Atingerea care vindecă

O metodă apărută acum 20 de ani

Tehnicile simple ale atingerii terapeutice sunt menite să amplifice curgerea energie vitale, efectul fiind alinarea durerii și grăbirea procesului de vindecare.

Să urmărim câteva scenarii:

- În camera de reanimare a unui mare spital, un bebeluș născut prematur ce cântăreşte doar un kilogram, conectat la aparate, este agitat și respiră rapid. Sora medicală vine lângă pătuțul lui și începe să își treacă ușor palmele pe deasupra trupului micuţului, la câțiva centimetri. Ea realizează aceasta cu un calm desăvârșit și gândește cu tărie că bebelușul este liniștit și se simte bine. În câteva minute, respirația bebelușului se liniștește, iar el adoarme. 

 - În clinica de ortopedie a aceluiași spital, un tânăr de 26 de ani vine la o consultație la trei săptămâni după ce a suferit o fractură gravă. Medicul este uimit să constate pe radiografie ameliorări care s-ar fi produs în mod normal în 6-8 săptămâni. După ce și-a fracturat piciorul, acest pacient a beneficiat de un tratament realizat de două ori pe săptămână de o soră medicală care își trecea palmele ritmic și cu blândețe deasupra fracturii, la câțiva centimetri de suprafața pielii. Ca și sora care a tratat bebelușul, și aceasta era foarte calmă și în timp ce lucra cu pacientul gândea că piciorul lui este întreg și sănătos.

- Într-un cabinet medical, doctorul consultă un pacient în vârstă de 45 de ani, care are răni la picioare cauzate de ghetele de schi prea strâmte. În timp ce îi curăță și îi pansează rănile, el îl vizualizează pe pacient ca fiind sănătos și își imaginează că are pielea complet regenerată. Va constata apoi surprins că trei zile mai târziu rănile sunt vindecate în proporție de 70%.

Acești specialiști utilizează o tehnică numită „atingerea care vindecă”, o metodă de echilibrare și amplificare a energiei în scopul vindecării. Apărută acum mai bine de 20 de ani, „atingerea care vindecă” se bazează pe străvechea practică a binecuvântării. Totuși, este diferită de această practică, deoarece nu se realizează într-un context religios și nu presupune nicio credință religioasă din partea pacientului sau a vindecătorului. 

Ființa umană este un sistem energetic complex

„Atingerea care vindecă” se bazează pe conceptul că ființa umană nu este doar un trup și nici măcar o conștiință într-un trup, ci un sistem complex de energii fizice, mentale, emoționale, intuitive și spirituale, aflate într-o continuă interacțiune. Acest concept, aparținând tradițiilor orientale străvechi, este susținut și de fizica modernă. Când ființa se bucură de o stare excelentă de sănătate, aceste energii circulă liber, susțin și „hrănesc” trupul. Când apare o anumită boală, circulația firească a energiei este obstrucționată, iar ritmul obișnuit este întrerupt. Practicanții „atingerii vindecătoare” arată că noi putem direcționa energiile astfel încât să ne ajutăm unii pe ceilalți. 

Nimeni nu știe exact cum are loc vindecarea. Medicii înțeleg unele mecanisme care declanșează vindecarea, spre exemplu rolul sistemului imunitar în lupta împotriva infecțiilor sau mecanismul biochimic al vindecării rănilor, dar ei nu cunosc forțele care pregătesc trupul pentru obținerea homeostaziei. Deși unii oameni de știință și-au dat seama de existența unei comunicări complexe între creier și trup, ei se află încă departe de înțelegerea acelei inteligențe superioare care coordonează și menține funcționarea unitară a întregului organism.

Practicanții atingerii vindecătoare cred că există o unitate misterioasă între toate formele de viață. Vindecarea nu implică refacerea echilibrului numai în interiorul ființei, ci și între aceasta și mediul în care trăiește. Astfel, persoana bolnavă poate să își reia în procesul vindecării rolul activ în societate.

Deși bolnavii care beneficiază de acest tratament pot să experimenteze sau nu îmbunătățirea condiției lor fizice, majoritatea au relatat că se simt mai împăcați cu ei înșiși și mai liniștiți în legătură cu problemele lor de sănătate. De asemenea, unii pacienți au relatat că relațiile lor cu ceilalți membri ai familiei au devenit mai armonioase sau că au dobândit o viziune creatoare asupra modului de soluționare a unor probleme serioase din viața lor.

Terapeutul acționează ca un releu divin

Prin „atingerea vindecătoare”, terapeutul ajută procesul de vindecare prin direcționarea conştientă a energiei vitale, care trece astfel prin el către pacient. Terapeutul nu folosește propria lui energie, ci acționează ca un releu divin, preluând energia din sursele macrocosmice, care permanent susțin întreaga viață. Această energie vindecătoare este o forță pe care o pot simți atât practicantul, cât și pacientul și pe care terapeutul o direcționează în trei etape succesive: focalizarea curentului de energie, echilibrarea energiei și, în final, transferul energiei către pacient.

Captarea energiei din sursele macrocosmice

În momentul focalizării energiei, terapeutul își va retrage atenția de la lumea exterioară, devenind conștient de nemișcarea și pacea sa lăuntrică și va face efortul conștient de a ajuta. Această focalizare îi va permite să perceapă empatic sentimentele pacientului (ca, de exemplu, anxietate, durere fizică, tulburări emoționale) și îl va face, de asemenea, capabil să împiedice interferența propriilor emoții cu tratamentul. El va proiecta asupra pacientului un sentiment de pace și liniște. Această atitudine, pe care unii practicanți o denumesc calm „contagios”, este transferată pacientului, ajutându-l să se relaxeze.

Terapeutul este necesar să fie detașat de rezultatele tratamentului; el doar urmărește să transmită energie vindecătoare. Această detașare a terapeuților profesioniști poate părea neobișnuită, deoarece în majoritatea spitalelor și clinicilor, asistentele și medicii au scopuri precise în ceea ce îi privește pe pacienții lor. Aceste scopuri sunt legate de înțelesul pe care îl dau ei vindecării, adică revenirea la starea de funcționare normală. Dacă un pacient are un picior rupt, spre exemplu, vindecarea osului redă funcționalitatea piciorului și pacientul va putea să meargă din nou.

Revenirea la starea de funcționare este însă doar o parte a procesului de vindecare, nu este totul. Vindecarea înseamnă integrarea energiilor fizice, emoționale, mentale și spirituale, care fac ca pacientul să experimenteze starea de unitate, de întreg, indiferent dacă funcția fizică revine imediat sau nu. 

