sine definește Eterul ca o singură masă fără
localizare și fără timp, fiindcă aceste două concepte depind
doar de punctul de vedere al fiecărui observator –
conștiința.
Adică din punctul de vedere că „Eterul”, totul,
este acum și aici.
Universul, așa cum este explicat de știința
umană, există doar în definiția percepției umane folosind
instrumente de gândire limitate numite „știință”. Adică,
definiția modului în care există, ce este și cum
funcționează, Universul este doar un model care depinde
de ceea ce este acceptat de știința umană în toate domeniile sale
specializate: astrofizică, matematică, fizică cuantică și
filozofie. Acesta se aplică și este valabil doar pentru cei care
acceptă și consideră acest model de înțelegere ca fiind al
lor.
Dar din înțelegerea științei non-umane a civilizațiilor
interstelare, adică acolo unde se aplică deja știința într-un
mod practic și nu în mod teoretic, așa cum se întâmplă cu
astro-fizica umană, timpul și distanța există doar ca percepții
ale unui individ cu o minte conștientă. Și pot fi aplicate în
scopuri practice, folosind mașini și artefacte care respectă
regulile găsite prin înțelegerea științei lor.
Acest set de
reguli, așa cum este înțeles în știința non-umană, a tuturor
civilizațiilor înalt interstelare, afirmă că întregul câmp
„Eter” o energie potențială, cu o frecvență exactă,
măsurabilă și unică. Frecvența care definește energia
potențială acumulată la un punct de referință și fluxul sau
mișcarea acelei energii într-un câmp, îmbinând astfel conceptul
de non-localitate și non-timp cu percepția înțelegerii acelor
ființe care dețin acest tip de știință .
Din punctul nostru
de vedere, ca ființe cu conștiință și interpretare a timpului și
distanței prin propria noastră experiență empirică de a fi
„vii”, interpretăm acea frecvență exactă și măsurabilă,
despre care am pomenit, ca puncte pe o hartă tradițională a
distanțelor și ca obiecte care există pe acea hartă.
Dar din
punct de vedere mai extins și cel aplicat de computerele puternice
de navigație ale navelor spațiale interstelare, există doar modele
energetice și interacțiuni între acele modele energetice,
amestecându-se și formând alte modele, influențându-se reciproc
într-un câmp de energie potențială fără spațiu-temporal sau
localizare.
Adică, ei văd doar modele numerice cu relații
matematice între ele care reprezintă valori care, la rândul lor,
reprezintă lucruri, distanțe și dinamica mișcării. Ei nu văd
locuri sau obiecte așa cum le-am vedea noi, ființe cu conștiință
și Eu-Eul.
Câmpul numeric matematic care reprezintă valorile
energetice într-un câmp vibrațional de înaltă frecvență numit
„Eter” este, nici mai mult nici mai puțin, decât Matricea care,
din punctul de vedere al Pământului, poate fi interpretată ca
digitală.
Și, întrucât totul în interiorul acestei Matrice
energetico-matematice este energie și cum aceste computere o văd ca
atare la nivel subatomic, este posibil să se modifice
valorile energetico-matematice care o compun, preluând astfel
controlul asupra mediului, asupra Matricei, în sine.
Explic
cum funcționează această matrice energetică matematică: fiecare
particulă care există levitează, are o valoare energetică și
există ca particulă (nu ca energie), doar din anumite puncte de
vedere și nu din altele. Ceea ce definește o particulă este că nu
se comportă ca o undă, ci ca un obiect definit cu masă, separată
de mediul în care se află.
Ceea ce definește și produce o
astfel de particulă este că are o armonică a unei frecvențe care
produce un efect de undă staționară care concentrează energia
potențială într-un anumit punct în mod continuu, creând astfel
particula, care la rândul său și prin mai multe armonici ale unei
frecvențe împreună, creează o materie mai complexă; după cum se
explică în Mecanica manifestării.
Deci fiecare particulă
și, în consecință, toată materia, se va baza pe o anumită
matematică care o compune. Fiind că armonica unei frecvențe este
înțeleasă de știința non-umană ca mișcări în fluxul câmpului
gravitațional.
Tot
ceea ce există are conștiință pentru că este susținut de
acțiunea energetică matematică a câmpului care îl înconjoară
și tot ceea ce există are conștiință pentru că totul este
„Eter”,
așa cum am explicat mai sus. Nu
există o separare a lucrurilor fără conștiință de cele cu
conștiință, fiindcă totul este o singură masă și tot ceea ce
există și pe care îl înțelegem ca obiecte, lucruri, energie,
orice, este „Eter”.
Despre
atașamentele față de ideile care formează conceptul de „Ego”
și „Eu”.
Acele idei cărora oamenii nu le dau drumul, îi definește ca atare
ca o anume persoană, nu alta, și este un flux de gravitație
într-un câmp care este „Eterul”, așa cum am explicat anterior.
Deoarece astfel de idei sunt recurente, ele se autoalimentează prin
crearea unui flux de energie specific în câmp, cu o matematică și
reproductibilitate măsurabile.
Ce este un câmp energetic
recurent de auto-hrănire?
Într-un
model matematic, acesta este definit prin ecuațiile care guvernează
dinamica vortexului sau Vortex Mathematics; adică, dinamica
vortexului este un toroid, unul și același.
Suntem
vârtejuri de vânt, născuți din câmpul eteric al atmosferei care
ne înconjoară, ocolindu-ne de câteva ori, ștergând tot ce se
află în calea noastră, ca apoi, la finalul dinamicii
energetico-matematice care ne-a alimentat, să ne dizolvăm din nou
pentru a fi numai aer, ceea ce am fost mereu și ceea ce vom fi
mereu.
(va continua)
https://swaruu.org/transcripts/stellar-navigation-3-part-2-ether-inserting-objects-in-the-matrix-athena-swaruu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu