Y 298 (I) - ETERUL, SURSA ORIGINALĂ – de la pleiadiana ATHENA SWARUU

Autor ROBERTde la ”Despejando Enigmas”,
Publicat 10 mai 2022
Traducere Const. Mihăilescu

(prima parte)

Swaruu X (Athena) : După cum s-a explicat anterior, nu există o lume materială și o lume spirituală ca lumi separate căci TOTUL reprezintă o singură masă ca Sursă Originală.

Ceea ce înțelegem noi a fi o lume materială este doar energie potențială într-un câmp numit Eter care, și a cărei autentificare se bazează pe percepție, fie ea personală sau colectivă, cu interpretarea dată de conștiința observatorului. Se creează iluzia că observatorul nu face parte din același TOT, căci conceptul dual sau dualitatea Sinelui este creată împotriva a ceea ce nu este Sine, adică iluzia unei lumi exterioare. Totul este generat din conștiința observatorului.
Din acest punct de vedere, atașamentele față de ideile pe care ne bazăm și care ne definesc a fi ceea ce suntem (sau credem că suntem) ca „eu”, formează ”Eul”, conceptul că suntem cineva și nu altceva, ori altcineva.

Dar care este acel câmp complet și unic pe care îl numim Eter din care se naște totul, și care este înțeles a fi Unica SURSĂ?
Explicarea acestui lucru depășește orice capacitate de măsurare ori probare științifică, deoarece chiar și cu cea mai înaltă tehnologie va fi posibil să se măsoare doar ceva, o parte sau o gamă a unui întreg extins la infinit. De aici imposibilitatea înțelegerii de către oricine a ideii de a fi doar acel cineva și nu altul .
„Ego”-ul fiind înțeles aici aproape sinonim cu „eu”. Yazhi nu vede eul ca parte negativă a „Eului”, în contrast cu Carl Gustav Jung care spunea că Eul este ceea ce rezultă din distrugerea Eu-ului.
Pentru Sophia și pentru mine, cuvântul „Ego” provine pur și simplu din rădăcina sa latină originală Ego, care înseamnă eu, simplu și fără nicio conotație negativă pozitivă sau negativă.

Revenind la Eter, folosind cele mai bune capacități de înțelegere pe care le avem, este definit ca: Un câmp de energie potențială de vibrații de frecvență super înaltă care se supune dinamicii fluxului sau vectorilor fluxului de energie congruenți cu ceea ce este definit în dinamica fluidelor .
Cu alte cuvinte, are calități de curgere, de lichid.
Chiar și în Biblie se pomenește despre „Apele cerurilor”, ca despre ceva cunoscut și subînțeles.

Cunoaștem foarte puține despre cum funcționează eterul în sine ca substanță, deoarece practic, în momentul în care îl considerăm substanță, îi dăm o calitate în afara restului. Adică, „eterul”, ca definiție ar fi un anumit lucru și nu altul, anulând astfel ceea ce este în proces, căci orice definiție pe care o putem da exhaustivă și nu va fi doar ceea ce spunem, ci mult mai mult; din moment ce ceea ce spunem este că este eterul, el va defini totul, deoarece este totul, dar nu vom putea niciodată să-l definim din cauza vastității pe care o reprezintă și a resurselor limitate pe care le avem pentru a-l înțelege; iar eu mă refer la punctul de vedere al societăţilor interstelare avansate.
Apanajul de a-l defini rămâne domeniului filosofiei și nu al științei pure, deoarece aceasta din urmă o va înțelege doar din punctul său de vedere limitat. Punctul de vedere, pe care îl împărtășesc, al științei practice aplicate, în termenii de cunoaștere a civilizațiilor interstelare avansate, este următorul:
„Eterul” nu poate fi plasat a exista împreună sau între anumite identități de lucruri și nici nu este undeva, deoarece ”Eterul” însemnă totul, UNICITATEA. Fiind că se poate înțelege că cel puțin o parte din ceea ce poate fi măsurat din „Eter” nu este între lucruri și nici nu este undeva, și că totul este „Eter”, s-a tras concluzia că acest „ceva” se comportă ca un fluid pe care mulți îl numesc Solvent Universal, o substanță care, în teorie, dizolvă și încorporează tot ce există. În acestă înțelegere de substanță fizică, cea care ar corespunde cel mai bine sau cea care s-ar apropia cel mai mult de a defini „eterul”, ar fi apa.

Se știe că „Eterul” funcționează în condiții foarte asemănătoare cu ceea ce e numit pe Pământ „dinamica fluidelor”. Adică, „eterul” se comportă ca apa în multe dintre aspectele sale observabile: Însă aflând-se în interiorul său, adică fiind cuprins în sine, nu va fi precum peștele, care trăiește doar în mediul său, imersat în apă.. „Eterul” curge și se amestecă cu tot ce cuprinde și se mișcă în fluxuri complexe, în funcție de stimulul pe care îl primește. „Eterul” are o direcție de curgere a energiei sale potențiale și acel flux îl înțelegem ca fiind gravitația .

Din unele puncte de vedere mai filozofice, dar la marginea a ceea ce este de înțeles prin știința non-umană, este înțeles a fi conștiință pură, de neatins, imposibil de măsurat și cu atât mai puțin de înțeles.
Deci, văzând și observând „Eterul”, observând tot ceea ce există din punctul de vedere al unei ființe cu o minte elevată, „Eterul” este rezumat într-o supă de idei proprii, o succesiune logică de progresie a experiențelor mentale date de însăși conștiința care îl compune.
Fluxul din câmpul de energie potențială, „Eter”, este fluxul sau progresia ideilor acelei super-conștiințe din interiorul acestuia, gravitația .