Percepția intuitivă a problemelor pacientului

Practicanții atingerii vindecătoare învață să simtă fluxul de energie prin și în jurul trupului, folosindu-și mâinile. După ce terapeutul focalizează energia, el își mișcă încet mâinile deasupra trupului pacientului, la o distanță de aproximativ 5-7 cm, în timp ce acesta este așezat confortabil într-un scaun. Practicanții acestui tip de vindecare se antrenează să perceapă senzații nespecifice ale experiențelor senzoriale obișnuite. Totuși, acestea sunt foarte ușor de perceput. Chiar și într-o singură zi de antrenament, în ședințe unde sunt pregătiți mii de oameni, rareori se găseşte câte o ființă care să nu fie capabilă să simtă această circulație a energiei. Majoritatea oamenilor simt energia ca pe o căldură plăcută în palme, aproape ca un curent blând și ușor de apă. În zonele cu blocaje energetice, senzația de căldură dispare, ca și cea de mișcare, de altfel.

Fixarea energiei este în același timp un procedeu interior, dar și exterior; practicantul acționează cu palmele pentru a obține informații despre starea energetică a pacientului, însă este la fel de important ca starea lui interioară să fie receptivă, liniștită și deschisă, astfel încât să poată primi informații cu întreaga lui ființă, și nu doar cu mâinile. Prin practică, terapeuții ajung să perceapă intuitiv problemele fizice și emoționale ale pacienților lor. Uneori pot avea imaginea mentală a zonei cu blocaje energetice sau pot percepe empatic atitudinea pacientului față de boală.

Armonizarea câmpului subtil al celui care este tratat 

Pentru armonizarea energiei pacientului, terapeuții realizează mișcări lungi cu mâinile și, concomitent cu aceasta, proiectează o stare de calm asupra lui. Această armonizare a câmpului de energie îl ajută pe cel bolnav să se relaxeze. Ritmul său respirator încetinește, iar extremitățile încep să se încălzească pe măsură ce se îmbunătățește circulația sanguină. Toate acestea conduc la grăbirea vindecării prin stimularea sistemului imunitar. De asemenea, pacientul este astfel pregătit pentru a primi energia vindecătoare pe care terapeutul o proiectează asupra lui în faza finală a tratamentului.

Transferul de energie curativă în zonele deficitare

O ființă sănătoasă realizează permanent un schimb energetic cu mediul și cu cei din jur. Când suntem sănătoși, percepem acest schimb ca pe o amplificare a stării de vitalitate, simțindu-ne realmente debordând de energie. Atunci când ne îmbolnăvim, energia noastră vitală scade, scăzând totodată și capacitatea noastră de a asimila energie din mediul înconjurător. Acest deficit energetic este resimțit adesea ca o stare de oboseală, iritabilitate sau durere. În timpul tratamentului prin atingerea vindecătoare, terapeutul își mișcă palmele deasupra unor zone ale trupului, pe care le-a identificat ca având un deficit de energie. Pe măsură ce realizează aceasta, vizualizează energia curativă curgând prin el, din sursele macrocosmice, spre pacient. Terapeutul urmărește să sesizeze în mod intuitiv modificările de stare ale pacientului în timpul tratamentului, realizând armonizările necesare.

O astfel de ședință durează de obicei 10-15 minute, timp în care pacientul este așezat confortabil pe un scaun sau este întins pe pat, dacă se simte foarte rău. Terapeutul simte intuitiv momentul când este bine să încheie tratamentul. Odată încheiat, este indicat ca pacientul să rămână liniștit cel puțin 10 minute. Experiența a demonstrat că rezultatele sunt de durată mai lungă dacă sistemul energetic al pacientului are timp să asimileze energia înainte de a-și relua activitățile obișnuite.

Pe măsură ce practicanții exersează mai mult, ei încep să simtă unitatea din spatele diversității aparente a vieții, și capacitatea lor intuitivă crește. Descriind această inefabilă experiență, una dintre asistentele medicale a relatat: „Am sentimentul unității ființei mele. Este greu să descriu care este experiența propriu-zisă, este legătura mea cu sursa vieții. Urmăresc să fiu conștientă că ea izvorăște din mine și curge prin mine.”

Efecte tămăduitoare deosebite în multe afecțiuni

Cel mai obișnuit efect al „atingerii care vindecă” este relaxarea rapidă, însoțită de o stare de confort. Majoritatea practicanților descoperă că pacienții lor se relaxează vizibil la câteva minute după începerea tratamentului. 

Pe măsură ce tratamentul continuă, sunt evidente semnele unei relaxări din ce în ce mai profunde și au loc chiar transformări fizionomice. Temperatura pielii crește, ca și cea a mâinilor și picioarelor, ritmul respirator scade, iar corzile vocale se relaxează. Majoritatea pacienților spun: „este atât de relaxant” sau „mă simt foarte împăcat.”

Un al doilea efect obișnuit al „atingerii care vindecă” este alinarea durerii. Tehnicile de relaxare, ca de exemplu, biofeedbackul, bioenergia, toate elimină durerea acută, cel puțin parțial. Acestea ajută la îndepărtarea anxietății care însoțește durerea și, deoarece neliniștea joacă un rol important în modul în care pacientul percepe durerea, eliminarea acesteia va duce la diminuarea senzației de durere. Practicanții „atingerii care vindecă” au tratat cu succes pacienți cu dureri acute datorate unei multitudini de cauze. În timpul tratamentului, practicantul se gândește intens că trimite energie în zona dureroasă pentru a decongestiona energia blocată care uneori însoțește durerea. Mulți practicanți vizualizează o lumină de culoare albastru-cobalt curgând prin pacient, inundând creierul (care înregistrează senzațiile de durere), curgând în continuare prin trup pentru a îmbăia zona dureroasă. Aceasta îl ajută pe bolnav să se relaxeze și de obicei face să dispară durerea în zona afectată. Senzația de durere poate fi ameliorată în timpul tratamentului, și acest efect poate să dureze chiar câteva ore. În cadrul unui studiu clinic, atingerea care vindecă a eliminat durerile de cap în 90% din cazuri.

