Y258 - Navă spațială Alfratan (Centauri) atacată.

Navă Alfratan (Centauri) atacată. Arme - (extraterestra Aneeka din Temmer explică incidentul)

Autor Gosia de la Agenția Cosmică,
Publicat 25 februarie 2022
Traducere Const. Mihăilescu

 

Anéeka: Din cauza incidentului navei spațiale alfratane Valery, nava noastră Toleka se va muta temporar pe o orbită înaltă. Înălțimea estimată e de 400.000 km, ceea ce poate perturba telecomunicațiile noastre cu Pământul, deci și cu voi.  Repoziționarea navei noastre spațiale va avea loc în următoarele 40 de min. 0200 UTC.....

(după 40 de minute). Avem confirmarea menținerii legăturilor de comunicare cu voi. Suntem acum la altitudinea de 420.000 km, față de Pământ. Deci, Toleka noastră are o nouă locație: la cca. o jumătate de milion de km de voi..
Raport incident:
Astăzi, în jurul orei 0100 (1 dimineața), una dintre navele spațiale principale („mamă”) alfratane a fost atacată cu energie direcționată de pe Pământ. I-au fost străpunse scuturile primare și secundare și i-a fost deteriorat grav corpul acelei nave, în două locuri. 

Din fericire, nu sunt răniți, norocul a fost că la locul impactului, nu se afla nimeni dintre cei de pe navă. Daunele suferite de nava alfratană se referă la supra-încărcătură și la diferitele sisteme conexe (inclusiv de comunicare); asta înseamnă că le-au fost distruse („prăjite”) și toate computerele de la bord. Nava a intrat în derivă, ulterior fiind remorcată și trasă pe o orbită mai înaltă, în vederea reparării a ceea ce se mai poate. Preocuparea noastră este legată de faptul că, în momentul atacului această mare navă alfratană se afla la doar câțiva kilometri în spațiu de nava noastră, Toleka. 

Tehnica folosită de atacatori a constat din reunirea mai multor proiectile (fluxuri energetice compacte) aruncate din mai multe arme (proiectoare) energetice aflate în diverse locații de pe planetă. „Racheta” a trecut practic pe lângă noi.
De ieri, Toleka a fost trecută în faza de alertă 2 (ceea ce s-ar putea numi „cod galben”) anticipând un posibil atac. Cealaltă navă a noastră, Avyon01, a intrat, de asemenea, în starea 2 de alertă galbenă, din momentul incidentului. (Avyon01 este nava-mamă Urmah care ne escortează).
Robert: Crezi că puteți rezista unor asemenea atacuri?
Anéeka: Toleka este mult superioară tuturor tipurilor de tehnologii folosite la nava alfratană Valery.
Atacul a fost un cumul de fascicule individuale, fiecare tras din altă locație de pe Pământ pe frecvențe diferite, iar atunci când s-au unit au format un singur fascicul care a produs un puternic efect de măturare. Nimic nou în această tehnică.

Se știe că autorii atacului fac parte dintr-o facțiune a Cabalei care luptă împotriva unei alte facțiuni a aceleiași Cabale. Nu înțelegem motivul, dar pare a fi o reglare de conturi cu ceea ce se numește „alfratanii specifici”. Cert este că o parte a Cabalei a lovit o altă facțiune a Cabalei.
Robert: De unde știi despre avariile aduse navei Valery? Cine te-a informat? Alfratanii înșiși sau Viera?
Anéeka: Chiar alfratanii ne-au raportat pagubele; ei ne-au căutat și am vorbit cu ei.
Noi nu am fost niciodată ținta cuiva. Dar, pentru că eram oarecum  în pericol, ne-am mutat pe o orbită mei înaltă. Eram la 490 km, acum suntem la 420.000 km. Asta înseamnă că ne aflăm mai departe decât Luna (care se află la 360.000 km.de Pământ). Ne-am plasat deci pe o orbită mai înaltă și suntem în siguranță. E un amplasament temporar.
Orbita e înaltă dar din moment ce triangulăm cu serverele Viera și cu cele de pe Moon (Lună), pe internet nu se va observa vreo diferență în comunicare; deci vom putea comunica în continuare.
Kaal'el a plecat să vadă la fața locului avariile aduse navei Valery. S-a dus acolo ca să solidarizeze cu cei de pe nava lovită, din partea noastră și a lui Alenym.
Dacă ar fi fost un atac asupra Federației, navele Toleka sau Avyon01, ar fi fost ținte mai ușoare, având în vedere că Toleka se afla la doar 490 km altitudine; ea are 1734 metri lungime. Avyon01 se afla la 600 km altitudine și măsoară aproape 2 kilometri, în comparație cu Valery care are 1 km lungime și se afla la 5000 kilometri altitudine (față de Terra; n.m.) când a fost lovită. 
Robert: În ce limbă le-a vorbit Kaal'el?
Anéeka: Limba Alfratană; este un amestec de limbi terestre, plus cele de bază, de parcă au fost amestecate într-un blender. În fine, considerăm acest surogat ca o abatere de la frumoasele limbi umane.. Alfratana (limba) este un amestec din toate, dar în principal chineză, hindi, spaniolă, engleză, rusă, franceză, portugheză și germană.
Pentru noi este agasant să-i ascultăm căci dau impresia că sar de la o limbă la alta, când vorbesc. Când crezi că parcă începi să-i înțelegi, sar în altă limbă; e enervant.
Robert: Alfratanii nu folosesc limbajul telepatic ca voi sau alte rase stelare?
Anéeka: Ba îl folosesc dar ei sunt mai... leneși și le cam place să sporovăiască. Comunicarea prin telepatie o folosesc mai rar, li se pare incomodă.

