Interviu cu Adama din Telos (1)

14 april. 2020, prin Sharon Stewart;
Traducere Const Mihăilescu.

Adama

Adama: viața are nevoie de pace pentru a putea evolua. Fără pace, speciile luptă doar pentru supraviețuire și nu au niciodată „timp” pentru a adăuga puterea și înțelepciunea acumulată.

Eu: am citit acest lucru într-o carte scrisă despre Telos și aș dori să vă extindeți asupra acestui aspect, Adama. În primul rând, poate spunându-ne când cei din Agartha și-au dat seama de asta?

Adama: desigur, Sharon. Vă mulțumesc că m-ați întrebat. După cum știți Agarthanii (termen care include și telosienii) au fost inițial lemurieni, veniți cândva pe planeta Pământ ca rase umane din galaxie.
Eu: mai precis, de unde, din ce direcție?
Adama: mă refer în principal la trei rase: Lyrienii, Siriusieni și Orionieni (mai puțini), specii cu caracteristici feminine mai accentuate decât ființele găsite atunci pe Pământ. Au format o civilizație pașnică care a fost obligată să se confrunte cu cei din Atlantida, ființe cu caracteristici majoritar masculine, indivizi războinici, duri și întunecați. Din cauza lor, populația s-a retras în pământul interior unde și-a reluat stilul de viață pașnic, neagresiv. 
Din când în când ne mai aventuram la suprafață dar, în majoritatea timpului, rămâneam în interiorul planetei, cam în zona ei de mijloc unde ne puteam proteja foarte bine de cei de la suprafață. 
Eu: ați intenționat vreodată să reveniți definitiv la suprafață și să fuzionați cu civilizația de aici?
Adama: cu siguranță, căci acesta este proiectul nostru de viitor. Noi considerăm că suntem cu toții una, suntem pământeni. Iar karma noastră este interconectată, întrepătrunsă. Atâta timp cât suntem rezidenți ai aceleiași planete, este sarcina noastră colectivă de a trăi în pace și a ne regăsi și păstra echilibrul.
Eu: Hmmm. Adică noi, cei de la suprafață, nu prea ne-am făcut treaba, așa cum ar fi fost necesar. 
Adama: Îmi pare rău, nu, nu prea v-ați făcut-o! Sperăm ca în viitor să aveți o altă gândire, un alt comportament, o altfel de abordare, astfel încât să ne putem întâlni și trăi în deplină înțelegere; să fim adică un singur popor; unul pașnic și iubitor. 
Pentru asta sunteți sprijiniți și de alte civilizații ale galaxiei și ale universului. 
Nu ne facem iluzii: la începutul unei colaborări deschise Telosienii vi se vor părea ca veniți de pe alte planete, îi veți percepe ca pe niște străini, deși de fapt, suntem frații voștri plecați (forțat) cândva în pribegie.
Aprecierea mea de mai sus, în ceea ce vă privește, este conformă cu realitatea. Latura războinică și acaparatoare a multora dintre voi (în special a celor care vă conduc, vă manipulează și vă exploatează) continuă să existe, din păcate. Nu știu de ce cei aflați în această situație nu înțeleg că războiul înseamnă distrugere, anihilare, moarte, adică opusul vieții și evoluției!!

Pentru a evolua, ființa trebuie ca, mai întâi, să poată trăi, căci numai trăind poți să experimentezi, să evoluezi, să acumulezi cunoaștere.

Din păcate, vibrația voastră colectivă în care vă aflați acum este doar una care vă asigură supraviețuirea, nu și evoluția, progresul.

Asta imprimă vieții voastre un trend descrescător, care vă face să vă războiți, să vă dușmăniți, să vă tâlhăriți, să vă omorâți între voi. Și, acest comportament se extinde și asupra faunei și vegetației de pe planetă.

Sper sincer că veți depăși această perioadă nefastă, în ceea ce privește educația, comportamentul, felul de a gândi, și veți atinge acel nivel de gândire, în care spectrul complet al Pământului va fi unul al vibrațiilor luminoase, limpezi care să vă facă să înțelegeți cât de mult se pierde atunci când se crează și se întreține starea de beligeranță și de neîncredere.