Terapie de succes

În sfârșit, 20 de ani de experiență clinică cu atingerea vindecătoare arată că aceasta accelerează procesul obișnuit al vindecării. Acest rezultat nu se produce prin nicio formulă magică, ci este vorba pur și simplu de accelerarea procesului obișnuit de refacere și regenerare, care constituie o parte a capacității naturale de vindecare a organismului. Efectul este mai evident în refacerea rănilor, a oaselor și în cazul infecțiilor. În cazul pacienților tratați astfel înaintea unei operații chirurgicale, s-a constatat că perioada refacerii postoperatorii este mult redusă. Atingerea vindecătoare îmbunătățește respirația în cazul astmaticilor și reduce durerile din zona pieptului la pacienții aflaţi în criză. Asistentele și medicii au folosit atingerea vindecătoare pentru a-i alina pe muribunzi și familiile lor. Moartea devine plină de pace pentru cel care moare, iar familia acestuia este mai puțin tulburată.

Atingerea vindecătoare a fost, de asemenea, eficientă în vindecarea altor afecțiuni, ca de exemplu, edem, artrită, boli ale glandei tiroide și a ajutat la ușurarea durerilor din timpul nașterii.

Cei peste 20 de ani de experiență în domeniul atingerii vindecătoare au arătat că localizarea dezechilibrelor energetice nu sunt corelate în mod necesar cu localizarea simptomelor pacientului. Adeseori, dureri localizate într-o anumită zonă arată blocaje energetice în altă parte. Spre exemplu, în tratarea durerilor de cap, terapeuții atingerii vindecătoare au detectat energii parțial blocate în jurul umerilor și gâtului.

Articol preluat din Revista Yoga Magazin nr. 12.

 http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=23371

Experţi împotriva isteriei COVID

În luna martie 2020, după ce răspândirea infecţiei cu Sars-Cov-2 a luat amploare, foarte mulţi experţi şi specialişti virusologi, infecţionişti sau epidemiologi şi-au exprimat părerea profesională onestă în diferite publicaţii sau pe anumite site-uri. În continuare vă expunem 9 exemple dintre aceste păreri exprimate de experţi.

1. „O acumulare semnificativă în direcția imunității de grup”

Dr. Sunetra Gupta şi colaboratorii săi sunt o echipă de cercetători de la Oxford care au construit un model epidemiologic pentru epidemia de coronavirus şi care a fost expus în articolul – „Principiile fundamentale ale răspândirii epidemiei arată necesitatea imediată pentru testare serologică pe scară largă, pentru a stabili stadiul la care se află epidemia cu SARS-CoV-2” („Fundamental principles of epidemic spread highlight the immediate need for large-scale serological surveys to assess the stage of the SARS-CoV-2 epidemic”). Lucrarea lor încă nu fusese supusă dezbaterii academice, când rezumatul a fost acceptat şi publicat online pe site-ul de specialitate www.medrxiv.org.

Dr. Gupta este profesor de epidemiologie teoretică la Universitatea Oxford, cu expertiză în domeniul agenților infecțioși care sunt responsabili pentru malarie, HIV, gripă și meningită bacteriană. A primit premiul Sahitya Akademi, Medalia Științifică a Societății Zoologice din Londra și premiul Rosalind Franklin al Royal Society pentru munca sa științifică.

Ce susține lucrarea cercetătorilor: „Foarte important, rezultatele pe care le prezentăm aici sugerează că epidemia în desfăşurare din Marea Britanie și din Italia a început cu cel puţin o lună înainte de raportarea primului deces și deja a condus la o acumulare semnificativă în direcția imunității de grup în ambele țări. Există o relație inversă între proporția celor imuni în prezent și proporția de populație vulnerabilă faţă de forma severă a bolii. Această relaţie poate fi folosită pentru a determina cât de multe persoane vor avea nevoie de spitalizare (şi posibil vor deceda) în săptămânile care vin, dacă suntem în stare să determinăm cu precizie nivelul prezent de imunitate al populaţiei.” (extras din articolul „Fundamental principles of epidemic spread highlight the immediate need for large-scale serological surveys to assess the stage of the SARS-CoV-2 epidemic”, apărut pe 24 martie 2020 pe site-ul de specialitate www.medrxiv.org).

Cercetarea prezintă o perspectivă diferită a epidemiei față de modelul folosit de Imperial College din Londra. Probabil din acest motiv prof. Gupta a afirmat: „Mă surprinde că acel model a fost acceptat atât de rapid, fără critici”.

Deși unii experți și-au exprimat îndoiala față de puterea și rezistența imunității umane în fața virusului, prof. Gupta susține că dovezile de până acum au făcut-o să aibă încredere că umanitatea își va construi imunitatea de grup contra covid-19.
„Coronavirusul s-ar putea să fi infectat deja jumătate din populație”, scria Financial Times, la 24 martie 2020.

2. „Datele nu sunt puse în contextul adecvat. Cred că am mai avut astfel de situații ca cea de acum de câteva ori, dar măsurile luate acum sunt exagerate”

Dr. Karin Mölling este profesor în domeniul virusologiei, cercetările sale concentrându-se asupra retrovirusurilor, în special asupra HIV. Dr. Mölling a fost director al Institutului de Virusologie Medicală de la Universitatea din Zurich din 1993 până la ieșirea la pensie în anul 2008 și a primit numeroase premii și distincții pentru munca sa. Ce susține ea – extras din interviul acordat postului Radio Eins, în 14 martie a.c.:
„Vi se spune în fiecare dimineața câți oameni mor din cauza SARS-Corona2. Dar nu vi se spune câți oameni sunt afectați de gripă în fiecare iarnă și câte morți a provocat… Iarna aceasta gripa nu a fost foarte dură, dar aproximativ 80.000 de oameni au fost infectați. Nu ni se prezintă deloc aceste numere. Ceva asemănător s-a petrecut în urmă cu doi ani. Datele nu sunt puse în contextul adecvat. În fiecare săptămână cineva moare în Berlin din cauza unor bacterii multirezistente. În toată Germania mor din aceeași cauză 35.000 de oameni anual. Aspectele acestea nu se spun deloc. Cred că am mai avut astfel de situații ca cea de acum de câteva ori, dar măsurile luate de această dată sunt exagerate.

Sunt de părere că poate nu ar fi necesar să ne agităm atât împotriva ideii ca tinerii să petreacă împreună și să se infecteze unul pe altul. Este necesar cumva să ne construim o imunitate. Cum se poate petrece aceasta dacă nu avem contacte unii cu alții? Tinerii duc infecția mult mai bine. Dar este nevoie să-i protejăm pe bătrâni și să-i protejăm într-un fel care poate fi analizat. Este oare normal ceea ce facem acum, să luptăm cu epidemia prin măsuri care aproape că paralizează întreaga economie mondială?