Robert: Trebuie să fie interesant să-l vezi pe Kaal'el călătorind spre acea navă-mamă.
Anéeka: A plecat cu naveta.
Robert: Navetă? Sună ca la NASA: naveta Columbia. Cum arată naveta asta? Ai ceva poze cu care seamănă?
Anéeka: Da, e ca o dubă. Cele din Star Trek sunt aproape la fel.

Sunt de diferite dimensiuni. Da, asta e cât un autobuz mic.
Robert: Aș putea campa cu nava aia.....
Anéeka: Ai putea; se deschide în spate unde are o rampă în care poate încăpea un autoturism. Poate fi folosit pentru extracții (nota C.M.: evacuarea răniților din câmpul de luptă, de ex.), dar nu este recomandat, deoarece aceste navete nu sunt nave de luptă, sunt vulnerabile. În asemenea situații folosim ambarcațiuni mult mai puternice și bine echipate pentru luptă.
Robert: Și, ce fel de motoare folosesc ele? Motoare cu plasma, antigravitație ? 

Anéeka: În general, folosesc doar gravitația. Cele mari au turbine cu plasmă, alimentate de unul sau două reactoare mici cu energie de punct zero. Cele mari au însă capacitate interstelară.
Robert: Da. Probabil, nava aceea este utilizată mai mult în sistemul solar al lui Taygeta, cred.
Anéeka: Da, traficul pe Taygeta se asigură cu nave mici. Sunt peste tot.
Cele discoidale nu mai sunt folosite atât de mult pentru că nu sunt practice și sunt considerate ca având o tehnologie învechită, deoarece încă mai folosesc forma de disc pentru a distribui uniform magnetismul prin carenă, ceea ce astăzi este depășit și nu mai corespunde noilor tehnologii, care utilizează motoare cu propulsie.
Robert: Da,....pentru voi par a fi învechite. Am impresia că sunt genul de nave pe care elitele umane le folosesc pentru a ocoli Pământul și pe care lumea le crede OZN-uri.
Anéeka: Arată frumos, dar sunt vechi.

Iată ce se folosește astăzi:

Robert: Au panouri de comandă și toate astea? Sau aceste panouri sunt holografice și tactile? 
Anéeka: Au panouri holografice și comenzi reale, precum și comenzi holografice și de comandă prin gândire. Cel din poză este cel mai folosit vehicul în această zonă, în ceea ce privește controalele holografice. Dar au încă joystick-uri și pedale.
Robert: Să cred că toată această tehnologie este deja pe Pământ în mâna câtorva indivizi? Este enervant!.
Anéeka: Da, este. Pe Pământ interfața minte-calculator este  însă la nivel incipient, foarte săracă și invazivă, nu ca aici. Multe lucruri sunt asemănătoare, dar nu la fel. Aceasta deoarece posibilitățile și gândirea tehnică sunt diferite. De exemplu, tu folosești WIFI, iar noi nu, deși rezultatul existenței unei rețele interne este mai mult sau mai puțin echivalent.
De exemplu, echipamentele voastre holografice nu știu cum ar funcționa pe Pământ. Aici, practic, generăm, materializăm sau manifestăm ceva prin intenționare, prin gând. 