Adaug acestei conversații sau punct de vedere de mai sus explicația din „Star Navigation III”. Computerul de bord ca parte a Super Conștiinței despre care am vorbit mai sus, prin intermediul emulării lui, vede totul ca energie, nu ca poziții de pe o hartă, deoarece ideea sau conceptul unei poziții, implică starea de „aici”, prin urmare, nu „acolo”, și este relativă la interpretarea experiențială a câmpului „eteric” care nu definește Eterul însuși. Adică, este un punct de vedere relativ la un grup de concepte limitate pe care ceva sau cineva, care are un concept de sine sau un Ego, le-a generat ca idee.

Adică distanțele sunt doar idei bazate pe considerentul relativ și limitat al cuiva ca ființă-Ego- cu ideea de a fi cineva și deci nu altcineva.
Principiul non-localizării spine că nu există locații în „Eter”. Nu există distanțe, nu există puncte pe o hartă. Fiind că acestea sunt generate doar de idei pe care cineva le deține și care va fi legat doar de acea entitate, și nu se aplică în același mod și altor entități care dețin un alt set de idei.

Evoluția ideilor, gândirea logică, care modelează secvențe experiențiale sau idei într-un câmp generat de o ființă conștientă, este Timpul .

Și, întrucât fiecare ființă cu conștiință va avea propriile ei idei și propria viteză de gândire, TIMPUL nu poate fi decât relativ și raportat la respectiva ființă și nu se aplică nici unei alte ființe.
În același mod, distanțele sunt, de asemenea, relative în interpretarea unei ființe cu conștiință și a semenilor săi cu acorduri perceptuale similare. Fiind că distanțele pot fi măsurate și înțelese doar în relație cu Timpul, prin relația de viteză și deplasare, în cadrul acelor distanțe.

Deci nu există doar conceptul că totul se întâmplă ACUM și că Timpul nu există deoarece este doar o percepție și nu ceva în afară de observator, ci și că totul este aici, totul este acum .

Ceea ce generează progresia (trecerea) Timpului este fluxul de idei care, la rândul său, generează o experiență. Cel care generează distanțele este doar Timpul aplicat unei idei sau unui set de idei, interpretate sau auto-interpretate ca distanțe.
Acest lucru conduce la definirea conceptului de „interdimensional”, așa cum susțin mulți oameni, pe principiul că „extratereștrii nu există iar ceea ce vedeți este interdimensional”. Folosind din nou nepotrivitul obicei uman de a crede că dacă un lucru există, el nu mai poate fi regăsit în alt lucru, pierzându-se astfel posibilitatea de incluziune.

Judecând astfel lucrurile, extratereștrii sunt interdimensionali. Acest concept ar putea fi susținut, din același punct de vedere și de unii extratereștri , depinzând de nivelul de conștiință al observatorului.
La nivelul „Eterului”, totul este acum și totul este aici.

Știința umană folosește însă instrumente de gândire limitate numindu-le argumente „științifice”. Cu alte cuvinte, definiția Universului, ce este și cum funcționează el doar ca un model care depinde de ceea ce este acceptat de știința umană în toate domeniile sale de specializare: Astrofizică, Matematică, Fizică Cuantică și Filosofie. Se aplică și este valabil doar pentru cei care acceptă și iau ca viabil acest model de înțelegere.

Dar în înțelegerea științei non-umane, a civilizațiilor interstelare, se aplică deja știința într-un mod practic și nu într-un mod teoretic, așa cum se întâmplă cu astro-fizica umană, timpul și distanța există doar ca percepții. Aceste concepte pot fi aplicate în scopuri practice folosind mașini și dispozitive care respectă regulile găsite prin înțelegerea științei lor.
Acest set de reguli, așa cum este înțeles în știința non-umană, practic al tuturor civilizațiilor înalt-interstelare, afirmă că întregul câmp al „eterului” este energie potențială care are o frecvență măsurabilă, exactă și unică. Frecvența definește potențialul energiei acumulate într-un punct de referință și fluxul sau mișcarea energiei menționate într-un câmp și amestecă conceptul de Non-Localitate și Non-Timp cu percepția înțelegerii ființelor menționate care susțin acest tip de știință. .

Din punctul nostru de vedere, ca ființe cu conștiință, interpretăm Timpul și Distanța prin propria noastră experiență empirică de a fi „vii”, acea frecvență exactă și măsurabilă despre care am vorbit mai sus, interpretând-o ca puncte de pe o hartă tradițională a distanțelor și ca obiecte care există pe acea hartă.

Dar din cel mai extins punct de vedere, același aplicat de computerele puternice de navigație ale navelor interstelare, ele văd doar tipare energetice și interacțiuni între respectivele tipare energetice, amestecându-se și formând alte tipare, influențându-se reciproc într-un câmp de potențial; energie fără locație ori spațiu-timp

Adică, ei văd doar modele numerice într-o relație matematică, reprezentând valori care, la rândul lor, reprezintă lucruri, distanțe și dinamica mișcării. Ei nu văd locurile sau obiectele așa cum am vedea noi, ființele cu conștiință și cu Eu.

Acest câmp numeric matematic, care reprezintă valori energetice într-un câmp de vibrații de înaltă frecvență numit „Eter”, nu este, nici mai mult, nici mai puțin, decât Matricea care, din punctul de vedere al Pământului, poate fi interpretată ca fiind Digitală .

Și, întrucât tot ceea ce se află în interiorul acestei matrici energetice matematice este energie, iar computerele menționate deja o văd ca atare la nivel subatomic, atunci valorile energetico-matematice care o compun pot fi modificate, preluând astfel controlul asupra mediului, despre Matrix în sine.

https://swaruu.org/transcripts/el-eter-la-fuente-original-athena-swaruu