Institutul Robert Koch furnizează cifrele. Apoi oamenii stau și ascultă: «20 de morți din nou, cât de îngrozitor!» Știți când voi începe să mă panichez? Când vor fi 20.000. Abia atunci ne vom apropia de ceea ce s-a petrecut în urmă cu doi ani, o gripă care a trecut complet neobservată. Gripa din 2018 care a înregistrat 25.000 de morți nu a pus un moment pe gânduri presa. Spitalele au fost nevoite să se descurce cu un număr suplimentar de 60.000 de pacienți, care nu au reprezentat nici pentru clinici vreo problemă!

Aceasta este frica principală: boala este prezentată ca o boală îngrozitoare. În sine boala este ca o gripă într-o iarnă normală. Este chiar mai puțin agresivă în prima săptămână. Problema principală cu epidemia de Sars-Corona 2 este caracterul ei asimptomatic: oamenii nu își dau seama de ea și îi infectează pe alții.”

3. „Dacă ne ținem de aceste două reguli, nu mai avem nevoie de alte măsuri”

Un alt interviu care a fost publicat de data aceasta de Anti-Empire.com, pe 23 martie 2020, cu un specialist epidemiolog suedez, indică măsurile care ar fi fost necesare pentru limitarea răspândirii infecţiei covid-19. Dr. Anders Tegnell este un medic care a fost și specialistul epidemiolog al Agenției Publice de Sănătate din Suedia începând din anul 2013. Dr. Tegnell a absolvit Facultatea de Medicină în 1985, cu specializarea boli infecțioase. Mai târziu, în anul 2003, și-a obținut doctoratul în Științe Medicale la Universitatea Linköping. Ce susține el:

„Toate măsurile pe care le luăm este necesar să fie fezabile pentru o perioadă mai lungă de timp. Altfel, populația va pune sub semnul întrebării întreaga strategie împotriva coronavirusului.
Bătrânii sau cei care au avut probleme de sănătate importante ar fi nevoie să fie izolați pe cât de mult posibil. Așadar, fără vizite ale copiilor și nepoților, fără plimbări cu transportul public, dacă este posibil și fără cumpărături. Aceasta este o regulă. Cealaltă este: oricine are simptome ar fi necesar imediat să rămână acasă, chiar și dacă are cea mai slabă tuse.
Dacă ne ținem de aceste două reguli, nu mai avem nevoie de alte măsuri, al căror efect este oricum foarte marginal.” – extras din articolul „The World Stands Still… Except for Sweden”, Zeit.de, 24 martie 2020.

4. „Panica nu este justificată”

Interviu apărut pe site-ul Clarin.com, pe 9 martie 2020: „Pablo Goldschmidt – Coronavirus: «Panica nu este justificată», spune un virusolog argentinian în Franţa” („Pablo Goldschmidt – Coronavirus: «El pánico es injustificado», dice un virólogo argentino en Francia”).

Dr Pablo Goldschmidt este un virusolog argentinian specializat în boli tropicale și profesor de farmacologie moleculară la Universitatea Pierre et Marie Curie din Paris. Este absolvent al Facultății de Farmacie și Biochimie din cadrul Universităţii din Buenos Aires și al Facultății de Medicină a Centrului Spitalicesc Pitié-Salpetrière din Paris. În prezent, Goldschmidt trăiește în Franța, unde a lucrat timp de aproape 40 de ani în calitate de cercetător în laboratoarele clinice dezvoltând tehnologii de diagnostic. Ce spune el (extras din articol):

„Opiniile cu un fundament șubred exprimate de specialiști internaționali, răspândite apoi de media și de rețelele sociale repetă panicile inutile pe care le-am mai trăit. Coronavirusul identificat în China în 2019 nu produce nimic altceva mai grav decât o răceală puternică sau o gripă, fără nicio altă diferență, din câte știm.

Bolile respiratorii virale sunt numeroase și sunt produse de mai multe familii și specii de virusuri, printre care virusul respirator sinciţial (în special la copii), virusul gripal, virusurile paragripale umane, adenovirusurile, rinovirusurile și alte virusuri care au fost descrise cu mulți ani în urmă. Este uluitor că alertele de sănătate au început să sune la începutul acestui an, fiind declanșate de infecțiile cu un coronavirus identificat în China, covid-19, știindu-se că în fiecare an sunt trei milioane de nou-născuți care mor în lume din cauza pneumoniei și 50.000 de adulți care mor în SUA din aceeași cauză, fără să sune niciun fel de alarmă.

Lumea noastră este victima unui nou fenomen sociologic, agresiunea din partea științei și a media, declanșată de experți doar pe baza unor rezultate de analiză și diagnostic efectuate în laborator de biologie moleculară. Comunicatele transmise din China și din Geneva au fost diseminate fără să fie analizate critic și, cel mai important, fără să se sublinieze faptul că aceste coronavirusuri au infectat dintotdeauna lumea și întotdeauna au dus la diaree și la ceea ce oamenii au numit o simplă răceală. Previziunile absurde au fost extrapolate, la fel cum s-a petrecut și în 2009 cu H1N1. Nu există nicio dovadă care să demonstreze că acest coronavirus este mai mortal decât adenovirusurile, virusurile gripale și coronavirusurile din anii precedenți sau decât rinovirusurile responsabile pentru răceala obișnuită.”

5. „O carantină universală s-ar putea să nu merite costurile care sunt impuse asupra economiei, comunității, a sănătății mentale și fizice a persoanelor”

Dr. Eran Bendavid și dr. Jay Bhattacharya sunt profesori de medicină și sănătate publică de la Universitatea Stanford. Într-un articol apărut în Wall Street Journal, pe 24 martie, intitulat „Este coronavirusul atât de mortal precum se spune? Estimările actuale despre rata mortalităţii date de covid-19 pot fi mult prea mari ca ordin de mărime” (“Is the Coronavirus as Deadly as They Say? Current estimates about the Covid-19 fatality rate may be too high by orders of magnitude”) cei doi specialişti urmăresc să prezinte modul în care manevrarea anumitor date de către media poate conduce la prezentarea unui tablou terifiant referitor la epidemia de coronavirus. Ce susțin ei (extras din articol):

„Estimările numărului de decese s-ar putea să fie mult prea mari (aşa cum de fapt s-a şi dovedit – n.r.). Rata mortalității este proporția celor care vor muri din cei infectați, nu decesele survenite din numărul de cazuri identificate pozitiv.
Acest indicator din urmă este înșelător din cauza eșantionului înșelător folosit în testare. Marja de eroare este necunoscută deoarece datele pe care le avem la dispoziție sunt limitate. Dar ele ar putea face diferenţa între o epidemie care ucide 20.000 de oameni și una care ucide un milion.
O carantină universală s-ar putea să nu merite costurile care sunt impuse asupra economiei, comunității, a sănătății mentale și fizice a persoanelor. Ar fi necesar să luăm imediat măsuri pentru a analiza baza empirică folosită pentru a impune actuala carantină.”