Folosim și telechinezia, ca și cum ai apăsa pe buton. Acea parte apare solidă dar este generată doar de mintea unui computer specializat pe proiecție telepatică. Apare ca o imagine sau o piesă solidă care, temporar, poate fi în mâinile tale. La sfârșitul utilizării, computerul dematerializează acel obiect de care te-ai folosit pentru că nu-ți mai trebuie.
Acest lucru este convenabil deoarece, se adaptează fizionomiei operatorului (pilotului). Altfel, unui individ mare, precum  Kaal'el sau Raguel, nu le-ar putea folosi, din cauza dimensiunilor infime (pentru ei) dar potrivite pentru mine sau pentru Yázhi.
Robert: Da. Este super practic. Vorbeai de proiecția telepatică a minții computerizate, wow. Pentru asta trebuie să folosești telepatia, nu?
Anéeka: Da. Deci, de exemplu, alfratanii care pot folosi telepatia, dar din motive culturale sau din comoditate nu o prea folosesc, au o mulțime de dificultăți dacă încearcă să conducă sau să piloteze un utilaj Taygeta. Ca să reușească, ar trebui să piloteze manual (cu joystick-urile și pedale fizice) sau să pună utilajul pe pilot automat.
Panoul off arată ca o masă, ușor înclinată, din sticlă neagră, asemenea celei pe care mă sprijin eu acum și pe care am tastatura digitală.
Robert: De aceea o mare parte din tehnologia voastră nu poate funcționa aici pe Pământ. Asta creează și limitările comerciale în ceea ce privește tehnologia. 
Anéeka: Da, dar și pentru că anumite lucruri sau aspecte tehnologice sunt adaptate nevoilor unei specii sau rase și nu se potrivesc altora. Mai este și faptul că anumite tehnologii sunt ținute secrete, pentru securitatea rasei care le-a inventat.

În ceea ce privește navele taygetane, de exemplu, se folosesc scuturi cu multiple armonici și polimorfie schimbătoare, care absorb atât impactul (șocul) cinetic, cât și pe cel energetic, mărind progresiv rezistența scutului. Adică, cu cât îl lovești mai mult, rezistența scutului crește automat, astfel că energia armei agresorului fortifică și potențează scutul.
Robert: Ce detaliu interesant pentru un „panou de sticlă neagră”...
Anéeka: Da, de exemplu, masa noastră, utilizată pentru computerele holografice și holistice, o puteți considera ca pe o bucată de sticlă neagră, opacă în stare de repaus. Dacă ai găsi pe Pământ acest obiect, ai crede că este ceva inert sau bucată a unei ferestre netransparente. Dar există și altele elastice.
Robert: Da. Cred că este o idee foarte bună să păstrezi secretul acestei tehnologii doar pentru Taygeta.
Anéeka: Da, de exemplu, în 2009, această navă, Toleka, a primit o lovitură puternică de la o rachetă termonucleară. Lovitura a fost absorbită de scutul navei, daunele pricinuite fiind minore. Este singura navă din flota Taygeta care a trecut prin această încercare dar a absorbit cu brio energia loviturii (echivalentă cu o armă nucleară echivalentă cu puterea a 40 de megatone, adică de 80 de ori Hiroshima). 

Incidentul s-a petrecut în atmosfera Pământului și s-a întâmplat în același timp cu binecunoscutul impact al rachetei care a lovit Luna (și care a făcut ca Luna să sune ca un enorm clopot). Efectiv satelitul vostru a răsunat ca un enorm clopot.  (nota C.M.: ceea ce dovedește, încă o dată, că satelitul nostru „natural” este, de fapt artificial). În acea vreme comanda Asket.
Robert: Toleka nu a observat nimic la acel impact? Racheta nu a explodat? Nu ați returnat-o „expeditorului” ca pe un bumerang? Care au fost consecințele asupra Lunii? S-au produs pagube mari?
Anéeka: Totul s-a cutremurat, vasele s-au spart, luminile s-au stins, relee s-au supraîncărcat, calculatoare s-au topit, multe lămpi sparte, obiecte sparte și unele răni minore dar nicio contaminare sau radiații ionizante. Totul a fost reparat în scurt timp.
Trebuie să țineți cont de faptul că o navă ca a noastră are mai multe niveluri de fortificare ale scutului. Atunci când a fost lovită, era în stare de putere medie (SQ-02, așa cum e acum), nu la nivelul de reacție Red Alert (SQ-01), când marile motoare cu plasmă ar funcționa la maxim și ar asigura protecție superioară. Dacă în momentul impactului, Toleka ar fi fost în starea SQ-01, nu ar fi fost nicio pagubă. Nici n-am fi simțit impactul.
Robert: Și asta datorită scuturilor care absorb impactul. Dar când nava voastră a fost lovită, nu s-a produs un fulger puternic? Voi n-ați ripostat? 