Frecvențele dvs. dezechilibrate, cu care interacționați, au creat acest dezechilibru; desigur, la aceasta contribuie și sufletele atlanților care se mai găsesc încă pe planetă și care produc ravagii în mintea voastră, lumea dvs. zbătându-se încă într-un mare dezechilibru.

Eu: interesant. Voi îi vedeți pe altanți ? 

Adama: Da, vedem ființele în care se află suflete de atlanți. Vedeti voi, la origini, atlanții au fost suflete binevoitoare, din Lumină, dar, urmare a invaziei Atlantidei de către civilizații malefice din spațiu, mulți atlanți „s-au adaptat” dar mulți au refuzat să se conformeze si au părăsit insula inainte ca aceasta să se scufunde. Atlanții sunt „geanta mixtă” (nota C.M.: adică cei în care nu poți avea încredere, cei care, pentru un interes anume, „te pot vinde”).

Lemurienii erau totdeauna pașnici dar atlanții, care conduceau pe atunci Atlantida, au considerat că felul nostru de gândire și comportament, era unul inferior,primitiv, așa că ne-au invadat paradisul ca să ne „civilizeze”. 
Eu: mă tot întreb de ce toate aceste insule vechi sunt încă sub ape?
Adama: Da. Din păcate, o masă de teren din pământul exterior a fost supusă scufundării. Nu există un nucleu dur care să se atașeze de cealaltă parte a lumii. Anumite zone de teren sunt mai fragile decât crezi.

Din nou, Sharon, asta are de-a face cu echilibrul: când o masă mare de uscat se scufundă, în altă parte, alta se ridică. Planeta trebuie să-și păstreze echilibrul (nota C.M.: altfel rotația și axa de rotație a planetei ar suferi modificări, care ar putea duce la situații imprevizibile, din punct de vedere al echilibrului planetei în sistemul solar)
Eu: ei bine, din acest punct de vedere, în viitor se vor produce schimbări în configurația geografică a planetei? Vor fi terenuri care se vor scufunda în timp ce noi suprafețe de sol vor apărea?
Adama: veți pierde pământ (sol) în următorii ani. Fața Pământului se va schimba din nou.
Eu: poți detalia?
Adama: nivelul apei va crește. Aceasta va eroda și va deplasa mari mase de pământ. Pentru reechilibrare, în alte zone vor apărea insule ale uscatului. Acesta este pur și simplu modul în care funcționează pământul exterior, ca planetă.
 Gaia lucrează întotdeauna pentru refacerea condițiilor ideale de pe pământ. Când suprafețe de sol sunt prea deteriorate (sărăcite, poluate, epuizate, otrăvite), ele sunt scufundate (pentru a se replămădi; n.m.) și înlocuite cu altele din adâncurile apelor, pentru ca acolo ciclul vieții să se poată relua iar echilibrul să se refacă. 
Știți bine că în prezent există multe orașe care se scufundă „văzând cu ochii” sub nivelul oceanului.
Eu: Adevărat.
Adama: Schimbarea este desigur modul în care funcționează planeta.
Eu: Aveți asemenea situații și în pământul interior?
Adama: Nu așa. Noi ne aflăm pe acea parte a crustei planetare care are o mai mare stabilitate.
Eu: interesant. Deci ne aflăm într-un minunat moment al schimbării !?
Adama: Da, sfârșitul unei epoci, Epoca Peștilor. Acum, cu energii reînnoite, Gaia ajunge din nou pe țărmurile ei (matca sa originală; n.m.) și își poate relua ciclurile mai natural.
Eu: interesant.
Adama: da, este interesant.

O sa plec acum.

Ai epuizat setul de întrebări și eu nu vreau să te obosesc... Mulțumesc că m-ai lăsat să mă adresez oamenilor de la suprafață !
Eu: veți fi bineveniți orcând.

Încerc să fac mai mult, dar, se pare, ascensiunea asta poate fi, uneori, și o mare provocare.
Adama: rămâi cu bine! Adio!

(va continua)

www.sharonandivo.weebly.com