6. „Nu pare să fie nimic diferit în legătură cu această epidemie sau cu această boală ca o gripă”

Dr. Tom Jefferson este epidemiolog britanic şi locuiește la Roma. El lucrează pentru Cochrane Collaboration, fiind autor și editor al grupului Cochrane Collaboration pentru subiectele care ţin de infecții respiratorii acute. În același timp el este consilier al Agenției Naționale Italiene pentru Servicii Regionale de Sănătate. Pe data de 2 martie a publicat un articol pe site-ul The BMJ opinion – https://blogs.bmj.com/bmj/, care prezintă comentarii şi opinii scrise de comunitatea internaţională a cititorilor, autorilor şi editorilor revistei de specialitate British Medical Journal, intitulat „Covid 19 – multe întrebări, niciun răspuns clar” („Covid 19—many questions, no clear answers”). Ce susține el (extras din articol):

„Așadar, nu pot avea un răspuns la îndoielile mele persistente, și anume că nu pare să fie nimic diferit în legătură cu această epidemie sau cu această boală ca o gripă.
Există, totuși, două aspecte care mă supără în această situație.
Primul dintre ele este lipsa de credibilitate instituțională așa cum o percep prietenii meii. Aceștia sunt pompieri, polițiști, chiar și un medic generalist – adică nu sunt genul de oameni pe care ai vrea să-i înstrăinezi într-o astfel de situație. Un proprietar de restaurant mi-a spus că nu s-ar duce să se declare niciodată la autoritățile sanitare, deoarece asta ar însemna să închidă restaurantul timp de două săptămâni iar afacerea sa s-ar duce pe apa sâmbetei.

A doua problemă este că odată ce va trece această poveste, mă întreb dacă va exista un efort internațional serios și concentrat pentru a se înțelege cauzele și originea acestei boli de tipul gripei și a ciclului de viață al agenților săi patogeni. Experiența îmi spune că nu se va petrece acesta și ne vom întoarce la promovarea gripei ca o boală universală sub umbrela casei fierbinţi a intereselor comerciale. Sesizați diferența: Gripa (produsă de virusurile gripale A și B, pentru care avem medicamente și vaccinuri licențiate), nu bolile asemănătoare gripei împotriva cărora ar fi indicat să ne spălăm pe mâini tot anul, nu doar acum. Între timp, tot nu-i pot răspunde lui Mario: «în ce constă diferența acum?».”

7. „Totul este politică, nu matematică”

Dr. Michael Levitt este profesor de biochimie la Universitatea Stanford. Este membru al Royal Society, membru al Academiei Naționale de Științe și a primit în anul 2013 premiul Nobel pentru Chimie. În luna februarie a acestui an, el a construit un model pe baza căruia a anticipat corect că epidemia din China se apropie de sfârșit, estimând un număr de 80.000 de cazuri și 3250 de morți. În jurnalul The Jerusalem Post a apărut în data de 20 martie articolul “Nobel laureate: surprised if Israel has more than 10 coronavirus deaths”, în care Michael Levitt îşi exprimă nedumerirea referitoare la faptul că rata mortalităţii declarată de Israel la momentul respectiv era mult prea mare. Ce spune el (extras din articol):

„Nu cred în cifrele avansate în Israel, nu pentru că sunt măsluite, ci pentru că definiția unui caz acolo se tot schimbă și este greu de evaluat numărul în felul acesta…
Există foarte multă panică nejustificată în Israel. Nu cred în cifrele avansate acolo, totul este politică, nu matematică. Aș fi surprins dacă numărul morților din Israel depășește 10 persoane, chiar și cinci cu actualele restricții.
Pentru a avea o privire de ansamblu, numărul morților provocate de coronavirus în Italia este de 10% din numărul morților provocate de gripă în acea țară între 2016-2017.
Chiar și în China este greu să te uiți la numărul pacienților deoarece acolo definiția «pacientului» variază, așa că mă uit la numărul morților. În Israel nu există nici măcar unul, așadar nici măcar nu este pe harta lumii din acest punct de vedere.”

Levitt a analizat datele provenite din 78 de țări care au raportat mai mult de 50 de cazuri de covid-19 în fiecare zi și a susținut că a observat „semne de revenire” în multe dintre aceste țări. El nu se concentrează pe numărul total de cazuri dintr-o țară, ci pe numărul de cazuri identificate în fiecare zi – în special pe modificările acestui indicator de la o zi la alta: „Numerele încă produc zgomot, dar există semne clare că avem o încetinire a creșterii. Ceea ce avem nevoie în acest moment este să fie controlată panica. Pe termen lung vom fi bine.” – din articolul apărut pe 22 martie în Los Angeles Times, “Why this Nobel laureate predicts a quicker coronavirus recovery: ‘We’re going to be fine’”.

8. „Există foarte puţine dovezi solide referitoare la virusul covid-19 şi la măsurile luate”

Rețeaua germană pentru o medicină bazată pe dovezi (German Network for Evidence-based Medicine) este o asociație de oameni de știință, cercetători și medici germani. Asociația a fost fondată în anul 2000 pentru a disemina și dezvolta concepte și metode în medicină bazate pe dovezi și orientate spre pacient, iar astăzi are aproximativ 1000 de membri. În data de 20 martie a.c. au postat pe propriul site un articol intitulat „Covid-19 – unde este dovada?” („Covid-19: Where is the evidence?”). Ce susțin ei (extras din articol):

„- În majoritatea cazurilor, covid-19 ia forma unei răceli medii sau chiar nu prezintă simptome. Din acest motiv, este foarte probabil ca nu toate cazurile de infecție să fie înregistrate, spre deosebire de decese care sunt aproape în întregime înregistrate. Acesta conduce la o supraestimare a cazurilor fatale. Potrivit unui studiu care a analizat 565 de japonezi evacuați din Wuhan, fiind testați toți (indiferent dacă aveau sau nu simptome), doar 9,2% dintre cei infectați aveau simptomele asociate în prezent cu covid-19. Aceasta înseamnă că numărul celor infectați este cel mai probabil de aproape 10 ori mai mare decât numărul cazurilor înregistrate. Rata cazurilor fatale ar fi atunci aproximativ a zecea parte din ceea ce se raportează în prezent. Alții presupun chiar un număr mult mai mare al cazurilor neraportate, ceea ce ar însemna o rată și mai mică a cazurilor fatale.