Anéeka: Da, s-a produs un fulger vizibil de pe Pământ. Și da, au respins atacul; era multă agitație pe cer în acel moment, cam ca în Războiul Stelelor. Dar, amintiți-vă că atunci era Asket la comandă, care avea o altă mentalitate, iar flota Tayegtană era în mâna Federației; era cam aceeași situație care se regăsește acum în comportamentul alfratanilor și al antarienilor..
Taygeta are astăzi o altă filozofie, de când regina Alenym este la comandă. De menționat că acest comportament „asketan” a dispărut odată cu Asket; oricum nu era o caracteristică generală, dar era localizată la Pământ, unde Asket comanda. 

Robert:„Dacă în momentul impactului Toleka ar fi fost în stare SQ-01, nu ar fi fost nicio pagubă”, zici tu. Eu înțeleg, pentru că nu totdeauna nava se menține în sistemul de apărate maxim.

Anéeka: Nu putem menține pornite tot timpul motoarele mari cu plasmă. În plus, deranjează și zgomotul pe care-l fac când sunt pornite: sunetul acela seamănă cu al oricărui motor cu reacție.
Robert: Îmi pot imagina, da. Dar este logic și justificat să vă apărați, Anéeka. De aceea ați părăsit acea zonă de unde a venit acea rachetă și unde la ripostă, totul a fost carbonizat.
Anéeka: Problema este că sunt civili care cad victime nevinovate. Acea rachetă a  fost lansată de pe un submarin american Trident, un ICBM, dacă-mi amintesc bine..
Robert: Cine a dat ordinul de atac?
Anéeka: Obama și Pentagonul său.
Acea lovitură cu rachetă ne-a provocat multe întrebări, Robert. Pentru că era o rachetă și postul de comandă CIC al navei noastre ar fi trebuit s-o detecteze la timp, și s-o anihileze înainte de a atinge Toleka, mai ales că, la viteza cu care călătorea acea rachetă (10-12 Mach), aveam suficient timp să ne modificăm traiectoria, ca să nu ne lovească. 
Robert: Dar, cum a putut să iasă în spațiu fără să fie detectată și dezintegrată de una dintre acele „proiectile” energetice care existau deja ?
Anéeka: Probabil o neatenție umană, un sistem de supraveghere dezactivat în acele momente (nota C.M.: o revizie tehnică, de ex.). Eu mă leg de faptul că acel tip de rachete era destul de lent, rămas în urma dinamicii spațiale a civilizațiilor ET. Pentru a atinge Toleka, acea rachetă a călătorit 17 ore (timpul vostru), deci timp arhisuficient, în care trebuiau luate măsuri. De-aia spun că au apărut o mulțime de întrebări legate de acel atac.
Robert: Ciudat, da. Precizia lovirii țintei e creată, dacă nu mă înșel, de capacitatea detectării căldurii degajată de nava țintă.  
Anéeka: În vidul spațiului, ținta nu poate fi localizată prin căldura pe care o degajă, dar se pot folosi radiațiile sau lumina. Robert: Aha, mulțumesc. Există pentru Pământ înregistrări ale formei navelor Federației și non-Federației care se află în jurul planetei?
Anéeka: Guvernele dețin aceste informații, desigur.