- Disponibilitatea testelor pentru Sars-CoV-2 este limitată. În SUA, de pildă, o capacitate de testare finanțată de stat pentru toate cazurile suspecte a devenit funcțională abia din 11 martie 2020. În Germania de asemenea au existat factori care au contribuit la o exagerare a ratei cazurilor fatale.

- Pe măsură ce boala se răspândește, devine din ce în ce mai greu să identifici sursa suspectă de infecție. Drept consecință, răcelile banale ale oamenilor care au avut contacte fără să știe cu un pacient infectat cu covid-19 nu ar trebui asociate cu covid-19 în timp ce mulți dintre cei afectați de Covid-19 nu merg deloc la doctor.

- O exagerare a ratei cazurilor mortale survine de asemenea când o persoană decedată este descoperită că a fost infectată cu covid-19, deși nu aceasta a fost cauza morții. (…)
Așa cum s-a calculat de către Institutul Robert Koch, rata cazurilor fatale de 0,2% pentru covid-19 măsurată în prezent în Germania este sub cea a gripei – de 0,5% în 2017-2018, de 0,4% în 2018/2019, dar peste rata acceptată pe scară largă de 0,1% pentru care nu există dovezi solide.

O cercetare sistematică din 2015 a prezentat dovezi modeste referitoare la faptul că închiderea școlilor ar încetini răspândirea epidemiei, chiar dacă printr-un cost foarte mare. Izolarea la domiciliu încetinește răspândirea gripei, dar conduce la infecții mai multe în familie. Rămâne sub semnul întrebării dacă aceste descoperiri pot fi transferate din experiența gripei la covid-19.

Multe întrebări rămân fără răspuns. Pe de o parte, media ne aruncă zilnic în față rapoarte alarmante ale unei creșteri exponențiale a numărului de bolnavi și de morți de peste tot. Pe de altă parte, media nu ia în calcul sub nicio formă criteriile noastre de comunicare bazate pe dovezi.
Media comunică în prezent date brute, de pildă, sunt «X» persoane infectate și «Y» morți până în prezent. Totuși, această prezentare nu face distincţia între diagnostice şi infecţii. (…)

Concluzie
Per total, există foarte puţine dovezi solide referitoare la virusul covid-19 în sine şi la eficacitatea măsurilor luate. (…)”

9. „Este necesar să fim rezonabili. Carantina aparține Evului Mediu. Păstrați-vă măștile pentru când jefuiți bănci.”

Dr Richard Schabas este fostul Director Medical al regiunii Ontario, Director la YorK Central Hospital. Ce susține el în articolul intitulat „Strict după numere, coronavirusul nu se poate înregistra ca o criză globală gravă” („Strictly by the numbers, the coronavirus does not register as a dire global crisis”), postat pe site-ul The Globe and Mail în data de 9 martie a.c.:

„Există mult mai multe cazuri decât ceea ce se raportează. Acest aspect se petrece pentru că mulți oameni nu prezintă simptome iar capacitatea de testare este limitată. Au existat până acum 100.000 de cazuri, dar dacă extrapolăm din numărul de decese raportate și presupunem o rată a cazurilor fatale de 0,5%, adevăratul număr al infectaților este probabil mai aproape de două milioane, cei mai mulți prezentând simptome ușoare sau fiind asimptomatici.
În același mod, rata actuală a cazurilor noi este probabil de cel puțin 10.000 pe zi. Dacă vi se pare mult, aduceți-vă aminte că lumea este foarte mare. Dintr-o perspectivă globală aceste numere sunt foarte mici.

În al doilea rând, epidemia din Hubei – de departe cel mai mare și mai rău scenariu – pare să se fi potolit. Cât de rău a fost? Ei bine, numărul morților a fost comparabil cu un sezon obișnuit de gripă. Nu e neglijabil, dar nu e nici ceva catastrofal și nici nu va copleși un sistem medical competent. Nici măcar nu îl va testa prea tare.

În aceleaşi trei luni (de când a început epidemia) s-au înregistrat aproximativ 3 milioane de morţi în China din alte cauze, şi aproape 14 milioane de decese în întreaga lume. În aceleaşi trei luni, conform Health Canada, au existat aproximativ 10.000 de decese în Canada din cauza obişnuinţei de a fuma, şi doar unul din cauza covid-19.
Este deci covid-19 o criză globală? Cu siguranţă, pentru cei care nu ştiu să adune.

Nu susțin să ne culcăm pe o ureche, că această boală se va stinge în curând. Este necesar să ne așteptăm la mai multe cazuri și la mai multe izbucniri. Iar covid-19 are încă potențialul a deveni o problemă de sănătate globală, cu un bilanț comparabil cu cel al gripei. Este necesar să fim vigilenți.
Dar în același timp este indicat să fim rezonabili. Carantina aparține Evului Mediu. Păstrați-vă măștile pentru când jefuiți bănci. Rămâneţi calm și vedeți-vă de treburi. Să nu facem din remedii ceva mai rău decât boala.”

 http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=23909

«Schimbările Climatice» – o Minciună Globală: Taxarea Globală, Reducerea Populației și Noua Ordine Mondială (3)

Scopul final: ateism, anarhie politică, nicio proprietate!

Teoria „schimbărilor climatice”, puternic mediatizată la nivel mondial este în realitate un mijloc prin care conducătorii din umbră ai planetei ne manipulează pentru a reuşi instaurarea Noii Ordini Mondiale.

În cele ce urmează vă vom prezenta declaraţiile unor înalte personalităţi, scriitori, ziarişti ş.a. referitoare la activităţile desfăşurate pentru instaurarea Noii Ordini Mondiale. Suntem conştienţi că cititorului de categorie medie îi va fi foarte dificil să le accepte. Totuşi, sunt adevăruri rostite…

Ulysses S. Giant, al 18-lea Preşedinte ale Statelor Unite ale Americii, a spus: „Toate partidele politice secrete, legate cu jurământ sunt periculoase pentru orice naţiune, indiferent cât de pure sau patriotice sunt motivele şi principiile care le-au făcut să se formeze”.

Manley P. Hall, mason de gradul 33, unul dintre cei mai prolifici scriitori pe subiectele de acest gen, a scris: „Nu numai că mulţi dintre fondatorii Statelor Unite au fost masoni, dar aceştia au primit şi ajutor din partea unui secret şi august corp existent în Europa, care i-a ajutat să înfiinţeze această ţară într-un scop anume, cunoscut numai de foarte puţini iniţiaţi”.