Robert: Poza pe care mi-ai trimis-o ce reprezintă, mai exact? Anéeka: E o arma cu energie dirijată, de mare putere.
Robert: Adică lansează un fascicul puternic de raze concentrate? 
Anéeka: Da. Mai multe asemenea arme (aflate în locații diferite pe Pământ) au sincronizat și focalizat un singur ghem de energie compactă cu care au lovit nava Valery.
Robert: Aceasta este deja o tehnologie înaltă. Ce fel de energie se folosește?
Anéeka: Este un secret suprem al oamenilor, dar bănuim că este e vorba de un reactor cu punct zero sau o încărcătură cu plutoniu.
Robert: „Reactor cu punct zero?” Este vorba de folosirea energiilor libere, preluate din sursa infinită de energie cosmică?

Anéeka: Da, este energie liberă, dar cel mai probabil, după părerea mea, au folosit o încărcătură cu plutoniu. Când spui „punctul zero” te referi, cu un alt termen, la  energia liberă și curată.
Robert: Bine. Dar cum piloții voștri pot fi foarte calmi și relaxați știind că acei oameni dispun de o astfel de armă?
Anéeka: E motivul pentru care, nu mai folosim în apropierea Pământului navetele noastre mici ci ambarcațiuni de luptă, echipate corespunzător și prevăzute cu sistemul de absorbție a energiei „proiectilelor” care le-ar putea lovi. E adevărat că asta  face ca orice zbor în atmosfera Pământului să fie o adevărată manevră militară care ține cont de factori precum locațiile sau amplasamentele de arme de la sol (puncte fixe sau nave aeriene sau maritime). Ținem sub observație toate instalațiile și vehiculele blindate (pe roți sau pe ape), precum și modelele rusești de arme ghidate.
Robert: Este din ce în ce mai periculos să fii ET și să te afli în sistemul nostru planetar. Cu plutoniu se captează energia liberă (a punctului zero)?
Anéeka: Nu, sunt două chestiuni diferite. Plutoniul este energie murdară.
Iată un exemplu de impact al armei cu energie concentrată:

O armă cu energie direcționată, montată pe partea unui Seahawk, arată astfel:

Robert: Are recul?
Anéeka: Fără recul. Iată un sistem similar montat pe o unitate mobilă pe roți:

O astfel de armă poate ținti eficient de la 5.000 km distanță, și poate scufunda cu ușurință un cuirasat sau un portavion. Depinde de puterea fiecărei arme. Dar există și posibilitatea sincronizării mai multor focoase astfel ca fasciculul rezultat să fie absolut devastator.
Toate armele de ultimă generație merg deja în această direcție.
Asta în cazul unui reactor de punct zero nu al celui care folosește un reactor cu plutoniu. Poate fi alimentat și de un reactor nuclear, aflat pe un portavion sau un submarin.
Robert:  Armele astea par a „lucra curat”, nu lasă urme, adică nu mai rămâne nimic în urma lor, nici măcar urme radioactive. Nu lasă urme materiale.
Anéeka: Stryker-ul din poza de mai jos are o astfel de armă lansatoare de energie concentrată, plasat deasupra vehiculului:

 

 

 

În ceea ce privește „urmele”, da, pot lăsa urme radioactive,

contrar credinței populare.

Robert: Urme de plutoniu?
Anéeka: Nu de plutoniu, dar locul de impact devine radioactiv (radiații).
Acest M-977 HEMTT are un asemenea lansator, dar mai mare:

Și unul montat pe un vehicul mic, ieftin, precum acest șasiu Humvee:

Robert: Ce rază de acțiune are?
Anéeka: Depinde de puterea armei și de distanță. Laserul și arma ghidată tind să se estompeze și să-și piardă precizia peste o anumită distanță..
Robert: Ce viteză are un asemenea „proiectil”?
Anéeka: Este apropiată de cea a luminii.
Robert: Asemenea arme au doar SUA sau și alte țări? Îmi imaginez că și Federația Rusă are. Poate și chinezii!?
Anéeka: Rusia, SUA, China, India, Japonia și mai multe țări europene precum și Israelul, care a făcut mari progrese în acest domeniu. Dispun, de asemenea, de arme cu energie defensivă, care distrug un proiectil în zbor, înainte de a atinge un tanc sau un vehicul blindat.
Robert: Dacă ești atacat cu acest tip de armă, dar te afli în atmosferă la altitudine de Pământ, mai poți fi lovit?
Anéeka: Da, de aceea vă spun că nu mai este ușor pentru „ET” să meargă pe Pământ. 

Iată un tanc israelian Merkava cu scut energetic toroidal defensiv:

Același sistem montat pe un US M1A2 Abrams:

Sau pe un Bradley M2A2:

Robert: Imaginea de mai jos este reală sau CGI ?