Părintele Revoluţiei Comuniste ruse din 1917, Lenin, şi-a exprimat ura faţă de Dumnezeu şi religie, făcând comentariul: „Ateismul face parte integrantă din marxism. Marxismul este materialism. Este necesar să combatem religia. Fireşte, noi spunem că nu credem în Dumnezeu. Nu credem în morala eternă. Morală e aceea care serveşte la distrugerea vechii societăţi. Este moral tot ce este necesar pentru anihilarea vechii orânduiri sociale exploatatoare (Lenin dorea să distrugă Vechea Ordine Mondială, înlocuind-o cu o Noua Ordine Mondială – n.a.) şi pentru a uni proletariatul. Este necesar să combatem religia. Jos religia. Trăiască ateismul…”

Ideea că există oameni care planifică evenimentele importante ale omenirii a fost exprimată şi de unii lideri politici.

Astfel, Winston Churchill a făcut cunoscute opiniile sale despre ceea ce descoperise:
„De pe vremea lui Spartacus-Weishaupt, pâna la Karl Marx, Troţki (Rusia), Bela Kuhn (Ungaria), Rosa Luxemburg (Germania) şi Emma Goldman (Statele Unite), conspiraţia francmasonică mondială a luat în mod constant amploare, cu scopul de a răsturna ordinea socială existentă şi de a reconstrui societatea având ca baze împiedicarea dezvoltării fireşti, răutatea, invidia şi promovarea unei egalități imposibile. Această conspiraţie a avut rolul principal în fiecare mişcare subversivă din secolul al XIX-lea; şi acum, în fine, această clică de personalităţi stranii din lumea interlopă a marilor oraşe din Europa şi America au înșfăcat de păr poporul rus şi au devenit stăpâni absoluţi ai acelui enorm imperiu.”

Timp de câţiva zeci de ani, inclusiv o perioadă după cel de-al Doilea Război Mondial, Palestina a fost sub mandat britanic. Unul dintre scopurile pentru care a fost declanşat cel de-al Doilea Război Mondial a fost acela de a se crea statul Israel. Stabilirea regimului marionetă sub Lloyd George în Londra a adus o modificare vizibilă în politica oficială faţă de sionism. Noul Ministrul de Externe, Arthur Balfour, îi scria lui Lionel Rothschild într-o scrisoare din 2 noiembrie 1917:

„Dragă baroane Rothschild,

Am marea bucurie de a vă comunica în numele guvernului Majestăţii Sale declaraţia de simpatie pentru eforturile evreilor sionişti, declaraţie prezentată cabinetului şi aprobată de acesta. Guvernul Majestăţii Sale priveşte cu bunăvoinţă formarea unui stat naţional al poporului evreu în Palestina şi va susţine din toate puterile realizarea acestui ţel.

Bineînţeles, nu va întreprinde nicio acţiune care să prejudicieze drepturile civile şi religioase ale comunităţilor ne-evreieşti din Palestina sau drepturile şi statutul politic al evreilor din alte ţări. V-aş fi recunoscător dacă aţi aduce această declaraţie la cunoştinţa federaţiei sioniste.

Cu salutări cordiale,

Arthur James Balfour.”

În realitate, în timpul mandatului britanic asupra Palestinei nu au fost respectate drepturile civile şi religioase ale arabilor (în special ale palestinienilor), dar nu vom prezenta aceasta in extenso în acest articol…

Un comunicat Associated Press, din 26 iulie 1968, anunţa:
„Guvernatorul din New York, Nelson A. Rockefeller, afirma că, dacă ar ajunge Preşedinte, ar acţiona în sensul creării pe plan internaţional a «unei Noi Ordini Mondiale».”

La data de 30 ianuarie 1976, poporului american i-a fost prezentat un nou document, numit „Declaraţia de Independenţă”. Era semnat de 32 de senatori şi 92 de deputaţi din Washington D.C. şi afirma, printre altele:
„Cu două secole în urmă, strămoşii noştri au dat naştere unei noi naţiuni, acum este necesar să ne alăturăm altora pentru a da naştere unei Noi Ordini Mondiale.”

Istoricul Walter Mills susţine că, înainte de Primul Război Mondial, colonelul Edward Mandell House, principalul Consilier al lui Woodrow Wilson, preşedintele din acea perioadă, avea un motiv ascuns pentru a implica SUA în război:
„Unica justificare a colonelului ca să pregătească o asemenea baie de sânge pentru compatrioţii săi era speranţa de a stabili o Nouă Ordine Mondială, a păcii şi a securităţii.”

În ziua de 12 mai 1989, preşedintele George Bush, ţinând cuvântarea inaugurală la A&M University (Texas) a afirmat:
„În ultimă instanţă, obiectivul nostru este acela de a primi Uniunea Sovietică înapoi în Ordinea Mondială. Poate că Ordinea Mondială a viitorului va fi cu adevărat o familie de naţiuni.”

În cartea sa, Între două epoci, Zbigniew Brzezinski, Consilier de Securitate Naţională al preşedintelui Carter, scria:
„Lumea veche se apropie de sfârşit. Va fi înlocuită cu un nou mod de existenţă. Lumea nouă se va numi «Noua Ordine Mondială».”

Această nouă structurare va redistribui proprietatea naţiunilor „avute”, transferându-le naţiunilor „ne-avute”.

Noua Ordine Mondială va include schimbări în următoarele domenii:
- familia: căsniciile homosexuale vor fi legalizate; părinţilor nu li se va permite să-şi crească ei înşişi copiii (îi va creşte statul), toate femeile vor fi angajate la stat şi nu li se va permite să fie „casnice”, divorţul va deveni foarte uşor, iar căsnicia monogamă va fi eliminată treptat;
- locul de muncă: statul va deveni proprietarul tuturor factorilor de producţie; proprietatea privată va fi scoasă în afara legii;
- religia: religia va fi scoasă în afara legii, iar credincioşii vor fi sau eliminaţi, sau închişi; va apărea o nouă religie: adoraţia omului şi a minţii lui: „toţi vor crede în noua religie”.

Lumea de mâine va suferi schimbări majore. În cadrul acestora, tendinţa de instalare a unui Guvern Mondial Unic este deja cunoscută. Unul dintre susţinătorii acestuia este şi Norman Cousins, preşedintele Societăţii Federaliste Mondiale, care a declarat:
„Se apropie Guvernul Mondial. De fapt, e inevitabil. Niciun argument pro sau contra lui nu poate modifica acest fapt.”