 

Anéeka: Nu știu, dar știu că acele sisteme sunt reale și funcționează.
Robert: Deci nu poți trece prin acele „ domuri” (cupole) de energie? Te-ai arde sau ce s-ar întâmpla?
Anéeka: Tu treci și nici nu le simți, dar o rachetă nu poate trece.
Robert: Uau, de ce nu intră racheta? Din cauza frecvențelor?
Anéeka: Concentrează un fascicul de energie direcționată asupra rachetei și o detonează. Utilizează un sistem de senzori și radare care ghidează arma în fracțiuni de secundă și distrug racheta sau proiectilul antitanc care vine.
În cazul scuturilor, este un toroid de mare energie care nu se află în domeniul frecvențele corpului uman dar localizează și distrug obiecte aflate în mișcare cu viteza unui proiectil. 

Este un efect asemănător cu cel al apei: dacă plonjezi în ea cu viteză mică e ok, dar dacă vei cădea cu mare viteză, te vei lovi ca de un zid de beton. De aceea gloanțele trase nu pătrund în apă decât câțiva centimetri. Cu cât au calibru mai mare cu atât vor pătrunde în apele adânci mai puțin, în timp ce o săgeată trasă dintr-un arc, se duce până la fund. Filmele mint, când arată cum un individ scufundat într-o apă relativ adâncă, mai poate fi lovit. Singurul film în care se dezvăluie acest fapt este cel al lui  John Wick.
Robert: Pentru că pierde multă putere, vrei să spui, când intră în apa?
Anéeka: Un glonț tras intră în apă cu o viteză prea mare și nu lasă timp moleculelor apei să se separe, pentru a-i da voie să treacă (nota C.M.: atracția moleculară). Determinant este factorul viteză. O săgeată, pe de altă parte, este lentă, așa că, atunci când intră în apă, moleculele apei au timpul necesar să se desprindă una de alta pentru a lăsa loc săgeții să se deplaseze.
Asta se întâmplă și cu o persoană care cade de la o înălțime prea mare într-o apă adâncă. Se lovește ca de beton, cu viteză de cca 225 km/h. Beton sau apă, rezultatul este același.

Același principiu se aplică scuturilor de energie toroidală pentru protecția navelor spațiale și vehiculelor blindate și chiar a personalului echipat corespunzător.
De exemplu, pe o navă ca Toleka noastră, ușile (chepengurile) hangarului se deschid sau se închid, pentru a lăsa o navă sau o navetă să intre sau să iasă. Scuturile nu sunt însă îndepărtate pentru a lăsa să treacă naveta, pentru că, pur și simplu, viteza de deplasare este lentă în raport cu cea a Tolekăi, ceea ce permite navetei să pătrundă prin scuturi ca și cum ele nu ar fi acolo.
Desigur, am prezentat simplificat operațiunea, deoarece, în realitate, e mai complexă: se urmăresc frecvențele, se identifică nava, se ajustează frecvența specifică a scutului în locația în care nava mai mică se apropie de zona hangarului etc.
Robert: Deci poți zbura cu „ușile” hangarelor deschise, deoarece scuturile sunt acolo, funcționează și păzesc intrările, dar reacționează de la o anumită frecvență/viteză în sus.
Anéeka: Așa e, zona hangarului poate avea deschise uriașele uși glisante ca să poți vedea ce „mai e pe-afară”. Scuturile conțin aer pentru a vibra la frecvențe exacte și specifice ca să prevină decompresia și pentru a opri persoane sau obiecte care se apropie prea mult de margine.
Asta pentru că nu este un singur scut, ci mai multe care lucrează la frecvențe diferite (diferite armonici ale aceleiași frecvențe de bază), așezate una peste alta ca niște foi de ceapă. Fiecare cu o rolul său specific
Robert: Interesant! Numai mințile non-terestre pot ajunge să știe toate acestea.
Anéeka: Fac o muncă de îmbogățire a cunoașterii tale: crești cu ceea ce îți spun eu acum. E normal și...colegial. 

O persoană precum sunt eu se îngrijește zilnic de buna funcționare a acelor scuturi. Pentru mine nu-i cine știe ce complexitate, din moment ce știu cum funcționează și cunosc principiile pe care se bazează acele sisteme.
De exemplu, știu că pentru o armă mare, cu energie creată de om, o încărcătură cu plutoniu ar fi cea mai simplă formă de putere. Dar mai știu că destul de mult se realizează doar cu o încărcare a condensatorului similar alimentat de un sistem electric convențional de la o navă de război, un distrugător din clasa Arleigh Burke, precum cel din imagini, care este alimentat doar de turbine cu gaz.

(Lucrez acum pe internetul Andromedan mult mai bine decât  la altitudine joasă. Este mai rapid. Pot trimite chiar și imagini mai complexe pe care nu le-am putut trimite de pe orbită joasă. Nu am avut internet atât de bun de luni de zile!E contrar la ceea ce mă așteptam la această altitudine. Doar că de aici până pe Pământ mai e și Moon (Luna). În timp ce pe orbită joasă, totul era semnal digital direct către satelit).
Robert: Ai cumva vreo imagine, fie ea și aproximativă, cu nava  alflatranilor?
Anéeka: E sub formă de disc, precum Victor C. Seamănă cu o farfurie, dar cu detalii la ecuator. Are cam 1000 de metri diametru. Seamănă cu asta pe care ți-o trimit acum:

(În altă zi)
Robert: Athena, ai aflat ceva mai mult despre incidentul navei alfatrane? De ce au fost atacați?
Swaruu X (Athena): Întreaga zonă este plină de facțiuni aflate în război, la toate nivelurile. Dinamica este complicată. Adică, există subgrupuri care luptă pentru putere, atât în ​​cadrul Federației, cât și pe Pământ, printre controlorii direcți. Am putea spune că până și Taygeta cu Urmah și Alcyone fac parte din una dintre acele grupuri sau facțiuni.
Atunci când cineva este împotriva intereselor cuiva, și dacă nu cad la pace, se întrerup tratativele de conciliere, se intră în stare de beligeranță și se atacă. Asta dovedește că există fracturi în interiorul Cabalei la nivel înalt (grupul care vorbește și ține legătura cu extratereștrii). Dar este foarte greu de știut care a fost motivul atacului sau exact cine a fost instigatorul.
Robert: Dar ce ar putea dori controlorii direcți de la Alfratani?
Swaruu X (Athena): Ar putea fi o ranchiună locală, o reglare de conturi, după cum spune Anéeka. Adevărul este că nu putem ști exact.
Robert: În plus, se pare că acești Alfratani sunt atacați pe motiv că aceștia i-ar fi executat cândva.
Swaruu X (Athena): Ei spun că nu știu și nu vor să ajute. Partidele Cabalei, care cooperează cu facțiunile reptiliene regresive, spun că alfratanii sunt „polițiștii” care îi împiedică să zboare sau să circule pe și în apropierea Pământului, cu navele lor împiedicând derularea propriilor lor programe.
Robert: Înțeleg, da. Dar ce vor controlorii? Mai multă putere? Ce cer acum... Luna de pe cer?
Swaruu X (Athena): Nu glumi ! Vor întregul sistem solar, mai exact. Vorbesc serios. Și dincolo de asta, cu siguranță, ei vor ca Cyndriel (Aldebaran - 02) să li se recunoască, căci, după ei, le-ar aparține de drept. După același raționament, Taygeta și restul M-45 au fost întotdeauna ținta lor.

De când era nazismul, ei doresc să ia acea planetă. Și pe drum, să acapareze și Taygeta. Acesta a fost motivul pentru care au trecut la fabricarea navelor Haunebu. Conform înregistrărilor antice, Aldebaran ar fi leagănul rasei ariene. Se leagă și de Taygeta din același motiv, și e ușor de înțeles de ce, doar uită-te la fața Anéeka, cum arată. Ea nu putea fi mai ariană!
Robert: Ce planete sunt în acea zonă?
Swaruu X (Athena): Mai mulți planetoizi, aproximativ 8 până la 10, în funcție de modul în care îi cataloghezi, dar doar unul are viață comparabilă cu a noastră. Mă refer la Cyndriel (Aldebaran). 

Anuț de la Anéeka:
Anéeka: Toleka coboară din nou pe orbită joasă. Februarie - 07 - 2022, dar orbita și altitudinea vor rămâne secrete, pentru siguranță.

https://swaruu.org/transcripts/alfratan-centauri-ship-attacked-weapons-aneeka-of-temmer-explains-the-incident