Scriitorul şi sociologul francez, Pierre Joseph Proudhon, a sintetizat cel mai bine ce înseamnă Noua Ordine Mondială:
„Principiul nostru este: ateism în religie, anarhie în politică, nicio proprietate în sfera economică.”

La fel ca cei enumeraţi mai sus, alţi socialişti, umanişti, iluminişti, comunişti, masoni şi New-Age-işti cred în Noua Ordine Mondială…

Este necesar ca toţi oamenii cu bun-simţ să acţioneze laolaltă pentru a împiedica impunerea Noii Ordini Mondiale…

Se poate pregăti o viaţă mai bună pentru copiii şi nepoţii noştri? Aceasta depinde numai de noi!

http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=22357

7 mistere istorice dezbătute intens de savanți

Arheologia ne-a pus de multe ori în fața unor descoperiri ale căror mistere dăinuie chiar şi în ziua de astăzi. Există numeroase episoade interesante ale trecutului care ascund secrete pe care, probabil, nu le vom afla niciodată.

Mai jos sunt enumerate șapte dintre misterele istorice care au fost intens dezbătute de savanţi.

1. Scrierea Rongorongo

 
Tăbliță de lemn cu scrire Rongorongo

Mulți au auzit de statuile Moai de pe Insula Paștelui, însă puțini cunosc celălalt mister asociat cu această insulă. Rongorongo este scrierea hieroglifică a locuitorilor timpurii ai aceste regiuni.

Este un aspect ciudat, dat fiind faptul că niciun alt popor oceanic nu folosea scrierea. Din nefericire, înțelesul textelor de pe tăblițe s-a pierdut, pentru că o epidemie de varicelă introdusă pe insulă de soldații din Peru a decimat populația băștinașă, Rapa Nui.

La vremea la care au fost descoperite tăblițele cu simboluri Rongorongo (în secolul XIX), nimeni de pe insulă nu mai era capabil să le citească.

2. Orașul pierdut Helike

Spre sfârșitul secolului II, scriitorul grec Pausanias a descris cum (cu 400 - 500 de ani mai înainte), într-o noapte, un cutremur puternic a distrus orașul Helike, iar un tsunami a măturat ce a mai rămas din metropola cândva înfloritoare.

Orașul, capitala Ligii Aheene, era un centru de închinare dedicat zeului antic Poseidon, stăpânul mărilor. Nu au existat alte mențiuni despre acest oraș până în anul 1861, când un arheolog a descoperit niște obiecte furate despre care se crede că proveneau din Helike, inclusiv o monedă de bronz cu efigia inconfundabilă a lui Poseidon.

 
Ruine de la Helike și o monedă (foto medalion) descoperită în zonă

În anul 2001, doi arheologi au reușit să localizeze ruinele orașului Helike sub noroiul și pietrișul de pe coastă, iar acum urmăresc să-și facă o imagine despre ascensiunea și decăderea bruscă a ceea ce a fost denumit „adevărata Atlantidă”.

3. Cadavrele din mlaștini

„Cadavrele din mlaștină” sunt denumirea generică dată sutelor de cadavre antice îngropate în mlaștinile din nordul Europei. Aceste cadavre sunt remarcabil de bine conservate, iar unele datează de 2.000 de ani.

 
Omul de Tollund (Danemarca), una dintre cele mai faimoase mumii din mlaștini

Pe multe dintre acestea există semne de tortură, ceea ce i-a făcut pe unii cercetători să postuleze faptul că aceste victime nefericite sunt rezultatul unor sacrificii rituale.

4. Prăbușirea minoenilor

 
Ruinele de la Knossos, capitala minoenilor

Minoenii sunt cel mai bine cunoscuți pentru legenda lui Tezeu și a Minotaurului, însă cel mai interesant aspect este prăbușirea acestei civilizații cândva mărețe.

Mulți istorici se concentrează asupra prăbușirii Imperiului Roman, însă prăbușirea minoenilor este un mister și mai mare. Cu 3.500 de ani în urmă, insula a fost zguduită de o erupție vulcanică uriașă, care s-a petrecut pe insula învecinată, Thera. Arheologii au descoperit tăblițe care au arătat că minoenii au rezistat încă 50 de ani după erupție, apoi au dispărut definitiv.

Teoriile privitoare la sfârșitul lor spun că cenușa vulcanică a acoperit insula și a devastat recoltele sau că societatea, slăbită de dezastru, a fost, în cele din urmă, ocupată de greci.

5. Pietrele de la Carnac

Toată lumea a auzit de Stonehenge, însă puțini cunosc pietrele de la Carnac. Este vorba de 3.000 de pietre megalitice dispuse în linii perfecte pe o distanță de 12 kilometri pe coasta bretonă, în nord-vestul Franței.

Mitologia privitoare la aceste pietre spune că vrăjitorul Merlin a transformat soldații din legiunile romane în pietre. Unele tentative de a explica fenomenul sugerează că pietrele ar fi un detector de cutremure sofisticat.

Identitatea oamenilor din neolitic care au construit ansamblul este necunoscută.

6. Mumiile de la Tarim

La începutul anilor ’90, s-a făcut o descoperire uimitoare: mumii vechi de 2.000 de ani au fost descoperite în bazinul Tarim, în vestul Chinei. Însă și mai uimitor este faptul că mumiile aveau părul blond și nasurile lungi.

În 1993, profesorul Victor Mair a prelevat ADN de la mumii și testele sale au confirmat faptul că toate cadavrele erau de sorginte genetică europeană.

Texte chineze din mileniul I î.e.n. menționează grupuri de caucazieni care trăiau în estul îndepărtat și care sunt denumite Bai, Yeuzhi și Toharieni. Însă nicio sursă nu spune cum sau de ce au ajuns aici.

7. Dispariția civilizației din Valea Indusului

Civilizația antică din Valea Indusului se întindea din vestul Indiei până în teritoriul de azi al Afganistanului și avea o populație de peste 5 milioane de oameni.
Această civilizație, cea mai veche din India, era cu adevărat impresionantă. Prăbușirea sa inexplicabilă și bruscă rivalizează cu declinul civilizației Maya.

Acești oameni aveau o civilizație avansată, cu un sistem de canalizare foarte sofisticat și băi imaculate.

Nu există până acum dovezi arheologice despre existența unor armate, sclavi, conflicte sau alte aspecte ale altor civilizații antice. Nimeni nu știe care a fost soarta acestor oameni.

 http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=23300